Drepturi băneşti: spor de fidelitate, spor studii superioare

Pe rol fiind pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant MI şi pe pârât IPJ IAŞI, pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, pârât INSPECTORATUL  GENERAL AL POLIŢIEI  ROMÂNE, având ca obiect drepturi băneşti spor de fidelitate + spor studii superioare.

Prin  acţiunea înregistrată  pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. .../99/2018, reclamantul  MI a chemat  în judecată  pe  pârâtul IPJ  de  poliție Județean  Iași  , solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul :

- la plata sporului de fidelitate conform vechimii obţinute până în prezent începând cu data de 09.04.2015  data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015 şi actualizarea pe viitor a sporului de fidelitate în funcţie de vechimea realizată în muncă 

- la plata sporului  pentru studii superioare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2016.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă următoarele :

Este angajat al  IPJ Iaşi .

Sporul de fidelitate pentru poliţişti a fost reglementat de art. 6 din OG  nr. 38/2003, prin Normele metodologice NR. S/629/2008, clasificat de aplicare a O.G. nr. 38/2003, sporul de fidelitate se acorda in procente de 5%, din 5 in 5 ani, până la nivelul maxim de 20%, la calcularea vechimii de acordare a sporului fiind avuta  în vedere şi perioada de timp în care poliţiştii au urmat cursurile Academiei de Poliţie.

Legiuitorul, prin Legea 71/2015 intrată în vigoare la data de 09.04.2015, a introdus alin. 5ind. 1 în cadrul articolului 1, din O.U.G. 83/2014, care prevede: „Prin excepţie de la prevederile alin. (I) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel. precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai miei decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost lămurită interpretarea art. (1),(2) şi (5 ind.1) din O.U.G. 83/2014 în sensul că prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în toate instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază si al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă sau gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Legiuitorul a avut intenţia ca prin adoptarea acestei norme să elimine discrepanţele salariale existente între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi de vechime. Practic, a fost reglementat din nou cadrul legal pentru acordarea sporului de fidelitate astfel încât inechităţile salariale existente în cadrul unei autorităţi publice să fie eliminate.

Rezultă din analizarea normelor legale amintite că pârâtul IPJ Iaşi avea obligaţia acordarii sporului de fidelitate în cuantum de 5% începând cu data de 09.04.2015.

În ceea  ce  priveşte  sporul pentru  studii  superioare :

În anul 2011 a obținut diploma de licenţă, specializarea Drept  din cadrul  Facultății  de Drept a  Universității Mihail Kogalniceanu  din Iasi .

Potrivit susţinerilor reclamantului, printr-o greşită interpretare, începând cu data de 01.01.2010, sporul pentru studii superioare nu s-a mai acordat apreciindu-se că toate prevederile legale cu privire la acordarea acestui spor au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice deşi, personalul unităţii a beneficiat de sporurile şi compensaţiile salariale (de ex. sporul de confidenţialitate, gradaţiile, sporul de fidelitate, etc.) prevăzute în legislaţia invocată ca fiind abrogată, singura excepţie fiind sporul de studii superioare în procent de 25% din salariul funcţiei. Se susţine că, echivalarea se făcea la situaţii ipotetice, respectându-se prevederile metodologice din anii anteriori. în anul 2011, pentru personalul care la data de 31 decembrie 2009 beneficia de sporul pentru studii superioare s-a menţinut suma aferentă acestui spor în compensaţie tranzitorie, conform prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Reclamantul arată de asemenea că,  din cauza acestei interpretări eronate, persoanele care au obţinut diplomă de licenţă după intrarea în vigoare a Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu au mai putut beneficia de acest spor ceea ce a dus la încălcarea prevederilor  art. 1 alin 2 din OG nr. 137/2000 potrivit cărora principiul egalităţii între cetăţeni, al este garantat  în  exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, principiu enunţat şi în art. 23 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Specifică reclamantul în mod expres faptul că, legiuitorul, în acest caz, a menţinut un spor pentru un grup de angajaţi şi a anulat posibilitatea obţinerii sporului, compensării, pentru celălalt grup, în condiţiile în care ambele grupuri fac parte din aceeaşi categorie de personal. In cazul ambelor grupuri suntem în prezent aceleaşi categorii de angajaţi, care, prin obţinerea titlului de licenţiat în drept, se presupune ca adaugă un plus de valoare muncii prestate".

Reclamantul susţine că, dispoziţiile art.5 alin.l1 din O.U.G. nr.83/2014, introdus prin Legea nr.71/2015, produce reparaţii de natură salarială, restabilind echilibrul financiar între angajaţii care beneficiau de anumite sporuri (sporul de studii, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor) înainte de data de 31 decembrie 2009 şi cei care nu beneficiază din cauza apariţiei momentului "îngheţării salariale" şi care ar trebui, totuşi, să beneficieze de aceleaşi drepturi având în vedere că îndeplinesc aceleaşi condiţii de studii. Potrivit reclamantului această interpretare este confirmată şi prin  punctul de vedere exprimat de ministrul muncii, exprimat în  Nota privind aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din ronduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, ale  O.U.G. nr. 137/2000, ale O.U.G. nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări de Legea nr.71/2015.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.

Pârâtul IPJ Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata .

A invocat faptul ca dreptul la sporul de fidelitate s-a născut anterior adoptării Legii - cadru nr. 330/2009, în timp ce pentru reclamant acest drept nu este născut în lipsa unei reglementări speciale, facand trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 818 - 821/2008 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 şi ale art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că „instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."

In ceea ce priveşte invocarea de către reclamant a prevederilor Legii 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, paratul apreciaza ca reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 5 ind.1 din O.U.G. 83/2014, întrucât nu are un nivel al acestui spor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii, una dintre premisele aplicării acestei dispoziţii este ca angajatul să aibă deja dobândit dreptul la sporul pentru studii superioare, însă să fie în cuantum mai mic faţă de nivelul maxim stabilit în cadrul aceleiaşi instituţii. Legiuitorul a urmărit prin folosirea sintagmei „care beneficiază de un cuantum al sporurilor mai mici" doar identificarea personalului care are deja dobândit acest drept, însă într-un cuantum inferior, în scopul de a aduce la un numitor comun cuantumul acestui drept. Legiuitorul nu face nicio menţiune despre personalul care nu beneficiază de acest spor. nereglementându-se altfel cadrul legal acordării acestui drept abrogat prin Legea-cadru 330/2009.

In aceste condiţii, faţă de cadrul juridic incident la data la care s-a născut raportul de serviciul al reclamantului, legile de salarizare în vigoare, precum şi cele ulterioare nu au reglementat dreptul reclamantului de a primi spor de fidelitate

In ceea ce priveste sporul de studii superioare a aratat ca, situaţia prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată nu corespunde realităţii, deoarece începând cu data de 01.01.2010 sporul de studii superioare în procent de 25% din salariul funcţiei de bază nu a mai fost acordat niciunui agent  care a absolvit instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă

Paratul Inspectoratul General al Politiei Romane a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivat de lipsa raporturilor de serviciu directe cu reclamantii si Decizia nr. 13/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii, exceptia inadmisibilitatii fata de prevederile art. 30 din Legea nr. 248/2010, solicitand pe fond respingerea actiunii, aratand in esenta ca prevederile art. 1 al. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 nu sunt aplicabile, nefiind indeplinita conditia desfasurarii activitatii in aceleasi conditii.

Paratul Ministerul Afacerilor Interne a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive  iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata .

În cază a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  asupra fondului cazei, instanţa  reţine următoarele :

Verificand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, in conformitate cu prevederile art. 248 al. 1 C.p.civ., instanta constata ca in situaţia pretenţiilor de natura celei dedusa judecatii părţile din raportul de drept procesual sunt identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial, prin urmare, in cauza legitimarea procesuală pasiva revine doar autoritatii publice cu care functionarul public se afla în raporturi de serviciu, întrucat acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordarii drepturilor salariale.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratilor Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul General al Politiei Romane, fata de imprejurarea ca drepturile solicitate sunt aferente raportului de serviciu existent între reclamantul MI Ionut şi paratul IPJ Iaşi, relevanta fiind sub aspectul calitatii procesuale pasive  in privinta drepturilor salariale fiind si Decizia nr. 13/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii, in ale carei considerente s-a retinut ca : " 49.În măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, Ministerul Afacerilor Interne nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze.

50. Interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii.

51. O obligaţie de garanţie sau de despăgubire nu se reflectă nici în dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, care instituie obligaţia ordonatorului principal de credite, în procedura de executare, de a dispune toate măsurile ce se impun, în vederea asigurării în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

52. Un argument suplimentar din perspectiva analizată este reprezentat de dispoziţiile art. 222 din Codul civil, sub denumirea marginală "Independenţa patrimonială", care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Aşadar, independent de existenţa din punct de vedere juridic a unei relaţii de subordonare între două persoane juridice, legea opreşte confuziunea patrimonială între acestea şi, în consecinţă, interzice răspunderea reciprocă a celor două persoane juridice pentru obligaţiile proprii."

În ceea  ce  priveşte sporul  de fidelitate 

Reclamantul  este angajat al IPJ Iaşi incepand cu data de 19 08 2005.

Verificand solicitarile reclamantului  privind acordarea sporului de fidelitate si a  sumelor compensatorii in procente de 10%, respectiv 20 % din salariul pentru functia îndeplinita,, din perspectiva legislatiei incidente, instanţa reţine că, initial, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 : " Pentru activitatea desfăşurata în instituţiile din sectorul de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă naţionala, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, politistilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".

De asemenea potrivit art. 4 din acelasi act normativ:  " (1) Poliţiştii, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurata, pot primi un salariu de merit lunar, de până la 20% din salariul pentru funcţia îndeplinită. (2) Salariul de merit se stabileşte o dată pe an, de regula după aprobarea bugetului, în baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne, şi se acordă pentru cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare".

Articolele 3 si 4 au fost abrogate de pct. 9 al alin. 1  al art. 48 Cap. VI din Legea-Cadru nr. 330/2009.

Potrivit Pct. 1 din Anexa IV Legea nr. 330/2009: " În coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi sporul de fidelitate".

Art. 12 din Legea nr. 330/2009 a prevazut ca in anul 2010 soldele si indemnizatiile de incadrare se stabilesc potrivit art. 30 al. 5, fara a fi utilizati coeficientii de ierarhizare prevazuti in anexele legii, iar ulterior nu a existat bază legală pentru acordarea sporului de fidelitate si a salariului de merit

Potrivit art. 1 alin 1 şi alin 5 ind. 1 OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificată prin Legea nr. 71/2015 : „ (1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (5 ind.1) : Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Alin. 5 ind.1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din Legea nr. 71/2015 care a intrat in vigoare la data de 9.04.2015.

Potrivit art. 1 din OUG nr. 57/2015  in anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Instanta mai constata ca in legatura cu chestiunea existentei  unor diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională in considerentele Deciziei nr. 21/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, s-a retinut ca : "Par. 44. Existenţa mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Par.45. Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională.

Par. 47. Pentru toate categoriile de personal aflate în situaţii identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică unde sunt încadraţi. Atunci când este analizată identitatea de situaţii între doi angajaţi, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfăşurată şi de pregătire profesională.

Par.50.Nu există niciun argument legal care să justifice diferenţele salariale dintre persoane care desfăşoară aceeaşi activitate în cadrul aceleiaşi instituţii. Salariile se stabilesc pe categorii de funcţii şi pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli şi care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ.

Par.51.Potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios constituţional, precum şi a celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv. "

Instanta mai constata ca prin Decizia nr. 23/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept a fost admisa  sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, stabilindu-se ca:

"  În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

In considerentele Deciziei, obligatorie pentru instante conform art. 521 al. 3 C.p.civ., s-a retinut ca " Din interpretarea acestor norme rezultă că la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare).

Pe de altă parte, alin. (2) al art. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În sfârşit, alin. (5^1) din art. 1 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă reglementează o excepţie sau o derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), anterior citate.

Esenţa acestei excepţii este aceea că pentru destinatarii normei juridice anterioare este permisă o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare (şi stabilirea unor drepturi salariale într-un cuantum superior celui din decembrie 2014), dacă sunt îndeplinite premisele descrise de această normă.

În consecinţă, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Raportat la considerentele Deciziilor sus mentionate, vazand si dispoziţiile citate, instituite in scopul asigurarii unui tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar, care desfăşoară muncă de valoare egală, in conditii identice de pregatire profesionala şi vechime, instanta retine ca reclamantul  se incadreaza in categoria beneficiarilor prevederilor legale reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014, sub acest aspect constatandu-se ca prin neacordarea sporului de fidelitate in raport de  vechimea in munca  reclamantul  este salarizat la un nivel inferior în comparaţie cu angajatii paratului care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de vechime, in consecinta prin acordarea sporului de fidelitate invocat prin cererea de chemare in judecata aceasta inechitate salariala va fi inlaturata in conformitate cu temeiul legal mentionat, sporul urmand a fi acordat incepand cu  data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, respectiv 9.04.2015 .

Referitor la jurisprudenta Curtii Constitutionale invocata de parat, instanta constata ca in cauza situatia reclamantul ui nu se incadreaza in ipotezele avute in vedere prin Deciziile nr. 818-821 din 2008, avand in vedere ca masura reparatorie constand in acordarea sporului de fidelitate  corespunde scopului urmarit de legiuitor prin art. 1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014 si interpretarii acestor prevederi legale data de instanta suprema.

În ceea  ce  priveşte sporul pentru  studii  superioare  :

În anul 2011 obținut diploma de licenţă , specializarea Drept  din cadrul  Facultății  de Drept a  Universității Mihail Kogalniceanu din Iasi .

Potrivit OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art.1 alin.1 şi alin.51: ”În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare...5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”; art.5 alin.1 şi alin.11 : „  (1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării." .

Prin decizia nr.23/26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie potrivit dispozițiilor art.521 alin.3 din Cod procedură civilă s-a stabilit că: În interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.1 alin.(5/1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările si completările ulterioare, sintagma „salarizat la același nivel” are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curții de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autorităţi si instituții publice enumerate de art.2 alin.(1) lit.a) din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.83/2014, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorităţi sau instituții publice.

 Prin urmare, dispoziţiile menţionate se aplică inclusiv reclamantului, în calitate de funcţionar public cu statut special în IPJ Iași.

Potrivit dispoziţiilor legale citate anterior rezultă că se acordă sporul de 25% din salariul cuvenit funcţionarilor publici cu titlu de spor studii superioare (spor cuantificat astfel de OG nr.64/2006), persoanelor care obţin/au aceste studii, după/la  data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015.

Folosind interpretarea teleologică, dispozițiile Legii nr.71/2015, așa cum reiese din Raportul comun asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice adoptat de Comisia pentru muncă şi protecţie socială și Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, au avut în vedere eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, fiind aplicabile tuturor categoriilor bugetare cărora le sunt incidente prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, categorie în care se încadrează şi reclamantul.

În ceea ce priveşte data de la care urmează ca reclamantul să beneficieze de sporul de 25%, Curtea reţine că acest drept poate fi acordat începând cu luna iulie 2016, dată de la care s-a născut implicit şi dreptul reclamantului de a beneficia de acest spor.

Deoarece dispoziţiile Legii nr.71/2015 nu retroactivează, ci se aplică de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.04.2015, sporul de 25% din salariul de funcţie cuvenit agenţilor cu studii superioare poate fi acordat doar începând cu data de 9 aprilie 2015. În raport de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv decizia nr.280/2010, sporul solicitat nu este un drept fundamental, ci un drept salarial suplimentar în privinţa căruia statul are o largă marjă de apreciere cu privire la momentul la care se acordă şi persoanele care beneficiază.

Astfel că, şi în condiţiile în care acest spor a fost reglementat anterior până în anul 2010, iar alți funcţionari au continuat să primească acest spor în cuantumul salariului de bază, ca efect al unui drept câştigat anterior, reclamantul, neavând finalizate studiile superioare anterior anului 2010, nu poate beneficia de acest spor decât din momentul legiferării acestuia din nou, respectiv de la 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015.

Faţă de considerente arătate mai sus  arătate  va fi  admisă  acțiunea dispunându-  se in consecință

 În privinţa aplicării în timp a prezentei hotărâri reţine instanţa preventiv faptul că acordarea sporului de fidelitate poate fi influenţată de eventuale acte normative ulterioare sesizării instanţei şi pronunţării acestei hotărâri iar raportul juridic dedus judecăţii poate avea o nouă reglementare legislativă în viitor

HOTĂRĂŞTE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul General al Politiei Romane.

Respinge actiunea formulata de reclamantul MI in contradictoriu cu paratii Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul General al Politiei Romane, pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive

Admite acţiunea formulată de reclamantul MI, în contradictoriu cu pârâtul IPJ  IAȘI.

Obliga paratul la plata sporului de fidelitate corespunzător vechimii in munca a reclamantului începând cu data de 09.04.2015

Obligă pe pârât în aplicarea art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, începând cu luna iulie 2016 să calculeze şi să plătească reclamantului sporul de studii superioare.

Domenii speta

Spete similare