Ordin de protecţie. Condiţii.

Atâta timp cât părţile locuiesc în acelaşi imobil şi nu s-a stabilit convenţional sau judiciar dreptul unic al intimatei la folosirea imobilului, faptul că apelantul a adus două persoane care au dormit în imobil şi că acesta a consumat băuturi alcoolice şi a fumat împreună cu cele două nu întruneşte elementele constitutive ale violenţei psihologice, cu atât mai mult cu cât evenimentul a fost unul singular şi nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte că acţiunea apelantului a fost animată de intenţia de a-i cauza în acest sens intimatei vreo suferinţă. După cum s-a subliniat anterior, nu orice fel de divergenţă, contradicţie sau stare de tensiune constituie în sine o formă de violenţă. Modul de utilizare de către părţi a locuinţei comune se soluţionează prin altă formă de manifestare a acţiunii civile, iar nu prin emiterea ordinului de protecţie, în lipsa unei forme de violenţă în sensul legii speciale. Totodată, având în vedere că intimata nu era de faţă când, afirmativ, apelantul ar fi lovit cu piciorul în uşă, nu are natura unei forme de violenţă psihologică având în vedere că gestul nu poate fi catalogat ca fiind unul ,,demonstrativ”, realizat cu scopul de a induce teama sau a aneantiza voinţa victimei. Din contră, după cum rezultă din însăşi susţinerile intimatei şi din înregistrarea video administrată în cauză, apelantul nu îşi găsea cheile, situaţie în care, cel mai probabil, eventuala încercare de a forţa uşa a fost cauzată de acesta aspect. Pe urmă, este de observat că în ceea ce priveşte alegaţia relativă incendierea imobilului şi cuvintele injurioase folosite la adresa intimatei, ambele au avut loc într-o conversaţie purtată de către apelant cu un agent de poliţie şi nu i-au fost adresate în mod direct acesteia, iar din înregistrare nici măcar nu rezultă că apelantul ar fi avut cunoştinţă de faptul că intimata aude conversaţia. Or, atâta timp cât discuţia nu a avut loc cu intimata este greu de afirmat că aceasta ar fi fost ameninţată în vreun fel, ameninţarea presupunând expunerea riscului va victima să suporte o anumită acţiune sau inacţiune prejudiciabilă în cazul în care nu se conformează voinţei agresorului. Nici faptul că apelantul ar fi solicitat răstit cheile, cu toate că nu a fost probat, nu constituie o formă de violenţă în sensul legii speciale.

Totodată, per se, consumul de băuturi alcoolice de către unul dintre soţi nu constituie o formă de violenţă şi nu are relevanţă în contextul ordinului de protecţie, atâta timp cât acesta nu este însoţi şi de alte acţiuni sau inacţiuni intenţionate de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 10466 din 23.11.2018 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată reclamanta B P N în contradictoriu cu pârâtul B A G.

S-a dispus evacuarea pârâtului B A G din locuinţa familiei, situată în D, str. P, nr. 219A, jud. Maramureş.

A fost obligat pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 250 m faţă de:

-reclamanta B P N;

-locuinţa reclamantei, situată în D, str. P, nr. 219A, jud. Maramureş;

-minorul B D- N , născut la data de 12.03.2004 .

S-a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta.

 S-a stabilit locuinţa minorilor B D- N , născut la data de 12.03.2004 şi B P , născută la 2.05.2005  la domiciliul reclamantei.

Aceste măsuri au caracter provizoriu pe o durata de 2 luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.

s-au respins celelalte cereri ale reclamantei ca fiind neîntemeiate.

D-a dispune comunicarea, de îndată, a prezentei hotărâri Inspectoratului de Politie Judeţean Maramureş şi Poliţiei Şişeşti, în vederea punerii în executare.

Incălcarea oricăreia  dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiune, conform dispoziţiilor art.32 alin.1 din Legea nr.217/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

S-a încuviinţat parţial onorariul avocatului din oficiu şi s-a dispus plata onorariului în sumă de 100 lei în contul doamnei avocat Surducan Cristina  din cadrul Baroului Maramureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 20.11.2018, reclamanta B P -N  a solicitat emiterea unui ordin de protecţie prin care să se dispună :

-evacuarea pârâtului B A G din locuinţa comună;

- obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă faţă de reclamantă şi  copiii părţilor;

-obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinta reclamantei,  din sat D, comuna Şişeşti, str. P, nr. 219A, jud. Maramureş, faţă de locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate ;

-obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă faţă de  zona cuprinsă între locuinţa reclamantei şi staţia de autobuz din localitatea de domiciliu,precum şi  zona cuprinsă între locuinţă şi şcoala  din localitatea de domiciliu a reclamantei ;

-pârâtului  să îi fie interzisă luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta ;

-încredinţarea  minorilor  B D N născut la data de 12 martie 2004 şi a minorei B P născută la data de 2 mai 2005  în favoarea mamei şi stabilirea reşedintei  minorilor la reşedinţa reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta susţine că este căsătorită cu pârâtul  B A G, CNP 1660108240021, număr de telefon: +31639449434, domiciliat în Sat D, nr. 219A, comuna Şişeşti, judeţul  Maramureş) din anul 1999. Părţile au  împreună 4 copii (B B, B Nl, B D N şi B P). În luna  noiembrie 2017 reclamanta a intentat proces de divorţ, iar acum părţile se află la finalul procesului.Reclamanta locuieşte  împreună cu 3 dintre copii (B, D şi P) într-o cameră de 4/4 mp, iar soţul acesteia stă în bucătărie unde şi doarme (acestea fiind singurele spaţii locuibile din locuinţă). În data de 18 noiembrie 2018  a intrat în bucătărie cu copiii să ia micul dejun şi când au  intrat au simţit  un miros de fum de ţigară şi alcool, şi l-au zărit pe pârât  culcat pe podea, iar pe canapea dormeau un bărbat şi o femeie. Pe şi sub masă erau sticle de alcool, scrum şi mucuri de ţigări în paharele de pe masă. Le-a  solicitat celor două persoane să se trezească şi să părăsească locuinţa, iniţial nu au vrut, dar a sunat la 112, iar cuplul a pLt. În jurul orei 10:00 reclamanta a pLt la cumpărături în Baia Mare împreună cu cei 3 copii şi prietenul Biancăi (cu maşina acestuia). S-au  întors acasă în jurul orei 13:30 şi au găsit uşa de la camera reclamantei  şi a copiilor forţată (conform  filmare video depuse la dosar). Soţul reclamantei o lovise cu piciorul pentru a pătrunde în camera reclamantei şi a copiilor , dar nu a reuşit să o deschidă. Uşa astfel lovită nu a mai putut fi deschisă nici cu cheia. L-a întrebat de ce a făcut asta, iar el a spus să îi dau cheile de la maşina lor (cheile lui şi le-a rătăcit cândva în seara anterioară), cheile de la uşa P şi 1000 de lei („10 milIe") pe care pretindea că i-a furat din geaca lui. I-a spus că nu i-a luat nimic, el ţipa întruna la reclamantă şi copii , iar ulterior a sunat la 112 pentru a solicita un echipaj. Aceştia i-au spus să aştepte la telefon să îi facă legătura cu poliţia din comună. A sunat-o şeful de post, i-a spus că nu se impune să vină şi  i-a sugerat să spargă reclamanta uşa pentru a pătrunde în cameră deoarece şeful de post nu se prezintă la faţa locului căci nu e o urgenţă. I-a mai spus reclamantei  să se prezinte la secţie ziua următoare (luni) dacă doreşte să depună plângere împotriva soţului. În timp ce încerca să deschidă uşa, şeful de post l-a sunat pe soţul meu, deoarece şi acesta apelase 112 cu câteva momente înainte. Şeful de post încerca să îl liniştească pe soţul reclamantei  trimiţându-l la somn fiind în stare de ebrietate. Soţul său nu a vrut să îl asculte, ameninţând la un moment dat că va incendia casa (înregistrare audio minutul 04:28). Tot în acest apel cu domnul poliţist soţul a jignit-o „Ţinem cu curva asta?" în mod repetat (minutul 08:10). Într-un final poliţistul a încheiat apelul, iar soţul său a continuat să consume alcool. Soţul venea repetat la uşa camerei reclamantei şi a copiilor pentru a cere răstit cheile şi banii pe care pretindea că i-a furat. Reclamanta şi  copiii au rămas închişi în cameră restul zilei, pentru siguranţa lor În  noaptea aceea soţul i-a trimis tot felul de mesaje fără logică. Dimineaţa următoare la ora 5:26, soţul i-a trimis încă un mesaj în care îi spunea „ Demonstrează că-s copiii mei. Mergem la ADN,  mi-ai spus de repetate ori că nu-s ai mei.". I-a trimis şi un alt mesaj „Te rog lasă-mă în  pace . Esti bolnavă.". A menţionat reclamanta că nu  poate să meargă la serviciu pentru că ar înseM să îi lase singuri acasă pe copii cu pârâtul, când reclamanta era pe schimbul 2. De asemenea în lipsa reclamantei  soţul său  ar putea să distrugă lucruri din casă (în luna iunie înainte de al doilea ordin de restricţie a mai spart o uşă, a tăiat cablul de alimentare al maşinii de spălat, al combinei frigorifice şi al boilerului electric). în trecut a ameninţat-o cu moartea de 2 ori, a depus plângeri în acest sens şi nu s-a calmat. Prezenţa şi comportamentul lui agresiv verbal  creează reclamantei şi copiilor o stare permanentă de teamă, nelinişte şi stres, neputând să îşi  desfăşoare liber activităţiile de zi cu zi. Cu toate acestea copiii se străduiesc şi au rezultate excelente la şcoală.

Alte  acte de violenţă care s-au produs anterior  au fost loviri şi ameninţări, în anul 2006 când au fost împreună cu copiii la Centrul Maternal din Baia Mare, precum şi ameninţări cu moartea, în anul 2015, urmând a doua oară pLrea reclamantei şi a copiilor la Centrul Maternal din  Baia Mare.

Reclamanta a arătat că are un venit lunar de aproximativ 1300 lei net/lună., iar pârâtul are un venit lunar de aproximativ  2000 Euro/lună.

Reclamanta a arătat că este diagnosticată cu cancer de col uterin, stadiul I.

Reclamanta şi  pârâtul se află  în proces de divorţ, pronunţarea urmând a fi dată în  data de 26.11.2018.

În ultimul an a mai avut 2 ordine de restricţie (unul pe perioadă de 6 luni, iar celălalt pe perioadă de 1 lună).

A menţionat că pârâtul consumă frecvent de băuturi alcoolice în exces, provocând conflicte şi ameninţări, nu contribuie în nici un fel la creşterea şi educarea copiilor, în ultimul an nu contribuie nici financiar la creşterea acestora.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri pentru reclamantă ,acestea se află la  filele 36-47,64-158 înregistrări video, audio ,filele 163,164 fotografii 113-116, sms-uri.

La termenul de judecată din 21.11.2018 instanta a încuviintat pentru părti cererile privind probele mai sus mentionate şi a dispus din oficiu audierea minorului B D în camera de consiliu .

Analizând cererea dedusă judecăţii prin raportare la normele de drept  aplicabile şi  la probele administrate, prima instanţă a apreciat că este întemeiată, în parte, pentru considerentele ce succed :

In fapt, reclamanta B P N s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29.09.1999 din căsătoria acestora rezultând patru copii, doi minori : B D N(f.40) şi B P(f.41)  şi doi majori :B Nicoll (f.39) şi B B (f.38). Părtile împreună cu cei doi copii minori şi cu B, fiica majoră , locuiesc împreună în D, str.P , nr.219 A, jud.Maramureş .

Intre părţi există de mai multă vreme conflicte şi o relatie tensionată, stare de lucruri care a dus la emiterea a două ordine de protectie in dosar nr.10645/182/2017 şi dosar nr.6796/182/2018. De asemenea, în dosar 11393/182/2017 ,având ca obiect divort,  cu pronuntare la 26.11.2018, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, precum şi evacuarea acestuia din locuinta familiei, solicitări cu care pârâtul s-a declarat de acord.

In prezentul dosar, prima instanţă a reţinut că starea conflictuală a pornit de la prezenţa în casa părtilor a unor străini –fila 67, în data de 18.11.2018, străini care au fost aduşi  în casă fără ca reclamanta să ştie. La solicitarea minorilor şi a reclamantei ca tatăl să le spună acestor străini să plece pentru ca  familia să poată  servi în linişte masa, acesta a refuzat,spunându-le acestora să rămână , fiind casa lui şi a început scandalul. In acest context pârâtul s-a îndreptat spre minorul D să-l lovească. Deşi pârâtul nu a recunoscut consumul excesiv de băuturi alcoolice , din probele de la dosar rezultă această stare de fapt. Susţinerile minorului, în privinta consumului excesiv de alcool de către pârât, se coroborează că afirmaţiile reclamantei,  cu proba cu planşele foto –fila 67, cu proba cu înregistrarea audio, f. 163, în care este surprinsă convorbirea pârâtului cu dl.poliţist, L F, urmare a incidentului din 18.11.2018. Acesta din urmă subliniază faptul că pârâtul este băut şi ar trebui să se odihnească . În această convorbire pârâtul ameninţă  că va da foc casei , în acelaşi sens  afirmaţia minorului. Pârâtul nu ştie dă gestioneze întotdeauna pozitiv situaţiile frustrante, tensionate cu care se confruntă. In faţa instanţei recunoaşte că nu întotdeauna se stăpâneşte atunci când e nervos, iar minorul precizează că atunci când tatăl său se supără , înjură, ameninţă şi loveşte. Nu s-a dovedit în prezenta cauză existenta unor agresiuni fizice asupra reclamantei sau a  copiilor , însă se reţine faptul că minorii sunt martorii unei violente domestice continue(de ordin verbal, psihologic şi emoţional) , trăind într-o stare de frică  prin raport la comportamentul imprevizibil al tatălui .Fiica majoră a părtilor, N , pe fondul acestei situatii conflictuale , cu tatăl consumator de alcool , agresiv verbal şi fizic faţă de mamă şi copii ( din afirmatiile  acesteia)a avut o tentativă de suicid, f.109, stări depresive severe.

În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 213/2007, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Conform art art. 5 din Legea nr. 217/2003, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.

Iar potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare; b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar; c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar; d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal .

Potrivit Legii 272/2004 ,art.2 alin.6, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: nevoile de dezvoltare psihologică, de educaţie, opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor.Dispozitiile art.37 prevăd dreptul copilului de a fi  crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa mentală, spirituală şi  morală . Art. 89 (1) statuează :” Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării (…)violenţei(…).”

În speţă, prima instanţă a reţinut că incidentul din 18.11.2018 soldat cu apeluri la 112 din partea ambelor părti, deşi nu are o anvergură deosebită, se înscrie într-un şir de comportamente abuzive ale pârâtului în privinta reclamantei şi a copiilor lui , reţinute ca atare prin sentintele judecătoreşti pronuntate în cele două dosare, având ca obiect ordin de protectie , confirmate, în parte, de pârât prin acordul său la desfacerea căsătoriei din vina sa exclusivă, f.63 , afirmate de fiica majoră a părtilor, f.109,111 şi de fiul minor al acestora, f.56 .Chiar dacă nu s-a dovedit în cauză existenta unor violente fizice asupra victimelor , se poate reţine cu certitudine existenta din partea pârâtului a unei violente verbale –f.56, f.163, a unei violente psihologice –impunerea vointei  , provocarea de stări de tensiune şi suferinţă psihică –f.56, precum şi situaţia de risc în ce priveşte violenta fizică asupra minorului  , f.56 şi  incendierea casei –f.8,56,163.In prezentul dosar , nu s-a făcut dovada că reclamanta l-ar fi provocat pe pârât în vreun fel şi nici că i-ar fi încurajat pe copii să aibă o atitudine necorespunzătoare faţă de acesta .Însă, raportat la cele reţinute în considerentele sentintei civile 6039/2018 , f.61-62  se poate susţine că există astfel de comportamente din partea reclamantei.

Prima instanţă a apreciat că tocmai această expunere constantă a minorilor la conflictele şi disensiunile  permanente dintre părti, angajarea lor într-un conflict de loialităţi în ce priveşte părintii, faptul că aceştia se simt prinşi la mijloc ,aşteptându-se de la ei să reacţioneze într-un anume fel-împotriva celuilalt părinte , să-l denigreze , să-l spioneze etc.,( f.61-62),sms-urile (filele119-155),  dorinta lor normalitate , de a avea sărbători liniştite  ( f.56 ) sunt elemente de fapt de natură a reţine că este în interesul acestora ca părintii să fie separati,  cel puţin temporar. Instanta apreciază că atmosfera  tensionată, ostilă din familie nu va mai exista odată cu evacuarea pârâtului. In ciuda faptului că reclamanta îl denigrează uneori în prezenta copiilor pe pârât,  totuşi aceasta este părintele care îndeplineşte nevoile de sigurantă şi stabilitate ale copiilor , se interesează de creşterea şi educatia lor , f.56.

Violenta psihologică şi verbală constantă  are consecinte  dramatice , pe termen lung, asupra dezvoltării copilului , asupra  sănătăţii mintale a acestuia, de aceea este esential să se intervină urgent  în asemenea situatii. Este relevant , în acest sens, exemplul fiicei majore a părtilor, Nicoll, care are multiple internări în clinica de psihiatrie , fiind diagnosticată cu depresie severă (21.03.2018)urmare a unei tentative de suicid , f.109.Faţă de cele de mai sus, prima instanţă a apreciat că cererea reclamantei este admisibilă, în parte, şi  că odată cu impunerea ca obligatie pentru pârât de a mentine o distantă minimă faţă de persoana reclamantei,  nu se mai justifică obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă faţă de  zona cuprinsă între locuinţa reclamantei şi staţia de autobuz din localitatea de domiciliu,precum şi  zona cuprinsă între locuinţă şi şcoala  din localitatea de domiciliu a reclamantei , având în vedere că i s-a interzis acestuia  orice contact cu reclamanta , convorbirile dintre aceştia fiind generatoare de noi tensiuni.  Instanta va pune în sarcina pârâtului şi obligatia de a păstra o distantă minimă faţă de minorul , B D, raportat la considerentele mai sus expuse şi la declaratia minorului, f.56, minora P fiind protejată prin admiterea petitelor de mai sus . In ce priveşte fiica majoră a părtilor, B, aceasta poate şi trebuie să solicite personal orice fel de măsură de protectie , sens în care solicitarea reclamantei de a-l obliga pe pârât a păstra o distantă minimă faţă de aceasta apare ca neîntemeiată .

Onorariul avocatului din oficiu a fost încuviinţat parţial, într-un cuantum de 100 lei,  în favoarea doamnei avocat Surducan Cristina, faţă de faptul că a studiat dosarul cauzei şi s-a prezentat, iniţial, în asistarea pârâtului.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, prima instanţă a admis cererea conform dispozitivului .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B A G, care a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii având ca obiect ordin de protecţie.

În motivarea apelului, apelantul a învederat că din probatoriul administrat de către reclamantă nu rezultă că sunt motive pentru luarea măsurii ordinului de protecţie.

Apelantul prin actele depuse la dosar a făcut dovada că nu se face vinovat de nimic faţă de persoanele în cauză.

Recunoaşte faptul că între apelant şi fosta soţie au existat unele discuţii dar care nu au degenerat în violenţele fizice.

De altfel, apelantul nu a agresat-o fizic niciodată pe fosta sa soţie.

Apelantul menţionează că locuieşte într-o cameră, cu intrare separată, în locuinţa din D nr. 219A şi că nu şi deranjează fosta familie.

Mai mult apelantul stă în străinătate câte 11 luni pe an şi vine numai de 2 ori acasă.

Analizând apelul cu care a fost investit prin raportare la normele juridice incidente şi la probele administrate, Tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 20 noiembrie 2018 intimata a sesizat prima instanţă cu o cerere de emitere a ordinului de protecţie faţă de apelant.

Prin sentinţa civilă nr. 10466/2018 prima instanţă a admis cererea reclamantei şi a dispus emiterea ordinului de protecţie, reţinând, în esenţă, existenţa unor forme de violenţă psihologică şi verbală.

Prin apelul formulat, apelantul a invocat în lipsa unei forme de violenţă în sensul legii speciale.

Potrivit art. 23 alin 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie ,, (1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; c^1) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 17; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; e^1) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;” Noţiunea de membru de familie este definită de art. 5 lit. a şi b din acelaşi act normativ ca incluzând şi descendenţii şi soţia.

Totodată, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 ,,violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima”.

Conform art. 4 din Legea 217/2003  violenţa psihologică presupune impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;, iar violenţa verbală implică adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare.

Raportat la normele anterior enunţate instanţa reţine că pentru a se emite ordinul de protecţie este necesar să fie îndeplinite 3 condiţii: părţile să fie membri de familie în sensul atribuit acestei noţiuni de către actul normativ, să existe un act de violenţă şi să existe o stare de pericol pentru viaţa sau integritatea fizică sau psihică a victimei. Instanţa apreciază că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa reţine că părţile sunt membri de familie în sensul special al legii, apelantul fiind soţul intimatei, iar cei doi minori descendenţii acesteia.

Relativ la cea de a doua condiţie, a existenţei unui act de violenţă, prin cererea de chemare în judecată s-a invocat, în esenţă, faptul că în dimineaţa zilei de 18 noiembrie l-a găsit pe apelant şi încă două persoane dormind în bucătăria locuinţei conjugale, în încăpere existând mai multe sticle de alcool şi resturi de ţigară. Totodată, după pLrea intimatei de acasă şi a descendenţilor părţilor, apelantul ar fi lovit cu piciorul în uşa de la camera intimatei. Mai arată reclamanta intimată că într-o conversaţie cu agentul de poliţie apelantul ar fi ameninţat că dă foc locuinţei şi că ar fi jignit-o făcându-o curvă, precum şi faptul că pe parcursul aceleaşi zile ar fi rămas cu minorii închisă în cameră pentru că apelantul venea adesea şi solicitat ,,răstit” cheile şi bani pretins furaţi. Aceasta a mai susţinut că anterior emiterii unui ordin de protecţie apelantul ar fi spart o uşă, ar fi tăiat caburile de alimentare cu energie electrică de la mai multe aparate electrocasnice şi ar fi ameninţat-o în două rânduri cu moartea.

Cât priveşte acest aspect, instanţa reţine că efectele admiterii unui ordin de protecţie sunt unele extrem de severe. Astfel, efectul imediat constă în restrângerea substanţială a drepturilor şi libertăţilor persoanei în raport cu care ordinul a fost emis. Când ordinul de protecţie vizează relaţia părinte copil, efectele acestuia sunt şi mai dramatice, întrucât înlăturarea sau chiar restrângerea drepturilor părintelui, fie şi pentru o durată de câteva luni, poate afecta iremediabil relaţia parentală. Pe urmă, încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse de către instanţă prin ordinul de protecţie constituie infracţiune, conform art. 32 din Legea nr. 217/2003.

 Tocmai având în vedere efectele majore pe care emiterea unui ordin de protecţie la poate produce, prin normele anterior evocate legiuitorul a stabilit că în cadrul procedurii judecătorul trebuie să stabilească în mod efectiv existenţa unui act de violenţă dintre cele enumerate la art. 4 şi a unei stări de pericol reale şi concrete pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei, în ciuda faptului că procedura este una urgentă, iar posibilităţile probatorii limitate. Din acest punct de vedere, nu este suficientă existenţa unei aparenţe de temeinice, precum în materia ordonanţei preşedinţiale, sau a unor indicii temeinice din care să rezulte o suspiciune rezonabilă, ca şi în cazul măsurilor preventive, ci trebuie ca probatoriul administrat să conducă, dincolo de un dubiu rezonabil, la concluzia că actul de violenţă a existat şi că pericolul subzistă.

În fine, faţă de regimul juridic special şi de restrângerea semnificativă pe care o implică ordinul de protecţie în privinţa drepturilor şi libertăţilor civile ale subiectului faţă de care este dispus, instanţa trebuie să vegheze ca acesta să nu fie pervertit şi utilizat în alt scop decât cel conferit de legiuitor. Nu orice stare tensionată dintre părţi trebuie şi poate să conducă la emiterea ordinului de protecţie, legiuitorul punând la dispoziţia părţilor interesate o serie întreagă de mecanisme şi instrumente juridice prin care să obţină protecţia dreptului sau a interesului cu efecte mai puţin restrictive faţă de subiectul pasiv. De aceea, condiţiile emiterii ordinului de protecţie se impun a fi interpretate restrictiv şi cu punerea constantă în balanţă a intereselor aflate în joc.

Revenind la cauza dedusă judecăţii, Tribunalul reţine că actele de violenţă ce au fost avute în vedere la  emiterea unu alt ordin de protecţie nu pot constitui temei pentru emiterea unuia nou, acestea având numai o relevanţă secundară, pentru circumstanţiere condiţiei de ansamblu a părţii. Or, sub acest aspect, este de remarcat faptul că acţiunile apelantului constând în tăierea cablurilor electrice de la electrocasnice şi ameninţările acestuia cu moartea au constituit temei pentru emiterea ordinului de protecţie emis în dosar nr. 6796/182/2018, prin sentinţa civilă nr. 6039/27 iunie 2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 434/A/2018, ordin emis pentru o durată de o lună de zile.

Pe urmă, tribunalul reţine că părţile au în prezent o locuinţă comună şi că pe rol se află un litigiu de divorţ. Atâta timp cât părţile locuiesc în acelaşi imobil şi nu s-a stabilit convenţional sau judiciar dreptul unic al intimatei la folosirea imobilului, faptul că apelantul a adus două persoane care au dormit în imobil şi că acesta a consumat băuturi alcoolice şi a fumat împreună cu cele două nu întruneşte elementele constitutive ale violenţei psihologice, cu atât mai mult cu cât evenimentul a fost unul singular şi nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte că acţiunea apelantului a fost animată de intenţia de a-i cauza în acest sens intimatei vreo suferinţă. După cum s-a subliniat anterior, nu orice fel de divergenţă, contradicţie sau stare de tensiune constituie în sine o formă de violenţă. Modul de utilizare de către părţi a locuinţei comune se soluţionează prin altă formă de manifestare a acţiunii civile, iar nu prin emiterea ordinului de protecţie, în lipsa unei forme de violenţă în sensul legii speciale. Totodată, având în vedere că intimata nu era de faţă când, afirmativ, apelantul ar fi lovit cu piciorul în uşă, nu are natura unei forme de violenţă psihologică având în vedere că gestul nu poate fi catalogat ca fiind unul ,,demonstrativ”, realizat cu scopul de a induce teama sau a aneantiza voinţa victimei. Din contră, după cum rezultă din însăşi susţinerile intimatei şi din înregistrarea video administrată în cauză, apelantul nu îşi găsea cheile, situaţie în care, cel mai probabil, eventuala încercare de a forţa uşa a fost cauzată de acesta aspect. Pe urmă, este de observat că în ceea ce priveşte alegaţia relativă incendierea imobilului şi cuvintele injurioase folosite la adresa intimatei, ambele au avut loc într-o conversaţie purtată de către apelant cu un agent de poliţie şi nu i-au fost adresate în mod direct acesteia, iar din înregistrare nici măcar nu rezultă că apelantul ar fi avut cunoştinţă de faptul că intimata aude conversaţia. Or, atâta timp cât discuţia nu a avut loc cu intimata este greu de afirmat că aceasta ar fi fost ameninţată în vreun fel, ameninţarea presupunând expunerea riscului va victima să suporte o anumită acţiune sau inacţiune prejudiciabilă în cazul în care nu se conformează voinţei agresorului. Nici faptul că apelantul ar fi solicitat răstit cheile, cu toate că nu a fost probat, nu constituie o formă de violenţă în sensul legii speciale.

Totodată, per se, consumul de băuturi alcoolice de către unul dintre soţi nu constituie o formă de violenţă şi nu are relevanţă în contextul ordinului de protecţie, atâta timp cât acesta nu este însoţi şi de alte acţiuni sau inacţiuni intenţionate de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală.

În continuare, Tribunalul reţine că prima instanţă pare să fi acordat o importanţă prevalentă celor declarate de minorul B D în camera de consiliu, în ciuda faptului că prin hotărârile anterioare s-a reţinut intimata influenţează în mod negativ relaţia minorului cu apelantul şi că încurajează conduitele inadecvatei ale acestuia. În atare context, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, Tribunalul apreciază că afirmaţia minorului cum că apelantul ar fi încercat să-l lovească în contextul evenimentelor din data de 18 noiembrie, nu poate fi reţinută. Excede, de asemenea, cauzei situaţia descendentei Nicoll, ca urmare a faptului că aceasta este majoră, nu a fost parte în cauză, iar faptele invocate preced ordinului de protecţie anterior. În plus, instanţa nu a fost investită cu aceste fapte.

Pe de altă parte, interesul superior al minorului, în sensul atribuit acestei noţiuni de prima instanţă, nu poate fi protejat pe calea prezentei proceduri. În materia ordinului de protecţie, pentru a se dispune o măsură de interzicere provizorie a unora dintre drepturile care compun autoritatea părintească este necesar ca minorul să fi fost victima unei violenţe în sensul legii speciale şi să existe un pericol real şi efectiv ca violenţa în cauză să se repete în lipsa interdicţiei.  Rolul ordinului de protecţie este acela de a înlătura o stare de pericol actual, nu de a configura relaţiile de familie, de a hotărî care dintre soţi se poate bucura de locuinţa comună ori de a stabili care dintre părinţi este mai potrivit pentru creşterea şi educarea minorilor. Pentru toate acestea legiuitorul a pus la dispoziţie alte mecanisme procesuale.

În fine, nu a fost indicat în nici un mod în ce ar putea consta pericolul pentru viitor în cazul în care nu s-ar emite ordinul de protecţie, nefiind, drept urmare, îndeplinită nici cea de-a treia condiţie.

Domenii speta

Spete similare