Impozit pe mijloc de transport – autovehicule aflate în combinație.

Impozit pe mijloc de transport – autovehicule aflate în combinație.

Numai pentru autovehiculele aflate în combinație se aplică prevederile punctului 119 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi ale art. 407 alin.6 din Codul Fiscal. Pentru toate celelalte autovehicule, remorci, semiremorci etc. care pot circula separat şi care sunt înregistrate de sine stătător într-o carte de identitate proprie nu sunt aplicabile decât dispozițiile art. 470 alin.7 din Codul Fiscal şi punctul 120 din Norme.

 Decizia civilă nr. 831/19.09.2019

Prin Sentința civilă nr. 259/11.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați Secția Contrencios administrativ și fiscal în dosarul nr. ../121/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 831/19.09.2019 a Curții de Apel Galați Secția Contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.H.T. SRL, prin avocat, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul T, a fost anulată Dispoziția nr. .../03.07.2018 de soluționare a contestației administrative și a fost anulată în parte Decizia de impunere nr. .../27.04.2018 emisă de pârât numai cu privire la impozitul pentru auto¬vehicul. S-a admis în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin Decizia de impunere nr. .../27.04.2018 emisă de UAT municipiul T. (f. 51) a fost stabilit în sarcina reclamantei SC A.H.T. SRL, pentru anul 2018, un impozit aferent mijlocului de transport în sumă de 1.542 lei şi taxă de salubrizare în sumă de 204 lei.

Prin Dispoziția nr. ../03.07.2018 emisă de Primarul municipiului T. (f. 30-39) s-a respins contestația administrativă formulată de SC A.H.T. SRL împotriva modului de stabilire a impozitului aferent mijlocului de transport.

Potrivit cărții de identitate a vehiculului (f.62), reclamanta este proprietara semiremorcii O4 marca Schmitz  cu masa totală de 39.000 kg.

Prin sentința civilă nr. 234/21.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. ..../121/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1858/09.10.2018 a Curții de Apel Galați (40-44,88-96), s-a reținut cu putere de lucru judecat că ”numai pentru autovehiculele aflate în combinație se aplică prevederile pct. 119 din Norme și ale art. 407 alin. 6 din Codul Fiscal. Pentru toate celelalte autovehicule, remorci, semiremorci, etc care pot circula separat și care sunt înregistrate, de sine stătător într-o carte de identitate proprie nu sunt aplicabile decât  dispozițiile art. 470 alin. 7 din Codul fiscal și pct. 120 din Norme”.

S-a mai reținut că ”semiremorca proprietatea reclamantei nu face parte dintr-o combinație de autovehicule, autovehicule articulate sau tren rutier, în sensul art. 119, fiindu-i aplicabile dispozițiile pct. 120 din Norme. Cartea de identitate atestă că remorca poate circula cu mai multe autovehicule și este o unitate taxabilă de sine stătătoare” astfel încât ”i se aplică regimul fiscal de la art. 470 alin. 7 Cod fiscal”.

În drept, potrivit  dispozițiilor art. 470 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.

Prin alin.6 al aceluiași articol s-a prevăzut că, în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor: 2+1 axe între 0-1.408 lei, 2+2 axe 321-3.239 lei, 2+3 axe 2.363 – 3.211 lei, 3+2 axe 2.083 – 4.262 lei, 3+3 axe 1.032 – 2.454 lei.

Prin alin.7 lit. d al aceluiași articol s-a prevăzut că, în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule prevăzută la alin. 6, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor: d) peste 5 tone 64 lei.

La lin. 9 al aceluiași articol s-a stipulat că „în înțelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabilește prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziție sau un alt document similar”.

Conform pct. 119 din Titlul IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în cazul combinațiilor de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, omologate ca atare prin cartea de identitate a vehiculului, impozitul datorat este cel prevăzut la art. 470 alin. 6 din Codul fiscal.

Potrivit pct.120 din Titlul IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă, semiremorcă şi rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație, întrucât Registrul Auto Român omologhează vehiculele rutiere conform Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2007 de stabilirea a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective.

Din coroborarea prevederilor legale menționate rezultă că numai pentru autovehiculele aflate în combinație se aplică prevederile punctului 119 din Norme şi ale art. 407 alin.6 din Codul Fiscal. Pentru toate celelalte autovehicule, remorci, semiremorci etc. care pot circula separat şi care sunt înregistrate, de sine stătător într-o carte de identitate proprie nu sunt aplicabile decât dispozițiile art. 470 alin.7 din Codul Fiscal şi punctul 120 din Norme.

Așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 234/21.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. .../121/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1858/09.10.2018 a Curții de Apel Galați, s-a reținut cu putere de lucru judecat că semiremorcii proprietatea reclamantei i se aplică regimul fiscal prevăzut de art. 470 alin. 7 din Codul fiscal și de pct. 120 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Din Referatul nr. 58492/26.06.2018 care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. .../03.07.2018 (f. 31-35), a rezultat că impozitul pentru semiremorca reclamantei a fost calculat în baza art. 470 alin. 6 din Codul fiscal.

Drept urmare sunt fondate susținerile reclamantei cu privire la modul greșit de calcul al impozitului pentru semiremorcă.

Cu privire la sentința civilă nr. 207/08.03.2016 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. .../121/2015 (f. 46-48), hotărâre de care se face vorbire în Referatul nr. 58492/26.06.2018, instanța reține că sentința civilă nr. 234/21.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. .../121/2017 este ulterioară hotărârii menționate și a fost supusă controlului Curții de Apel Galați.

Cu privire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând 1.800 lei onorariu avocat (f. 8) și 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 7), instanța reține că, potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.

În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.proc.civ. de la 1865 (corespondentul art. 451 alin. 2 C.proc.civ. din vigoare), decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză și având în vedere participarea avocatului la două termene de judecată (respectiv 18.02.2019, termen la are judecătorul cauzei a formulat cerere de abținere și 26.03.2019), înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenul de judecată din data de 26.03.2019, instanța reține că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 1.800 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată, având în vedere și complexitatea relativ redusă a cauzei.

Instanța consideră ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistenta juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor reclamantei, formularea apărărilor, reprezentarea reclamantei la termenele de judecată și apreciază că suma de 800 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina pârâtei.

Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, instanța reține că reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei, în condițiile în care taxa de timbru datorată în baza art. 16 lit. a din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este de 100 lei, astfel că numai în aceste limite poate fi pusă în sarcina pârâtei căzută în pretenții.

Domenii speta

Spete similare