Pretenţii

Sentinţă civilă 1229 din 01.03.2018


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanţa la data de 25.07.2017, sub nr. de mai sus, reclamanta G.R.A.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.O. şi C.L.O. obligarea acestora la plata sumei de 989,62 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate în dosarul de daună nr. 360690274, precum şi dobândă legală de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că  la data de 16.05.2016,  în timp ce numitul I.A.I. conducea autoturismul marca Audi, dorind să parcheze în parcarea amenajată din faţa Agenţiei de Turism, a intrat într-o groapă din carosabil, fiind avariată anvelopa faţă şi janta din dreapta faţă. Urmare a acestui accident, reclamanta a achitat despăgubiri în sumă totală de 989,62 lei, deoarece aşa cum reiese din înscrisurile din dosarul de daună, groapa nu putea fi observată, aceasta nefiind semnalizată şi plină cu apă strânsă de la ploaie.

Reclamanta a învederat că prejudiciul a fost provocat ca urmare a neîntreţinerii corespunzătoare a drumului public, devenind aplicabile astfel disp. art. 5 al. 6 Codul Rutier, impunându-se angrenarea răspunderii pârâtului deoarece potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997 est el este cel în administrarea căruia se află tronsonul de drum neîntreţinut.

Totodată, s-a precizat că deşi s-a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, nu –a ajuns la nici un rezultat.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 2210 C.civ., iar în temeiul art. 411 pct. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.

În dovedirea pretenţiilor, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul pârâtei şi proba cu martorul I.A.I.

Acţiunea a fost timbrată în mod legal, în conformitate O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.(f.36)

La data de 04.10.2017, pârâtul M.O. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate.

S-a arătat că reclamantul nu a produs probe care să ateste indubitabil susţinerile acestuia privind atât cauza cât şi locul producerii accidentului, la dosar nefiind depuse probe din care să reiasă că evenimentul s-ar fi petrecut într-adevăr pe str. V.A. din Oradea şi nu altundeva şi din alte motive. Astfel, pârâtul a învederat că probele foto depuse la dosar nu au fost executate la data şi locul producerii evenimentului, fiind planşe foto executate la o dată ulterioară, probe ce nu dovedesc cu puterea evidenţei faptul că evenimentul s-ar fi produs în acel loc şi nu altul. Totodată, producerea evenimentului rutier este susţinut doar de către declaraţia conducătorului auto şi consideră că daunele menţionate nu se puteau produce în locaţia menţionată la o simplă manevră de parcare.

În drept, pârâtul a invocat disp1357 şi urm. C.civ şi a solicitat judecarea in lipsă.

Prin încheierea din 18.01.2017 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului C.L.O., invocată de instanţă din oficiu

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258. rap. la art. 255 C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului M.O. şi proba testimonială cu martorul I.A.I., atât interogatoriul cât şi declaraţia martorului fiind depuse la dosar(f.56)

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea din data de 18.01.2017 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului C.L.O., invocată de instanţă din oficiu.

Astfel, instanţa va da efect prin prezenta hotărâre excepţiei admise respingând în consecinţă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului C.L.O., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitatea procesuală de folosinţă, urmând a proceda în continuare la analiza pe fond a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul M.O.

În fapt, la data de 16.05.2016 martorul I.A.I. în timp ce încerca să parcheze autoturismul marca Audi, în parcarea amenajată de pe str. V.A., a intrat cu roata dreapta-faţă într-o groapă aflată în asfalt, ce era plină cu apă la acel moment, fiind avariat cauciucul şi janta dreapta-faţă, după cum reiese din declaraţia martorului I.A.I. (f.56),declaraţie privind evenimentul din dosarul de daună(f. 30), proces verbal de constatare a daunelor(f. 31) şi fotografiile depuse la dosar (f13-17)

În baza poliţei de asigurare tip CASCO încheiată la data de 16.10.2015, valabilă până la data de 16.10.2016(f. 24-26), s-a deschis dosarul de daună nr. 360690274/19.05.2016 (f. 10- 11), avizat de reclamantă la data de 19.05.2016, în urma solicitării formulate de către societatea D. SRL, proprietara autovehiculului menţionat şi al cărei administrator este martorul precizat.

Reclamanta a aprobat acest dosar de daună şi achitat suma de 982,62 lei reprezentând costul reparaţiilor efectuate la autoturism pentru avariile produse ca urmare a evenimentului asigurat, aşa cum rezultă din factura nr. 8903719 din 07.07.2016 (f. 19), extras privind tranzacţia bancară(f. 12), înscrisuri privind calculul reparaţiei(f. 20) şi declaraţia martorului I.A.I..

Reclamanta a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, solicitând pârâtului restituirea sumei achitate în dosarul de daună, însă aceasta a fost respinsă de către pârât, apreciind că nu este îndreptăţită la această sumă, după cum reiese din adresa nr. 338942/24.11.2016(f.8).

În drept, conform disp. art. 1349 alin. (1) C.civ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar conform art.1357 alin. (1) C.civ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Totodată, conform art. 2210 C.civ., în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane

Instanţa reţine că potrivit art. 1349 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a). fapta ilicită; b). prejudiciul; c). raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) vinovăția.

Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între fapta prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv, cu consecința vătămării dreptului subiectiv și prejudiciul pretins de reclamant.

Vinovăția constă în atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, ceea ce implică un proces psihic complex, între conștiință și voință. Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie. Aşa cum rezultă din art. 1357 alin. 2 C. civ., în materia răspunderii civile delictuale autorul faptei ilice răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă (neglijenţa).

Având în vedere aceste precizări de ordin teoretic, instanţa reţine că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, astfel:

În ceea ce priveşte prejudiciul, se constată că în cauză acesta este reprezentat de paguba în valoare de 989,62 de lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor necesare pentru remedierea avariilor cauzate de autoturismului marca Audi A6 şi suportată de către reclamantă, în calitate de asigurător, potrivit situaţie de fapt reţinute mai sus. Astfel este vorba despre un prejudiciu patrimonial nereparat, cert şi actual.

Fapta ilicită s-a concretizat printr-o omisiune a pârâtului M.O., respectiv de a asigura starea tehnică corespunzătoare a parcării publice situate pe str. V.A.

Potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 ,,în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz.”

Având în vedere disp. art. 22 din OG 43/1997, care prevăd că administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestor, făcând excepţie sectoarele de drumuri judeţene, situate în intravilanul localităţilor urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective, şi interogatoriul pârâtului M.O. prin care a recunoscut că str. V.A. din Oradea se află în administrarea acestuia, instaţa reţine că pârâtul avea obligaţia de a asigura starea corespunzoare a parcării publice situate pe str. V.A. sau cel puţin de a semnaliza în mod corespunzător existenţa unor gropi sau alte obstacole.

Între cele două, faptă ilicită şi prejudiciu instanţa apreciază că există legătură de cauzalitate întrucât avariile aduse autoturismului, pentru repararea cărora a fost necesară cheltuirea sumei solicitate în instanţă, s-au produs din cauza unei gropi nesemnalizate aflate pe str. V.A., aşa cum s-a reţinut mai sus. Astfel, prejudiciul produs este consecinţa faptei pârâtului care nu a asigurat o stare corespunzătoare a drumului şi nu a semnalizat groapa existentă în carosabil.

Având în vedere că reclamanta a acoperit prejudiciul produs, aceasta s-a subrogat în drepturile persoanei vătămate şi are dreptul de a îşi recupera suma achitată de la pârât.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1535 C.civ „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”

Totodată, conform art. 1523 alin. 2 lit. e C.civ. debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Având în vedere că pârâtul nu a efectuat dovada plății prejudiciului către reclamantă până în prezent, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga în consecinţă pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantumul prev. de OG 13/2011, calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii integrale a debitului, astfel cum a solicitat reclamanta, potrivit principiului disponibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G.R.A.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.L.O., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitatea procesuală de folosinţă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.O.

Obligă pârâtul M.O.la plata către reclamantă a sumei de 989,62 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi dobândă legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii integrale a debitului.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 74,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Oradea.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, astăzi, 01.03.2018.

PREŞEDINTE

GREFIER