Contestaţie la executare

Prin cererea  înregistrată pe rolul J. R., la data de 04.12.2018, sub nr. …/…/…, contestatoarea E. V. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar A & Q C S.P.R.L., a formulat, în contradictoriu cu intimaţii S. R. prin intermediul M. F. P., D. G. F. P. T., S.E.S.C.S. si A.J.F.C.S., contestaţie la executare împotriva actelor de executare încheiată  de intimata AJPF CS: Somaţie de înştiinţare privind începerea executării  silite  nr. ……/….., în dosarul  de executare  nr. …../../…/…./….. a sumei  de 247.504 lei,  reprezentând taxă  pe valoare adăugată datorată  de E. V. SRL în insolvenţă; titlu  executoriu nr. …./….. în dosarul  de executare nr. …../../…/…./….., solicitând admiterea acţiunii , anularea Somaţiei privind începerea executării silite nr …./……, în dosarul  de executare  nr. …../../…/…./…..şi  pe cale de consecinţă, să  se dispună  anularea executării  silite pornite asupra debitoarei E. V. SRL.

În fapt, a arătat  că  prin Încheierea civilă nr. …. din data de 22.06.2017 pronunţată  de T. C.S., în dosarul  nr. …/…/…., instanţa a dispus deschiderea  procedurii generale a insolvenţei E. V. SRL.

Mai arată  că  în raport  de disp. art. 75 din Legea 85/2014, suspendarea operează de  drept, în puterea legii care reglementează  un caz de suspendare legală obligatorie a acţiunilor care au ca obiect  drepturi  de creanţă împotriva debitorului şi urmărilor silite individuale; că  la data de 10.07.2017, moment  la care a devenit definitivă  încheierea civilă nr. ….. din data de …… pronunţată  de T. C.S. în dosarul  nr. …./…/…, orice acţiuni  judiciare, extrajudiciare sau  executări silite supuse suspendării de drept, potrivit  art.  75 din Legea 85/2014 au  încetat şi  mai mult, orice astfel de acţiuni devin din acest moment inadmisibile.

Învederează, de asemenea, că potrivit  disp. art.  102 alin 6 din Legea 85/2014,  creanţele  născute după data  deschiderii procedurii în perioada  de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi  plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală; că  la data de 07.11.2018 au  fost  emise titlul  executoriu nr. …./…… şi  somaţia nr. …../……...; că  acestea se pretind a fi creanţe născute după  deschiderea procedurii  de insolvenţă, şi, astfel nu pot fi valorificate pe calea executării silite, deoarece  disp. art  75 din L 85/2014 interzic orice fel de executare,  conform art.  102 alin 6, intimata fiind în drept a formula către administratorul judiciar  o cerere de plată cu privire la suma cuprinsă în titlul  executoriu. A menţionat că nu poate fi  valorificată  creanţa AJFP CS, decât în procedura insolvenţei conform disp. Codului  de procedură  fiscală, fapt care s-a şi întâmplat, AJFP CS fiind înscris la  masa credală cu  o altă  creanţă bugetară de 110.312 lei; că  potrivit Codului  de procedură  fiscală,  recuperarea de creanţe fiscale de la debitori  aflaţi  în insolvenţă se pot face numai prin declaraţia  de creanţă în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea insolvenţei.

A menţionat, în acest  sens că, începând cu data de 22.06.2017, data  deschiderii procedurii  de insolvenţă, nu se mai poate porni nicio procedură de executare în paralel sau  separat cu  procedura insolvenţei, singura modalitate  de valorificare a oricărei creanţe fiind prin  înscrierea la masa credală în procedura de insolvenţă, ori prin formularea unei cereri de plată întemeiată pe disp. art. 102 alin 6.

Arată, de asemenea, că  somaţia privind începerea executării  silite nr. …./….. atacată este, în fapt, un act  de executare silită  împotriva debitoarei  aflată în insolvenţă, fiind astfel de drept lovită  de nulitate şi  nu  poate  produce niciun efect faţă  de creditorii înscrişi în mod legal la masa credală  prin procedura insolvenţei; că  intimata a avut  cunoştinţă  de demararea procedurii  de insolvenţă  prev de L85/2014 asupra contestatoarei, dat fiind faptul  că  intimata este înscrisă la masa credală a contestatoarei în tabelul definitiv de creanţe, poziţia 1, cu  suma de 110.312  lei, cu  titlu  de creanţă bugetară.

A învederat, de asemenea, că sumele cuprinse în titlul  executoriu nr. 37346/07.2017, reprezintă taxă  pe valoare adăugată stabilite prin decizii de impunere  emise după data  deschiderii procedurii  de insolvenţă, respectiv  22.06.2017, astfel  încât pentru  aceste sume, intimata are dreptul de a formula către judecătorul  sindic cerere de plată ce urmează a fi  soluţionată în cadrul  dosarului de insolvenţă.

Mai arată  că deciziile de impunere ce fac obiectul titlului  executoriu nr. …./…., nu  au fost comunicate nici debitoarei  E. V. SRL, la sediul  social, nici administratorului judiciar A&Q C SPRL, la sediul acestuia; că E. V. SRL nu  este declarată la organul fiscal, ca fiind plătitoare de TVA, astfel  încât nu a putut determina care au fost  criteriile/condiţiile de stabilire de către intimată AJFP CS a sumelor stabilite cu titlu de taxă pe valoare adăugată-acest aspect constituind cel puţin o prezumţie că  sumele pretinse nu  au  caracter cert.

Mai  arată  că,  potrivit art.  266 alin. 8 din C.pr.fiscală, creanţele fiscale restante administrate de organul  fiscal central  şi local se anulează  şi în situaţia când, ulterior închiderii procedurii insolvenţei, în situaţia în care creanţele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca  debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancruta simplă  sau frauduloasă ori  să  nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia potrivit legii.

În acest  sens, arată  că însuşi  legiuitorul consideră că  orice creanţă precum cea pretinsă prin actele de executare nu este exigibilă sau, cel puţin, susceptibilă de executare. Astfel, la alin. 9 al aceluiaşi text de lege se prevede că pe toată perioada derulării procedurii insolvenţei  sau reorganizării judiciare, după  caz, creanţele prev.  la art 8 nu se sting. Per a contrario, aceste creanţe nu sunt susuceptibile de executare, existând obligativitatea ca pretinsul creditor să  se înscrise la masa credală.

În concluzie, a arătat că:

- în vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvenţă  ANAF şi unităţile sale subordonate vor declara lichidatorilor creanţele existente - art 265 alin 5 C.pr. fiscală;

- valoarificarea oricărui drept de creanţe se poate face numai în cadrul procedurii  de insolvenţă, prin depunerea unei cereri de admitere a creanţei - art. 102 şi urm. din L. 85/2014-ceea ce s-a şi  întâmplat, AJFP  CS fiind înscrisă la masa credală cu o creanţă  bugetară de 110.312 lei;

- pentru  suma de 247.504 lei AJFP  CS poate formula  cerere de plată  în condiţiile art. 102 alin. 6 din L. 85/2014;

- de la data  deschiderii procedurii  de insolvenţă, 22.06.2017, se suspendă  de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare  silită pentru realizarea creanţelor asupra averii  debitorului – art. 75 alin. 1 teza 1 din  L. 85/2014;

- de la data rămânerii  definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, 10.07.2017- orice acţiuni judiciare, extrajudiciare sau  executării silite supuse suspendării  de drept conform celor menţionate, încetează; şi, prin urmare, orice astfel de acţiuni devin, din acest moment, inadmisibile – art. 75 alin. 1 teza 4 din L 85/2014;

- din pricina măsurilor de executare silită aplicate E. V. SRL nu  îşi mai poate continua activitatea curentă, fapt ce contravine tuturor principiilor generale imperative edictate de legea insolvenţei – art. 4 din L. 85/2014.

În raport de cele învederate, a solicitat  admiterea contestaţiei  la executare şi  anularea somaţiei şi titlului  executoriu în dosarul  de executare nr. …../../…/…./…..şi, pe cale de consecinţă, a solicitat anularea executării silite însăşi pornite asupra debitoarei, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi orice probă a cărei  necesitate ar reieşi  din dezbateri.

La data de 14.12.2018, intimata  D.G.F.P.T., prin AJFP CS, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei  formulate de contestatoare.

În acest  sens au fost  invocate disp. art.  143 alin. 1 din L. 85/2014 privind procedura insolvenţei, modificată  şi  completată de OUG nr.  88/2018, menţionând, totodată,  că executarea silită s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile  Codului  de pr. fiscală, şi  anume că somaţia a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 230 din Legea 207/2015.

A mai arătat că măsurile de executare silită au fost luate în vederea stingerii datoriilor pe care reclamanta le are la bugetul general consolidat. A invocat dispoziţiile art. 2 alin 1, art.  220 alin 2 din Legea 207/2015 şi pe cele ale art. 75 din Legea nr. 500/2002.

Intimata consideră, în acest sens, că executarea silită este efectuată în conformitate cu  disp.  legale în materia  executării silite  a creanţelor bugetare, actele de executare fiind emise respectându-se în totalitate prevederile legale în materie; că  executarea  silită s-a desfăşurat în conformitate cu  prevederile  Codului  de procedură  fiscală, astfel somaţia a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 230 din Legea 207/2015 R, iar  titlul executoriu, în condiţiile prevăzute de  art. 230 din L 207/2015.

În concluzie, arată  că, întrucât  contestatoarea figura cu  obligaţii la bugetul general  consolidat, se impunea  astfel luarea de măsuri asiguratorii; în momentul în care titlul  de creanţă va deveni titlul executoriu se creează posibilitatea organului  fiscal de a începe executarea silită în vederea recuperării acestor creanţe, fără existenţa acestor măsuri asiguratorii, contestatoarea putând oricând să  dispună de bunurile  sale.

Astfel, arată  intimata că motivul care a stat la baza dispunerii măsurii  asiguratorii a fost evitarea sustragerii sau risipirii patrimoniului, îngreunând astfel recuperarea sumelor reprezentând obligaţii de plată la Bugetul General Consolidat al Statului. Măsurile  asiguratorii se duc la îndeplinire de îndată de către organele de executare competente potrivit  legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor  mobile sau imobile precum şi a veniturilor urmăribile, potrivit  legii.

În raport  de cele învederate, a solicitat  respingerea contestaţiei  formulate de contestatoare, deoarece executarea silită  a fost  efectuată în conformitate cu  dispoziţiile  legale în materia executării silite a creanţelor, actele de executare silită fiind emise respectându-se în totalitate prevederile legale în materie.

La data de  07.01.2019, S. R. prin M.F.P., prin D.G.F.P.T., prin AJF CS a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S. R., prin M. F. P., deoarece DGRFPT, prin AJF CS, care este organul fiscal competent, a emis actele de executare a căror anulare se solicită.

În susţinerea excepţiei a invocat dispoziţiile art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P. şi pe cele ale art. 13 ind. 2 alin. 1 din HG nr. 522/2016 pentru modificarea şi completarea HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF.

În concluzie, a solicitat respingerea contestaţiei la executare introduse împotriva sa.

La data de  07.01.2019, D.G.F.P.T., în reprezentarea A.N.A.F., a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.N.A.F. – D.G.E.S.C.S. - D.O.E.S. – SESCSRT, în prezenta cauza.

Referitor la contestaţia  formulată  de contestoare, arată  că  SESCSRT nu  este organul fiscal emitent  a actelor de executare contestate, calitatea procesual pasivă revenind exclusiv organului care a procedat la întocmirea actelor respective, în calitate de organ emitent a actelor de anulare  a căror anulare se solicită, respectiv AJFP CS, cu  sediul  în R, str. D, nr. ., judeţul  CS.

Mai arată  că, potrivit  disp.  HG nr. 520/2013 privind organizarea şi  funcţionarea ANAF, actualizată şi  OPANAF nr 3744/2015privind stabilirea cazurilor  speciale de executare silită, precum şi a structurilor abilitate cu  ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii şi  efectuarea procedurii de executare silită, actualizat, SESCSRT din cadrul  A.N.A.F.-D.G.E.S.C.S.-D.O.E.S. este structura abilitată  cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii şi  efectuarea procedurii de executare silită numai în cazurile speciale  prev.  la art. 1 din OPANAF nr. 3744/2015.

De asemenea, învederează  că  în condiţiile în care sumele cuprinse în titlul  executoriu nr …./…. reprezintă TVA, stabilite prin decizii de impunere, pârâta nu este organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor fiscale pentru reclamantă, respectiv nu are calitatea de organ fiscal competent în a cărui rază teritorială  se află domiciliul  fiscal al reclamantei.

În raport  de cele învederate,  a solicitat  să  se constate pe cale de excepţie, lipsa calităţii  procesual  pasive  în cauză  a A.N.A.F. – D.G.E.S.C.S. - D.O.E.S. - SESCSRT, calitatea procesual pasivă revenind exclusiv organului fiscal care a emis actele  de executare a căror anulare se solicită prin prezenta contestaţie  la executare.

În faza de cercetare judecătorească, instanţa a administrat proba cu  înscrisurile depuse la dosarul  cauzei.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine:

Potrivit art. 248 alin. (1) şi alin. (2) CPC, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În prezentul dosar a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesual pasive de către intimatul S. R., prin M. F. P şi de către intimata D.G.R.F.P.T.– SESCSRT, prin întâmpinările depuse la dosar, excepţii pe care instanţa le-a unit cu fondul, urmând a le analiza cu prioritate, fiind vorba de o excepţie absolută, peremptorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 CPC, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că într-adevăr excepţia invocată este întemeiată, în privinţa ambilor intimaţi, deoarece raportul juridic generator al prezentului litigiu nu există între contestatoare şi intimatul S. R., prin M. F. Psau intimata D.G.R.F.P.T.– SESCSRT.

Prezenta contestaţie la executare a fost formulată împotriva  actelor de executare încheiate  de intimata D.G.R.F.P. T. – A.J.P.F. CS în dosarul  de executare  nr. …../../…/…./….., respectiv Somaţie de înştiinţare privind începerea executării  silite  nr. …/……, şi titlul  executoriu nr. …./….

Or, aceste acte au fost emise de către intimata D.G.R.F.P.T.- AJFP CS, în calitate de organ fiscal competent să efectueze executarea silită, în conformitate cu dispoziţiile art. 30, art. 220 alin. (2), (4), art. 226 alin. (1) C.pr.fisc., iar nu de către ceilalţi doi intimaţi, indicaţi mai sus, astfel că numai prima intimată are calitate procesuală pasivă în cauză.

Potrivit art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice ,,reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ”.

Or, în speţă, calitatea procesuală pasivă aparţine organului de executare care a emis actele contestate, iar nu Statului Român, în nume propriu, prin Ministerul Finanţelor Publice.

De asemenea, nu se pune nici problema lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu a intimatei DGRFPT-AJFP CS, şi, implicit, a incapacităţii acesteia de a sta în judecată, întrucât, pe de-o parte, D.G.R.F.P. T are personalitate juridică [art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013], iar, pe de altă parte, A.J.F.P. C.S., entitate fără personalitate juridică [art. 13 alin. (3) lit. b din H.G. nr. 520/2013], poate sta în judecată, conform art. 56 alin. (2) teza finală CPC, fiind constituită potrivit legii.

Totodată, nici intimata DGRFPT – SESCSRT nu are calitate procesuală pasivă în speţă, întrucât actele contestate nu au fost emise de către aceasta, nefiind incidente dispoziţiile art. 1 ale Ordinului A.N.A.F. nr. 3744/2015, care ar fi atras competenţa SESCSRT, ca structura abilitată la nivelul D.G.R.F.P., cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită în cazurile speciale prevăzute la art. 1 ale acestui Ordin.

Prin urmare, pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului SR prin intermediul MFP, precum şi  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei DGRFPT – SESCSRT, invocate prin întâmpinare, şi va respinge contestaţia la executare, faţă de aceşti intimaţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, instanţa reţine că actele de executare silită contestate sunt Somaţie de înştiinţare privind începerea executării  silite  nr. …../……, şi titlul  executoriu nr. ……/……. încheiate  de intimata D.G.R.F.P. T – A.J.P.F. CS, în dosarul  de executare  nr. …/../…/…./…...

Suma înscrisă în titlul executoriu şi somaţie este în valoare de 247.504 lei, fiind calculată pe baza unor Declaraţii privind taxa pe valoare adăugată colectată, datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a-e, lit. g sau lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, perioada de raportare fiind iunie 2017-august 2018 (f. 46-59).

Din întâmpinarea intimatei D.G.R.F.P. T – A.J.P.F. CS reiese faptul că executarea silită a fost pornită împotriva contestatoarei, pentru recuperarea sumei de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată şi completată de către O.U.G. nr. 88/2018.

Mai exact, prevederile art. 143  alin. (1) din Legea nr. 85/2014, actualizată, invocate de către intimată sunt următorele: ,,(...) Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită”, dispoziţii introduse prin O.U.G. nr. 88/2018, ce a intrat în vigoare în data de 02.10.2018, data publicării în Monitorul Oficial.

Pentru a putea fi începută executarea silită împotriva contestatoarei, în temeiul dispoziţiilor de mai sus, era necesar ca procedura de insolvenţă să fie deschisă după momentul intrării în vigoare a acestor prevederi.

La o asemenea interpretare se ajunge pornind de la principiul neretroactivităţii legii, consacrat de Constituţie, în art. 15 alin. (2), care prevede că legea dispune numai pentru viitor. Totodată,  art. 24 şi 25 CPC reiterează într-o formă specifică acest principiu, conform căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la data debutului, iar art. 342 alin. (1) din Legea insolvenţei prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă.

 Cum procedura insolvenţei se deschide printr-o hotărâre (încheiere) pronunţată de către judecătorul-sindic, pe baza cererii adresate tribunalului, suntem practic în prezenţa unui proces, guvernat de legea existentă la momentul iniţierii lui.

Pe cale de consecinţă, executarea silită reglementată de art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată şi completată de către O.U.G. nr. 88/2018, este permisă doar în procesele de insolvență (calculate de la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii) inițiate începând cu data de 2 octombrie 2018.

O interpretare contrară ar permite recuperarea silită a unor creanţe, ce s-au născut anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor în discuţie ale O.U.G. nr. 88/2018, pe baza unor dispoziţii legale ce nu existau la momentul naşterii creanţei, înfrângând principiul constituţional al neretroactivităţii legii.

După cum se poate observa, sumele înscrise în titlul executoriu contestat sunt aferente perioadei iunie 2017-august 2018, fiind preexistente  intrării în vigoare a modificării art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aduse prin  O.U.G. nr. 88/2018 (02.10.2018), astfel că se urmăreşte recuperarea lor printr-o procedură inexistentă la momentul naşterii respectivelor creanţe.

În sensul neaplicării retroactive a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată şi completată de către O.U.G. nr. 88/2018 sunt şi prevederile art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018, care arată că „termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Cu alte cuvinte, acest articol include o derogare de la principiul neretroactivităţii legii, care, ca orice excepţie, este de strictă interpretare.

Legiuitorul, în cuprinsul art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018, întrebuinţează strict noţiunea de ,,termene”, atunci când se referă la dispoziţiile art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi pe cea de ,,prevederi”, atunci când vizează art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Distincţia este importantă, întrucât noţiunea de ,,termene” nu acoperă şi noţiunea de ,,executare silită” reglementată de art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată şi completată de către O.U.G. nr. 88/2018.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în integralitatea lor, să se aplice retroactiv ar fi întrebuinţat noţiunea de ,,prevederi”, aşa cum a procedat în cazul art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar nu pe cea de ,,termene”.

Din lecturarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) şi (4), 143 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2014, menţionate în cuprinsul art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018, se poate constata că toate aceste articole prevăd anumite termene. Cu toate acestea, legiuitorul a înţeles să uziteze noţiunea de ,,prevederi”, doar atunci când s-a referit la art. 75 alin. (4), şi pe cea de ,,termene”, în cazul celorlate articole în discuţie.

Prin urmare, există o diferenţă de semnificaţie, evidentă, între cele două noţiuni, ce rezultă din chiar textul art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018.

Cum un text de lege trebuie să fie şi logic, aceeaşi concluzie, a neaplicării retroactive a dreptului de executare silită reglementat de art. 143 alin. (1) în discuţie, rezultă şi din analizarea pe fond a dispoziţiilor art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018.

Practic acest articol se referă la cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, cărora ar urma să li se aplice termenele prevăzute de art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, acest articol s-ar aplica unor cereri preexistente, posibile conform dispoziţiilor legale anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018, care ar fi supuse termenelor noi prevăzute de art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederilor noi ale art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate şi completate prin O.U.G. nr. 88/2018, iar nu celor în vigoare la momentul formulării respectivelor cereri.

Aşadar, pentru a fi incident art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018, este necesar să existe o cerere, ce putea fi formulată, conform legii, anterior intrării în vigoare a acestei ordonaţe.

Or, anterior O.U.G. nr. 88/2018, legea nu permitea executare silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile.

Dispoziţia în discuţie este nou introdusă, neavând un corespondent în reglementarea Legii nr. 85/2014 preexistentă intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018.

 Pe cale de consecinţă, art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018 nu prevede aplicarea retroactivă şi a acestei teze finale a 143 alin. (1)din Legea nr. 85/2014, referindu-se strict la termenul de 30 de zile, în care trebuie judecată cererea de intrare în faliment, termen nou introdus, inexistent în vechea reglementare.

Fără a mai intra în detalii, instanţa reţine că dispoziţii similare cu cele ale art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, introduse prin O.U.G. nr. 88/2018, au fost şi cele ale art. 75 alin. (4) al O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență,  a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia CCR nr. 447/2013.

Având în vedere că procedura generală a insolvenţei contestatoarei a fost deschisă prin încheierea civilă nr. …/……, pronunţată de către T CS, în dosarul nr. …./…/….., anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, de către O.U.G. nr. 88/2018, instanţa reţine că executarea silită pornită de către intimată, în temeiul acestor dispoziţii legale, este nelegală, pentru considerentele ce au fost expuse anterior.

Pentru aceste considerente, instanţa nu va analiza şi celelalte critici formulate de către contestatoare, însă va reţine că titlul executoriu a fost emis în baza unor titluri de creanţă fiscală, reprezentate de Declaraţiile privind taxa pe valoare adăugată colectată, datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a-e, lit. g sau lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, perioada de raportare fiind iunie 2017-august 2018 (f. 46-59), conform art. 1 pct. 37, art. 93 alin. (2) lit.aC.pr.fisc.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a admite contestaţia la executare, în privinţa intimatei DGRFPT –AJFP CS şi a anula somaţia privind începerea executării silite nr. 37356/07.11.2018 emisă în dosarul de executare nr. …/../…/…./….., precum şi toate actele de executare silită subsecvente efectuate în respectivul dosar, aşa cum a solicitat contestatoarea.

În temeiul art. 453 CPC, ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Admite  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către intimatul SR prin intermediul MFP.

Respinge contestaţia la executare formulată de către contestatoarea E. V. SRL, în insolvenţă, , cu sediul în V, str. P, nr. ., judeţul  C.S., prin administrator judiciar A & Q C S.P.R.L.,  cu sediul în T, str. A, nr. …, jud. T, în contradictoriu cu intimatul SR prin intermediul MFP, cu  sediul  în B, str. A, nr. .., sector ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către intimata DGRFPT – SESCSRT.

Respinge contestaţia la executare formulată de către contestatoarea E. V. SRL, în contradictoriu cu intimata DGRFPT – SESCSRT, cu sediul în T, str. G L, nr. .., jud. T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite contestaţia la executare formulată de către contestatoarea E. V. SRL, în contradictoriu cu intimata DGRFPT – AJFP CS, cu sediul în mun. R, str. D, nr. ., jud. CS.

Anulează somaţia privind începerea executării silite nr. 37356/07.11.2018 emisă în dosarul de executare nr. …/../…/…./….., precum şi toate actele de executare silită subsecvente efectuate în respectivul dosar.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Reşiţa.

Pronunţată în condiţiile art. 396 alin. 2 CPC, astăzi, 08.05.2019..

Domenii speta

Spete similare