Nedovedirea relatiilor contractuale

Potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil prevede următoarele: (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Astfel, pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, reclamanta trebuie să facă dovada, în primul rând, a relațiilor contractuale, pentru ca mai apoi să dovedească neîndeplinirea obligațiilor de către pârât, precum și culpa acestuia. În acest sens, instanța observă că la dosar nu există niciun contract încheiat de părți, din care să rezulte raportul juridic născut între acestea.

Art. 277 alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilește că înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic. În prezenta cauză, raportul juridic dedus judecății nu se derulează între doi profesioniști, ci între un profesionist și o persoană fizică, astfel că prin emiterea facturii se consideră că doar reclamanta și-a asumat obligația de predare a bunurilor înscrise.

Pe de altă parte, potrivit art. 1166 Cod civil, contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Având în vedere că facturile sunt singurele înscrisuri de natură a dovedi relațiile contractuale pe care se întemeiază litigiul, însă acestea nu sunt semnate de către niciuna dintre părți, instanța apreciază că acestea nu au fost însușite de către pârât, deci nu se poate considera că între acestea a operat un acord de voință.

În concluzie, reclamanta nu a făcut dovada contractului intervenit între părți, deci a relațiilor contractuale, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la îndeplinirea unei obligații neasumate,

Potrivit art. 1166 Cod civil, art. 249 și art. 277 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare