Obligatie de a face

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Secţia civilă

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

Dosar nr. .../211/2018

SENTINŢA CIVILĂ NR. 9037/2018

Şedinţa publică din …..

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ….

GREFIER: ….

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta GI SA...., în contradictoriu cu pârâţii S CC SRL....., COMUNA ..... şi PRIMARUL COMUNEI  ....., având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29.11.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 13.12.2018 şi, ulterior, pentru azi 20.12. 2018.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.05.2018 sub nr. de mai sus, reclamanta ….., prin S.C.A. RCA ....., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii S CC SRL...., COMUNA ....., PRIMARUL COMUNEI  ....., să fie obligaţi pârâţii să pună la dispoziţia reclamantei toate declaraţiile notariale date de persoane fizice/juridice care s-au racordat la reţeaua de gaz aflată în proprietatea reclamantei, conform cărora aceste persoane s-au obligat să îi plătească reclamantei taxa de acces la reţeaua de distribuţie a gazului, date după 30.03.2005 şi în continuare până la soluţionarea definitivă a cauzei şi să fie obligată pârâta de rândul 1 să îi comunice reclamantei toate acordurile de acces la reţea încheiate de aceasta cu fiecare persoană nou racordată la reţea, după 30.03.2005 şi în continuare până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este proprietara reţelei de distribuţie de gaze naturale de pe raza localităţii S .... com. ..... În această calitate a expediat către pârâta CC SRL...., care are un drept de concesiune asupra serviciului de distribuţie şi furnizare gaze naturale din localitate, o notificare prin care i-a solicitat să îi pună la dispoziţie toate declaraţiile notariale date de persoane fizice/juridice care s-au racordat la reţeaua de gaz aflată în proprietatea reclamantei, conform cărora aceste persoane s-au obligat să îi plătească reclamantei taxa de acces la reţeaua de distribuţie a gazului, date după 30.03.2005. Deşi a primit notificarea, pârâta a refuzat în mod abuziv să se conformeze celor solicitate. Reclamanta a notificat în acelaşi sens şi pârâţii de rândul al doilea şi al treilea, în aceştia nu au înţeles să dea curs solicitării. Doar pârâta de rândul 1 a răspuns, invocând dispoziţiile art. 108 alin. 1 lit. din Legea nr. 123/2012, care se găsea şi în vechea reglementare – art. 85 alin. 1 lit. g pct. 2 din Legea nr. 351/2004 şi arătând că este înregistrată la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca operator cu notificarea nr. ..., astfel că nu poate pune la dispoziţie informaţiile solicitate pentru că ar însemna o încălcare a legislaţiei ce reglementează protecţia datelor cu caracter personal. În opinia reclamantei, aceasta este o susţinere absurdă, din moment ce toate acele persoane ar trebui să îi achite o despăgubire.

A susţinut reclamanta că a fost într-o continuă luptă de protejare a drepturilor sale de când s-a concesionat în favoarea pârâtei de rândul 1 serviciul public de distribuţie a gazului din COMUNA ....., întrucât aceasta din urmă a refuzat constant să reglementeze situaţia juridică dintre părţi, să achite vreo despăgubire pentru folosirea reţelei aflată în proprietatea reclamantei sau a încercat să dobândească, prin diferite căi, dreptul de proprietate asupra reţelei.

Reclamanta a apreciat că refuzul pârâţilor de a comunica relaţiile solicitate este unul vădit abuziv. Dispoziţiile legale acordă posibilitatea operatorului de distribuţie de gaz ca pentru o nouă racordare să obţină fie acordul proprietarului, fie o declaraţie autentică din partea solicitantului că se obligă să îl despăgubească pe proprietar, însă cât timp aceste din urmă declaraţii sunt cunoscute doar de pârâtă şi de solicitant, reclamanta nu poate obţine despăgubirile care i se cuvin. Şi pârâţii de rând 2 şi 3 deţin aceste declaraţii pentru că, pentru a efectua lucrări la reţeaua de gaz, pârâta de rând 1 avea obligaţia de a obţine autorizaţie de construire, iar pentru obţinerea acesteia se impunea ca odată cu documentaţia să depună şi înscrisurile menţionate.

În acest caz, reclamanta, în calitate de proprietară a reţelei, nu îl poate chema în judecată direct pe distribuitorul de gaz, ci doar pe utilizatorii care s-au racordat la reţea şi care s-au obligat să plătească despăgubiri proprietarului.

Reclamanta a opinat că aceste informaţii îi pot fi comunicate întrucât şi art. 30 lit. d din Legea nr. 677/2001 prevede că transferul de date este întotdeauna permis când este necesar pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie, cu condiţia ca datele să fie prelucrate în legătură cu acest scop şi nu mai mult timp decât este necesar. De asemenea, cât timp aceste declaraţii date de solicitanţi au fost depuse la dosarul pentru obţinerea autorizaţiei de construire, au fost transferate date cu caracter personal către COMUNA ....., motiv pentru care pârâta de rândul 1 nu se mai poate prevala de dispoziţiile Legii nr. 677/2001.

Urmând raţionamentul pârâtei CC...., reclamanta a arătat că s-ar vedea pusă în situaţia în care nu ar putea să obţină niciodată despăgubirile la care are dreptul potrivit Legii nr. 123/2012, scopul declaraţiilor date de solicitanţi fiind tocmai acesta.

Reclamanta a apreciat că pârâţii săvârşesc un abuz de drept în acest caz, fiind incidente dispoziţiile art. 14 Cod civil., pârâţii urmărind numai vătămarea intereselor reclamantei. Pârâta de rândul 1 este îndrituită să realizeze serviciul de distribuţie de gaz pe raza comunei ...., însă acest drept trebuie exercitat cu bună-credinţă, fără a se cauza prejudicii reclamantei, în calitate de proprietară a reţelei de gaz.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 451 şi urm. C.p.c., art. 14 şi 15 Cod civil, art. 44 Constituţia României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia E.D.O., art. 108 alin. 1 lit. g pct. 2 din Legea nr. 123/2012.

În probaţiune, reclamanta a depus la dosar copii de înscrisuri (f. 13-54).

Cererea a fost legal timbrată cu 40 de lei taxă judiciară de timbru (f. 60), în baza art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 02.07.2018, pârâta CC SRL...., prin avocat AU...., a formulat întâmpinare (f. 69-74), prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei cu privire la solicitările formulate pentru perioada anterioară cu trei ani datei introducerii acţiunii, anume 10.05.2015, conform art. 2500 Cod civil. De altfel, pârâta a susţinut că reclamanta a avut acces la declaraţiile autentice menţionate în cadrul nenumăratelor procese derulate între părţi.

Pârâta a mai invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei, care a avut acces la toţi beneficiarii în cadrul proceselor anterioare derulate între părţi.

A mai apreciat pârâta că acţiunea este inadmisibilă, reclamanta a încasat de la pârâtă o indemnizaţie adecvată, iar urmărind să încaseze despăgubiri şi de la cei racordaţi la reţea, practic intenţionează să fie de două ori despăgubită, atitudine care se încadrează în sfera abuzului de drept. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. A susţinut că deşi reclamanta invocă des abuzul de drept, ea este cea care, din dorinţa de a încasa cât mai mulţi bani, refuză orice reparaţie sau lucrare necesară întreţinerii reţelei de gaz, atitudine care generează multe prejudicii beneficiarilor.

A arătat pârâta că actul normativ în baza căruia se eliberau acordurile de acces la sistemul de distribuţie a gazelor naturale a fost abrogat începând cu data de 15.05.2018, iar în contextul noii reglementări accesul se realizează în baza contractului de distribuţie a gazelor naturale, fiind eliminat formularul de acord de acces. Aceste acorduri, emise până în data de 14.05.2018, sunt documente care ţin strict de operatorul sistemului de distribuţie de gaz, motiv pentru care reclamanta nu poate avea acces la ele.

La întâmpinare au fost anexate copii de înscrisuri (f. 76-110).

La data de 09.08.2018, reclamanta, prin avocat, a formulat răspuns la întâmpinare (f. 116-126), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepţiilor invocate. A arătat că faptul că ar fi avut acces la declaraţii în procese anterioare reprezintă o simplă afirmaţie nedovedită a pârâtei de rândul 1, iar dincolo de acest aspect, reclamanta nu tine la realizarea unui drept patrimonial, ci a unui drept nepatrimonial, care este imprescriptibil potrivit art. 2502 alin. 1 şi 2 pct. 1 Cod civil. Faptul că doreşte a se folosi ulterior de declaraţii pentru obţinerea de despăgubiri nu poate schimba caracterul pretenţiei din prezenta cauză. Pârâta nu justifică niciun interes în invocarea excepţiei prescripţiei întrucât prin comunicarea informaţiilor solicitate nu i se poate cauza acesteia vreun prejudiciu de către reclamantă. Este neîntemeiată şi excepţia lipsei de interes, reclamanta arătând că este evident că în calitate de proprietară a reţelei, justifică un interes personal, născut, legitim şi actual în obţinerea informaţiilor solicitate în condiţiile în care legea îi acordă posibilitatea de a obţine despăgubiri de la solicitanţii de racordare la reţeaua de gaz.

Cu privire la indemnizaţia pe care pârâta de rândul 1 a fost obligată să o achite în favoarea reclamantei, aceasta a arătat că a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, însă numai pentru o perioadă determinată de timp, pe când lipsa de folosinţă a reclamantei nu este limitată în timp, reclamanta fiind în continuare îndreptăţită să obţină despăgubiri pentru lipsa de folosinţă. La acest moment, pârâta foloseşte reţeaua nestingherită, fără a avea încheiat vreun contract cu reclamanta şi fără a-i achita acesteia vreo sumă de bani raportată la contravaloarea folosinţei. Reclamanta nu urmăreşte o dublă despăgubire, aspect care reiese chiar din motivele cererii înregistrate de pârâtă în dosar nr. ..../1285/2014* al Tribunalului Specializat Cluj, pârâta fiind cea care intenţionează să folosească reţeaua gratuit, ceea ce face momentan, iar reclamanta nu îi tulbură în niciun fel folosinţa reţelei.

Cu privire la al doilea petit al cererii introductive, reclamanta a învederat că are dreptul să ia cunoştinţă de acordurile de acces eliberate până la 14.05.2018 pentru a verifica dacă prin eliberarea acestora s-a încălcat sau nu dreptul său de proprietate şi prin raportare la declaraţiile notariale solicitate. Există posibilitatea ca pentru anumite cereri să existe acorduri de acces, nu şi declaraţia notarială a solicitantului, în funcţie de modalitatea aleasă de pârâtă pentru a asigura accesul la reţea. Oricum, pentru cea mai mare parte dintre acestea nu s-a achitat nicio sumă de bani în favoarea reclamantei, care nu are niciun fel de informaţii cu privire la cei care s-au racordat la reţea.

Reclamanta a reiterat că prezenta acţiune este singura cale aflată la îndemâna sa pentru a afla cine sunt utilizatorii care s-au racordat la reţeaua de distribuţie de gaz care este în proprietatea sa şi care nu şi-au îndeplinit obligaţia de despăgubire.

La răspunsul la întâmpinare au fost anexate copii de înscrisuri (f. 127-143).

La termenul din data de 18.10.2018 (f. 154-156), instanţa a respins ca neîntemeiate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei de interes, apreciind totodată că inadmisibilitatea invocată de pârâtă reprezintă o apărare de fond. De asemenea, a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

La data de 23.11.2018, reclamanta a formulat note scrise în vederea dezbaterii fondului cauzei (f. 157-161), la care a anexat copii de înscrisuri (f. 162-180).

La termenul din data de 29.11.2018 a avut loc dezbaterea fondului cauzei, iar instanţa a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 13.12.2018 şi, ulterior, pentru data de 20.12.2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta ….. este proprietara reţelei de distribuţie de gaze de pe raza localităţii S ...., aspect care reiese din actul constitutiv al societăţii (f. 28 verso) şi nu a fost contestat în cauză. Pârâta CC.... SRL.... este concesionara serviciului de distribuţie a gazelor naturale din comuna ....., iar în această calitate beneficiază de un drept de folosinţă asupra reţelei de conducte şi branşamente aflată în proprietatea reclamantei, aspect de asemenea recunoscut de ambele părţi.

Prin notificarea (f. 13) comunicată pârâtei CC.... SRL.... la data de 03.11.2017 (f. 16), reclamanta i-a solicitat acesteia să îi pună la dispoziţie toate declaraţiile notariale date de persoanele care s-au racordat la reţeaua de gaz, conform cărora aceste persoane s-au obligat să îi plătească reclamantei taxa de acces la reţeaua de distribuţie a gazului, date după 30.03.2005, precum şi toate acordurile de acces la reţea încheiate cu fiecare persoană nou racordată la reţea după data de 30.03.2005.

Prin răspunsul comunicat de pârâta CC.... SRL.... (f. 14), aceasta a susţinut că se află în imposibilitate de a comunica datele solicitate pentru motivul că este înregistrată la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca operator de date cu caracter personal, iar dacă s-ar conforma solicitării reclamantei, ar încălca legislaţia incidentă.

Reclamanta a comunicat o notificare şi către COMUNA ..... şi PRIMARUL COMUNEI  ..... (f. 17-19), la care nu a primit niciun răspuns.

Prin Sentinţa civilă nr. 490/05.07.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. .../33/2009(f. 20-24), definitivă prin Decizia civilă nr. 7330/19.11.2013 pronunţată de Î.C.C.J., pârâta CC.... SRL.... a fost obligată să plătească în favoarea reclamantei …. suma de 1.031.253,165 de lei cu titlu de despăgubiri pentru folosinţa conductei în perioada 2005-2010. Suma a fost achitată în data de 17.12.2013 (f. 87).

Acţiunea înregistrată în dosarul nr. ..../1285/2014 are ca obiect solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să încheie un contract care să reglementeze folosinţa reţelei de distribuţie a gazului, reclamanta solicitând şi obligarea pârâtei la plata unei chirii lunare. Prin Decizia civilă nr. 1014/25.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Specializat Cluj, fiind înregistrată sub nr. ..../1285/2014*, reţinându-se, astfel cum a subliniat reclamanta, că pârâta foloseşte în temeiul Legii nr. 123/2012, art. 108 alin. 1 lit. a şi având licenţă de exploatare, reţeaua de distribuţie de gaz aflată în proprietatea reclamantei, fără însă a fi stabilite condiţiile de exercitare ale dreptului de folosinţă în vreuna dintre modalităţile prevăzute de lege.

Atât reclamanta, cât şi pârâta au recunoscut faptul că declaraţiile autentice notariale date de solicitanţii de acces la reţeaua de gaz au fost depuse la Primăria Comunei ...., fiind necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru realizarea lucrărilor de racordare la reţea.

În drept, conform art. 108 din Legea nr. 123/2012, „Pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuţie, în cazul utilizării bunurilor proprietate a terţilor, concesionarul are următoarele drepturi: a) să folosească aceste bunuri prin efectul legii; b) fără a se aduce atingere dreptului prevăzut la lit. a), condiţiile de exercitare a acestuia sunt cele prevăzute în procesul-verbal de predare în exploatare şi/sau în contract; (…) g) să asigure accesul unor noi solicitanţi, cu respectarea uneia dintre următoarele condiţii: 1. prezentarea acceptului proprietarului; 2. prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului; acordul solicitantului se prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl despăgubească pe proprietar pentru partea ce îi revine din investiţia făcută; (…).”

Conform H.G. nr. 1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, abrogat prin H.G. nr. 326/2018, „Art. 9 - Pentru realizarea accesului la SNT al unui solicitant/utilizator se parcurg următoarele etape: a) solicitarea de informaţii de la operatorul SNT privind posibilitatea de acces la SNT în zona de amplasare a obiectivului; b) rezervarea de capacitate în SNT pentru solicitant/utilizator; c) racordarea la SNT. Art. 10 - (1) Rezervarea de capacitate în SNT se face în baza unei cereri scrise a solicitantului/utilizatorului către operatorul SNT, conform modelului din anexa nr. 1. (2) Operatorul SNT are obligaţia de a răspunde cererii solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. Art. 11 - La depunerea cererii solicitantul achită operatorului SNT tariful pentru analiza şi elaborarea acordului de acces, conform anexei nr. 2. Art. 12 - Răspunsul favorabil reprezintă acordul de acces şi precizează: debitul instalat pentru care s-a făcut rezervarea de capacitate, regimul presiunii de livrare a gazelor naturale înainte şi după staţia de reglare-măsurare, schiţa cu soluţia de racordare, cu traseul aproximativ al racordului şi caracteristicile tehnice de bază, alte date tehnice necesare pentru definirea clară a tipului instalaţiei de racordare, durata de valabilitate a acestuia, conform modelului din anexa nr. 3.”

Conform art. 30 din Legea nr. 677/2001, în vigoare la data introducerii acţiunii, care se regăseşte şi în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) la art. 49 alin. 1 lit. 3, „Transferul de date este întotdeauna permis în următoarele situaţii: (…) d) când este necesar pentru satisfacerea unui interes public major, precum apărarea naţională, ordinea publică sau siguranţa naţională, pentru buna desfăşurare a procesului penal ori pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie, cu condiţia ca datele să fie prelucrate în legătură cu acest scop şi nu mai mult timp decât este necesar; (…).”

În speţă, instanţa urmează a analiza în prealabil motivul de inadmisibilitate a prezentei acţiuni invocat de pârâta CC.... SRL...., constând în aceea că reclamanta nu ar mai avea dreptul să obţină alte despăgubiri întrucât a fost deja despăgubită pentru lipsa de folosinţă a reţelei aflată în proprietatea sa. Instanţa reţine că obiectul cauzei nu este reprezentat de o astfel de solicitare, nefiind vorba de o acţiune în pretenţii, ci despre o acţiune având ca obiect obligaţie de a face. Totuşi, astfel cum a recunoscut reclamanta, prezenta cerere a fost formulată ca premisă a introducerii acţiunii în pretenţii, pârâta înţelegând să susţină că nu ar fi incidente dispoziţiile art. 30 lit. d din Legea nr. 677/2001 de care se prevalează reclamanta, apreciind că o eventuală acţiune în pretenţii formulată de reclamantă în contradictoriu cu persoanele care s-au racordat la reţea ar trebui respinsă, în caz contrar reclamanta fiind de două ori indemnizată pentru aceeaşi lipsă de folosinţă.

Instanţa apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi, deşi nu a fost învestită cu acţiunea în pretenţii menţionată, se impune să analizeze dacă în favoarea reclamantei există aparenţa legitimităţii pentru a fi justificată cererea sa de transfer a datelor cu caracter personal ale solicitanţilor de acces la reţeaua de distribuţie de gaz din S....

Instanţa reţine că despăgubirea care reiese din art. 108 alin. 1lit. g pct. 2 din Legea nr. 123/2012 este datorată proprietarului reţelei de noii solicitanţi de acces la reţea pentru partea ce îi revine din investiţia făcută. Accesul noilor solicitanţi se poate realiza numai dacă aceştia se obligă să îl despăgubească pe proprietarul reţelei, în afară de cazul în care proprietarul reţelei îşi exprimă acceptul pentru racordarea noilor solicitanţi. Condiţiile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. g sunt evident alternative, însă în cauză nu se pune problema îndeplinirii condiţiei de la pct. 1, faţă de încrâncenarea părţilor care reiese din multitudinea de litigii desfăşurate între ele. Astfel, este cert că fiecare solicitant de acces la reţeaua de gaz din localitatea S... a dat o declaraţie autentificată de notar pe care a predat-o distribuitorului de caz împreună cu solicitarea de acces, prin care şi-a manifestat consimţământul să îl despăgubească pe proprietar. În opinia instanţei, această despăgubire este distinctă faţă de obligaţia concesionarului de a-l dezdăuna pe proprietarul reţelei pentru lipsa de folosinţă, diferind atât titularul obligaţiei, cât şi paguba care trebuie reparată. Chiar dacă legea nu prevede în mod expres obligaţia reţinută în sarcina concesionarului, iar art. 108 alin. 1 lit. a prevede dreptul ca pentru realizarea serviciului public concesionat acesta să folosească bunurile aflate în proprietatea terţilor, prin efectul legii, instanţa constată că lit. b a aceluiaşi alineat impune reglementarea modalităţii de exercitare a acestui drept de folosinţă, inclusiv cu privire la contravaloarea acestui beneficiu, întrucât în mod evident folosinţa nu poate fi gratuită, lipsindu-l pe proprietar de unul dintre atributele dreptului său de proprietate şi astfel limitându-i exercitarea dreptului.

Prin urmare, instanţa apreciază că demersul reclamantei beneficiază de o aparentă legitimitate, iar în situaţia în care i s-ar refuza accesul la declaraţiile notariale date de persoanele care s-au racordat la reţeaua de gaz, reglementarea art. 108 alin. 1 lit. g pct. 2 ar fi golită de conţinut întrucât singurul scop pentru care a fost edictată este acela de a asigura despăgubirea proprietarului reţelei, în situaţia în care acesta nu îşi exprimă acceptul pentru racordarea noilor solicitanţi. Acest accept, prevăzut la pct. 1, poate să semnifice fie renunţarea proprietarului bunurilor utilizate de concesionarul serviciului public, fie poate să fie dat în situaţia în care proprietarul a fost în prealabil despăgubit de noul solicitant.

În consecinţă, va fi admisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei CC.... SRL.... să îi pună la dispoziţie toate declaraţiile notariale date de persoanele care s-au racordat la reţeaua de gaz aflată în proprietatea reclamantei, conform cărora aceste persoane s-au obligat să îi plătească reclamantei o despăgubire, date după 30.03.2005, când pârâta a concesionat serviciul de distribuţie de gaz şi în continuare, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Faţă de faptul că este necontestat în cauză că aceste declaraţii se află şi la dispoziţia Comunei ...., va fi obligată şi această pârâtă, prin reprezentantul său, pârâtul PRIMARUL COMUNEI  ....., să pună la dispoziţia reclamantei aceleaşi înscrisuri.

Cu privire la acordul de acces la reţea, reglementat de H.G. nr. 1043/2004 şi care a fost eliminat începând cu data de 15.05.2018 când a intrat în vigoare H.G. nr. 326/2018, instanţa reţine că emiterea acestui document, la fel ca formularea declaraţiei notariale, reprezintă una dintre condiţiile necesare accesului la sistemul de transport al gazelor naturale. Astfel cum fiecare nou solicitant, în lipsa acordului proprietarului reţelei de distribuţie de gaz, trebuie să formuleze declaraţia menţionată, pentru fiecare nou solicitant operatorul reţelei a emis acordul de acces care a cuprins datele tehnice necesare racordării. În atare condiţii, solicitarea reclamantei de a-i fi puse la dispoziţie acordurile de acces emise de pârâtă pentru fiecare nou solicitant apare ca nefondată cât timp i se vor pune la dispoziţie declaraţiile notariale, având în vedere interesul declarat al reclamantei, de a cunoaşte toate persoanele care s-au racordat la reţea după ce pârâta a concesionat serviciul de distribuţie a gazului în S... în vederea obţinerii de despăgubiri de la acestea. Or, astfel cum a arătat şi pârâta, datele tehnice privind racordarea persoanelor la reţea nu o privesc pe reclamantă şi nu îi pot folosi acesteia pentru scopul afirmativ urmărit. Susţinerile reclamantei din răspunsul la întâmpinare, potrivit cărora există posibilitatea ca pentru anumite cereri să existe doar acordul de acces nu şi declaraţia notarială, în funcţie de modalitatea aleasă de pârâtă raportat la art. 108 alin. 1 lit. g pct. 1 şi 2 din Legea nr. 123/2012, sunt vădit nefondate, cât timp s-a reţinut deja şi nici nu s-a invocat contrariul, că modalitatea prevăzută de pct. 1 nu a fost utilizată pentru racordarea la reţea a noilor solicitanţi. Astfel, există prezumţia că fiecărei declaraţii notariale îi corespunde un acord de acces, motiv pentru care va fi respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei de rândul 1 să îi comunice toate acordurile de acces la reţea încheiate cu fiecare persoană nou racordată la reţea, după 30.03.2005 şi în continuare până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Se va lua act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, astfel cum a precizat reprezentanta sa convenţională în dezbateri, iar faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 2 C.p.c., întrucât cererea de chemare în judecată va fi admisă parte, unul dintre petite urmând a fi admis şi unul respins, reclamanta va fi obligată la plata către pârâtă a jumătate din cheltuielile de judecată solicitate, în sumă de 4.155,83 de lei, reprezentând onorariu avocaţial (f. 153).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta GI..S.A. C.U.I. …. cu sediul în... şi sediul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional S.C.A. RCA ..... în … în contradictoriu cu pârâţii CC.... SRL.... C.U.I. …., cu sediul în ... şi sediul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional avocat AU.... în..., COMUNA ..... prin Primar, cu sediul în ....

Obligă pârâţii să pună la dispoziţia reclamantei toate declaraţiile notariale date de persoanele fizice/juridice care s-au racordat efectiv la reţeaua de gaz aflată în proprietatea reclamantei, conform cărora acestea s-au obligat să plătească taxa de acces la reţea în favoarea proprietarului, emise după data de 30.03.2005 până în prezent.

Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei CC.... SRL.... să pună la dispoziţia reclamantei acordurile de acces la reţea emise în favoarea persoanelor racordate la reţeaua de gaz după data de 30.03.2005 până în prezent.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.155,83 de lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.12.2018.

Domenii speta

Spete similare