Obligaţie de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 2765/308/2012

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 931/2013

Şedinţa publică de la 19 Noiembrie 2013

Completul constituit din:

Preşedinte  P. M.

Judecător M. L.

Judecător A. T.

Grefier M.T.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-reclamant  B. K. H.,  cu domiciliul procesual ales în .. str. .., nr. .. jud. ..., împotriva sentinţei civile nr. 431 din data de 06.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 2765/308/2012.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, data la care instant a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.

Se mai constată că recurentul a depus la dosarul cauzei la data de 18 noiembrie 2013 concluzii scrise.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 431 din 06 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârât şi s-a respins acţiunea civilă având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamantul B. K. H. fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului are prioritate în faţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea trebuind să justifice îndreptăţirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, respectiv să dovedească identitatea dintre persoana sa şi cea care este titularul dreptului dedus judecăţii. Prima instanţă a mai reţinut că din înscrisurile depuse la filele 61-70 dosar rezultă că cele două tractoare agricole şi remorca obiect al cauzei, au fost înmatriculate pe numele reclamantului abia la data de 05.02.2013, respectiv după al treilea termen de judecată, la data introducerii cererii de chemare în judecată aceste utilaje fiind radiate din circulaţie, conform sentinţei penale nr. 7 din 2011 a Judecătoriei Sighişoara (f. 7-8 dosar) reclamantul nefiind deci titular al dreptului dedus judecăţii la acea dată.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând ca în urma admiterii apelului tribunalul să schime în tot hotărârea atacată şi în consecinţă să admită acţiunea civilă formulată şi să dispună obligarea pârâtului la predarea celor trei utilaje agricole proprietatea reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului formulat, apelantul a arătat că prima instanţă nu a analizat niciuna din probele administrate de reclamant în dovedirea acţiunii sale, respectiv faptul că utilajele agricole au aparţinut societăţii Profi Plasterbau GMBH din Germania, societate cu profil agricol, al cărui singur administrator era reclamantul, care a adus aceste utilaje în România. Apelantul mai arată că potrivit hotărârii penale depuse la dosar utilajele obiect al prezentei cauze nu sunt proprietatea intimatului pârât iar potrivit documentelor privind legislaţia germană, privind procedura lichidării unei societăţi comerciale şi situaţia bunurilor acestei societăţi, calitatea procesuală activă a reclamantului este justificată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 282 – 298 Cod procedură civilă, 480 şi 482 Cod procedură civilă.

Apelul a fost timbrat cu timbru judiciar în sumă de 15 lei şi timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.

La data de 09 septembrie 2013 intimatul a depus prin registratura instanţei întâmpinare la apel prin care a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală şi obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată făcute de intimatul pârât.

În motivarea întâmpinării, intimatul pârât a arătat că este necesar ca reclamantul să probeze calitatea sa de proprietar al bunurilor pe care le solicită, în lipsa acestei probe neavând titlul legal pentru a fi parte în proces, fiind necesar să existe identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului dedus judecăţii, reclamantului revenindu-i obligaţia de a justifica pentru fiecare parte calitatea procesuală. Intimatul pârât mai arată că apelantul reclamant nu a fost niciodată proprietarul bunurilor solicitate care pe perioada cât au fost în Germania au fost proprietatea unei societăţi iar după lichidarea acesteia nu au fost atribuite reclamantului, fiind aduse în România şi înscrise ca bunuri în SC ...SRL, societate în care părţile sunt asociaţi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă.

La dosar a fost depusă de către apelantul reclamant (f. 26) precizarea valorii bunurilor revendicate la suma de 95000 lei precum şi copia certificată a informării privind înregistrarea în registrul judecătoriei Chemnitz.

La termenul din 12.11.2013 calea de atac a fost recalificată din apel în recurs raportat la valoarea precizată de apelantul reclamant.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceasta este nelegală, în mod greşit fiind admisă de către prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului motivat de faptul că reclamantul nu este proprietarul utilajelor.

Astfel, tribunalul reţine că potrivit informării despre înregistrarea în registrul judecătoriei Chemnitz (f. 27-28), la respectiva instanţă a fost înregistrată terminarea lichidării firmei Profi Pflasterbau GmbH, firma fiind dizolvată înregistrarea şi confirmarea datând din 23.03.2009 iar potrivit legislaţiei germane, depuse de reclamant la dosarul instanţei de fond (f. 65-66) activele existente, după dizolvarea societăţii revin reclamantului, data dizolvării fiind aşa cum anterior s-a arătat, din 23 martie 2009.

Faţă de această stare de fapt, tribunalul reţine că prima instanţă în mod greşite a apreciat că reclamantul nu era proprietarul bunurilor obiect al prezentului litigiu la data iniţierii procesului, apreciind astfel că nu justifică calitatea sa procesuală activă.

În consecinţă, constatând că reclamantul a probat calitatea sa de proprietar al utilajelor în cauză, la data iniţierii demersului judiciar, respectiv la data de 16 noiembrie 2012, tribunalul apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului se impune a fi respinsă, şi faţă de dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurentul reclamant şi va casa în tot hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Sighişoara.

Pentru a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul reţine că potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată, iar în cauză prima instanţă a soluţionat cauza cercetând doar excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, fără a intra în analiza fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul B. K.H, cu domiciliul procesual ales în .., str. .., nr. .. jud. ... la Cabinetul de Avocatură..., împotriva sentinţei civile nr. 431 din 06.03.2013 a Judecătoriei Sighişoara pronunţată în dosarul nr. 2765/308/2012.

Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre judecare primei instanţe Judecătoria Sighişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 19 noiembrie 2013.

Preşedinte  P. M.

Judecător M. L.

Judecător A. T.

Grefier M.T.

Red./Thred:M.L./22.11.2013

M.T./2 ex/25.11.2013

Jud.fond:V.A.

Domenii speta

Spete similare