Contract de comodat. evacuare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/18.02.2019, pronunţată de Judecătoria C în dosarul civil nr. X/207/2018, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. X  S.R.L. în contradictoriu cu pârâta  S.C. Y GRUP S.R.L., având ca obiect evacuare.

S-a dispus evacuarea pârâtei  din imobilul situat în municipiul C, strada , nr 1, jud O (teren intravilan în suprafaţă de 800 mp) proprietatea reclamantei.

S-a luat act că s-au solicitat cheltuieli de  judecată  pe cale separată de către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub nr. X/207/2018,  din data de 09.11.2018, reclamanta  S.C. X  S.R.L. a  solicitat instanţei să  dispună evacuarea pârâtei  S.C. Y GRUP S.R.L., din imobilul situat în municipiul C, strada, jud O (teren intravilan în suprafaţă de 800 mp) proprietatea reclamantei, pentru lipsa de titlu.

În motivarea cererii, reclamanta arata că intre cele două societăţi  a fost încheiat la data de 07.12.2006 un contract de comodat prin care i-a pus la dispozitie pârâtei cu titlu gratuit suprafaţă de 800 mp situată în municipiul C, strada , jud O.

După expirarea termenului de 3 ani  a contractului, aceasta a fost prelungit prin actul adiţional pana la data de 01.10.2016.

Reclamanta a precizat ca deşi i-a solicitat pârâtei în mai multe rânduri  să evacueze acest teren, pârâta a refuzat, motiv pentru care a promovat prezenta acţiune.

Cu actele depuse la dosar, reclamanta face dovada ca este proprietara terenului, iar pârâta este ocupanta in mod ilegal a imobilului din litigiu, solicitând evacuarea acesteia.

În drept, a invocat art. 1034 şi urm. Cpc.

În dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri si cu interogatoriu,

La dosar s-au depus:  notificare adresata pârâtei, cu dovada de comunicare,  contract de vanzare-imobiliara nr.X/25.10.2000 incheiat  de cabinet avocat I C,  incheiere de autentificare, rezolutie nr. X/29.01.2001 a ORC O, contract de comodat si act aditional, taxa judiciara de timbru.

La data de 10.12.2018, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată de X şi să constate că nu ocupă fără drept terenul în suprafaţă de 800 mp situat C, str.  nr. 1, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, în anul 2006 între părţi a fost încheiat Contractul de comodat pentru un teren în suprafaţă de 800 mp situat în C, str.  , cu scopul de a se stabili punctul de lucru al pârâtei, care era în curs de constituire. Totodată, în art. 5 din Contractul de comodat s-a stipulat următoarele: „Activitatea de bază - Spălătorie Auto - la punctul de lucru menţionat mai sus, va derula numai după realizarea construcţiei necesară desfăşurării activităţii."

Pârâta arata ca în vederea desfăşurării activităţii de bază a edificat o construcţie cu mijloace proprii pe terenul în suprafaţă de 800 mp situat în C, str.  cu acordul X, astfel cum rezultă din Certificatul de urbanism nr. X/15.12.2006 (Anexa 1) şi Autorizaţia de construire nr. X/02.03.2007 (Anexa 2) emise de Primăria Municipiului C.

Pârâta arată ca astfel deţine o construcţie pe terenul în suprafaţă de 800mp situat în C, str.  , fiind un constructor de bună-credinţă, întrucât la momentul încheierii Contractului de comodat, X a fost de acord cu realizarea construcţiei necesară desfăşurării activităţii Y.

Pârâta susţine că cererea de evacuare este neîntemeiată, raportat la dispoziţiile art. 1.034 C.proc.civ., întrucât nu ocupă fără drept terenul, deoarece  deţine un drept de superficie asupra acestui teren, raportat la art. 492 din Codul civil 1864

Se arata ca în prezenta speţă ne aflăm în prezenţa dreptului de superficie în forma principală (deplină), care presupune existenţa unei construcţii pe terenul altei persoane.

Curtea Supremă de Justiţie a statuat într-o decizie de speţă, cu valoare de principiu, următoarele: „existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei, plantaţiei sau asupra altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosinţă asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie".(CSJ, secţia civ. Decizia nr. X/1994).

Pârâta consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa dreptului de superficie al său asupra terenului (proprietatea X) aferent construcţiei Spălătorie Auto (proprietatea Y).

În  consecinţă, arata pârâta ca a făcut dovada că a edificat construcţia Spălătorie Autor pe terenul reclamantei şi, în consecinţă, este titularul unui drept de superficie asupra terenului, motiv pentru care acţiunea în evacuare este neîntemeiată.

Pârâta a mentionat că deţine un drept de retenţie asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze raportat la art. 494 din Codul civil 1864 coroborat cu art. 2.495 Cod civil.

În  măsura în care instanţa va aprecia că  nu deţine un drept de superficie asupra terenului, pârâta solicită să se constate că sunt incidente în prezenta cauză dispoziţiile privind accesiunea imobiliară artificială,  fiind un constructor de bună-credinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 494 Cod civil 1864: „[...] Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pămîntului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri, şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului."

Sustine  faptul că X nu are dreptul de a solicita evacuarea sa şi ridicarea construcţiei, atâta timp cât nu a despăgubit-o pentru valoarea materialelor sau sporul de valoare adus terenului, fiind îndreptăţită să refuze restituirea terenului până când X SRL îi va acorda despăgubirea cuvenită pentru construcţia realizată, în baza dreptului de retenţie pe care îl deţine cu privire la teren, potrivit art. 2.495 alin. (1) Cod civil: „Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat."

Având în vedere argumentele menţionate anterior, solicită instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată de X şi să constate că pârâta nu ocupă fără drept terenul în suprafaţă de 800 mp situat C, str

Pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi orice alte mijloace de probă necesare soluţionării, depunand la dosar certificatul de urbanism nr. X/15.12.2006 emis de Primăria Municipiului C, autorizaţia de construire nr. X/02.03.2007 emisă de Primăria Municipiului C, jurisprudentă.

Analizând cererea dedusa judecătii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta S.C. X  S.R.L. a  solicitat instanţei să  dispună evacuarea pârâtei  S.C. Y GRUP S.R.L., din imobilul situat în municipiul C, strada , jud O (teren intravilan în suprafaţă de 800 mp) proprietatea reclamantei, pentru lipsa de titlu, deoarece contractul de comodat a expirat.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată de X şi să constate că  nu ocupă fără drept terenul în litigiu, deţinând pe acest teren o constructie edificata in baza unei autorizatii, fiind de buna credinţă, iar reclamanta a fost de acord cu edificarea acestei constructii ( spălătorie auto).

De asemenea, pârâta a sustinut ca detine un drept de superficie  asupra acestui teren, raportat la art. 492 din Codul civil 1864.

Pârâta a mentionat că deţine şi un drept de retenţie asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze raportat la art. 494 din Codul civil 1864 coroborat cu art. 2.495 Cod civil, apărările fiind pe larg expuse in cuprinsul întâmpinării.

Între intre cele două societăţi  a fost încheiat la data de 07.12.2006 un contract de comodat prin care reclamanta i-a pus la dispozitie pârâtei cu titlu gratuit suprafaţă de 800 mp situată în municipiul C, strada , nr 1, jud O.

După expirarea termenului de 3 ani  a contractului, acesta a fost prelungit prin actul aditional pana la data de 01.10.2016 ( f. 13-15).

Reclamanta face dovada propietatii terenului in baza contract de vanzare-imobiliara nr.X/25.10.2000 incheiat  de cabinet avocat I C ( f. 8-10)

Întrucât in prezent terenul este detinut fara titlu de catre pârâta, aceasta a fost notificată (f. 4-7)  de catre reclamanta pentru a elibera terenul in suprafaţa de 800 mp pe care-l foloseste in mod nelegal.

Potrivit disp. art. 555 noul cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun in mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Dispozitiile mentionate mai sus se coroborează cu disp. art. 1041 alin. 1 Cpc, care prevăd că dacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.

În drept, în baza primului protocol adiţional la CEDO privind protectia proprietătii (art.1) ,, Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevazute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În  consecinţă, având in vedere faptul că pârâta ocupă fără drept terenul proprietatea reclamantei, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. X  S.R.L. si s-a dispus evacuarea pârâtei  S.C. Y GRUP S.R.L., din imobilul situat în municipiul C, strada, jud O (teren intravilan în suprafaţă de 800 mp) proprietatea reclamantei.

Referitor la termenul de graţie solicitat de către pârâtă, s-a observat  că potrivit art 1619 Cod civil „termenul de graţie se acordă pentru plata uneia dintre  datorii şi nu împiedică realizarea compensaţiei” ceea ce nu este cazul în speţă pentru motivele mai sus expuse.

În ce priveste apărările formulate de pârâtă, acestea au caracterul unor pretentii şi pot face obiectul unei cereri separate, întrucât părtile au fost de acord să urmeze procedura reglementată de  titlul XI din codul de procedura civila privind evacuarea din imobile folosite sau ocupate fără drept si nu pe prevederile de drept comun.

În aceasta procedura nu poate fi formulată o cerere reconventionala prin care pârâta să poată invoca pretentii proprii împotriva reclamantei.

S-a luat act că s-au solicitat cheltuieli de  judecată  pe cale separată de către reclamantă.

Calea de atac exercitata:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanta-pârâtă S.C. Y GRUP S.R.L, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând in principal admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii cererii de evacuare, iar in subsidiar, schimbarea in parte a sentintei,  in sensul admiterii cererii apelantei  in temeiul dispoz art.397 al.3 C pr civ si acordării unui termen de două luni pentru executarea sentintei apelate.

Sub aspectul nelegalităţii sentintei de fond, se invocă  nemotivarea acesteia, potrivit dispoz art.425 al.1 lit.b) C pr civ.:

Conform art. 425 alin. (1) lit. (b) Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde „considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor". De asemenea, ÎCCJ a stabilit în jurisprudenţa sa: „în acest sens pct. 5 al textului legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbXariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar."

Prin Sentinţa apelată, instanţa de fond nu a menţionat motivele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse apărările formulate de către apelanta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Cu privire la acest aspect, instanţa de fond în motivare a reţinut următoarele: „în ceea ce priveşte apărările formulate de pârâtă, acestea au caracterul unor pretenţii şi pot face obiectul unei cereri separate [...]. în această procedură nu poate fi formulată o cerere reconvenţională prin care pârâta să poate invoca pretenţii proprii împotriva reclamantei."

Apreciză că motivarea instanţei este vagă şi nu poate valora motivare în drept a hotărârii în sensul respingerii apărărilor formulate de către apelanta prin care a arătat că nu ocupă fără drept terenul ce face obiectul cauzei. Totodată, apreciază că motivarea instanţei este superficială şi neconcordantă cu probele administrate în dosar, respectiv cu noţiunea de „pretenţie" şi „apărare".

Astfel, instanţa nu a efectuat o analiză concretă a situaţiei de fapt raportat la apărările şi înscrisurile depuse la dosar, fiind încălcat dreptul la apărare.

S-a invocat de asemenea, netemeinicia sentinței de fond:

Susţine apelanta că instanţa de fond în mod netemeinic a admis cererea de evacuare formulată de către X, întrucât a făcut dovada faptului că, raportat la dispoziţiile art. 1.034 C.proc.civ., nu ocupă fără drept terenul în suprafaţă de 800 mp situat în C, strada  , jud. Olt:

1. în mod greşit instanţa de fond a respins apărările formulate

Instanţa de fond prin Sentinţa apelată a respins apărările privind existenţa unui drept de superficie, respectiv a unui drept de retenţie, ca mijloc de paralizare a acţiunii de evacuare formulată de X pentru următoarele motive: „în ceea ce priveşte apărările formulate de pârâtă, acestea au caracterul unor pretenţii şi pot face obiectul unei cereri separate [...]. În această procedură nu poate fi formulata o cerere reconvenţională prin care pârâta să poată invoca pretenţii proprii împotriva reclamantei."

 Se mai susţine că raţionamentul instanţei de fond a fost complet eronat, întrucât apărările formulate pe calea întâmpinării prin care a solicitat instanţei să constate existenţa unui drept de superficie, respectiv drept de retenţie cu privire la terenul ce face obiectul cererii de evacuare, nu au caracterul unor pretenţii care pot fi formulate doar pe calea unei cereri reconvenţionale. Astfel, nu a formulat o cerere prin care instanţa să dispună înfiinţarea unui drept de superficie, respectiv a unui drept de retenţie, ci doar a solicitat instanţei să observe că este neîntemeiată cererea de evacuare, întrucât beneficiază de un drept de superficie, respectiv de un drept de retenţie, fapt ce paralizează cererea de evacuare, întrucât terenul nu este ocupat fără drept.

Mai mult, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că acţiunea în constatarea existenţei unui drept, formulată, ulterior, de partea care a avut calitatea de pârâtă într-o cerere în realizarea aceluiaşi drept este inadmisibilă, cât timp reclamanta avea la îndemână o apărare în realizarea dreptului, prin formularea unei întâmpinări în dosarul în care era pârâtă şi în care trebuia să opună pârâtei din noua cauză, reclamantă in dosarul anterior, exact aceleaşi apărări ca în cauza în care în care solicită să se constate existenţa dreptului.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a considerat că îşi poate valorifica apărarea în realizarea dreptului doar pe calea unei acţiuni separate, mai ales când de esenţa exercitării dreptului de retenţie este posesia asupra terenului. Totodată, subliniază faptul că dreptul de retenţie se naşte prin efectul legii, iar în prezenta speţă în baza art. 2.495 Cod civil, nefiind necesară intervenţia instanţei pentru înfiinţarea acestui drept.

Totodată, nu a solicitat ca instanţa să dispună înfiinţarea unui drept de superficie, întrucât acesta a fost constituit încă de la momentul realizării construcţiei, iar intimata a fost de acord să construiască pe terenul său, fiind astfel exprimat acordul X pentru înfiinţarea dreptului de superficie. Mai mult, subliniază faptul că dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei. Or, în cauza de faţa, X nu a solicitat demolarea construcţiei şi nici nu a contestat autorizaţia de construire. Atât timp cât construcţia există, beneficiază de dreptul de superficie dobândit.

2. Se susţine că deţine un drept de superficie asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, raportat la art. 492 din Codul civil 1864 care paralizează acţiunea în evacuare şi că în prezenta speţă se află în prezenţa dreptului de superficie în forma principală (deplină), care presupune existenţa unei construcţii pe terenul altei persoane.

Curtea Supremă de Justiţie a statuat într-o decizie de speţă, cu valoare de principiu următoarele: „existenta dreptului de proprietate asupra construcţiei, plantaţiei sau asupra altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosinţă asupra terenului respectiv,  aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie"

Astfel, subliniază faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa dreptului de superficie al apelantei asupra terenului (proprietatea X) aferent construcţiei Spălătorie Auto (proprietatea Y):

-Y are un drept de proprietate asupra construcţiei Spălătorie Auto, astfel cum rezultă din Autorizaţia de construire nr. X/02.03.2007

-Y am avut acordul X pentru a edifica construcţia Spălătorie Auto, astfel cum rezultă din art. 5 din Contractul de comodat,

-Suprafaţa de teren pe care se află construcţia Spălătorie Auto este în proprietatea X, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr. X/25.10.2000.

Menţionează că dreptul de superficie era reglementat prin art. 492 Codul civil 1864, ca fiind o excepţia de la prezumţia de proprietate instituită de dispoziţiile legale menţionate anterior astfel cum a fost recunoscut în practică şi în doctrină. Aşadar, acest text legal instituie o prezumţie relativă asupra construcţiilor amplasate pe un teren în favoarea proprietarului terenului, cel care a edificat construcţia putând face dovada contrară. Dovedind contrariul, constructorul devine astfel titularul unui drept de superficie.

De asemenea, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 693 Cod civil, dreptul de superficie există atunci când proprietarul construcţiei este o diferit de proprietarul terenul pe care aceasta a fost construită.

Totodată, fiind un drept real, dreptul de superficie nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului, care constă în posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei. Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existent construcţiei, nefiind limitat la o perioadă de 99 de ani

În consecinţă, a făcut dovada că a edificat construcţia Spălătorie Autor pe terenul reclamantei şi, în consecinţă, este titularul unui drept de superficie asupra terenului, motiv pentru care acţiunea în evacuare este neîntemeiată -  ocupă în mod legal terenul.

3. Apelanta deţine un drept de retenţie asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze raportat la art. 494 din Codul civil 1864 coroborat cu art. 2.495 Cod civil care paralizează acţiunea în evacuare în măsura în care instanţa va aprecia că nu deţine un drept de superficie asupra terenului.

Potrivit dispoziţiilor art. 494 Cod civil 1864: „[...] Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri, şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului."

Subliniază faptul că X nu are dreptul de a solicita evacuarea şi ridicarea construcţiei, atâta timp cât nu a fost despăgubită pentru valoarea materialelor sau sporul de valoare adus terenului , astfel că X SRL dă dovadă de rea-credinţă şi de o exercitare abuzivă a pretinselor sale drepturi, contrar dispoziţiilor art 12 C.proc.civ.

Astfel, apelanta este îndreptăţită să refuze restituirea terenului până când X SRL îi va acorda despăgubirea cuvenită pentru construcţia realizată, în baza dreptului de retenţie pe care îl deţine cu privire la teren, potrivit art 2.495 alin. (1) Cod civil.

În subsidiar, în măsura în care instanţa va considera că în mod temeinic instanţa de fond a admis acţiunea în evacuare, apreciază că în mod greşit a fost respinsă cererea de acordare a unui termen formulată în temeiul art. 397 alin. (3) C.proc.civ.,

1. în mod eronat instanţa de fond a respins cererea de acordare a unui termen de graţie pentru executarea hotărârii raportat la dispoziţiile art. 1619 Cod civil

Dispoziţiile art 1619 Cod civil se află în capitolul privind Compensaţia ca mod de stingere a unei obligaţii de plată, fapt ce nu are nicio legătură cu termenul de graţie pentru executarea unei hotărâri prevăzut de art. 397 alin. (3) C.proc.civ.

Mai mult o astfel de cerere este întemeiată, având în vedere construcţia existentă pe teren care nu este o construcţie provizorie, fapt ce necesită un timp îndelungat pentru ca aceasta să poate fi desfiinţată. într-o speţă similară instanţa a acordat un termen de graţie de 3 luni pentru executarea hotărârii de evacuare.

2. Construcţia existentă pe teren nu este provizorie - fapt ce necesită un termen de graţie pentru executarea hotărârii de evacuare

Construcţia are o formă atipică (potrivit planşelor foto anexate), având o amprentă la sol de 156 mp şi este susţinută de 22 de stâlpi de ţeava pătrată de fier 100 x 100 x 4 mm, cu o înălţime de 3 m de la sol. Toţi cei 22 de stâlpi sunt prinşi în fundaţia de beton care măsoară 65 cm în pământ şi 40 cm de la nivelul solului. Pereţii laterali şi acoperişul însumează peste 450 mp de panouri sandwich, care au o grosime de 5 cm. Toate panourile care asigură învelitoarea pereţilor sunt prinse pe structura metalica a construcţiei în şuruburi autoforante de 7 cm, fiecare foaie de sandwich cu lăţimea de 1 m este prinsă în cel puţin 4 astfel de şuruburi.

Acoperişul are la baza o construcţie metalica de tip "ferme", fiind confecţionate din ţeava rectangulara 60x40x3 mmm, şi este susţinut de cei 22 de stâlpi. Sunt în total 7 ferme: una cu o baza de 5m, 3 ferme cu o baza 7m şi 3 ferme cu o baza de 13m. De asemenea fermele sunt legate între ele tot cu ţeava rectangulară de 60x40x3 mm, pentru a asigura montajul panourilor sandwich de acoperiş. La fel ca şi panourile sandwich pentru pereţii laterali şi uşile de acces, panourile sandwich pentru acoperiş sunt prinse în şuruburi autoforante de 7 cm, fiecare dintre aceste foi sandwich fiind prinsă în cel puţin 8 şuruburi.

Înălţimea totală a construcţiei, la cota de coamă se ridică la 5m, deci pentru demontarea şi manipularea întregii suprafeţe de panouri sandwich care reprezintă partea de acoperiş, necesită o mare atenţie şi responsabilitate, pentru evitarea oricăror accidente de muncă, fiind imperios necesar să fie luate masuri de siguranţă pentru evitarea unor riscuri de vătămare; îmbolnăvire a lucrătorilor, având în vedere legislaţia în vigoare privind protecţia muncii.

De asemenea, trebuie luat în considerare şi factorul meteo, întrucât este anotimp de iarna, iar prognoza meteo anunţă ploi, lapoviţă şi chiar ninsoare. Acest lucru va îngreuna operaţiunea pentru demontarea construcţiei, întrucât se va lucra doar cu scule şi dispozitive electrice în aer liber pentru realizarea operaţiunilor de dezmembrare a panourilor sandwich şi a structurii de fier.

Concluzionând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv toate înscrisurile aflate la dosarul de fond, precum şi orice alte mijloace de probă necesare soluţionării prezentei cauze, planşe foto privind construcţia realizată.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. a solicitat obligarea X la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 corob. cu art. 411 C.proc.civ.

Apelul a fost legal timbrat.

Intimata reclamanta  nu a formulat întâmpinare.

La termenul de astăzi mandatarul avocat al intimatei reclamante a adus la cunostinta instantei împrejurarea ca apelanta pârâtă  s-a conformat dispozitiilor sentintei de fond si a  demolat constructia, evacuând imobilul. In acelasi sens s-au depus si de către apelanta pârâtă note scrise, însoţite de planse foto.

Instanţa de apel constata ca in speţă nu s-a renunţat la calea de atac exercitată, chiar daca obligatia instituita prin sentinta instanţei de fond (evacuarea) a fost  îndeplinită.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele formulate, de actele dosarului  si de dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

Motivul de nelegalitate invocat relativ la sentinţa de fond privind lipsa motivării acesteia nu poate fi primit.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei nr.X/2019 se pot constata atât obiectul si susţinerile pe scurt ale părtilor, cât si  expunerea situaţiei de fapt retinuta de judecătorie, cu arătarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia.  De asemenea sunt evidenţiate motivele pentru care apărările apelantei  pârâte referitoare la reţinerea unui drept de superficie si a unui drept de retenţie au fost înlăturate, invocându-se caracterul special al procedurii urmate in pricina  de faţă.

Nici motivele de netemeinicie invocate de catre apelanta pârâtă nu pot fi primite, in conditiile in care dispozitiile art.1043 C pr civ stabilesc următoarele:

,,(1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.

(2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.”

Prin Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragrafele 12-17,  Curtea Constituţională a României a statuat că ,,dispoziţiile art. 1.043 cuprinse în titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept al cărţii a VI-a - Proceduri speciale din Codul de procedură civilă prevăd că pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii reglementate din acest titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.  Spre deosebire de acţiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor asemenea cereri, situaţie care se justifică prin caracterul urgent al soluţionării cererii principale şi prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condiţiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum şi obligaţia acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reţinut că cererile menţionate de dispoziţia legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct.

19.Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională, deci nu poate emite pretenţii proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare şi are posibilitatea de a-şi formula apărările necesare.”-subl.n.

Invocarea unui drept de superficie, a unui drept de retenţie  raportat la dispoz art.494 C Civil din 1864 coroborat cu art.2495 c Civil, apar astfel ca pretenţii proprii ale pârâtului  incompatibile cu procedura  prevăzuta in titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept. Pentru acest considerent, ele nu pot face obiectul analizei in procedura de faţă.

Solicitarea formulata de catre apelanta pârâtă in subsidiar, în temeiul dispoz art.397 al.3 C pr civ privind stabilirea unui termen de două luni pentru executare, nu se mai impune a fi analizata, raportat la imprejurarea  executării sentintei apelate.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C proc civ,  va respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. Y GRUP S.R.L. sentinţei civile nr.X/18.02.2019, pronunţată de Judecătoria C în dosarul civil nr. X/207/2018, în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. X  S.R.L., ca nefondat.

În temeiul art.453 C proc civ, va obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanţa  nr.X/16.05.2019.

Data publicarii pe portal: 08.07.2019

Domenii speta

Spete similare