Ordonanță președințială

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

 Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus la data de 29.10.2018 reclamanta X l-a chemat în judecată pe pârâtul Y şi Autorităţile tuletare din .........., România şi .............., Anglia, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre executorie şi provizorie prin care să stabilească domiciliul minorei Z născută la data de ....../....../2014, la domiciliul mamei reclamante, în Marea Britanie, la adresa................

În motivare, reclamanta a arătat în esenţă că aceasta şi soţul ei, pârâtul, sunt separaţi în fapt şi în proces de divorţ, iar situaţia conflictuală a pornit de la faptul că în luna august, fiind stabilită în Anglia, a venit în ţară să îşi viziteze rudele împreună cu fiica ei, iar în momentul în care aceasta a vrut să se reîntoarcă în Anglia la domiciliul său din prezent, pârâtul a refuzat să îşi dea consimţământul pentru ca reclamanta să aibă permisiunea să părăsească ţara cu minora şi a luat copilul la bunicii paterni, motivat de faptul că el nu mai doreşte să locuiască în Anglia.

Mai precizează reclamanta că s-a adresat instanţelor din Marea Britanie care au dispus aducerea minorei în Marea Britanie, fetiţa fiind încredinţată mamei, iar pârâtul obligat să îşi dea acordul cu privire la deplasarea minorei însoţită de mamă în Marea Britanie. Arată reclamanta că pârâtul a refuzat să îşi dea acordul privind plecarea minorei, deşi a fost notificat să se prezinte la notar.

Consideră reclamanta că lăsarea minorei în familia pârâtului poate duce la o involuţie în educaţia acesteia întrucât fetiţa stă în familia extinsă a pârâtului în care violenţa este prezentă şi au loc scandaluri frecvent.

Arată că atunci când a reuşit, foarte greu, să vorbească cu minora, întrucât pârâtul nu i-a permis păstrarea unei legături cu fetiţa, aceasta i-a solicitat să o ia în Anglia, fiind foarte ataşată de mamă.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 261, 263, 403, 404, 486 Cod Civil, art. 2 alin. 2 Legea 248/2005, OG 96/2006, Legea 191/2006, Legea 132/2007, art. 194 şi Urm. Cod pr. civilă.

La data de 05.12.2018 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Apreciază pârâtul că reclamanta nu invocă motive care să justifice urgenţa, neprejudicierea fondului şi caracterul provizoriu al măsurii, considerând că admiterea unei astfel de acţiunii nu ar face decât să prejudicieze fondul în acţiunea de drept comun.

Motivează pârâtul refuzul cu privire la stabilirea domiciliului minorei în Anglia de faptul că a lucrat o perioadă de timp în acea ţară, iar condiţiile pentru creşterea şi educarea minorei sunt extrem de deficitare. Apreciază pârâtul că stabilirea domiciliului minorei în Anglia ar înlătura afecţiunea din partea tatălui care datorită distanţei foarte mari nu poate fi alături de fiica sa, mai ales că Anglia va ieşi din Uniunea Europeană.

Menţionează pârâtul că în România minora are un suport afectiv benefic şi este foarte ataşată de colegi, iar creşterea şi educarea acesteia este asigurată de pârât împreună cu părinţii lui. Mai arată că a renunţat la serviciu în Anglia şi s-a întors în România datorită anturajului negativ în care se afla acolo reclamanta.

Cererea a fost legal timbrată conform dovezii de la fila 11 dosar.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu martori, fiind efectuate şi anchete sociale la domiciliile părţilor.

La termenul din 06.12.2019 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţilor tuletare din ................., România şi ..................., Anglia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit menţiunilor din certificatul de naştere al minorei de la fila 13 dosar, reclamanta şi pârâtul sunt părinţii minorei Z.

Din probele administrate în cauză rezultă că între părţi există neînţelegeri cu privire la locuinţa minorei până la soluţionarea divorţului, între reclamantă şi pârât fiind înregistrate pe rolul Judecătoriei Ploieşti şi dosarele de divorţ cu petite accesorii de stabilire domiciliu minor intentate de fiecare dintre aceştia şi înregistrate sub nr. .............../281/2018 şi nr. ............./281/2018, cauzele fiind în prezent conexate.

 Conform art. 997 alin.1 Cod procedură civilă, „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări” .

Procedura specială a ordonanţei preşedinţiale comportă, prin urmare, trei cerinţe esenţiale: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată, respectiv neprejudecarea fondului prin examinarea aparenţei dreptului dedus judecăţii.

Ordonanţa preşedinţială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept.

Instanţa reţine că potrivit art. 920 Cod procedură civilă “instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori.”

Raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa apreciază că legiuitorul a acordat o atenţie deosebită stabilirii domiciliului unui minor pe parcursul divorţului părinţilor săi, aceasta fiind considerat o chestiune urgentă.

Potrivit art. 496  alin. 1 “copilul minor locuieşte la părinţii săi”, iar potrivit alin. 2 “dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului”.

Instanţa apreciază că este în interesul superior al copilului să aibă stabilit un domiciliu, iar această chestiune are caracter urgent. Astfel, sunt neîntemeiate susţinerile pârâtului cu privire la lipsa condiţiei urgenţei în prezenta cauză, îndeplinirea acesteia reieşind chiar din dispoziţiile art. 920 Cod procedură civilă.

De asemenea este îndeplinită şi condiţia neprejudicierii fondului din moment ce în cauză s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei doar vremelnic, până la stabilirea definitivă a domiciliului în dosarul de divorţ.

Având în vedere îndeplinirea acestor două condiţii, instanţa va analiza în continuare dacă în favoarea reclamantei există aparenţa de drept, analiză care va fi făcută având în vedere principiul interesului superior al copilului.

 Potrivit alin. 2 şi 3 ale art. 2 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului “Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie” iar “Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului”.

 Acelaşi act normativ prevede şi criteriile care se au în vedere la analizarea interesului superior al copilului, art. 2 alin. 6 statuând în sensul că: “În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.”

Pentru situaţia specială în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, dispoziţiile legale instituie criterii suplimentare şi speciale, art. 21 al legii nr. 272/2004 prevăzând următoarele:” În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;”

De asemenea, în conformitate cu art. 18 alin. 3, părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celalalt părinte.

Astfel cum lesne se poate observa din cuprinsul dispoziţiilor legale, legiuitorul a acordat o importanţă aparte disponibilităţii părintelui la care locuieşte minorul de a respecta drepturile părinteşti ale celuilalt părinte şi de a facilita menţinerea relaţiilor personale ale minorului cu părintele la care nu locuieşte.

Din probele administrate în cauză instanţa constată că ambele părţi au condiţii locative pentru creşterea minorei şi sunt ataşate de minoră, nefiind reale susţinerile pârâtului cu privire la condiţiile precare în care locuieşte reclamanta în Anglia.

Instanţa reţine că în prezentul dosar reclamanta a făcut dovada faptului că pârâtul şi familia acestuia au împiedicat-o să menţină legătura cu minora de la momentul despărţirii în fapt, chiar mama pârâtului audiată în calitate de martor în prezenta cauză- fila 219 arătând că soţul său, tatăl pârâtului, “a luat-o de mânuţă pe reclamantă şi a dat-o afară” atunci  când aceasta a mers să vadă minora.

În aceste condiţii, instanţa  apreciază că urgenţa în cauză este dată în plus de împrejurarea că interesul minorei impune păstrarea relaţiilor personale cu ambii părinţi, iar împiedicarea reclamantei de a derula legături personale poate avea consecinţe ulterioare, nefiind de neglijat nici faptul că, dată fiind vârsta minorei, întreruperea legăturilor dintre aceasta şi mama sa va putea avea drept consecinţă înstrăinarea copilului de propriul părinte, o relaţie ulterioară fiind greu de reconstituit. Este de domeniul evidenţei faptul că trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiei dintre minoră şi mama sa, rolul ordonanţei preşedinţiale fiind printre altele acela de a apăra pe cei implicaţi de orice prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.  Deşi provizorii, în această materie a relaţiilor interpersonale, măsurile luate pot avea consecinţe importante în viitor.

 Prezintă importanţă în cauză şi faptul că reclamanta s-a ocupat mai mult decât pârâtul de minoră în perioada anterioară separării părţilor, chiar pârâtul personal precizând la ultimul termen de judecată că reclamanta şi-a redus programul de lucru la 4 ore pentru a se putea ocupa de minoră. Mai mult, avocata a arătat în concluziile pe fondul cauzei că pârâtul nu se opune stabilirii domiciliului minorei la mamă, cu condiţia ca aceasta să locuiască în România.

 Această condiţie înseamnă însă o limitare a dreptului de muncă şi circulaţie în ceea ce o priveşte pe reclamantă, care îşi poate stabili locuinţa şi munci oriunde, fără a avea nevoie de acordul pârâtului, cu atât mai mult cu cât a plecat în Anglia cu acordul şi împreună cu pârâtul.

În prezenta cauză instanţa trebuie să plece de la premisa că cei doi părinţi locuiesc şi muncesc unul în România şi altul în Marea Britanie, urmând a stabili, prin raportare la interesul superior al minorei, locuinţa acesteia la unul dintre părinţi, distanţa dintre locuinţele părţilor fiind oricum un impediment pentru unul dintre aceştia.

 Instanţa observă că deşi pârâtul face vorbire de faptul că minora ar fi traumatizată de faptul că nu va putea avea o relaţie cu tatăl său datorită distanţei dintre cele două ţări, s-a dovedit în cauză că acesta nu a fost preocupat şi de a evita traumatizarea minorei prin lipsa mamei, din moment ce acesteia nu i s-a permis să vadă fetiţa când a venit în ţară.

Nu lipsită de importanţă este şi vârsta foarte fragedă a minorei care are nevoie să fie aproape de mama ei, mai ales că aceasta este fetiţă şi până la separarea în fapt a părţilor de creşterea sa s-a ocupat în principal mama, care a ales ca, deşi a plecat să muncească în străinătate, să nu lase minora în ţară în grija rudelor.

Nu în ultimul rând, instanţa are în vedere în prezentul dosar şi faptul că pârâtul nu a respectat o hotărâre definitivă a instanţelor engleze, care, prin sentinţa pronunţată la data de 19.09.2018 în dosarul nr. de Înalta Curte de Justiţie Sectia pentru Problemele Familiei din Londra, recunoscută de Tribunalul Prahova, au dispus ca minora Z să fie adusă înapoi în Anglia de către mama sa şi tatăl a fost obligat să îşi dea acordul notarial pentru deplasarea minorei în Marea Britanie.

Or, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare nr. ....../05.10.2018 întocmit de BNP ....................- fila 102 dosar, deşi notificat pentru exprimarea acordului notarial ca minora să părăsească ţara cu mama sa, pârâtul nu s-a prezentat la notar.

Faţă de toate argumentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a  condiţiilor cerute de lege, anterior menţionate, considerente pentru care va admite acţiunea şi va stabili, în mod provizoriu, locuinţa minorei Z, născută la data de ...../...../2014, la domiciliul mamei reclamante, în Marea Britanie, ........................., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ............./281/2018 al Judecătoriei Ploieşti care a fost conexat la dosarul nr. ........../281/2018 al Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

 Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat ...... în Câmpina, ..........în contradictoriu cu pârâtul Y cu domiciliul în  comuna ........, având ca obiect  ordonanţă preşedinţială.

Stabileşte, în mod provizoriu, locuinţa minorei Z, născută la data de ....../.......2014, la domiciliul mamei reclamante, în Marea Britanie, ............................, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ........../281/2018 al Judecătoriei Ploieşti care a fost conexat la dosarul nr. .............../281/2018 al Judecătoriei Ploieşti.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07.02.2019

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare