Obligarea cjas la solutionarea contestatiei formulate împotriva unor debite fiscale pentru care nu au fost identificate înscrisurile constatatoare ale titlurilor de creantă. Existenta doar scriptică a acestor înscrisuri în evidentele ajfp.

Hotărâre 538//CA din 17.04.2019


Reclamantul se află într-o situaţie atipică deoarece, pe de o parte, organul fiscal - AJFP Constanţa - procedează la colectarea unor creanţe fiscale pentru care nu deţine un titlu de creanţă, doar în baza unor informaţii comunicate în sistem informatic de către recurentă, iar pe de altă parte, recurenta susţine că nu deţine titlul de creanţă în materialitatea lui, acesta fiind predat către organul fiscal aflat în subordinea ANAF.

O astfel de situaţie nu poate avea ca efect încălcarea dreptului reclamantului de a contesta o creanţă fiscală, emitentul titlului de creanţă, în speţă recurenta, fiind obligat să ia toate măsurile necesare pentru identificarea actului administrativ care stabileşte creanţa contestată şi să analizeze criticile formulate de contribuabil.

Prin urmare, instanţa de recurs apreciază că apărările recurentei privind lipsa unui act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sunt neîntemeiate câtă vreme certitudinea existenţei unui astfel de act este dată de informaţiile transmise de CJAS Constanţa către ANAF în anul 2012 şi retransmise în anul 2013, informaţii în baza cărora organul fiscal a procedat la colectarea creanţelor fiscale, iar lipsa actului în materialitatea lui nu poate fi opusă contribuabilului.

Art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004

Prin cererea formulată la data de 27.07.2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. .../118/2017, reclamantul  [...] a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Constanţa la solutionarea pe fond a contestatiei formulate împotriva deciziilor de impunere şi a deciziilor referitoare la obliga?iile de plată accesorii prin care a fost stabilită obligatia de plată a sumei de 967 lei reprezentând debit şi accesorii la contributii asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activită?i independente.

Prin sentinţa civilă nr. 1306/27.09.2018 Tribunalul Constanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a admis contestaţia, obligând intimata să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamant sub nr. …/11.07.2017 privind stabilirea obligaţiilor de plată reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi personale care nu realizează venituri şi accesoriile aferente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa, care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală.

A susţinut recurenta că reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal emis de CAS Constanţa, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 şi nici nu a dovedit, conform art. 268 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Legea nr. 207/2015 (art. 205 alin. 2 din Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92/2003) că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Menţionează recurenta că toate actele administrativ fiscale emise de CAS Constanţa anterior datei de 01.07.2012 au fost predate AJFP Constanţa, inclusiv dovezile de comunicare ale deciziilor de impunere, acestea nu se mai regăsesc la instituţia intimată, acest fapt fiind comunicat reclamantului şi prin adresa CAS Constanţa nr. .../11.07.2017.

Documentele puteau fi solicitate de reclamant de la AJFP Constanţa pentru a putea parcurge procedura administrativă legală şi a proceda la soluţionarea pe fond a contestaţiei, dacă are ca obiect acte administrative emise de CAS Constanţa.

Reclamantul nu a solicitat actul administrativ pe care înţelege să-l conteste şi s-a adresat direct instanţei de contencios administrativ, fără a exista vreo probă că a încercat să intre în posesia acestuia, susţinând doar că actele nu au fost comunicate.

Astfel, nu se poate reţine afirmaţia reclamantului precum că prin adresa CAS Constanţa cu nr. .../11.07.2017 s-a refuzat analiza pe fond a contestatei administrative.

Nu pot fi reţinute menţiunile instanţei de fond conform cărora „reclamantul a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ fiscale prin care a fost stabilită obligaţia de plată a sumei de 967 lei”, motivat de aplicabilitatea art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, aici făcându-se aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală, şi anume, persoana se poate îndrepta doar împotriva unui act administrativ fiscal, ori acesta nu a formulat contestaţie împotriva vreunui act administrativ fiscal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 207/2015 privind aprobarea Codului de procedură fiscală.

Legal citat, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 499 Cod procedură civilă, „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă – când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unor debite fiscale pentru care nu au fost identificate înscrisurile constatatoare ale titlurilor de creanţă, acestea figurând doar scriptic în evidenţele AJFP Constanţa.

Astfel, conform precizărilor depuse de către organul fiscal prin adresa nr. .../31.05.2018, la data de 01.07.2012, CJAS Constanţa a transmis numai în sistem informatic obligaţiile stabilite în sarcina reclamantului [...] în cuantum de 625 lei, din care suma de 570 lei reprezentând dobânzi şi suma de 55 lei reprezentând penalităţi calculate în decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii nr. .../01.07.2012, pentru care nu organul fiscal nu deţine dovada comunicării acesteia de către CJAS Constanţa. De asemenea, în anul 2013, CJAS Constanţa retransmite în sistemul informatic obligaţiile de plată în cuantum de 366 lei reprezentând debit instituit în data de 26.01.2009 şi accesorii instituite în data de 31.05.2012 în cuantum de 596 lei, organelor fiscale din subordinea ANAF revenindu-le numai rolul colectării şi nu al individualizării contribuţiilor sociale datorate de persoane fizice, stabilite şi neachitate până la data de 30.06.2012, prevăzute la cap. II şi III din titlul IX al Codului fiscal.

Curtea constată astfel că, în raport de competenţele legale ale recurentei, aceasta are obligaţia, în calitate de emitent al actului, de a soluţiona contestaţia împotriva actelor administrative cu caracter fiscal emise anterior datei de 01.07.2012, data preluării activităţii de stabilire şi colectare a creanţelor reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate de către organele fiscale aflate în subordinea ANAF.

Se observă că reclamantul se află într-o situaţie atipică deoarece, pe de o parte, organul fiscal - AJFP Constanţa - procedează la colectarea unor creanţe fiscale pentru care nu deţine un titlu de creanţă, doar în baza unor informaţii comunicate în sistem informatic de către recurentă, iar pe de altă parte, recurenta susţine că nu deţine titlul de creanţă în materialitatea lui, acesta fiind predat către organul fiscal aflat în subordinea ANAF.

Curtea consideră că o astfel de situaţie nu poate avea ca efect încălcarea dreptului reclamantului de a contesta o creanţă fiscală, emitentul titlului de creanţă, în speţă recurenta, fiind obligat să ia toate măsurile necesare pentru identificarea actului administrativ care stabileşte creanţa contestată şi să analizeze criticile formulate de contribuabil.

Prin urmare, instanţa de recurs apreciază că apărările recurentei privind lipsa unui act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sunt neîntemeiate câtă vreme certitudinea existenţei unui astfel de act este dată de informaţiile transmise de CJAS Constanţa către ANAF în anul 2012 şi retransmise în anul 2013, informaţii în baza cărora organul fiscal a procedat la colectarea creanţelor fiscale, iar lipsa actului în materialitatea lui nu poate fi opusă contribuabilului.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul de nelegalitate invocat de recurentă este nefondat, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă.