Respingerea acțiunii formulate de către creditor împotriva executorului judecătoresc, urmare a constatării intervenirii sancțiunii perimării executării silite din culpa creditorului

DREPT PROCESUAL CIVIL

Respingerea acțiunii formulate de către creditor împotriva executorului judecătoresc, urmare a constatării intervenirii sancțiunii perimării executării silite din culpa creditorului

- Legea 188 din 1 noiembrie 2000, privind executorii judecătorești – art. 2 alin. 1, art. 7, art. 45, art. 53, art. 59

- Codul de procedură civilă din anul 1865 – art. 249, art. 389, art. 390

- Decizia curții constituționale nr. 162 din 22 aprilie 2003

Executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a titlului executoriu. Modul în care a apreciat instanța cu ocazia pronunțării Sentinței civile nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...), privitor la constatarea perimării executării silite, a intrat în puterea de lucru judecat și nu mai poate fi analizat în acest litigiu.

Nu existau dovezi din care să reiasă că ar fi efectuat creditorul reclamant demersuri pentru continuarea executării silite în perioada în care se soluționa o contestație la executare, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că nu erau întrunite condițiile atragerii răspunderii civile a executorului judecătoresc. Actele în vederea continuării procedurii puteau fi efectuate doar de către creditor, potrivit dispozițiilor incidente din vechiul Cod de procedură civilă din anul 1865, executorul nefiind parte în cadrul procedurii ci doar un participant, reprezentând autoritatea statului prin care aduce la îndeplinire prin executare silită obligația stabilită prin titlul executoriu.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 486 din 12 septembrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/C din data de 01.03.2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul (R), cu domiciliul ales la avocat (...), în contradictoriu cu pârâtul BEJ (E), cu sediul în (...).

A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a înregistrat pe rolul BEJ (E) o cerere de executare silită împotriva debitorului (D), inițial în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr. (...)/20.12.2009 de BNP (...), în vederea recuperării unei creanțe în valoare de 50.000 Euro, reprezentând împrumut.

Prin Sentința Civilă nr. (...)/2010 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009, irevocabilă urmare a perimării recursului, s-a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. (...)/2009 al BEJ (E).

Instanța a reținut că “Întrucât creanța urmărită în dosarul execuțional reprezintă acest împrumut nerestituit la scadență, în valoare de 50.000 Euro, instanța apreciază că îndeplinirea condițiilor de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței, precum și caracterul de titlu executoriu trebuie să se facă în temeiul acestui contract de împrumut încheiat între părți, și nu în temeiul contractului de ipotecă, care conține doar o obligație accesorie, care servește la garantarea obligației principale, în speță, restituirea împrumutului. Însă, pentru a fi titlu executoriu, contractul de împrumut trebuia încheiat în formă autentică, iar nu cu dată certă, după cum rezultă din încheierea de dată certă nr. (...)/20.12.2007 a Biroului Notarului Public (...).”

Ulterior, s-a concluzionat că reclamantul a obținut o hotărâre judecătorească împotriva debitorului și a înregistrat o nouă cerere de executare silită, formându-se dosarul execuțional nr. (...)/2010 prin care s-a urmărit recuperarea sumei de 58410 Euro și 5905 lei, conform Sentinței nr. (...)/2010 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009.

S-a mai arătat că, în cadrul dosarului execuțional, s-a procedat la executarea silită imobiliară, sens în care au fost scoase la licitație terenurile situate în extravilanul localității (...) nr. cad. (...)/1 înscris în CF (...) în suprafață de 803 mp, nr. cadastral (...)/2 înscris în CF (...) în suprafață de 638 mp, și nr. cadastral (...)/3 înscris în CF (...) în suprafață de 638 mp. Imobilele au fost adjudecate de către creditor la data de 18.02.2011, iar în baza actelor de adjudecare din 07.03.2011, dreptul de proprietate al acestuia asupra celor trei terenuri a fost înscris în CF.

Prin Sentința civilă nr. (...)/2014 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2010, irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus anularea în parte a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată din 02.09.2010 și somația din 07.09.2010, în sensul că s-a înlăturat suma de 20.000 euro reprezentând onorariu avocat. S-a dispus anularea actelor de executare silită imobiliară și a actelor de adjudecare din 07.03.2011 cu privire la imobilele terenuri extravilane nr. cad. (...)/1 înscris în CF (...), nr. cad. (...)/2 înscris în CF (...) și nr. cad. (...)/3 înscris în CF (...). S-a dispus radierea dreptului de proprietate al intimatului și restabilirea situației anterioare din CF (...) și (...).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că scoaterea la licitație și adjudecarea de către creditor a terenurilor la un preț mai mic decât cel al pieței, care nu a acoperit creanța, a prejudiciat debitorul.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. (...)/2016 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2015, irevocabilă, s-a constatat perimată executarea silită demarată împotriva contestatorului (D) în dosarul execuțional nr. (...)/E/2010 a BEJ (E) și s-a dispus anularea executării silite înseși. S-a constatat prescris dreptul intimatului (R) de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. (...)/30.06.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul civil nr. (...)/2009. S-a constatat că sentința civilă nr. (...)/30.06.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul civil nr. (...)/2009, și-a pierdut puterea executorie.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că: “Astfel, ulterior demarării executării silite în dosarul execuțional susmenționat, debitorul contestator a formulat contestație la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr. (...)/2010 al Judecătoriei (...), soluționat prin sentința civilă nr. (...)/30.04.2014 (filele 45 - 47 dosar), rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Conform art. 377, alin. 2, pct. 1 vechiul Cod de procedură civilă, data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești susmenționate este data pronunțării acesteia (prin neexercitarea căii de atac), respectiv 30.04.2014.

S-a reținut că deși executarea silită nu a fost suspendată, în dosarul execuțional nr. (...)/2010 nu s-au efectuat acte de executare în intervalul 07.03.2011 (data actului de adjudecare) - 30.04.2014 (data pronunțării sentinței civile nr. (...)/2014). Cu toate acestea, chiar și în considerarea perioadei de derulare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. (...)/2010, calculând termenul de perimare de 6 luni pornind de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. (...)/2014, respectiv 30.04.2014, dată de la care se puteau efectua noi acte de executare silită în dosarul nr. (...)/2010, instanța a constatat că din 2014 și până în prezent, mai exact până la data introducerii contestației la executare ce face obiectul acestui litigiu (04.11.2015), nu s-a efectuat niciun act de executare silită în dosarul execuțional susmenționat” precum și că: “În speță, dreptul de a cere executarea silită s-a născut, pentru creditorul intimat, la data pronunțării sentinței civile nr. (...)/2010 în dosarul nr. (...)/2009 al Judecătoriei (...), având în vedere că sentința susmenționată a rămas irevocabilă prin nerecurare, respectiv la data de 30.06.2010. În interiorul termenului de prescripție, respectiv la data de 03.08.2010, intimatul a înregistrat cererea de executare silită la BEJ (E).

Ca efect al constatării perimării executării silite, instanța a dispus, așa cum s-a arătat mai sus, și anularea executării silite înseși, deci inclusiv a cererii de executare silită, în consecință, ca urmare a anulării cererii de executare din 03.08.2010, s-a apreciat că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu s-a întrerupt, acesta curgând neîntrerupt de la data de 30.06.2010, astfel că cei 3 ani s-au împlinit la data de 30.06.2013, intervenind și prescripția executării silite.”

La data de 22.12.2015 reclamantul creditor a formulat o nouă cerere de executare silită, formându-se dosar execuțional nr. (...)/2015 în temeiul contractului de ipotecă autentificat cu nr. (...)/2007 de către BNP (...), învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. (...)/I/2015 a Judecătoriei (...) și al sentinței civile nr. (...)/2010 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009, definitivă prin nerecurare.

Prin Încheierea civilă nr. (...)/2017 pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2016*, definitivă, s-a dispus anularea încheierii nr. (...)/6.11.2015 din dosarul nr. (...)/2015 al Judecătoriei (...), anularea încheierii din 22.12.2015 și a tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. (...)/2015 al B.E.J. (E).

Instanța a avut în vedere la pronunțarea acesteia faptul că, cu privire la contractul de ipotecă autentificat sub nr. (...)/20.12.2007, aspectul că acesta nu constituie titlu executoriu, a fost definitiv tranșat prin sentința civilă nr. (...)/2010 pronunțată de Judecătoria (...), prin care s-a reținut că acesta nu constituie titlu executoriu. S-a mai constatat că prin sentința civilă nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...) și prin decizia civilă nr. (...)/R/2016 a Tribunalului (...) pronunțate în dosarul nr. (...)/2015, s-a reținut că sentința civilă nr. (...)/2010 pronunțată de Judecătoria (...) și-a pierdut puterea executorie, dreptul intimatului de a cere executarea silită fiind prescris de la data de 30.06.2013. Instanța a avut în vedere și Decizia nr. 895/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 641 și art. 666 din Codul de procedură civilă.

Pornind de la această stare de fapt, se reține că reclamantul a solicitat a se antrena răspunderea civilă a executorului, care nu a întreprins acte de executare silită pe perioada 07.03.2011 - 04.11.2015 cu consecința constatării perimării și respectiv a prescripției executării silite. Reclamantul a susținut că din momentul în care a depus cererea de executare silită nu îi mai revine nicio obligație.

Instanța a reținut însă că debitorul are o obligație de diligență pe parcursul procedurii execuționale și că a avut în vedere și prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 care la art. 389 alin. 1 statuează: “Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”

Norma generală cuprinsă în dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă prevede: “Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”, or cel care justifică un interes în cadrul executării silite este creditorul. În momentul în care acesta formulează o cerere de stăruință în executare, manifestând astfel intenția de a ieși din pasivitate, perimarea se întrerupe.

S-a apreciat că reclamantul nu a formulat nicio cerere scrisă de continuare a executării silite, iar susținerile sale cu privire la faptul că ar fi solicitat relații atât telefonic cât și prin prezentare la sediul BEJ nu au fost dovedite. Martorul reclamantului, (M) a declarat că a fost de trei ori cu acesta la executor, doar de două ori a intrat și dânsul, ocazie cu care executorul îi spunea “stai liniștit, e pe roate executarea” însă martorul nu a putut preciza când au avut loc aceste evenimente arătând că nu știe în ce an a fost cu reclamantul la executor.

De asemenea reclamantul a afirmat în acțiunea introductivă că este într-o relație de prietenie cu executorul, pentru ca la interogatoriu să arate că l-a cunoscut la d-na avocat (...) și au rămas cunoștințe. Executorul a declarat faptul că îl cunoaște pe fratele reclamantului dar nu sunt prieteni.

Instanța a reținut și aspectul că hotărârea instanței prin care au fost anulate actele de adjudecare, Sentința civilă nr. (...)/2014, nu a fost comunicată executorului, care nu a fost parte în cauză. La interogatoriu reclamantul a arătat că “nu am dus sentința la executor, cred că avocatul meu trebuia să o ducă executorului pentru reevaluare” (reevaluarea terenurilor adjudecate).

Ca urmare, instanța a apreciat că în speță nu se poate reține o culpă a executorului, iar faptul că, ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, s-au schimbat normele de drept privind perimarea executării, nu schimbă datele cauzei.

Doctrina dezvoltată după apariția Legii nr.134/2010 a relevat cu caracter de noutate față de vechiul Cod de procedură civilă, care nu reglementase limitele în care poate interveni creditorul în etapa executării și cum putea demonstra că nu s-a aflat în pasivitate, pentru a evita perimarea, noul Cod stipulează expres ca moment al începerii curgerii termenului de perimare, cererea scrisă a executorului adresată creditorului.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile a executorului judecătoresc, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul (R).

În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanță la dosar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, timbrat cu 2.855 lei, prin chitanța AA (...) BB, a declarat apel reclamantul (R), solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, admiterea cererii, a se constata încălcarea obligațiilor profesionale de către intimat în exercitarea atribuțiilor privitor la punerea în executare a titlului executoriu și instrumentarea executării silite demarate la cererea sa în dosar execuțional nr. (...)/E/2010 și nr. (...)/2015, cu consecința imposibilității absolute de-a mai obține executarea creanței urmărite, a fi atrasă răspunderea civilă a acestuia prin repararea prejudiciului cauzat în valoare de 50000 euro cu dobânda legală începând cu data de 01.03.2008, până la plata integrală, plus suma de 5900 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-au invocat dispozițiile art. 7, litera a) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, executorul judecătoresc are următoarele atribuții: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii; art. 2, alineat 1, potrivit căruia executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public; art. 5, conform căruia activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială; art. 59, potrivit căruia, în cazul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile dintre executorul judecătoresc și client sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului. Remiterea de către client a înscrisului original constatator al creanței constituie mandat de încasare a acesteia, art. 2 alineat 1, conform căruia, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public; art. 45 alineat 1 din care reiese faptul că, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale; art. 1539 din vechiul Cod civil, conform căruia, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atâta timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui; art. 1540 Cod civil, potrivit căruia, mandatarul este răspunzător nu numai de dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului.

Reiese din analiza dosarului execuțional că executorul judecătoresc nu a efectuat nici un act de executare silită în perioada 07.03.2011 - 04.11.2015, deci 4 ani și 8 luni de zile, a lăsat dosarul în nelucrare pe considerentul că el nu ar fi înregistrat cereri în formă scrisă de continuare a executării silite la intervale de câte 6 luni de zile, considerent primit de instanță, atestat de executor prin răspunsurile la întrebările 6, 7, 8 la interogatoriu.

Art. 52 aliniat 1 din Legea nr. 188/2000 arată că, executarea silită și celelalte acte care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel, or, celelalte acte se referă la celelalte atribuții arătate la art. 7, altele decât cele privind punerea în executare a titlului executoriu, raportat la care acesta rămâne investit prin cererea de executare silită. A cerut executarea dispozițiilor titlului executoriu prin toate modalitățile prevăzute de lege, era executorul obligat a-și îndeplini mandatul de a obține executarea titlului executoriu prin efectuarea tuturor actelor de executare silită pe care legea le prevede în acest sens, în limitele încuviințate de instanța de executare.

Pe parcursul executării silite nu mai trebuia ca executorul să fie sesizat cu alte cereri pentru intreprinderea demersurilor în vederea executării titlului executoriu, deci a efectuării unor acte de executare silită la intervale de cel puțin 6 luni, sub sancțiunea perimării de drept a executării silite.

Avea obligația executorul de-a efectua acte de urmărire a patrimoniului debitorului, cel puțin a măsurilor de emitere a adreselor către instituțiile și organele statului pentru identificarea activelor, obligație nerespectată câtă vreme nu există la dosar adrese în acest sens. Se impunea a emite somații de plată pe seama debitorului, or, nu există la dosar asemenea acte. Trebuia să se deplaseze în teren pentru identificarea bunurilor, dar, nu există dovezi în acest sens.

Deși s-a încuviințat executarea silită prin toate modalitățile, executorul nu a demarat executarea silită prin poprirea conturilor bancare, ceea ce excludea perimarea executării silite, reprezenta un act de executare silită neîntreruptă.

Potrivit art. 454 aliniat 1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, iar, potrivit art. 389 din același act normativ, dispozițiile cu privire la perimarea executării silite nu se aplică cazurilor în care legea încuviințează executarea silită fără somație.

Ulterior adjudecării imobilelor în martie 2011, el a solicitat executorului, periodic, continuarea executării silite pentru satisfacerea creanței în întregime, aspect ce reiese din declarația martorului, conform căreia, în intervalul 2011 - 2014 el s-a prezentat periodic la biroul executorului ce i-a oferit garanția că executarea este în curs, depoziție ce se impune a se analiza chiar dacă martorul nu a reținut cu exactitate data deplasării la intimat.

Nu pot fi primite afirmațiile intimatului în sensul că el ar fi considerat că se simte îndestulat prin adjudecarea imobilelor, susținerile că în considerentele hotărârii de perimare s-ar fi reținut că în perioada 07.03.2011 - 30.04.2014 nu ar fi curs termenul de perimare întrucât era pe rol contestația la executare din dosar nr. (...)/2010, se impun a fi înlăturate, acestea nefiind în acest sens câtă vreme s-a reținut că în această perioadă nu s-au efectuat acte de executare, chiar dacă executarea nu a fost suspendată.

În contestația din dosar nr. (...)/2010 se află sub semnul incertitudinii exclusiv executarea imobiliară deja realizată, executorul nu a fost îngrădit a efectua celelalte forme de executare silită prevăzute de lege, pe perioada 07.03.2011 - 04.11.2013 nimic nu a împiedicat executorul a efectua acte de urmărire periodice în identificarea activelor debitorului. Urmare a admiterii contestației acesta era obligat a reface procedura de urmărire imobiliară cu respectarea celor sancționate de instanță, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă proceda astfel se depistau imobilele reîntoarse în patrimoniul debitorului.

Contrar susținerilor intimatului, i s-a adus la cunoștință soluția instanței, el a solicitat refacerea procedurii de evaluare, reluarea executării imobiliare, acesta l-a asigurat că executarea este în curs, fapt ce nu corespundea adevărului.

Nu reprezintă cererile scrise de continuare a executării silite acte de urmărire silită a debitorului, conform art. 55 aliniat 1 din Legea nr. 188/2000, actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul biroului executorului judecătoresc, în timpul programului de lucru afișat în mod corespunzător sau la locul efectuării executării. Dispozițiile art. 1 alineat 1 din același act normativ prevăd faptul că, executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

Prin act de executare silită se înțelege orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.

Cererea de stăruință în executarea silită nu reprezintă un act de urmărire, nefiind emisă de astfel de organe, actele de urmărire care întrerup termenul de perimare sunt acte de executare în sensul art. 55 alineat 1 din Legea nr. 188/2000, emise de executor sau de organe care îndeplinesc atare atribuții și sunt atestate prin încheieri și procese verbale emise în acest sens. Prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date interzice expres efectuarea actelor de urmărire a debitorului de către persoane neautorizate.

Cererea de continuare a executării silite nu echivalează cu un act de urmărire a debitorului, pentru întreruperea termenului de perimare, legea nu cere formularea unor cereri de continuare a executării silite ci impune efectuarea în mod efectiv a actelor de urmărire silită ce se înfăptuiesc de executor nu de către creditor.

Are creditorul doar obligația de-a răspunde solicitărilor acestuia, necesare demarării și continuării executării, or, acesta nu i-a solicitat îndeplinirea vreunui act sau demers necesar, în scris sau verbal, nu a găsit unde s-ar reglementa în ce ar putea consta aceste acte de urmărire întreprinse la intervale de 6 luni.

Dispozițiile art. 389 alineat 1 din vechiul Cod de procedură civilă includ sintagma potrivit căreia, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept, or, această dispoziție nu se referă la acte de urmărire efectuate nemijlocit de creditor.

Sintagma trebuie interpretată în sensul imposibilității executorului în continuarea executării silite imputabilă creditorului, ce nu și-a îndeplinit culpabil vreo obligație dispusă de executor, blocând executarea (ex. neplata taxelor de notare a somației în CF). Ipoteza este similară excepției perimării reglementate de art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă în prima fază procesuală, pentru rămânerea cauzei în nelucrare din vina părții, or, procedura executării silite este o a doua etapă a procesului civil, fiind firesc ca dispozițiile legale să fie interpretate în același sens, or, nu se poate accepta ca în prima fază a procesului civil să fie admisă necesitatea vinei părții iar în cea de-a doua să se sancționeze partea fără vină; unde aceasta nu există, nu se poate aplica o sancțiune.

Contrar interpretării instanței, cererea de stăruință nu este un act de procedură în dosarul execuțional echivalent actelor de procedură prevăzute de art. 249 Cod procedură civilă, acestea fiind reprezentate de actele de executare silită. Formele de executare silită solicitate prin cererea de executare silită și încuviințate de instanță, se îndeplinesc din oficiu de către executor iar creditorul nu este ținut a solicita îndeplinirea actelor de executare.

Dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu aduc o nouă reglementare în materie ci doar clarifică articolul din vechiul Cod de procedură civilă. Art. 697 alineat 1 din noul Cod de procedură civilă prevede că, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite ce i-a fost solicitat în scris de executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

Pentru interpretarea art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă, este obligatorie trimiterea la condițiile exprese a perimării statuate prin noul Cod de procedură civilă, trebuie să existe astfel o culpă a creditorului, manifestată prin pasivitate, creditorul nu trebuie și nici nu poate îndeplini acte sau demersuri de executare silită ci doar acte și demersuri necesare executării silite, operațiunile necesare executării silite se stabilesc și comunică în scris de executorul ce coordonează, conduce și cunoaște procedura executării silite, orice act de procedură se comunică în scris.

Se lămurește faptul că, creditorul nu poate îndeplini acte de urmărire silită ci doar acte, demersuri ce sunt necesare procedurii urmăririi și executării silite.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm., art. 697 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1, art. 5, art. 7 lit. a, art. 45 alin. 1, art. 52 alin. 1, art. 59 din Legea nr. 188/2000, art. 389 alin. 1, art. 405 alin. 1 și 3, art. 454 alin. 1, art. 390 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 1359, art. 1540 din vechiul Cod Civil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată. S-au analizat judicios probele de la dosar, dispoziția legală incidentă este art. 389 alineat 1 Cod procedură civilă, legal s-a constatat că norma generală cuprinsă în art. 249 Cod procedură civilă prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului către partea care justifică un interes, acesta fiind creditorul.

Nu a formulat creditorul vreo cerere scrisă de continuare a executării silite, nu s-au dovedit susținerile că ar fi solicitat telefonic sau personal, apărările fiind nedovedite, nu s-a confirmat că ar exista o relație de prietenie între ei, martorul a arătat că s-a deplasat de două sau de trei ori la sediul său, că a intrat de două ori, însă nu știa în ce perioadă.

Pasivitatea reclamantului a fost manifestată nu doar față de executarea silită ci și față de Sentința civilă nr. (...)/2004 a Judecătoriei (...) prin care s-au anulat actele de adjudecare și care nu a fost atacată și nici comunicată cu executorul judecătoresc, neputând fi astfel reținută culpa sa.

Importante sunt considerentele Sentinței civile nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...), citate de instanța de fond, în care s-a evidențiat că pasivitatea creditorului a dus la perimarea executării silite, după adjudecarea imobilelor nu s-a mai interesat deloc de executarea silită, fiind mulțumit, fără a-și pune problema că situația s-ar putea întoarce împotriva sa în caz de pasivitate.

Apărările invocate privind art. 59 și art. 7 litera d) din Legea nr. 188/2000 nu sunt aplicabile, litera d) se referă la recuperarea amiabilă, neincidentă, fiind în speță vorba de o cerere de executare silită. Nu s-a solicitat continuarea executării silite în sensul vânzării imobilelor la prețurile acceptate de instanță prin expertiză: 19851 euro, 15499 euro și 15499 euro.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. (...)/30.06.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009, aflată în copie la dosarul de fond filele 170 - 172, a fost obligat (D) să-i plătească recurentului 50000 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de restituire împrumut, cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă și la 5900 lei cheltuieli de judecată, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului împotriva acesteia.

Din cuprinsul înscrisului numit Contract de împrumut, aflat în copie la dosarul de fond fila 247, Curtea a reținut faptul că recurentul i-a dat numitului (D) cu titlu de împrumut suma de 50000 de euro, ce s-a stabilit a-i fi restituită până la data de 01.03.2008, contract ce are dată certă, potrivit încheierii de dată certă nr. (...)/20.12.2007 emisă de notar public (...).

Cu aceiași ocazie s-a încheiat și un contract de ipotecă, autentificat sub nr. (...)/20.12.2007 de notar public (...), aflat în copie la dosarul de fond fila 246, potrivit căruia debitorul (D) s-a obligat a constitui ipotecă de rangul 1 pentru suma împrumutată, precum și interdicția de înstrăinare și grevare asupra imobilului teren situat în (...), înscris în CF NDF (...), nr. cadastral (...)/1, teren extravilan în suprafață de 803 mp, nr. cadastral (...)/2, teren extravilan în suprafață de 638 mp, fiind stabilit totodată acordul debitorului de-a fi executat silit contractul dacă nu își va respecta obligațiile asumate.

La data de 08.12.2009, prin încheierea nr. (...)/2009 pronunțată în dosar nr. (...)/2009 al Judecătoriei (...) s-a încuviințat cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc (E), în dosar execuțional nr. (...)/E/2009 al acestuia, având ca obiect executarea silită formulată de creditorul urmăritor (R), recurent reclamant în prezentul dosar, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă susmenționat, autentificat sub nr. (...)/20.12.2007 de BNP (...).

Prin Sentința civilă nr. (...)/20.10.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul debitor (D) și s-au anulat toate formele de executare emise în dosarul execuțional nr. (...)/2009 al Biroului executorului judecătoresc (E), reținându-se din considerentele acesteia faptul că s-a avut în vedere că, contractul de împrumut nu era autentificat, că a avut doar dată certă, că nu este titlu executoriu și că se impunea a se promova o acțiune în instanță pentru obținerea unui titlu executoriu care să poată fi pus în executare, că au fost astfel încălcate prevederile art. 372 din vechiul Cod de procedură civilă.

Ulterior, potrivit Sentinței Civile nr. (...)/30.06.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009, aflată în copie la dosarul de fond filele 170 - 172, a fost obligat (D) să-i plătească recurentului 50000 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de restituire împrumut, cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă și la 5900 lei cheltuieli de judecată, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului împotriva acesteia.

În baza acesteia, la data de 03.08.2010, sub nr. (...)/2010 s-a înregistrat la sediul Biroului executorului judecătoresc (E), fila 249 dosar de fond, cererea de executare silită, formulată de recurentul creditor (R), iar, prin încheierea nr. (...)/E din data de 05.08.2010 pronunțată în dosar nr. (...)/2010 al Judecătoriei (...) s-a încuviințat executarea silită în dosar execuțional nr. (...)/2010, în temeiul acestui titlu executoriu.

La data de 07.03.2011 s-au întocmit de către executorul judecătoresc (E) actele de adjudecare, aflate în copie la dosarul de fond filele 252 - 245, potrivit cărora, imobilul având nr. cadastral (...)/1, situat în (...), teren extravilan în suprafață de 803 mp, a fost adjudecat de către creditorul (R) în contul creanței, pentru suma de 6500 euro, imobilul cu nr. cadastral (...)/2, situat în (...), în suprafață de 638 mp în contul creanței în valoare de 4600 euro și nr. cadastral (...)/3, (...), teren extravilan în suprafață de 638 mp, în contul creanței în valoare de 4000 euro.

Prin Sentința civilă nr. (...)/30.04.2014, pronunțată în dosar nr. (...)/2010 al Judecătoriei (...) s-a admis în parte contestația la executare formulată de debitorul (D), au fost anulate actele de executare silită imobiliară, actele de adjudecare din data de 07.03.2011, susmenționate, privitor la cele trei terenuri, s-a radiat dreptul de proprietate al recurentului creditor și s-a restabilit situația anterioară de carte funciară.

Din considerentele acestei hotărâri s-a reținut faptul că s-a apreciat faptul că au fost adjudecate terenurile la un preț mai mic decât al pieței, ce nu a acoperit creanța, că a fost prejudiciat debitorul.

La data de 22.12.2015 recurentul a înregistrat la BEJ (E) o nouă cerere de executare silită imobiliară prin care a solicitat executarea silită imobiliară a debitorului (D), asupra celor trei imobile având nr. cadastral (...)/1, (...)/2, (...)/3, sens în care s-a format dosarul execuțional nr. (...)/2015, iar, prin încheierea din data de 22.12.2015, fila 256 dosar fond, executorul judecătoresc a admis cererea, a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței de 50000 euro și 5905 lei cheltuieli de judecată.

Din cuprinsul Sentinței civile nr. (...)/14.04.2016, pronunțate în dosar nr. (...)/2015 al Judecătoriei (...), filele 16-19 dosar de fond, definitivă și irevocabilă potrivit Deciziei civile nr. (...)/20.10.2016 pronunțate de Tribunalul (...), filele 20-29 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că s-a respins excepția prescripției dreptului de creanță și a nulității executării silite încuviințate prin încheierea nr. (...)/06.12.2015 pronunțate de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2015, s-a admis excepția perimării contestației la executare, a excepției de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, s-a constatat perimată executarea silită demarată în dosar execuțional nr. (...)/E/2010 al BEJ (E), s-a dispus anularea executării silite, s-a constatat prescris dreptul lui (R) de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. (...)/30.06.2010 pronunțată de Judecătoria (...), că aceasta și-a pierdut puterea executorie, s-a mai dispus radierea somațiilor de plată.

A reținut instanța faptul că, ulterior demarării executării silite, contestate, nefiind dispusă suspendarea executării, nu s-au efectuat acte de executare în intervalul 07.03.2011, data actului de adjudecare și data de 30.04.2014 când s-a pronunțat Sentința civilă nr. (...)/2014, dată de la care se puteau efectua noi acte de executare silită în dosarul execuțional nr. (...)/2010, însă, până la data formulării acelei contestații la executare din data de 04.11.2015 nu s-au efectuat acte de executare silită.

S-a mai constatat de către instanță faptul că a operat și prescripția dreptului de a cere executarea silită, urmare a anulării executării silite, a cererii de executare silită din data de 30.08.2010, că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, că s-a împlinit astfel la data de 30.06.2013.

Prin Încheierea civilă nr. (...)/25.01.2017, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2016*, filele 175-178 dosar de fond, s-a admis contestația la executare formulată de (D), s-a anulat încheierea nr. (...)/06.11.2015 din dosar nr. (...)/2015 al Judecătoriei (...), încheierea din data de 22.12.2015 și toate actele de executare silită din dosar execuțional nr. (...)/2015 al BEJ (E), s-a dispus radierea notărilor privind urmărirea silită imobiliară.

S-a reținut din considerentele acesteia faptul că s-au avut în vedere toate hotărârile susmenționate, faptul că prin Decizia nr. 895/2015 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă sunt neconstituționale, că încheierea din data de 22.12.2015 a executorului judecătoresc prin care s-a încuviințat executarea silită nu respectă exigențele dreptului la un proces echitabil, că nu a fost încuviințată de instanță, încheiere păstrată de Tribunalul (...) potrivit Deciziei Civile nr. (...)/04.07.2017.

La data de 05.10.2017, recurentul a emis încheierea nr. 3, fila 44 dosar de fond, prin care, având în vedere încheierea nr. (...)/2017 pronunțată de Judecătoria (...) a încetat executarea silită din dosarul execuțional nr. (...)/2015 aflat pe rolul BEJ (E).

Din analiza hotărârilor judecătorești susmenționate, Curtea a reținut faptul că în dosarul nr. (...)/2010 al Judecătoriei (...) în care s-a pronunțat Sentința Civilă nr. (...)/30.04.2014 prin care s-au anulat actele de executare silită, actele de adjudecare din data de 07.03.2011, intimatul nu a fost parte în acel dosar ci doar recurentul și debitorul acestuia. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, raportat la răspunsurile date de către recurent la interogatoriu, fila 252, acesta nu i-a comunicat executorului judecătoresc hotărârea pronunțată, având credința că trebuia să i-o ducă avocatul acestuia, or, nu se poate reține din probațiunea administrată faptul că intimatul ar fi fost încunoștințat în acest sens și că s-ar fi solicitat a se relua procedura executării silite ce s-a dispus a fi anulată.

Câtă vreme executarea silită a fost pornită la cererea recurentului creditor, inițial în baza contractului de ipotecă în anul 2009 iar ulterior în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. (...)/30.06.2010, pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2009 la data de 03.08.2010, dată la care erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă din anul 1865, raportat la cuprinsul acestora au fost analizate criticile aduse de către apelant sentinței pronunțate de către instanța de fond și nu la prevederile noului Cod de procedură civilă, în vigoare din data de 15.02.2013, câtă vreme conform art. 24, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

S-a impus a se proceda astfel întrucât ceea ce se impută practic intimatului este faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite în sarcina sa urmare a cererii de executare silită, în perioada 07.03.2011 - 04.11.2015, a cărei perimare s-a constatat potrivit hotărârilor susmenționate.

Actul normativ ce reglementează activitatea executorilor judecătorești este Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000, privind executorii judecătorești, care la art. 1 alineat 1 stabilește faptul că, executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Potrivit art. 2 alineat 1, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar, conform art. 5 din același act normativ, activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Competența executorilor judecătorești este stabilită prin art. 7 din Legea nr. 188/2000, iar, potrivit alineatului 1, litera a), acesta are atribuția de-a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. Cât privește atribuția stabilită la litera d), aceasta se referă la dreptul executorului judecătoresc de a recupera creanța pe cale amiabilă, or, în speță nu se poate vorbi de faptul că ar fi avut loc o înțelegere în acest sens pentru a face astfel aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, în cazul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile dintre executorul judecătoresc și client sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, criticile în acest sens nefiind astfel întemeiate, nefiind astfel necesară analiza aplicării prevederilor art. 1540 din vechiul Cod civil.

Potrivit art. 53 alineat 1 din Legea nr. 188/2000, în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură, cu formele și în termenele prevăzute de lege, iar, conform art. 54, executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor acestei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare acesteia, precum și ale Codului de procedură civilă și ale altor legi aplicabile în materie.

Art. 389 alineat 1 din vechiul Cod de procedură civilă, incident în cauză, prevede faptul că, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.

Conform art. 249 din același Cod de procedură civilă, ce constituie norma generală în ceea ce privește aplicarea sancțiunii procesuale a perimării, aceasta se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. În speță, este vorba despre îndeplinirea unor acte în vederea continuării procedurii de executare silită, or, potrivit dispoziției legale, astfel de acte puteau fi efectuate doar de către partea interesată, care era recurentul creditor, executorul judecătoresc neavând calitatea de parte, fiind investit a îndeplini un serviciu de interes public, urmare a sesizării acestuia.

Perimarea reprezintă o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului, apreciindu-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de străduință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, urmare a perimării, este considerată că nu a fost introdusă, sancțiune aplicabilă și în cadrul perimării executării silite reglementate de art. 389 Cod procedură civilă, evocat mai sus.

Această instituție a perimării executării, contribuie la creșterea diligenței creditorului și are rolul accelerării procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părți. Părțile în cadrul procedurii executării silite sunt debitorul urmărit și creditorul urmăritor, executorul judecătoresc fiind doar un participant la executarea silită, care reprezintă autoritatea statului și aduce la îndeplinire prin executare silită obligația stabilită prin titlul executoriu.

Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 162 din 22 aprilie 2003, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată și a dispozițiilor art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a statuat în sensul că, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că “organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.”

Nu s-a contestat faptul că recurentul creditor a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, prin toate modalitățile prevăzute de lege, în speță însă, potrivit actelor aflate în dosar, s-a reținut faptul că executorul judecătoresc a urmat procedura executării silite imobiliare a bunurilor cu care a fost garantat împrumutul acordat debitorului, după adjudecarea acestora în contul creanței, nu există înscrisuri din care să reiasă faptul că acesta ar fi solicitat însă continuarea executării silite prin altă formă legală, pentru recuperarea integrală a creanței sale.

Într-adevăr, potrivit art. 390 Cod de procedură civilă, dispozițiile art. 389 Cod de procedură civilă, nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, executarea silită prin poprire, potrivit art. 454 alineat 1, din același act normativ, se înființează fără somație, însă, modul în care a apreciat instanța cu ocazia pronunțării Sentinței civile nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...), arătată mai sus, privitor la constatarea perimării executării silite a intrat în puterea de lucru judecat și nu mai poate fi analizat în acest litigiu, altfel s-ar aduce atingere celor statuate, ceea ce este inacceptabil.

Nu există la dosarul cauzei înscrisuri din care să reiasă faptul că ulterior adjudecării imobilelor, 07.03.2011, recurentul creditor ar fi solicitat intimatului continuarea executării silite, martorul audiat în cauză, (M) (...), fila 254 dosar de fond, a declarat doar că a fost la biroul acestuia pentru a vedea care este stadiul executării, dar nu știe în ce an, ci doar că era vară, s-a discutat despre executarea silită iar executorul spunea că se face și se rezolvă, apărările în sensul că acesta ar fi declarat că a fost în intervalul 2011 - 2014 apar ca nefondate, cele reținute de instanța de fond fiind astfel corecte.

În perioada în care era în derulare contestația la executare formulată împotriva actelor de executare silită imobiliară, recurentul creditor avea posibilitatea de-a solicita continuarea executării silite, însă, nu există dovezi în sensul că ar fi solicitat acest aspect iar executorul judecătoresc ar fi refuzat sau ar fi omis a face actele procedurale necesare în acest sens pentru a putea interveni sancțiunea perimării executării silite.

Dispozițiile din noul Cod de procedură civilă, care în art. 697 alineat 1 prevede faptul că executarea se perimă de drept în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris de către executorul judecătoresc, nu sunt aplicabile în speță, potrivit celor arătate mai sus, nefiind astfel posibilă o interpretare a vechilor dispoziții legale în materia perimării, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă, prin raportare la noile prevederi, aplicabile doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Art. 45 alineat 1 din Legea nr. 188/2000 stabilește faptul că, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale, or, din analiza tuturor probelor administrate în cauză, Curtea a apreciat faptul că nu se poate reține că intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile legale stabilite în sarcina sa, nefiind identificate acte sau omisiuni care să fi condus la instituirea unei culpe în sarcina acestuia în constatarea perimării executării silite, condițiile atragerii răspunderii civile a acestuia nefiind îndeplinite, aspect corect reținut de instanța de fond.

Pentru a fi posibilă atragerea răspunderii civile a intimatului se impun a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, or, în speță nu s-a făcut dovada faptului că intimatul ar fi săvârșit printr-o acțiune sau inacțiune o faptă ilicită, nu s-a evidențiat o vinovăție a acestuia în aplicarea sancțiunii perimării executării silite, motive pentru care, Curtea a apreciat astfel că, în lipsa oricăruia dintre aceste elemente, răspunderea executorului judecătoresc prin angajarea răspunderii sale civile delictuale nu poate fi astfel atrasă.

Raportat la toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul și a păstrat în întregime sentința apelată.

Față de cele dispuse, de solicitarea intimatului, de chitanța seria CA nr. (...)/14.08.2019, Curtea, în baza art. 451, art. 452, art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă, a obligat recurentul să-i plătească 2300 lei cheltuieli de judecată ocazionate în apel, reprezentând onorariu avocațial, culpa procesuală a acestuia fiind evidentă.

Domenii speta

Spete similare