Plata indemnizaţiei de concediu medical conform art. 36 alin. 1 din oug nr. 158/2005

Rezumat:

Din dispoziţiile art. 36 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 rezultă că plata indemnizației de concediu medical este condiţionată de prezentarea certificatului de concediu medical eliberat în conformitate cu dispoziţiile legale, acesta constituind documentul justificativ pentru plată.

În lipsa certificatului de concediu medical nu se poate plăti indemnizația de concediu medical, indiferent care ar fi motivele pentru care certificatul de concediu medical nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale. Eventuala culpă a angajatorului în legătură cu greşita completare a certificatului de concediu medical poate fi analizată în contextul angajării răspunderii acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 253 din Codul muncii, dar nu poate determina obligarea angajatorului la plata indemnizației de concediu în condiţiile art. 36 din OUG nr. 158/2005.

Hotărârea :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. ../40/2019* - ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin încheierea din 21.01.2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. ../40/2019 - reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele U.A.T. Municipiul B. şi Direcţia de Asistenţă Socială B., solicitând:

1. să se constate că dreptul său la plata zilelor de concediu medical a fost încălcat de către DAS B.;

2. să se constate refuzul soluţionării cererii depusă la UAT B. în data de 14.12.2018;

3. să se constate că adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B. nu a fost comunicată;

4. să se anuleze Adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B.;

5. să se constate că Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 a Directorului executiv DAS B. nu a fost comunicată până în data de 14.12.2018;

6. să se anuleze Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 Directorului executiv DAS B. din cauza faptului că Adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B. nu a fost comunicată;

7. să se dispună anularea tuturor actelor ulterioare rezultate din Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 Directorului executiv DAS B.;

8. să fie obligat pârâtul DAS B. la plata drepturilor rezultate din concediile medicale.

În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 19.11.2018, a depus la DAS B. certificatul de concediu medical seria CCMAL nr. 1330508, solicitând eliberarea unei adeverinţe cu numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimul an.

Având în vedere starea de sănătate, medicul său a afirmat că mai are nevoie de zile de concediu medical pentru tratarea bolilor şi recuperarea sănătăţii. Astfel DAS B. îi eliberează Adeverinţa nr. 18879/19.11.2018, din care reiese că are 80 de zile de concediu medical, iar în data de 21.11.2018 medicul său îi eliberează certificatul de concediu medical seria CCMAL nr. 133058, pe care l-a depus la DAS B. în data de 22.11.2018.

Aceste concedii medicale i-au fost returnate în data de 18.12.2018 şi nu la data depunerii lor, spunându-i-se că a depăşit numărul de zile legal şi că trebuie să meargă la Comisia specială medicală pentru avizare. Acest lucru nu se poate face retroactiv, adică în decembrie pentru luna noiembrie.

Mai mult, ținând cont de recomandările medicului şi nevrând să depăşească numărul de zile de concediu medical, a solicitat în data de 23.11.2018 (înainte de expirarea concediului medical) să i se acorde o perioadă de 30 de zile de concediu fără plată, încercând astfel să nu afecteze bugetul instituţiei până la recuperarea sa din punct de vedere al sănătăţii, menţionând că va fi plecat din localitate.

Cu Adresa nr. 19549/28.11.2018 i s-au aprobat doar 10 zile din cele 30 solicitate.

Adresa menţionată mai sus nu i-a fost comunicată.

În baza acestei adrese s-a dat Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 care dispune suspendarea contractului de muncă numai pentru 10 zile.

Nici această dispoziţie nu i-a fost comunicată.

Reclamantul a apreciat că necomunicarea adresei menţionate şi a deciziei menţionate sunt motive de nulitate a acestora, putând fi atacate în conformitate cu art. 211 lit. a) din Legea 62/2011 republicată în termen de 45 de zile de la data când „cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă”. Reclamantul a luat la cunoştinţă de această adresă şi de dispoziţia menţionată în data de 14.12.2018, dată la care a înţeles să se adreseze cu solicitări către autoritatea tutelară, cereri care în măsura refuzului rezolvării în termenul legal să fie interpretate ca plângere administrativa în conformitate cu Legea 554/2004.

În perioada cuprinsă între data de 26.11.2018 - 14.12.2018 a fost plecat în localitatea .. (la socri), în acel loc neavând semnal pe telefon. Motivul plecării a fost simplu, starea de sănătate necesita pentru tratare şi recuperare repaus la pat într-un mediu foarte cald. A revenit în B. doar pentru controalele medicale în data de 03.12.2018 şi 10.12.2018, date când a fost adus cu maşina şi dus imediat înapoi. Nu a trecut pe la domiciliu.

La domiciliu nu putea sta într-un mediu foarte cald decât cu multe cheltuieli suplimentare, iar îngrijirea sa la socri a fost deosebită. Faptul că organismul său e mai sensibil la temperaturi mici şi la schimbări climatice bruşte nu înseamnă că nu are dreptul la refacerea stării de sănătate cu atât mai mult cu cât a încercat să facă acest lucru fără a afecta bugetul instituţiei.

În conformitate cu art. 54 din Legea 53/2003, contractul poate fi suspendat prin acordul părţilor pe perioada concediilor fără plată.

Dacă i s-ar fi comunicat că angajatorul este de acord doar cu perioada de 10 zile ar fi procedat în consecinţă, atacând adresa menţionată şi decizia menţionată. A fost sigur, având în vedere starea precară de sănătate, că angajatorul va fi de acord cu perioada de concediu fără plată. Cu toate acestea, este în termenul de contestare a acestor acte luând în considerare faptul că a aflat de ele în data de 14.12.2018, şi separat de aceasta, de pe 29.11.2018 până pe 14.01.2019, este exact perioada procedurală de contestare (ultima zi fiind 12.01.2019 - nelucrătoare).

În dovedire, proba cu înscrisuri şi proba cu martorul ... (teza probatorie cu privire la perioada petrecută în ...).

Temei legal : art. 1, 8, 11, Legea 554/2004, coroborat cu art. 211 lit. a) din Legea 62/2011 republicată, art. 54 din Legea 53/2003, etc.

Pârâtul municipiul B. a depus întâmpinare (f. 13-18), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului B. şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 72 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a formulat cerere de chemare în garanţie a Direcţiei de Asistentă Socială B. reprezentat prin dl. director executiv .., ca persoană juridică distinctă, responsabilă de stabilirea si plata drepturilor salariate.

În motivare, pârâtul a arătat că UAT B. nu este angajator pentru reclamantul A., neavând niciun fel de raporturi contractuale (de muncă sau de serviciu) cu acesta.

Reclamantul A. este angajatul Direcţiei de Asistenţă Socială B., instituţie publică cu personalitate juridică, subordonată Consiliului Local al Municipiului B.

Pe cale de consecinţă, Municipiul B. nu are calitate procesuală în acest dosar, nefiind angajator al reclamantului.

Mai mult decât atât, a solicitat a se avea în vedere şi următoarele aspecte:

În luna decembrie 2018, prin adresa nr. 31591 din 14.12.2018, reclamantul A. a solicitat primarului Municipiului B. să dispună plata zilelor de concediu medical acordat conform adeverinţei nr. 18879/19.11.2018 emisă de D.A.S. B.

Prin adresa nr. 31519 din 21.12.2018, UAT Municipiul B. i-a formulat reclamantului răspuns, expediat cu confirmare de primire la adresa de domiciliu indicată. Plicul a fost returnat UAT Municipiul B., în data de 10.01.2019, pe motivul lipsei de la domiciliu a petentului. Plicul cu răspunsul a fost retrimis pe aceeaşi dată, de această dată fiind primit de reclamant.

În acest răspuns i se comunică reclamantului temeiul legal de plată al concediilor medicale, respectiv OUG nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare şi faptul că plata se face de către angajator.

De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă faptul că plata concediului medical se face de către angajatorul său, respectiv Direcţia de Asistenţă Socială, sens în care este nevoie să clarifice cu această instituţie toate aspectele ce ţin de evidenţa zilelor de concediu medical efectuate în ultimele 12 luni.

Toate plângerile susnumitului au fost direcţionate şi către Direcţia de Asistenţă Socială B.

În ceea ce priveşte admiterea cererii de chemare în garanţie a Serviciului Public Local de Asistentă Socială B., a arătat că acesta este serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, care funcţionează sub autoritatea Municipiului B., înfiinţat prin Hotărârea nr. 64/27 februarie 2003 a Consiliului Local al Municipiului B. Potrivit art. 29 din HCL 231/2014 „Conducerea Serviciului Public Local de Asistenţă Socială este asigurată de directorul executiv. Directorul executiv al Serviciului Public Local de Asistenţă Socială este numit şi eliberat din funcţie de către Consiliul Local al municipiului B. în condiţiile legii”, iar potrivit art. 30 „Directorul se subordonează Primarului Municipiului B şi Consiliului Local şi coordonează activitatea următoarelor direcţii/servicii /compartimente din componenţa Serviciului Public Local de Asistenţă Socială - compartiment resurse umane, salarizare”.

Potrivit considerentelor Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie din Decizia nr. 13/2016, în cadrul litigiilor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale, precum este şi cazul acestui dosar, calitatea procesuală pasivă are doar angajatorul care are prerogativa stabilirii şi plăţii drepturilor salariale, iar nu ordonatorul principal de credite, care nu are o astfel de atribuţie.

În prezenta cauză, Direcţia de Asistenţă Socială B. nu este chemată să răspundă pentru Municipiul B., ci Municipiul B. este chemat să răspundă pentru neîndeplinirea atribuţiilor de către Direcţia de Asistenţă Socială B., ceea ce contravine prevederilor art. 222 Cod civil. Altfel spus, Municipiul B. nu poate răspunde pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, deoarece nu el este angajatorul, ci DAS.

Pe fond, pârâtul a considerat acţiunea reclamantului ca inadmisibilă în raport cu prevederile legale în vigoare, şi în consecinţă a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Reclamantul este angajat al Direcţiei de Asistenţă Socială, şi nu al Municipiului B.

Calitate procesuală pasivă are doar angajatorul (DAS) care are prerogativa stabilirii şi plăţii drepturilor salariale, iar nu ordonatorul principal de credite, care nu are o astfel de atribuţie.

În concluzie, Municipiul B. nu se află într-un raport juridic de muncă cu reclamantul, atribuţiile stabilirii şi plăţii drepturilor salariale, inclusiv plata zilelor de concediu medical revenind angajatorului.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta DAS B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de dreptul muncii cu privire la soluţionarea capetelor 2, 3, 4 şi 7 din cererea reclamantului, apreciind că acestea sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului fiind întemeiate pe disp. Legii nr. 554/2004.

Totodată, a invocat excepţia tardivităţii cererii de anulare a dispoziţiei nr. 781/ 29.11.2018, întrucât adresa nr. 19549/28.11.2018, prin care angajatorul a comunicat salariatului aprobarea concediului fără plată pentru 10 zile, respectiv în perioada 26.11.2018 - 10.12.2018, a fost comunicată pe adresa de e-mail a acestuia, de pe două adrese de e-mail în data de 29.11.2018, ora 8,58. Astfel, termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 din Codul muncii, respectiv termenul de 45 zile prevăzut de Legea 62/2011, a început să curgă la data de 30.11.2018 şi s-a împlinit la datele de 29.12.2018, respectiv 13. 01. 2019 zi nelucrătoare, deci 14.01.2019-în timp ce acţiunea a fost depusă la data de 16.01.2019.

Iar, dacă se ia în considerare data luării la cunoştinţă ca fiind 04.12.2018, când s-a afişat prima adresă pe uşa domiciliului salariatului, termenul de 30 zile a expirat la data de 03. 01. 2019. Chiar şi în raport cu data de 14.12.2018, la care reclamantul a recunoscut că a luat cunoştinţă despre dispoziţia nr. 781/2018, termenul de 30 zile s-a împlinit la data de 14.01.2019.

În plus, pârâta a apreciat că atât adresa nr. 19549/28.11.2018 cât şi dispoziţia nr. 781/29.11.2018 ar trebui considerate ca fiind comunicate la data de 03.12.2018, când salariatul a fost avizat la domiciliu de către lucrătorul poştal, astfel încât atât termenul de 30 zile cât şi termenul de 45 zile era depăşit, cererea fiind tardiv introdusă.

1. Pe fond, în ceea ce priveşte capetele de cerere nr. 1 - să se constate dreptul reclamantului la plata zilelor de concediu medical şi nr. 8. - să se oblige DAS B. la plata drepturilor rezultate din concediile medicale, pârâta a arătat următoarele:

În data de 16.11.2018, în condiţiile în care din data de 30 iulie 2018 reclamantul lucrase efectiv 16 zile, soţia acestuia s-a prezentat la sediul instituţiei şi a solicitat adeverinţa de salariat cu numărul de zile de concediu medical.

S-a eliberat adeverinţa nr. 18.879/19.11.2018 unde au fost trecute zilele de concediu medical de care reclamantul beneficiase până la data de 30.10.2018, fără însă a se lua în calcul cele 15 zile pe care reclamantul le avea deja în luna noiembrie 2018. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că încă nu fuseseră introduse în programul de salarii concediile medicale din luna respectivă, această operaţie efectuându-se după data de 5 a lunii decembrie 2018.

Angajatul de la Compartimentul Resurse Umane a comunicat soţiei reclamantului, verbal, în data de 19.11.2018, ca, împreună cu numărul de zile de concediu medical efectuate în luna noiembrie 2018, salariatul A. depăşeşte deja, conform certificatul medical seria CCMAL nr. 0879552, cu 2 zile numărul legal de zile de concediu ce poate fi acceptat fără avizul medicului expert pentru expertizarea capacităţii de muncă. A încercat să îi înmâneze certificatul menţionat mai sus în vederea clarificării situaţiei în luna noiembrie 2018 având în vedere că în conformitate cu prevederile Ordinului 15/2018 acesta trebuia prezentat la plată până pe data de 5 a lunii următoare pentru care se solicita concediul medical, însă aceasta a refuzat primirea certificatului.

S-a încercat contactarea telefonică a salariatului, dar atât telefonul de serviciu cât şi telefonul personal erau închise.

Conform copiei CI seria ... nr. ... eliberată de către SPCLEP B.la data de 19.01.2013 pe numele A., depuse la dosarul de personal, salariatul are adresa de domiciliu în str. .., nr. .., sc. .., ap. .., municipiul B.

Fiind în imposibilitate de a se comunica cu salariatul prin alte mijloace (telefon, e-mal) s-a emis adresa nr. 19328/26.11.2018 la care s-au anexat copiile celor trei certificate medicale pentru perioada 01 - 25.11.2018, adresă ce a fost transmisă prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa de domiciliu din cartea de identitate.

Scrisoarea conţinând adresa nr. 19328/26.11.2018 şi copiile certificatelor medicale pentru luna noiembrie 2018 a fost returnată în data de 11.12.2018, motivat de faptul că în data de 10.12.2018 a expirat termenul de păstrare la poştă după avizare şi reavizare conform protocoalelor Poştei Române.

Abia în data de 18.12.2018 în jurul orei 14,00 când salariatul s-a prezentat la sediul din str. .. nr. .., angajatul CRUCRRP a reuşit restituirea formularelor de concediu medical, în original, către acesta, în baza procesului verbal nr. 20.704/18.12.2018.

La data depunerii cererii de chemare în judecată salariatul încă mai putea să intre în legalitate depunând la C.R.U.C.R.R.P. din cadrul D.A.S. B. (termenele de 90 de zile pentru fiecare certificat medical împlinindu-se în luna februarie 2019), formularele de concedii medical cu avizul medicului expert în expertizarea capacităţii de muncă în vederea acceptării la plată a concediului medical solicitat.

După cum se poate observa, culpa aparţine în totalitate angajatului, care a refuzat în luna noiembrie 2018 să primească, prin soţia sa, exemplarele de concediu medical pentru a se prezenta în luna respectivă la medicul expert de medicina muncii, a închis telefoanele, atât cel personal cât şi pe cel de serviciu, şi a refuzat să comunice instituţiei adresa de reşedinţă, scrisoarea recomandată cu confirmare de primire fiind returnată de către Poşta Română în data de 11.12.2018 cu menţiunea „expirat timpul de păstrare”.

2. Pârâta a formulat apărări şi în ceea ce priveşte capătul de cerere nr. 2 – să se constate refuzul soluţionării cererii depusă la UAT Municipiul B. în data de 14.12.2018 – însă acestea nu sunt relevante în condiţiile în care soluţionarea acestei pretenţii a fost disjunsă prin încheierea din 10 aprilie 2019.

3. Cu privire la capetele de cerere nr. 3 – să se constate că adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B. nu a fost comunicată şi nr. 4. – să se anuleze adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de către DAS B., s-a arătat că, în data de 23.11.2018, reclamantul a formulat o cerere de acordarea unui număr de 30 de zile concediu fără plata pentru perioada 26 noiembrie 2018 - 25 decembrie 2018.

Salariatul a depus solicitarea de acordare a concediului fără plata pentru un număr de 30 de zile la ordonatorul de credite, vineri, 23 noiembrie 2018. Primarul a primit şi repartizat corespondenţa luni 26 noiembrie 2018, cererea ajungând la angajator abia marţi 27.11.2018, fiind înregistrată sub nr. 19.469.

Conform art. 54 din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plata pentru interese personale.

Prin cererea sa a informat angajatorul că părăseşte localitatea, chiar dacă solicita acordarea concediului fără plată începând cu data de 26.12.2018 pentru rezolvarea unor probleme personale ce nu suferă amânare, deşi prin art. 54 legiuitorul a condiţionat suspendarea contractului individual de muncă de acordul celor două părţi semnatare a contractului individual de muncă.

Deşi ştia în calitatea sa de şef centru cu ce probleme se confruntă punctul de lucru pe care-1 conduce, a închis telefoanele atât cel personal cât şi pe cel de serviciu, deşi era conştient că are nişte obligaţii stabilite prin contractul individual de muncă pe care l-a semnat cu angajatorul său, prin fişa postului, prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al DAS şi prin Regulamentul Intern al DAS B.

Cu privire la aşa zisa lipsă a semnalului la telefon în localitatea .., pârâta a arătat instanţei că în perioada suspendării contractului individual de muncă consilierul juridic al instituţiei a fost contactat de către salariatul A., pe telefonul privat, în timp ce se afla la domiciliu, într-o zi nelucrătoare, în jurul orei 12,00 - 14,00, şi i-a solicitat relaţii cu privire la mersul anchetei din Comisia de cercetare disciplinară, precum şi informaţii cu privire la suspendarea contractului său de muncă pentru concediul fără plată solicitat. Nu părea să aibă probleme cu semnalul la telefon, din contra semnalul părea foarte bun. I s-a comunicat că pentru relaţii privind mersul anchetei din comisia de cercetare disciplinară trebuie să se informeze la preşedintele acestei comisii, iar pentru relaţii cu privire la suspendarea contractului individual de muncă trebuie să se prezinte la Compartimentul resurse umane, comunicare, registratură şi relaţii cu publicul de la sediul instituţiei.

După cum se observă culpa pentru neprimirea adresei şi a dispoziţiei de suspendare a contractului individual de muncă a căror anulare se solicită aparţine în totalitate salariatului care nu a aşteptat acordul angajatorului DAS B. pentru suspendarea contractului individual de muncă, considerând că acesta este obligat să-i suspende contractul.

Lunile noiembrie şi decembrie sunt luni foarte aglomerate pentru instituţia pârâtă datorită volumului mare de lucrări specifice asistenţei sociale şi sfârşitului de an, dar mai ales diverselor servicii şi/sau prestaţii sociale ce se acordă în special în această perioadă. Perioada sezonului rece începe în luna noiembrie şi se sfârşeşte în luna martie a anului următor. Prin lege, unităţile administrativ teritoriale sunt obligate să acorde adăpost pe timp de noapte în sezonul rece pentru a se reduce numărul deceselor în rândul oamenilor străzii datorate în special hipotermiei.

Având în vedere situaţia de fapt din Centrul Social de Urgenţă, directorul executiv al DAS B. a aprobat doar în parte cererea salariatului, pentru o perioada de 10 zile lucrătoare motivat de situaţia deosebită în care se afla CSU, Centrul de primire în regim de urgenţă a victimele violenţei domestice şi Adăpostul Temporar, dispunând prin rezoluţie, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului prin dispoziţie pentru o perioada de 10 zile lucrătoare şi informarea acestuia prin comunicare scrisă.

Astfel s-a emis adresa nr. 19549/28.11.2018 prin care salariatul era informat că urmare a solicitării sale i s-a aprobat un număr de 10 (zece) zile lucrătoare concediu fără plată, angajatorul motivând hotărârea sa conform celor prezentate mai sus.

Adresa a cărei anulare se solicită de către reclamant a fost expediată în data de 29.11.2018, recomandată, cu confirmare de primire, pe adresa reclamantului A. din str. .. nr. .., sc. .., ap. .., mun. B., fiind returnată însă instituţiei în data de 04.12.2018 pentru „expirarea termenului de păstrare”.

În încercarea de a comunica salariatului aprobarea în parte a cererii sale de suspendare a contractului individual de muncă, adresa nr. 19549/28.11.2018 a fost transmisă electronic şi pe adresa de e-mail cunoscută a reclamantului ...@ yahoo.com atât de pe adresa de e-mail ..@yahoo.com cât şi de pe adresa de e-mail privată a directorului executiv al instituţiei ...@yahoo.com.

Având în vedere situaţia cu care se confruntă instituţia şi Centrul Social de Urgenţă privind lipsa de personal, dar şi faptul că scrisoarea recomandata cu confirmare de primire care conţinea adresa nr. 19549/28.11.2018 a fost restituită instituţiei, salariatul avea închise ambele telefoane, în extremis, s-a apelat la o soluţie de compromis, aceea de a se afişa la domiciliul cunoscut al salariatului adresa nr. 19786/04.12.2018 prin care salariatul era invitat să se prezinte la sediul instituţiei în termen de 5 (cinci) zile de la afişarea adresei, întocmindu-se un proces verbal de afişare în prezenţa unui poliţist local şi a unor martori aleşi aleatoriu dintre vecini.

Prin adresele şi metodele de comunicare menţionate mai sus, instituţia a depus toate diligenţele posibile pentru a aduce la cunoştinţa salariatului adresa nr. 19549/28.11.2018 despre care acesta afirmă că nu a primit-o, solicitând instanţei să constate acest lucru, dar şi anularea ei.

Pentru motivele expuse, pârâta a solicitat respingerea capetelor de cerere nr. 3 şi nr. 4.

4. Cu privire la capătul de cerere nr. 5 - să se constate că dispoziţia directorului executiv al DAS B. nr. 781/29.11.2018 nu i-a fost comunicată până la data de 14.12.2018.

Aşa cum a prezentat la punctul 3 al motivării în fapt a întâmpinării, instituţia a încercat, fără rezultat, să comunice prin orice mijloc cu salariatul, mergând până la afişarea pe uşa de domiciliu a unei adrese prin care era rugat să se prezinte la serviciu.

Prin adresa nr. 20196/11.12.2018, instituţia comunică salariatului că prin dispoziţia nr. 814/10.12.2018 a încetat suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 11.12.2018. Transmisă prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, adresa a fost restituită instituţiei în data de 27.12.2018, cu menţiunea „expirat termenul de păstrare”

De remarcat ca d-1 A. şi-a reluat activitatea în data de 19.12.2019, dar nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a-şi ridica corespondenţa.

În data de 20.12.2018, când a fost în sediul instituţiei din str. .. nr. ., municipiul B., angajatul de la CRUCRRP a reuşit să-i înmâneze, sub semnătură privată, dispoziţiile nr. 781/29.11.2018, care a însoţit adresa nr. 19549/28.11.2018 prin care era anunţat că i s-au aprobat doar 10 zile lucrătoare concediu fără plată şi nr. 814/10.12.2018, care a însoţit adresa nr. 20196/11.12.2018, adrese care au fost transmise prin poştă, dar salariatul a refuzat să-şi ridice corespondenţa de la oficiul poştal lăsând să expire termenul de păstrare a acestora.

5.Cu privire la capătul de cerere nr. 6 prin care solicită anularea dispoziţiei directorului executiv al Direcţiei de Asistenţă Socială B. nr. 781/29.11.2018 pentru faptul că adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de către DAS B. nu i-a fost comunicată, pârâta a menţionat că, aşa cum a arătat mai sus, instituţia a depus toate diligenţele (scrisoare transmisă prin poştă, telefon, e-mail, scrisoare deschisă afişată la domiciliu) pentru a comunica salariatului răspunsul la cererea sa de acordare a concediului fără plată şi dispoziţia directorului executiv al DAS B. nr. 781/29.11.2018.

Prin aceste documente, salariatul era informat cu privire la aprobarea parţială a cereri sale de acordare a concediului fără plată, perioadă pentru care angajatorul a fost de acord să îi suspende contractul individual de muncă, motivarea hotărârii angajatorului precum şi data la care trebuia să revină la serviciu.

Culpa pentru imposibilitatea comunicării adresei nr. 19.549/28.11.2018 şi a dispoziţiei nr.781/2018 aparţine în totalitate salariatului care:

1. A depus cererea la o instituţie necompetentă care avea obligativitatea prin OG nr. 27/2002 să o transmită instituţiei competente, angajatorul DAS B. în termen de 5 zile lucrătoare.

2. A părăsit localitatea înainte ca angajatorul să îşi poată da acordul cu privire la cererea sa, care a ajuns la instituţie în data de 27.11.2018 (salariatul a solicitat să îi fie suspendat contractul individual de muncă din data de 26.11.2018).

3. Nu a negociat cu angajatorul suspendarea contractului individual de muncă, neexistând practic posibilitatea de a se obţine „acordul părţilor”.

4. Nu a ţinut cont de nevoile şi posibilităţile angajatorului de a se dispensa de un angajat în perioada de vârf a acordării serviciilor sociale de cazare pe timp de noapte sau în regim de urgenţă a persoanelor fără adăpost şi a victimelor violenţei domestice (sezonul rece noiembrie - martie).

5. A închis telefoanele.

6. Nu a răspuns la e-mail-uri.

7. Nu a comunicat adresa imobilului unde locuieşte.

8. Nu a ridicat corespondenţa de la oficiul poştal când a fost avizat, reavizat.

Pentru motivele prezentate, a solicitat respingerea capătului de cerere privind anularea dispoziţiei directorului executiv al DAS B. nr. 781/2018.

6. Cu privire la al 7-lea capăt de cerere - să se dispună anularea tuturor actelor ulterioare rezultate din dispoziţia directorului executiv nr. 781/29.11.2018, reclamantul solicită anularea unor documente pe care nu le numeşte şi nici nu le enumeră, dar nu se poate exprima cu privire la existenţa lor actuală sau viitoare.

Acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt şi nici în drept pentru a putea formula apărări şi propune probe în apărare.

Nu reiese clar la ce s-a gândit reclamantul când a formulat cererea sa pentru a putea formula o apărare în acest sens şi a propune probe.

7. În ceea ce priveşte proba cu martorul propus, pârâta a solicitat respingerea deoarece nu este concludentă pentru elucidarea cauzei.

Pentru motivele arătate, pârâta a formulat concluzii de respingere a acţiunii ca nefondată şi nelegală.

În drept, prevederile art. 205 ş.u. C.proc.civ., Legea nr. 53/2003 Codul muncii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, R.O.F. D.A.S. B.. R.L D.A.S. B.

În dovedire, înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din 10.04.2019, a fost disjunsă soluţionarea capătului de cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta UAT B., având ca obiect constatarea refuzului soluţionării cererii din data de 14.12.2018 şi a dispus înregistrarea acestuia sub un nou număr de dosar în care a amânat pronunţarea la data de 11.04.2019.

Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr. 332 din 22 aprilie 2019 a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani –Secţia I Civilă în soluţionarea litigiului de muncă dintre reclamantul A. şi pârâta Direcţia de Asistenţă Socială B.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei U.A.T. B.şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins cererea U.A.T. B. de chemare în garanţie a Direcţiei de Asistenţă Socială B.

A respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva Dispoziţiei 781/ 29.11.2018 emisă de Direcţia de Asistenţă Socială B.

A respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Asistenţă Socială B.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, tribunalul a reţinut:

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele U.A.T. Municipiul B. şi Direcţia de Asistenţă Socială B., solicitând:

1. să se constate că dreptul său la plata zilelor de concediu medical a fost încălcat de către DAS B.;

2. să se constate că adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B. nu a fost comunicată;

3. să se anuleze adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS B.;

4. să se constate că Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 a Directorului executiv DAS B. nu a fost comunicată până în data de 14.12.2018;

5. să se anuleze Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 a Directorului executiv DAS din cauza faptului că adresa nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS nu a fost comunicată;

6. să se dispună anularea tuturor actelor ulterioare rezultate din Dispoziţia nr. 781/29.11.2018 a directorului executiv DAS;

7. să fie obligată pârâta DAS la plata drepturilor rezultate din concediile medicale.

Prin încheierea de şedinţă din 10.04.2019 au fost soluţionate cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 NCPC, parte din excepţiile invocate de pârâte, în sensul respingerii excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe cu privire la soluţionarea capetelor 3, 4 şi 7 din cererea reclamantului şi al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a UAT B., pentru motivele expuse în încheiere. Totodată, a fost respinsă cererea pârâtei UAT B. de chemare în garanţie a DAS B. potrivit considerentelor din aceeaşi încheiere.

Aşadar, a fost soluţionată mai întâi excepţia tardivităţii cererii de anulare a dispoziţiei nr. 781/29.11.2018, în sensul respingerii excepţiei din motivele ce urmează.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile doveditoare au fost trimise de reclamant la instanţă prin intermediul serviciului poştal, amprenta ştampilei acestuia indicând data depunerii ca fiind 14.01.2019 (f. 27 dosar 59/40/2019), în timp ce la data 16.01.2019 reprezintă data primirii corespondenţei şi a înregistrării cererii la tribunal.

Prin urmare, în raport cu termenul de 45 de zile calendaristice prevăzut de art. 211 lit. a din Legea 62/2011 şi potrivit art. 183 NCPC, s-a constatat depunerea în termen a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 781/29.11.2018, în raport cu toate formele de comunicare a dispoziţiei arătate prin întâmpinare.

Aceasta întrucât prin cererea înregistrată la Primăria mun. B. sub nr. 29885/ 23.11.2018, respectiv la Direcţia de Asistenţă Socială sub nr. 19469/27.11.2018, reclamantul A. a solicitat acordarea a 30 zile de concediu fără plată în perioada 26 noiembrie – 25 decembrie 2018, în baza dispoziţiilor Codului muncii şi ale Regulamentului intern al DAS.

Ca răspuns la cererea salariatului, angajatorul DAS i-a comunicat acestuia prin adresa nr. 19549/28.11.2018 (f. 80) aprobarea a doar 10 zile lucrătoare de concediu fără plată din motivele indicate în adresă, aducându-i-se la cunoştinţă şi obligaţia prezentării la serviciu la data de 11.12.2018, ora 8, 00.

În baza cererii reclamantului şi a adresei nr. 19549/28.11.2018, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, pârâta DAS a emis dispoziţia nr. 781/29.11.2018 (f. 78), prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 26 noiembrie 2018 şi până la data de 10 decembrie 2018 inclusiv, în baza art. 54 din Codul muncii coroborat cu art. 139 alin. 2 din Regulamentul intern al DAS.

Modul de soluţionare a cererii a fost adus la cunoştinţă reclamantului mai întâi prin poşta electronică de două ori, la adresa de e-mail a acestuia, la data de 29.11.2018 (f. 97 şi 98), întrucât în cuprinsul cererii salariatul a arătat că urma a pleca din localitate.

Tot la data de 29.11.2018, s-a realizat comunicarea prin poştă a deciziei angajatorului la adresa de domiciliu a salariatului din B., astfel cum este indicată în cartea de identitate a acestuia şi în actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 3/04.06.2018 - reclamantul neprobând că ar fi anunţat angajatorul cu privire la o altă adresă de corespondenţă.

Conform copiilor depuse la dosar, înscrisurile comunicate salariatului la data de 29.11.2018 au fost restituite pârâtei, întrucât reclamantul destinatar nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru ridicarea corespondenţei şi a expirat termenul de păstrare.

Ulterior, prin adresa nr. 19786/04.12.2018, reclamantul a fost înştiinţat că are obligaţia prezentării la sediul angajatorului în termen de 5 zile de la data afişării acestei comunicări, afişare care a fost realizată la data de 04.12.2018 la adresa de domiciliu a reclamantului.

Din perspectiva reclamantului, acesta a luat cunoştinţă despre acordarea a doar 10 zile de concediu fără plată şi a suspendării contractului său de muncă doar la data de 14.12.2018 când a revenit la domiciliul din B., întrucât în perioada 26.11.2018 – 14.12.2018 a locuit în ... şi nu ar fi avut mijloace de comunicare cu angajatorul.

Prin urmare, reţinând că art. 211 lit. a din Legea 62/2011 prevede posibilitatea salariatului de a contesta măsura angajatorului de suspendare a contractului individual de muncă în termen de 45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă şi că acest termen este incident în prezenta cauză, fiind mai favorabil pentru salariat decât termenul de 30 zile prevăzut de Codul muncii, se constată depunerea în termenul legal a prezentei contestaţii, cu consecinţa respingerii excepţiei tardivităţii invocată de pârâtă.

Aşadar, pentru soluţionarea pe fond a pretenţiilor reclamantului, s-a notat că cele anterior reţinute probează comunicarea de către angajator către salariat atât a adresei nr. 19549/28.11.2018 cât şi a dispoziţiei nr. 781/29.11.2018, astfel încât nu este dată nulitatea dispoziţiei pentru acest motiv, contrar susţinerii reclamantului din cererea de chemare în judecată.

Astfel, potrivit art. 8 din Codul muncii:

,,(1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.

(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.”

Prin urmare, pentru respectarea acestor dispoziţii legale, salariatul avea obligaţia de a comunica angajatorului o modalitate de realizare a corespondenţei între părţi, întrucât intenţiona să părăsească domiciliul cunoscut de acesta, astfel cum rezultă din chiar cererea de concediu fără plată.

În primul rând, însă, este de remarcat că, potrivit contractului individual de muncă şi actului adiţional la acesta, calitatea de angajator al reclamantului aparţine pârâtei DAS şi nu Primăriei mun. B. Cu toate acestea, salariatul a înregistrat cererea de concediu fără plată la data de 23.11.2018, într-o zi de vineri, la instituţia care nu avea calitatea de angajator, astfel că după parcurgerea circuitului documentelor cererea a fost înregistrată la angajator în ziua de luni, 26.11.2018 – când de fapt începuse să curgă perioada pentru care salariatul solicitase concediul fără plată.

Astfel cum rezultă din cererea sa de concediu fără plată, reclamantul cunoştea că acordarea acestuia era supusă disp. art. 153 din Codul muncii: ,,(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată. (2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.”, respectiv art. 139 alin. 1 din Regulamentul intern al DAS: ,,Concedii fără plată pot fi acordate şi pentru interese personale, altele decât cele prevăzute la articolul precedent, pe durate stabilite prin acordul părţilor, de maxim 30 de zile anual”.

Prin urmare, salariatul avea obligaţia de a lua cunoştinţă despre modul de soluţionare a cererii sale, întrucât durata concediului urma a fi stabilită prin acordul părţilor, niciunul dintre textele normative incidente neprevăzând obligaţia angajatorului de a acorda în mod automat concediul fără plată pe durata solicitată de salariat.

Cu toate acestea, reclamantul a plecat de la domiciliul cunoscut de angajator de la data de 26.11.2018, fără a şti durata concediului de plată aprobată de angajator şi fără a păstra o linie de comunicare cu acesta.

Reclamantul nu a probat că serviciile telefonice şi internet nu funcţionează şi în zona în care a locuit – dovadă care nu poate fi realizată cu martori, aşa încât solicitarea de audiere a martorului a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei – astfel că nu pot fi reţinute susţinerile sale sub acest aspect; prin urmare, în condiţiile în care a pus la dispoziţia angajatorului o adresă electronică, urmează a se reţine că acesta a fost înştiinţat cu privire la durata concediului fără plată de la data de 29.11.2018. În plus, în afara celorlalte comunicări reţinute anterior, s-a observat că salariatul a fost prezent în mun. B. în zilele de 3.12.2018 şi 10.12.2018 (f. 20 şi 23 dosar nr. 59/40/2019), când s-a prezentat la medicul de familie şi a obţinut adeverinţe medicale, aşa încât şi la aceste date a avut posibilitatea reală de a-şi verifica corespondenţa electronică şi comunicările telefonice, eventual de a se prezenta la sediul angajatorului (sau/şi la domiciliu) pentru a verifica modalitatea de soluţionare a cererii sale.

Aşadar, ansamblul celor anterior reţinute sunt de natură a proba că salariatul nu a acţionat cu bună credinţă în legătură cu cererea sa de concediu fără plată şi nu a dat angajatorului informaţiile necesare pentru a asigura comunicarea / consultarea cu acesta, aşa încât faţă de cele anterior reţinute au fost respinse capetele de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 19549/28.11.2018 emisă de DAS şi a dispoziţiei nr. 781/29.11.2018 a Directorului executiv DAS în raport cu motivele de nulitate invocate de salariat, întrucât pârâta a dovedit că a depus toate diligenţele pentru a comunica salariatului decizia sa cu privire la cererea acestuia de acordare a concediului fără plată.

În legătură cu aceste capete de cerere, reclamantul a formulat şi pretenţia de anulare a tuturor actelor ulterioare rezultate din dispoziţia nr. 781/29.11.2018 a directorului executiv DAS, care a fost respinsă ca nefondată, nu numai pentru că s-a constatat legalitatea acestei dispoziţii, dar şi pentru că actele a căror anulare s-a solicitat astfel nu au fost individualizate pentru a permite în mod efectiv verificarea legăturii de cauzalitate a acestora cu dispoziţia nr. 781/29.11.2018 dar şi emiterea lor legală în raport cu regimul juridic propriu aplicabil.

În prezenta cauză, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei DAS la plata drepturilor rezultate din concediile medicale pentru perioada 1- 25 noiembrie 2018, acordate potrivit certificatelor de concediu medical seria CCMAL nr. 0879552 din 31.10.2018 (f. 67), nr. 1330508 din 16.11.2018 (f. 68) şi nr. 1330528 din 21.11.2018 (f. 69), întrucât dreptul său la plata zilelor de concediu medical a fost încălcat de către DAS.

Cu privire la aceste pretenţii, s-a reţinut mai întâi următoarea situaţie de fapt:

- în urma cererii reclamantului, pârâta a emis acestuia adeverinţa nr. 17575 din 26.10.2018, din care rezultă că în ultimele 12 luni acesta beneficiase de 59 zile de concediu medical;

- drept urmare i se emit: certificatul de concediu medical seria CCMAK nr. 4112497 din 26.10.2018, prin care se acordă acestuia concediu medical în perioada 26.10 – 31.10.2018 (f. 118), certificatul de concediu medical seria CCMAL nr. 0879552 din 31.10.2018, pentru perioada 01.11 - 15.11.2018 (f. 67) şi certificatul de concediu medical seria CCMAL nr. 1330508 din 16.11.2018, pentru perioada 16.11 - 20.11.2018 (f. 68), deci încă 26 zile de concediu medical;

- la data de 19.11.2018, pârâta a eliberat adeverinţa nr. 18879, din care rezultă că salariatul beneficiase de 80 zile de concediu medical, aşa încât i se emite acestuia certificatul de concediu medical seria CCMA nr. 1330528 din 21.11.2018, pentru perioada 21.11 - 25.11.2018.

În realitate, conform evidenţei întocmită de pârâtă sub nr. 18940/19.11.2018 (f. 66), cele două adeverinţe cu zilele de concediu medical nu au reflectat în mod corect situaţia salariatului, întrucât până la data primei adeverinţe acesta beneficiase de 71 zile de concediu medical, şi nu de 59 de zile, în timp ce la data emiterii celei de-a doua adeverinţe, acesta beneficiase de 96 zile de concediu medical inclusiv pentru ziua de 19.11.2018, şi nu de 80 zile, întrucât la data de 19.11.2018 acesta a depus la angajator certificatul din 16.11.2018, cu concediul medical din perioada 16.11 - 20.11.2018.

Deşi prin întâmpinare pârâta a susţinut că la data de 19.11.2018, ar fi încercat restituirea către soţia reclamantului a certificatelor de concediu medical emise pentru luna noiembrie 2018, în vederea avizării de către medicul expert al asigurărilor sociale întrucât fuseseră depăşite cele 90 de zile ce puteau fi acordate fără această viză, nu s-a depus nicio probă în acest sens. Prin urmare, s-a reţinut că restituirea lor pentru prima dată este dovedită cu adresa nr. 19328 din 26.11.2018 (f. 64), de înaintare a certificatelor prin poştă pe adresa de domiciliu din B. a reclamantului, fiind însă restituite pârâtei motivat de neridicarea corespondenţei şi expirarea termenului de păstrare (f. 65).

Potrivit procesului verbal de predare – primire din 18.12.2018, la această dată a avut loc predarea certificatelor în original către salariat, fără a se mai face dovada depunerii lor din nou la angajator.

În consecinţă, s-a constatat că eliberarea certificatelor de concediu medical cu depăşirea celor 90 de zile s-a datorat menţiunilor eronate din cele două adeverinţe, fiind dată aşadar culpa angajatorului sub acest aspect. Este adevărat şi că, în condiţiile mai sus reţinute, este dată şi culpa salariatului pentru neînştiinţarea angajatorului cu privire la noua adresă de corespondenţă - ceea ce a împiedicat restituirea certificatelor în termen util pentru avizare - însă necesitatea avizării s-a datorat întocmirii incorecte a adeverinţelor, aşa încât nu se poate considera a fi înlăturată culpa pârâtei.

Cu toate acestea, s-a respins cererea reclamantului pentru plata indemnizaţiei de concediu medical pentru că aceasta nu poate fi realizată decât în condiţiile prevăzute de OUG 158/2005, or la acest moment nu s-a dovedit depunerea la angajator a certificatelor de concediu medical în forma prevăzută de dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 13 alin. 2 din OUG 158/2005. Iar eventuale despăgubiri pentru culpa angajatorului anterior reţinută nu pot fi acordate, întrucât nu a fost formulată o cerere cu acest obiect, care să facă obiectul unor dezbateri contradictorii pentru a stabili existenţa unor culpe concurente sau exclusive a părţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că Tribunalul Botoşani a reţinut în considerentele sentinţei civile apelate culpa pârâtei DAS B. cu privire la eliberarea în fals a adeverinţelor cu privire la zilele de concediu medical ceea ce a dus la eliberarea certificatelor medicale cu depăşirea celor 90 de zile legale fără a fi nevoie de vizarea la comisia specială.

Culpa amintită a dus la depunerea certificatelor medicale nevizate corespunzător, viza neputând fi aplicată retroactiv de comisia specială la data când a avut loc predarea înapoi către el a certificatelor medicale, comisia specială putând viza doar certificatele medicale pe luna în curs şi nu retroactiv pe luna care a trecut. Din acest punct de vedere culpa reţinută de instanţă acoperă implicit acest fapt.

Instanţa nu a constatat în dispozitiv că dreptul său la plata zilelor de concediu medical a fost încălcat de către DAS (capătul 1 din cererea de chemare în judecată) cu toate că a reţinut în considerente culpa acestei pârâte.

Instanţa nu a obligat pârâta DAS la plata drepturilor rezultate din concediile medicale cu toate că s-a probat culpa pârâtei DAS cu privire la lipsa formei prevăzută de lege, această formă (viza specială) nu s-a obţinut deoarece adeverinţele au cuprins date false privind numărul de zile, iar viza nu se putea obţine retroactiv.

Solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, să se constate încălcarea dreptului său la plata zilelor de concediu medical (capătul 1 din cerere - culpa fiind dovedită) şi să se dispună obligarea pârâtei DAS la plata zilelor de concediu medical (capătul 8 din cerere) deoarece lipsa formei (lipsa vizei speciale) se datorează culpei exclusive a pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile art.466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

Intimatele-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B. prin primar şi Direcţia de Asistenţă Socială B., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul sub aspectul motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere printre care şi obligarea pârâtului DAS la plata drepturilor rezultând din concediile medicale.

Potrivit art. 11 din OUG 158/2005: „Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 din acelaşi act normativ: „Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

 A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;

 B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:

 a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;

 b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. B şi C şi alin. (2).”

Potrivit art. 13 alin. 1 şi 2 din OUG 158/2005: „Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire.

 (2) Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 36 din OUG 158/2005: „(1) Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

 (2) Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

 (3) Plata indemnizaţiilor se face lunar de către:

 a)*) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. A;

 b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical;

 c)*) casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. B şi alin. (2), precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 23 alin. (2) şi la art. 32.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 36/1 din OUG 158/2005: „Pentru calculul şi plata indemnizaţiilor, plătitorii de indemnizaţii prevăzuţi la art. 36 au următoarele obligaţii:

 a) să verifice elementele care se înscriu obligatoriu pe certificatul de concediu medical, prevăzute în Instrucţiunile privind utilizarea şi modul de completare a certificatelor de concediu medical, aprobate prin ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS;

 b) să gestioneze numărul de zile de concediu medical pe fiecare asigurat şi pe fiecare afecţiune;

 c) să respingă la plată certificatele de concediu medical completate eronat de către medicii prescriptori.”

În speţă, certificatele de concediu medical seria CCMAL nr. 0879552 din 31.10.2018, pentru perioada 1.11-15.11.2018, seria CCMAL nr. 1330508 din 16.11.2018, pentru perioada 16.11-20.11.2018 şi seria CCMA nr. 1330528 din 21.11.2018, pentru perioada 21.11-25.11.2018 trebuiau avizate de medicul expert al asigurărilor sociale întrucât concediul pentru incapacitate de muncă de care beneficiase reclamantul depăşea 90 de zile.

Indiferent de discuţiile legate de culpa fiecărei părţi în legătură cu lipsa acestui aviz, cert este că la data prezentării la angajator a celor două certificate medicale acestea nu conţineau avizul impus de dispoziţiile legale, iar în lipsa acestuia nu se putea plăti indemnizaţia de concediu medical de către angajator, aşa cum prevede art. 36/1 lit. „c” din OUG 158/2005. Prin urmare, solicitarea reclamantului de obligare a angajatorului la plata indemnizaţiei de concediu medical a fost corect respinsă de prima instanţă.

Aşa cum se poate observa din lecturarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, plata indemnizaţiei de concediu medical este condiţionată de prezentarea certificatului de concediu medical eliberat în conformitate cu dispoziţiile legale, acesta constituind documentul justificativ pentru plată. În lipsa certificatului de concediu medical nu se poate plăti indemnizaţia de concediu medical indiferent de motivele pentru care nu s-a prezentat certificatul de concediu medical întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale. Eventuala culpă a angajatorului în legătură cu greşita completare a certificatului de concediu medical poate fi analizată în contextul angajării răspunderii angajatorului pentru prejudiciul produs salariatului în conformitate cu dispoziţiile art.253 din Codul muncii (ceea ce nu s-a solicitat în cauză), dar nu poate determina obligarea angajatorului la plata indemnizaţiei de concediu în condiţiile dispoziţiilor legale anterior menţionate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 12 lit. B din OUG 158/2005, indemnizaţia de concediu medical se suportă în cea mai mare parte din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi nu din fondurile angajatorului.

Ca urmare, Curtea constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică sub aspectul criticilor formulate, astfel încât, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare