Obligaţia de a face

Sentinţa civilă nr. 31/13.01.2018

Prin cererea înregistrată sub nr. 1955/110/2017, reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.  la acordarea sporul de doctorat, în procent de 15% din salariul de bază  începând cu data de 1.08.2016, obligarea pârâtei la calcularea, acordarea si plata efectiva către reclamanta a drepturilor salariale reprezentând acordarea  sumelor compensatorii privind acordarea sporului de doctorat de 15% din salariul de bază pentru deținerea titlului știintific de doctor, începând cu data de 14.03.2014 si pana la emiterea noului act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, actualizarea sumelor datorate de pârât cu rata inflaţiei, defalcat  pe fiecare luna de la scadenta până la plata efectiva a sumelor datorate si acordarea dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, de la naşterea dreptului pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecata.

Ulterior, la data de 6.12.2017 reclamanta a precizat ca solicita  calcularea, acordarea si plata sporului de 15% începând cu data de 1.08.2013 si pana la emiterea noului act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, in considerarea faptului ca a solicitat iniţial acordarea acestor drepturi începând cu data de 1.08.2016, termenul de prescripţie fiind de 3 ani.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din data de 01.11.2005 este angajata  C.P.E.C.A., unitate fără personalitate juridică, fiind în subordinea A.N.A., activând în prezent pe funcţia de personal contractual, inspector de specialitate, că la data de 29.04.2013 a susţinut public teza de doctorat, fiindu-i conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul Sociologie, atestat prin diploma de doctor Seria I Nr. 0000546, ca până la data de 01.01.2010 personalul bugetar care deţinea titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşura activitatea în domeniul pentru care deţinea titlul în cauză, beneficia de un spor de 15% la salariul de bază iar prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost abrogate prevederile legale ce reglementau acordarea acestui spor, astfel că personalul bugetar care a obţinut titlul ştiinţific de doctor după data de 01.01.2010 nu a mai beneficiat de acordarea sporului aferent, spre deosebire de persoanele care la data de 31.12.2009 beneficiau de aceste drepturi salariale, drepturi care au fost în continuare menţinute în plată sub forma sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru anul 2010, în conformitate cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu au fost introduse în salariul de bază, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 şi au dobândit un caracter permanent, având în vedere că legislaţia în materie de salarizare pentru anii 2012-2016 a prevăzut acordarea în continuare a drepturilor salariale aflate în plată la finalul anului precedent, în măsura în care salariatul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.

A mai precizat reclamanta că in ceea ce priveşte această situaţie Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit în şedinţa din data de 20.11.2013 că  are efectele unei discriminări indirecte pentru angajaţii care au obţinut titlul academic de doctor după intrarea în vigoare a celor două acte normative mai sus amintite iar prin art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, articol introdus prin O.U.G. nr. 20/2016 şi modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, s-a prevăzut că  începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau  autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii aşa incat din prevederile legale mai sus invocate, precum şi din expunerile de motive la O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, se poate observa că legiuitorul a urmărit eliminarea cât mai multor neclarităţi, astfel încât să dea eficienţă principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul în care produce un efect, iar instituţiile publice angajatoare să poată proceda la punerea în aplicare a cadrului normativ în materia salarizării.

Opinează reclamanta că dacă pentru salariaţii care la data de 31.12.2009 deţineau titlul de doctor angajatorul a respectat întocmai aceste prevederi normative, pentru salariaţii care au obţinut titlul de doctor după această dată, inclusiv ea (care a obţinut titlul de doctor în data de 30.07.2013, conform ordinului M.E.N. publicat în Monitorul Oficial) tratamentul aplicat de către angajator a fost discriminatoriu, că deşi se cuvenea şi subsemnatei începând cu luna august 2013 suma compensatorie reprezentând contravaloarea sporului de 15%, aceasta nu i-a fost acordată niciodată, ca a adus la cunoştinţă în scris angajatorului că este deţinătorul titlului ştiinţific de doctor de la data obţinerii lui, a comunicat în scris instituţiei angajatoare acest fapt, anexând şi copie după diploma obţinută, ca a  retrimis diploma de doctor, în copie xerox, prin adresa nr. 537753 din data de 19.10.2016, solicitând acordarea sporului aferent pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, îndeplinind în integralitate condiţiile limitativ prevăzute în art. 19^1 alin. (1) din Legea 284/2010 si că în conformitate cu prevederile art. 22^3 şi art. 22^.3.1 din Ordinul MAI nr. S/214 din 05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din M.A.L, modificat şi completat de Ordinul MAI  nr. S/158 din 11.10.2016, era îndreptăţită să beneficieze de aceste sume compensatorii încă de la data de 01.08.2013, ea desfăşurându-și activitatea în domeniul pentru care deţine titlul ştiinţific de doctor.

Tot reclamanta a mai precizata ca  în acest demers a fost insotită şi de colegul ei, dl. Cms. şef  R.N., acesta fiind şi el într-o situaţie similară iar la data de 7 decembrie 2016, colegul ei a primit confirmarea aprobării raportului, prin care, începând cu data 1 august 2016, i se acordă sporul aferent pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, ca a înaintat A.N.A. un al doilea raport cu nr. 538078 din data de 12.12.2016 prin care a solicitat încă o dată acordarea acestui drept în conformitate cu prevederile legale iar conducerea Agenţiei a comunicat către toate centrele din teritoriu adresele nr. 963186/05.01.2017 şi nr. 963871/17.01.2017, din care rezultă refuzul acordării acestui drept,  că în data de 14 martie am înaintat un nou raport cu nr. 1043641 / 14.03.2017 la care a primit în data de 30.03.2017 adresa nr. 967313, prin care mi se comunică faptul că art. 19^1 din Legea nr. 284/2010 nu are aplicabilitate în anul 2016 şi nici în anul 2017 dar ca Decizia ÎCCJ nr.21/2016 este obligatorie doar pentru instanţele de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile actelor normative menţionate în cuprinsul acţiunii şi prevederile art. 171, alin. 1 şi art. 272 din Codul Muncii.

 Prezenta cerere este scutita de la plata taxei judiciare de timbru fata de  art.270 şi art. 266 din Codul Muncii

In dovedire reclamanta a depus in copii xerox: diploma de doctor Seria I Nr. 0000546 emisă de Universitatea din Bucureşti; ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale privind atribuirea de titlului de doctor, nr. 4360 MD dm 30.07.2013; hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din data de 20.11.2013,  raportul subsemnatei nr. 537.753 / 19.10.2016; raportul subsemnatei nr. 538.078/12.12.2016;  raportul subsemnatei nr. 1 043 641 / 14.03.2017; adresa A.N.A. nr. 967313 / 22.03.2017, înregistrată la CPECA Bacău cu nr. 1 043 762 /30.03.2017 cu răspunsul nominal pentru ultimul raport; comunicatul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind deciziile pronunţate în recursurile în interesul legii în şedinţa din 13 iunie 2016 - Decizia nr. 13 în dosarul nr. 12/2016.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, considerând că termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 2500-2502 din NCC, raportat la faptul ca reclamanta solicita acordarea drepturilor salariale aferente titlului de doctor începând cu 14.03.2014. 

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. A arătat ca  începând cu data de 1 ianuarie 2010, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost eliminat potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ ce a abrogat prevederile art. 33 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor care stabilea că '"poliţiştii care posedă titlul ştiinţific de doctor beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul respectiv ", că prin abrogarea acestui articol, personalului care beneficia de acest spor îi era redus implicit cuantumul drepturilor salariale, aspect ce a fost reglementat prin dispoziţiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar,  că sporul pentru titlul de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii, numai persoanelor care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009 si că prin urmare, nu se poate susţine obţinerea unui spor în condiţiile în care legea nu mai prevede acordarea lui, pentru că ar însemna ca sporul să fie acordat deşi nu există temei legal. Mai arata ca începând cu anul 2010 şi până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în unul 2016, niciunul dintre actele normative care stabileau salarizarea personalului nu au prevăzut posibilitatea acordării acestui spor pentru cei care au obţinut titlul de doctor, că până la data de 19.10.2016, reclamanta nu a solicitat recunoaşterea dreptului şi acordarea sporului salarial pentru titlul de doctor şi acordarea acestuia, iar în prezent nu poate beneficia de drepturile solicitate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale. Se mai precizează că pentru identificarea funcţiei în plată de inspector de specialitate, funcţie pe care este încadrată reclamanta din cadrul C.P.E.C.A. al judeţului Bacău, au fost transmise adrese la nivelul M.A.l. şi a altor unităţi din cadrul sistemului de ordine şi siguranţa naţională, cât şi la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Tineretului şi Sportului, însă  nu au fost identificate funcții similare în plată si că stabilirea acestui spor nu constituie discriminare în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât legislaţia în vigoare aplicabilă în domeniul de referinţă nu este de natură să plaseze într-o situaţie discriminatorie persoanele care deţin titlul de doctor iar începând cu data de 01.07.2017, reclamantei i-a fost acordat sporul aferent titlului ştiinţific de doctor, ca urmare a intrării în vigoare a noi Ieşi a salarizării (Legea-cadru nr. 153/2017).

 În susţinerea întâmpinării s-a solicitata proba cu înscrisuri si au fost depuse: cererile reclamantei, adresele de la nivelul M.A.I. şi a altor unităţi din cadrul sistemului de ordine şi siguranţa naţională, cât şi de la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Tineretului şi Sportului: adresa A.N.A. nr. 472489 din 17.10.2016;  Nota Raport a A.N.A. nr.474182 din 14.11.2016; adresa Direcţiei Generale Financiare nr. 408206 din 12.01.2017; adresa A.N.A. nr. 963186 din 05.01.2017;  adresa A.N.A. nr. 963871 din 17.01.2017; adresa A.N.A. nr. 963978 din 18.01.2017; Adresa Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 526 DM din 04.04.2017; Adresa U.M. 0131 "P" Bucureşti nr. P/1016 din 07.04.2017;  Adresa Direcţiei Generale Financiare nr. 1125195 din 13.04.2017; Adresa STS nr. 172378 din 19.04.2017; Adresa Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 5309 din 25.04.2017; Adresa Ministerului Sănătăţii nr. 22764/24.04.2017.

In drept, au întemeiat întâmpinare pe prev art. 205 din C. proc. civ., Legea -cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 1/2010 plivind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, O.U.G. nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului din fonduri publice, prorogarea unor termene, O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi Deciziile Curţii Constituţionale nr.818, nr.819, nr.820 şi nr.821/2008.

 Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei extinctive,  pârâta se află în eroare, întrucât petitul 1 al cererii de sesizare a instanţei vizează acordarea sporului de 15% din salariului de bază pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor în condiţiile reglementate de art. 191 din Legea - cadru a salarizării nr. 284/2010, introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2016, începând cu data de 01.08.2016, iar petitul 2 vizează acordarea sumelor compensatorii aferente acestui spor pentru perioada 14.03.2014 - până la data emiterii noului act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ca urmare a Deciziei nr. 21/21.11.2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1002/13.12.2016, mentionand ca a solicitat pentru această perioadă, deoarece consideră că data emiterii noului act administrativ de stabilire a drepturilor salariale trebuie să fie data de 01.08.2016 ca şi dată de la care și-a solicitat acordarea drepturilor salariale. Pe fondul apărărilor reclamanta arata că pârâta refuză cu exces de putere punerea în aplicare întocmai şi de îndată a dispoziţiilor legale, considerând că legiuitorul poate interveni cu modificări în politica salariala cu condiţia reglementării unor criterii uniforme şi a unei metodologii de calcul şi că aceste rigori nu sunt îndeplinite de art. 19' din Legea nr. 284/2010 dar ca  ipoteza în care se acordă sporul de 15%, destinatarii normei, precum şi cuantificarea dreptului bănesc, rezultă cu puterea evidenţei din conţinutul art. 19' din Legea nr. 284/2010, redactat într-o manieră clară şi lipsită de orice echivoc, chiar şi pentru un neprofesionist. 

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiată in parte, deoarece termenul de trei ani prevăzut de art. 268 al. 1 lit. c din Codul muncii, aplicabil în speţă, nu curge de la data dobândirii titlului de doctor, astfel cum s-a arătat prin cerere. Plata drepturilor salariale fiind o obligaţie cu executare succesivă, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă, potrivit art. 2526 Cod civil, de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă iar calculul celor 3 ani se face prin raportare la momentul la care a fost introdusă acţiunea (3 ani anterior acestui moment) si nu de la data când i se recunoaşte acest spor.

Prin precizările depuse la  6.12.2017, reclamanta a arătat că perioada pentru care solicită acordarea drepturilor salariale este 1.08.2013 si pana la emiterea noului act administrativ de stabilire a drepturilor salariale (in considerarea faptului ca a solicitat iniţial acordarea acestor drepturi începând cu data de 1.08.2016), perioadă care se încadrează doar parţial în termenul de prescripţie prevăzut de lege, ţinând seama de faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 26.04.2017.

Față de aceste motive, instanța va admite excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune pentru perioada  1.08.2013  - 26.04.2014  si in consecinţă va respinge ca fiind prescrise pretenţiile aferente  acestei perioade.

Pe fond, instanţa are in vedere că reclamanta este salariat al C.P.E.C.A., unitate fără personalitate juridică, fiind în subordinea A.N.A. (pârâta), activând în prezent pe funcţia de personal contractual, inspector de specialitate. 

Prin Ordinul nr. 4360/30.07.2013 al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reclamanta a obţinut titlul de doctor în domeniul „sociologie”.

Potrivit Raportului reclamantei din data de 19.10.2016 (fila 18 ds.) rezulta ca la aceasta data s-a adresat directorului Centrului unde este angajata, solicitând aprobarea cuantumului aferent sporului pentru titlul știintific de doctor începând cu 1.08.2016, arătând ca a susținut teza de doctorat la data de 29.04.2013.

Un al doilea Raport a fost făcut de reclamanta la data de 12.12.2016 (fila 20) prin care solicita acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru titlul de doctor începând cu 1.12.2016 , invocând prevederile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 196/2016 pentru completarea Legii nr. 284/2010.

La data obţinerii titlului de doctor în drept reclamantei îi erau aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Această lege nu mai reglementează acordarea acestui spor în mod distinct. Potrivit art.20 alin. 1 din aceasta lege, sporurile, indemnizaţiile, primele şi compensaţiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I – VIII.

Analizând istoricul legilor de salarizare, instanța retine ca începând cu data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În art. art.30  al. 6 din acest act normativ se prevede că „pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009  nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora”.

Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată prin art. 39 din Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În baza art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 (actul normativ de salarizare pentru anul 2010), începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar va fi reîncadrat corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar, în cazul în care drepturile salariale astfel determinate sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 (legea anuală de salarizare pentru 2011), sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009 şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Prin art. I pct. 6 din Legea nr. 71/2015 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost completat art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, clarificându-se conceptul de "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare", după cum urmează: "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."

Din cele menţionate anterior rezultă că sporul salarial de 15% acordat pentru deţinătorul titlului ştiinţific de doctor (sporul de doctorat), nu s-a mai regăsit, ca atare, în legile-cadru de salarizare nr. 330/2009 şi nr. 284/2010. Prin urmare, acesta nu a mai fost acordat la încadrarea/reîncadrarea personalului, potrivit noilor legi de salarizare.

Pentru cei care, însă, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, aveau în plată sporul de doctorat, soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui spor, nu procentual, ci ca sumă compensatorie acordată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Această sumă compensatorie a fost prevăzută pentru a respecta dispoziţia legală potrivit căreia nivelul salariilor în plată nu poate scădea prin aplicarea noii legi.

Din succesiunea în timp descrisă anterior, rezultă că sporul de doctorat a supravieţuit prin introducerea lui în salariul de bază, conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, acest tratament juridic fiind continuat de legile anuale de salarizare, dar numai pentru cei care aveau acest spor la momentul intrării in vigoare a Legii nr, 330/2009, ori reclamanta nu se regăseşte in acesta situație.

Începând cu anul 2010 şi până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în unul 2016, niciunul dintre actele normative care stabileau salarizarea personalului nu au prevăzut posibilitatea acordării sporului de 15%  pentru cei care au obţinut titlul de doctor.

În aceste condiții, având în vedere întregul cadru normativ arătat anterior  precum şi faptul că până la data de 19.10.2016, reclamanta nu a solicitat recunoaşterea dreptului şi acordarea sporului salarial pentru titlul de doctor şi acordarea acestuia, iar sporul in cauza se acorda numai la cerere, aceasta nu poate beneficia de drepturile solicitate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale.

Nici  apărarea reclamantei legată de faptul că ar trebui sa beneficieze de acest spor in baza OG nr. 57/2015 nu poate fi reținută in condiţiile in care, astfel cum a arătat si pârâta, au fost solicitate în copie diplomele de doctor care atestă acest fapt întregului personal, împreună cu un raport  prin care se solicită acest drept, până la data de 21.10.2016, întrucât acordarea dreptului salarial se  face prin dispoziţie de personal, după identificarea nivelului similar în plată pentru aceeaşi funcţie din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, sau după caz, într-o instituţie sau autoritate publică similară, iar în urma analizei efectuate, în baza documentelor puse la dispoziţie de personalul care nu beneficiază de cuantumul aferent sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, a rezultat faptul că la nivelul A.N.A. există în plată doar 2 funcţii (şef birou C.R.P.E.C.A şi ofiţer specialist I la nivelul C.P.E.CA judeţean) care la data de 01.08.2016, beneficiau de cuantumul aferent sporului pentru titlul ştiinţific de doctor. Pentru identificarea funcţiei în plată de inspector de specialitate, funcţie pe care este încadrată reclamanta din cadrul C.P.E.C.A. al judeţului Bacău, au fost transmise adrese la nivelul M.A.I. şi a altor unităţi din cadrul sistemului de ordine şi siguranţa naţională, cât şi la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Tineretului şi Sportului, dar nu au fost identificate funcții similare în plată.

Din acest considerent, reclamantei nu i-a fost acordat acest spor pentru anul 2016 si nici până la data de 1.07.2017 , urmare a intrării in vigoare a  Legii-cadru nr. 153/2017, nefiind identificat un salariu similar in plata.

Reclamanta a mai invocat si Decizia nr. 21/21.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii – care a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009. Rezulta asadar ca daca până la 1.01.2010 se aplica la salariu un spor de 15% pentru titlul de doctor, după aceasta data nu s-a mai acordat cu aceasta titulatura de spor  ci doar de suma compensatorie (salariu de bază + spor doctorat ca suma compensatorie), ori reclamanta a solicitata acordarea sporului de 15%  începând ci 1.08.2016.

Neacordarea acestui spor nu constituie discriminare în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât legislaţia în vigoare aplicabilă în domeniul de referinţă nu este de natură să plaseze într-o situaţie discriminatorie persoanele care deţin titlul de doctor. În iurispudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant că instituirea şi diminuarea drepturilor salaríale, premii periodice și alte stimulente, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salariat care beneficiază de acestea, precum şi a altor condiţii şi criterii de acordare, ţin de competenta exclusivă a legiuitorului (Deciziile Curţii Constituţionale nr.818, nr.819, nr. 820 şi nr. 821/2008).

S-a mai arătat că nicio instanţă de judecată nu este îndreptăţită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, apreciindu-se că actele normative se bucură de o ”prezumţie de nediscriminare", din moment ce legiuitorul este liber să reglementeze modul de salarizare al bugetarilor după cum doreşte, în funcţie de „raţiuni justificate de moment".

În practica  sa,  CEDO consideră că diferenţa de tratament devine discriminare în înţelesul art. 14 din Convenţie doar atunci când se induc  distincţii  între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979), ceea ce nu este cazul de față, câtă vreme la nivelul instituţiei pârâte nu există un nivel similar în plată pentru această funcţie şi au fost efectuate demersuri la toate unităţile M.A.I., precum şi la alte instituţii în vederea identificării elementelor necesare acordării acestui drept în condiţii de legalitate.

Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează să respingă acţiunea, astfel cum a fost precizată, pentru perioada care se regăseşte in afara termenului de prescripţie.

Domenii speta

Spete similare