Plângere contravențională

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDLUG: Cod operator: 2926

Dosar nr.... /252/2019

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA LUGOJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ..../2019

Şedinţa publică din 19 Iulie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: S.M

Grefier: Ş.M.T.

Pe rol se află pronunţarea cauzei civile privind pe petentul P.V.şi pe intimata P.L.B., având ca obiect plângere contravenţională PV Seria ........./16.04.2019.

Se constată că, prin serviciul registratură, la data de 19.07.2019 intimata a depus concluzii scrise.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 11 Iulie 2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 19.07.2019, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, sub nr. ..../252/2019, petentul P.V.a chemat în judecată intimata P.L.B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa în cauză să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria BZ nr. ........., întocmit de către agentul constatator asistent H. D., din cadrul instituţiei Serviciului Public de Politie L. B., cu consecinţa exonerării de la plata amenzii contravenţionale şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii introductive de instanţă, petentul a arătat că, în ziua de 16.04.2019, a fost sancţionat contravenţional cu suma de 750 lei, potrivit art. 143 lit. a şi art. 108 alin. 1 lit. b din O.U.G. 195 /2002 privind circulaţia pe drumurile publice, deoarece ar fi staţionat cu autoturismul în zona de acţiune al indicatorului Oprirea Interzisă.

Petentul a învederat instanţei că starea de fapt reţinută prin procesul-verbal nu este conformă cu realitatea, deoarece în zona în care autoturismul a fost oprit nu se afla niciun indicator rutier pentru Oprirea Interzisă.

Mai mult, potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite generic agenţi constatatori.

Calitatea de agenţi constatatori în cazul contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de O.U.G. 195/2002 revine poliţiştilor rutieri, astfel cum rezultă din art. 109 alin. 1, potrivit cu care, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se fac direct de către poliţiştii rutieri iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prevede în art. 177 alin. 2 că poliţişti rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Din acest motiv, pentru a putea aplica sancţiuni contravenţionale la regimul circulaţiei rutiere conform O.U.G. 195 / 2002, trebuie să existe o dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului general al Poliţiei Române prin care agentul constatator în cauză să fie desemnat ca poliţist rutier.

Or, în cauză, agentul constatator asistent H. D. din cadrul Serviciului Public de P. L.B. nu a fost desemnat poliţist rutier printr-o astfel de dispoziţie.

Este adevărat că Legea nr. 155 / 2010 a Poliţiei Locale prevede posibilitatea pentru poliţiştii locali de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea unor norme legale în domeniul circulaţiei pe drumurile publice însă, atâta timp cât o persoană este sancţionată pentru săvârşirea unei contravenţii prevăzute de O.U.G. 195/2002, doar persoanele prevăzute în acest act normativ vor putea încheia procese-verbale şi aplica sancţiuni contravenţionale.

Dacă respectiva contravenţie ar fi fost prevăzută, spre exemplu, printr-o hotărâre a C. L.B. iar prin aceeaşi hotărâre s-ar fi stabilit şi calitatea poliţiştilor locali de a constata sancţiunile şi de a întocmi procese-verbale de constatare, atunci, în mod evident, agentul constatator ar fi acţionat cu respectarea legii.

A mai arătat că Legea nr. 155/2010 nu derogă de la dispoziţiile speciale ale O.U.G. 195/2002 în ceea ce priveşte dispoziţiile speciale privitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor deoarece, potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula „prin derogare de la ...” urmată de menţionarea reglementării de la care se derogă.

 Pentru toate aceste motive şi având în vedere neîndeplinirea de către agentul constatator a condiţiilor legale pentru a avea aptitudinea de a constata contravenţii la O.U.G. 195/2002 privind regimul circulaţiei rutiere şi de a aplica sancţiuni contravenţionale, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria BZ nr. ......... din data de 16.04.2019, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii contravenţionale.

În drept, a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2 /2001, O.U.G. 195/ 2002, Legea nr. 155/2010.

În probaţiune petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, pe aspectul dovedirii stării de fapt.

Petentul a solicitat judecarea prezentei plângeri şi în lipsa sa.

A anexat: proces-verbal de contravenţie seria BZ nr...........

La data de 28.06.2019 intimatul Consiliul Local al Oraşului B,, Serviciul Public de P. L. B. în subordinea Oraşului B. în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă a formulat întâmpinare la plângerea contravenţională formulată de petentul Petrache Vasile, împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. BZ ........./16.04.2019, prin care a solicitat a se dispune respingerea plângerii, ca netemeinică şi nelegală.

În fapt, a arătat că la data de 16.04.2019, agentul constatator poliţist local asistent H. D.din cadrul Serviciului Public de P. L. B. a constatat că petentul P.V.în calitate de contravenient în ziua de 13.04.2019, ora 9.25, locul Str. Bisericii a săvârşit următoarele: „La data de 13,04.2019 în intervalul 9,15-10,00 a staţionat cu autoturismul marca ..... cu nr. de înmatriculare CT-... în zona de acţiune a indicatorului Oprirea interzisă pe str. Bisericii din B., jud. Timiş stânjenind circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse.”

 Faptele comise sunt prevăzute de art. 143 (a) din R.A. O.U.G. 195/20021 şi art. 108 (1) lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195 /20022 sancţionate de art. 100 (2) din OUG nr. 195/20023 cu amenda de la 580 lei până la 725 lei şi 3 puncte penalizare. Agentul constatator a stabilit amenda în sumă de 725 lei cu posibilitatea achitării sumei de 290 lei în termen de 15 zile. Agentul constatator a încercat înmânarea procesului-verbal iar contravenientul a refuzat primirea acestuia. Motiv pentru care faptul refuzului este atestat de martorul B. M.-C., care a semnat procesul-verbal.

Intimatul a arătat că procesul-verbal întruneşte toate condiţiile de valabilitate prevăzute de lege, nefiind incidente niciunul dintre motivele de nulitate absolute prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, face proba celor consemnate şi se bucura de prezumţia de legalitate, conform legii.

Intimatul a mai arătat că petentul nu contestă săvârşirea contravenţiei, ci invocă în mod formal chestiuni colaterale, care nu au corespondent în realitate, încercând să acrediteze o altă stare de fapt, fără a proba în vreun mod argumentele sale, însă intimatul a depus planşe foto care confirma săvârşirea contravenţiei şi în susţinere raportul agentului constatator.

Agentul constatator a consemnat starea de fapt precum şi refuzul petentului de a semna procesul-verbal de contravenţie - fapt atestat de un martor sens în care obiecţiunile contravenientului puteau fi consemnate desigur daca ar fi dorit să primească şi să semneze procesul-verbal de contravenţie, acesta refuzând s-a procedat şa comunicarea acestuia prin poştă.

Intimatul a arătat că procesul-verbal conţine menţiunea unde se poate face plângerea ,indicându-se chiar şi termenul de 15 zile de atac, dovada fiind ca petentul a şi depus plângerea la Judecătoria Lugoj, instanţa competentă sa soluţionarea plângerea sa contravenţională, astfel încât nu a suferit nicio vătămare în exercitarea drepturilor sale subiective.

În mod eronat petentul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenţie pentru chestiuni ce exced dispoziţiilor art.17 din O.G. 2/2001 care menţionează în mod expres şi limitat cauzele de nulitate absoluta: „Lipsa uneia dintre menţiunile privind numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric, personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.”

Aşa cum se observă, procesului-verbal contestat nu îi lipseşte niciunul din elementele prevăzute de lege, petentul fiind invitat la sediul politiei locale din B., a refuzat să se legitimeze şi să dea relaţii despre persoana sa, astfel încât prin mijloace specifice s-a procedat la identificarea sa, starea de fapt putând fi confirmată şi de martorul indicat în procesul-verbal de contravenţie, fiind sancţionat în acelaşi timp şi pentru parcare neregulamentară.

Curtea Europeană nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională, reţinând în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunţată în Cauza Salabiaku contra Franţei (Cererea nr. 10.519/83), că prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar acestea nu trebuie să depăşească limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei şi prezervând dreptul la apărare.

În acelaşi sens, în Cauza Haiducu şi alţii contra României (Cererea nr. 7.034/07, decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012), Curtea Europeană a precizat că prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibilă sancţionarea încălcărilor legislaţiei.

Aşadar, procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, întocmit de un agent constatator ca reprezentant al autorităţii administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumţie de autenticitate şi veridicitate, care este însă relativă şi poate fi răsturnată prin probe, de contravenient (Cauza Anghel împotriva României - Cererea nr. 28.183/03, Hotărârea din 4 octombrie 2007, rămasă definitivă la 31 martie 2008).

Sarcina probei în procedura soluţionării plângerii contravenţionale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumţia de nevinovăţie, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravenţionale cel dintâi supune instanţei legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanţă din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaşte posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancţionator (al situaţiei de fapt expuse), menţiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit.

În ceea ce priveşte competenţa agentului constatator al politiei locale, intimatul a arătat că petentul se afla în eroare, Politia Locala are competenta de a sancţiona la regimul rutier doar cu privire la anumite contravenţii sens în care se face aceasta lămurire chiar şi în R.I.L. 11/2017, pe care a solicitat a sa o avea în vedere, Înalta Curte reţinând că într-adevăr competentele politiei locale sunt limitative şi exprese nicidecum ca nu are nicio competenţă la regimul rutier - astfel încât pentru parcarea neregulamentară competenţa de a sancţiona revine inclusiv poliţistului rutier, prin norma derogatorie. În acest sens s-a pronunţat şi Judecătoria Timişoara când a reţinut că agentul constatator din cadrul Poliţiei Locale are atribuţii de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind circulaţia pe drumurile publice. A insistat asupra faptului că este necesar ca circulaţia rutieră să se desfăşoare în condiţii legale, cu respectarea indicatorilor de circulaţie rutieră, în caz contrar s-ar întări atitudinea indisciplinată a cetăţenilor care ar fi încurajaţi să încalce dispoziţiile legale ştiind că sunt la adăpost de sancţiuni pecuniare şi că li se va înlocui sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

Astfel dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normative şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Faţă de cele reţinute prin procesul verbal, având în vedere atitudinea negativă a contravenientului în vederea legitimării, raportat la planşele foto depuse în probaţiune din care reiese faptul că autoturismul a fost parcat neregulamentar şi circulaţia a fost obstrucţionată sancţiunea aplicată este temeinică şi legală.

Este relevant faptul că din planşele foto se observă că strada Bisericii este o stradă cu o singură bandă de circulaţie pe cele două sensuri de mers. Strada asigură accesul în piaţa publică din oraş şi este asigurată parcarea în mod regulamentar (planşa foto nr. 3)

Potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, Poliţia Locală constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

Această normă este derogatorie de la norma generală, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind de strictă interpretare, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Este, însă, evidentă intenţia legiuitorului de a da şi în competenţa poliţiei locale atribuţia de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, precum şi dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

Drept pentru care intimatul a solicitata se dispune respingerea plângerii şi în consecinţă menţinerea ca temeinic şi legal a procesului-verbal de contravenţie seria BZ nr. ........./ 16.04.2019.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorii H. D., care în calitate de agent constatator a întocmit procesul-verbal şi raportul asupra cauzei, B. M. C. care lucrează la recepţia hotelului S. unde a fost cazat petentul pe perioada sejurului şi care poate să ateste faptul că agentul constatator a purtat discuţii cu petentul în sensul aducerii la cunoştinţă a faptelor săvârşite şi a conţinutului procesului-verbal, iar contravenientul a refuzat primirea procesului-verbal sub semnătură, S. F. în calitate de poliţist local superior care s-a aflat în misiune împreună cu agentul H. D..

Intimatul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei de la dezbateri.

A anexat: planşe foto şi proces-verbal de contravenţie seria BZ nr. ........./16.04.2019.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria BZ nr. ........./16.04.2019 petentul P.V.a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 725 lei, conform art. 108 alin. (1), lit. b) din OUG nr. 195/2002, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 143 lit. a) din HG nr. 1391/2006.

S-a reţinut în sarcina petentului că în data de 13.04.2019 , a staţionat cu autoturismul marca ..... cu nr. de înmatriculare CT-....., în intervalul orar 9,15-10,00, pe str. Bisericii din oraşul B., în zona de acţiune a indicatorului ,,Oprirea interzisă”, stânjenind circulaţia a două vehicule care circulau din sens opus.

Procesul-verbal nu a fost semnat de contravenient, la rubrica obiecţiuni consemnându-se că refuză să semneze.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului - verbal de contravenţie pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalităţii procesului - verbal contestat, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Cât priveşte motivul de nulitate invocat de petent, referitor la încheierea procesului-verbal de către un agent constatator care nu era abilitat de lege, instanţa retine ca acesta este nefondat, deoarece, aşa cum în mod just a subliniat si intimatul, petentul a fost sancţionat pentru staţionare neregulamentară, iar dispoziţiile art. 7 lit. h) din L. nr. 155/2010 a Politiei Locale abilitează poliţiştii locali să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind staţionarea neregulamentară.

De asemenea, instanţa va înlătura şi motivul de nelegalitate invocat de către petent, referitor la încheierea procesului–verbal în lipsa sa, întrucât întocmirea procesului-verbal fără participarea contravenientului, care nu a semnat procesul-verbal de contravenţie cu ocazia încheierii lui, astfel cum se susţine de către acesta, este sancţionată cu nulitatea relativă, iar vătămarea produsă petentului a fost înlăturată prin posibilitatea exercitată în concret, de a formula plângere conform dispoziţiilor legale şi de a-şi valorifica toate obiecţiunile şi apărările în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia procesului-verbal în fata instanţei de judecată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanţa, din interpretarea coroborată a disp. art. 34 din OG. 2/2001 şi a disp. art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (incidente în materie contravenţională conform deciziilor nr. 183/2003, nr. 197/2003 si nr. 259/2003 ale Curţii Constituţionale), retine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei care a fost încheiat ca urmare a constatării faptei de către agentul constatator, prin propriile simţuri, se bucură de o prezumţie relativă de legalitate si temeinicie, în sensul ca face întotdeauna dovada celor pe care le consemnează până la proba contrarie, care faţa de disp. art. 249 C.pr.civ, cade in sarcina contravenientului, acesta putând dovedi liber, cu orice mijloc de proba, caracterul nereal al menţiunilor înscrise în procesul- verbal.

În speţă, petentul a contestat săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, invocând faptul că în zona unde a fost oprit autoturismul nu se afla nici un indicator rutier pentru Oprirea Interzisă, susţineri infirmate însă de planşele foto depuse de intimat la filele 24-28 dosar.

Aşa fiind, instanţa reţine ca petentul nu a dovedit existenţa unei alte stări de fapt decât cea reţinută în sarcina sa, după cum nu a invocat şi dovedit nici existenţa vreunor cauze exoneratoare de răspundere contravenţională, astfel că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost în mod legal şi temeinic încheiat.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată contravenientului, instanţa reţine că, potrivit art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar, în sensul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa hotărăşte şi asupra sancţiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Conform art. 7 alin. 2 şi alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” şi „se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită contravenţia, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată de către agentul constatator, respectiv amenda contravenţională în cuantum de 725 lei, este disproporţionată faţă de gradul de pericol social concret al faptei, în condiţiile în care intimata nu a făcut dovada unor circumstanţe care să impună aplicarea acestei sancţiuni excesive, cât timp exista lumină la ora 09.00 dimineaţa, autoturismul fiind vizibil pe drumul public, unde a staţionat o perioadă relativ scurtă de timp, cca. 45 de min.

Întrucât prin fapta petentului nu s-au produs urmări grave pentru siguranţa circulaţiei, atingerea valorilor sociale ocrotite de O.U.G. 195/2002 fiind minimă, instanţa apreciază că se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului, aceasta sancţiune răspunzând cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancţiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancţiuni contravenţionale, acela de a atrage atenţia contravenientului asupra faptei săvârşite şi de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

În consecinţă instanţa va admite în parte plângerea petentului şi va modifica procesul-verbal de contravenţie atacat în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii în cuantum de 725 lei aplicată prin actul atacat cu sancţiunea avertismentului, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal. De asemenea, va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi îi va recomanda să respecte dispoziţiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul P. V., având CNP ....., cu domiciliul în comuna ......., în contradictoriu cu intimata C. L. al O. B., S. P. de P. L. B. în subordinea Oraşului B., având CUI ...., cu sediul în jud. Timiş loc. ..... jud. Timiş.

Modifică procesul-verbal seria BZ nr. ........./16.04.2019 şi înlocuieşte amenda în cuantum de 725 lei cu sancţiunea avertismentului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată azi, 19.07.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte,

M.S.

Grefier,

Ş.M.T.

Red.: M:S.

Tehnored.: Ş.T.

24.07.2019

Ex.: 4

Com.: 2 ex.

Ş.T. 24 Iulie 2019

Domenii speta

Spete similare