Contestatie la executare - prescriptie - ipoteca

Contestație la executare. Contract de ipotecă imobiliară. Durata termenului de prescripția a dreptului de a obține executarea silită

Dosar nr. …

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.

Ședința publică din data de

Completul compus din:

PREȘEDINTE:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator ….., contestator …… și pe intimat ….. având ca obiect contestație la executare …..

Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2019 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de  11.10.2019 și apoi la 18.10.2019, când;

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 30.01.2019 sub nr. ….., contestatorii ……, în contradictoriu cu intimatul …..  împotriva executării silite ce se desfășoară în dosarul de executare nr. 133/2012 al B.E.J. ….., solicitând instanței să dispună:

- anularea Publicației de vânzare imobiliară din data de 07.01.2019 privind terenul intravilan situat în ……

- anularea Publicației de vânzare imobiliară din data de 07.01.219 privind terenul intravilan situat în ……

- anularea tuturor actelor subsecvente Publicațiilor indicate la capetele de cerere precedente, efectuate in dosarul de executare nr. 133/2012 al B.E.J. …..

- suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 133/2012 formulată împotriva tuturor actelor de executare;

- obligarea paratei la plata cheltuielilor de executare ocazionate dle judecata prezentei cauze.

În motivare, contestatorii au precizat că CEC Bank a solicitat executarea silită a contestatorilor pentru o pretinsă creanță datorată în temeiul contractului de credit nr. 2061.160202/45837 din data de 21.12.2005. Executarea începută în acest dosar a fost nelegală, motiv pentru care contestatorii au formulat contestație la executare solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr. 25756/212/2012 al Judecătoriei Constanța. În cadrul acestui dosar, au fost anulate toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 133/2012 al B.E.J. ….., astfel încât cele două publicații de vânzare emise ulterior în cadrul acestui dosar sunt nelegale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. Cod proc. civ., art. 387 alin. 1 Cod proc. civ.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.000 lei, conform art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 12.03.2019, intimata a formulat întâmpinare (f. 24), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca rămasă fără obiect, întrucât la data de 08.03.2019, constatând că în mod eronat au fost emise acte de executare în dosarul nr. 133/2012.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod proc. civ.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

La data de 27.03.2019, contestatorii au formulat cerere modificatoare (f. 28), prin care a solicitat anularea următoarelor acte de executare: somația emisă în conformitate cu art. 387 Cod proc. civ. 1865 la data de 08.03.2019; procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis la data de 08.03.2019, procesul-verbal de constatare din data de 08.03.2019, toate actele de executare întocmite nelegal în cadrul dosarului de executare nr. 133/2012 în perioada 12.12.2014-08.03.2019.

În privința procesului verbal de constatare, contestatorii au precizat că acesta nu era reglementat de vechiul Cod de procedură civilă și că executorul judecătoresc nu poate dispune anularea unor acte de executare, întrucât nu există nicio normă care să îi permită aceasta, instanța fiind singura îndrituită a constatata nelegalitatea unor acte și a constata nulitatea acestora.

S-a menționat că, deși prin procesul verbal din data de 12.12.2014, executorul judecătoresc nu a dispus reluarea executării silite de la primul act de executare, prin procesul verbal din data de 08.03.2019 executorul judecătoresc adaugă nelegal la acel act de executare, stabilind că urmează a se relua executarea de la primul act de executare.

Contestatorii au precizat că actele de executare  întocmite de la data de 12.12.2014 și data emiterii noii somației din data de 08.03.2019 nu pot avea o existență de sine stătătoare, în condițiile în care actele de executare anterioarei datei de 12.12.2014 și pe care se sprijină aceste acte au fost anulate de către instanță. Astfel, actele de executare ulterioarei datei de 12.12.2014 nu au la bază o somație emisă după dată pronunțării sentinței nr. 9407/25.06.2013, ca prim act de executare în condițiile art. 387 Cod proc. civ. 1865, o astfel de somație fiind reemisă abia la data de 08.03.2019. Faptul că actele de executare întocmite în perioada în discuție sunt nule a fost confirmat de executorul judecătoresc prin procesul verbal întocmit la data de 19.03.2019.

Contestatorii au mai invocat perimarea executării silite, având în vedere că există intervale mai mari de 6 luni în care nu a fost efectuat nici un act de executare valabil.

Totodată, contestatorii au invocat prescripția dreptului de a executa silit creanța invocată în cauză, întrucât actele de executare anulate nu pot produce efecte și nu pot fi apreciate ca acte de executare ce au întrerupt termenul de prescripție.

La data de 17.05.2019, contestatorii au formulat întâmpinare la cerere modificatoare (f. 35), prin care a solicitat respingerea acesteia în parte ca rămasă fără obiect și în parte ca neîntemeiată.

Cu privire la actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 133/2012 în perioada 12.12.2014-08.03.2019, intimatul a precizat că acestea au fost deja anulate, astfel că se impune respingerea cererii ca rămasă fără obiect. Totodată, a precizat că cererea de anulare a procesului verbal din data de 08.03.2019 este lipsită de interes.

Cu privire la solicitarea de constatare a prescripției dreptului de a solicita executarea silită, intimatul a precizat că executarea silită în dosarul execuțional nr. 133/2012 pe rolul B.E.J. ….. a fost începută și în temeiul titlului executoriu constând în contract de ipoteca nr. 234/21.12.2015, declararea scadenței anticipate a contractului de credit s-a realizat la data de 26.07.2011, iar cererea de executare silită la data de 04.04.2012.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța apreciază necesar a se determina legea aplicabilă prezentei cauze. În temeiul art. 25 C.pr.civ., procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Astfel, executarea silită și implicit contestația la executare, ca incident procedural intervenit în cursul acesteia, vor fi guvernate de dispozițiile legale care reglementau executarea silită în vigoare la momentul declanșării procedurii executării silite, fără a ține cont, în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens, de modificările legislative ulterioare, care se aplică doar executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziții legale.

Executarea silită începe odată cu sesizarea de către creditor a organului de executare, în speță a executorului judecătoresc. În prezenta cauză, B.E.J. ….. a fost sesizat în data de 04.04.2012, prin cererea de executare formulată de către creditorul ….. moment în funcție de care urmează să se stabilească și legea aplicabilă întregii proceduri de executare. Astfel, la acea dată erau în vigoare dispozițiile Cod de procedură civilă din 1865.

În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul B.E.J. ….. la data de 04.04.2012 creditorul …... a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr.  2061.160202/45837 din data de 21.12.2005 și contractul de ipoteca rang I nr. 234/21.12.2005 autentificat sub nr. 3179 pentru creditul de 250.000 lei și a dobânzilor aferente, calculate până la achitarea integrală a creditului, formându-se astfel dosarul de executare nr. 133/2012.

Prin sentința civilă nr. 9407 din data de 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 464 din data de 04.06.2014 emisă în cadrul dosarului nr. ….. a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorii ….., în contradictoriu cu intimatul ….. și au fost anulate toate actele de executare emise în dosarul de executare silită nr. 133/2012 al B.E.J. …..

Prin procesul verbal din data de 08.03.2019, executorul judecătoresc ….. a constatat că, începând cu data de 12.12.2014 și până la data de 08.03.2019 au fost emise în mod eronat acte de executare, motiv pentru care a dispus anularea actelor de executare, urmând a relua executarea silită de la primul act de executare, în speță somația de plată.

La data de 08.03.2019, executorul judecătoresc ….. a emis somații către debitorii ….., prin care a pus în vedere acestora ca, în termen de 24 de ore de la primirea acestora, să remită creditoarei următoarele sume de bani: suma de 342.500 lei, reprezentând debite stabilite prin titlu executoriu și suma de 10.620,75lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc.

În drept, în conformitate cu prevederile art. art. 399 alin. (1) vechiul C.proc.civ., ,,împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.

În acord cu contestatorii din prezenta cauză, instanța apreciază că nu există nicio prevedere legală care să îi permită executorului judecătoresc anularea propriilor acte de executare, instanța fiind singura îndrituită a constata nelegalitatea unor acte și a constata nulitatea acestora, astfel că interesul contestatorilor subzistă în prezenta contestație la executare, în pofida emiterii procesului verbal din data de 08.03.2019 de către executorul judecătoresc.

Astfel, având în vedere că actele de executare emise în perioada 12.12.2014 și până la data de 08.03.2019 au fost emise în absența emiterii prealabile a unei noi somații de executare, cea inițială fiind anulată prin sentința civilă anterior menționată, instanța reține caracterul nelegal al actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare 133/2012 în acea perioadă. Mai mult, instanța apreciază că niciun act de executare și nicio executare silită nu mai poate subzista în condițiile în care se admite chiar de către intimat și că acestea au fost emis în mod eronat. În consecință, instanța urmează a anula actele de executare emise în perioada 12.12.2014-08.03.2019.

Cu privire la motivul de contestație la executare reprezentând prescripția dreptului creditoarei de executat silit creanța ce decurge din contractul de credit nr. 2061.160202/45837 din data de 21.12.2005 și contractul de ipoteca rang I nr. 234/21.12.2005 autentificat sub nr. 3179, instanța reține că potrivit art. 405 din vechiul C.proc.civ. (1)Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. (2)Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. (3)Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.

În speță, de la momentul acordării împrumutului bancar, până la momentul la care întregul credit a devenit scadent anticipat, în data de 26.07.2011, în privința obligației de plată a fiecărei rate contractuale au fost aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 3 și art. 12, prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestora începând să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv de restituire a fiecărei rate contractuale din împrumutul acordat.

 Începând cu momentul declarării scadenței anticipate a întregului împrumut, în data de 26.07.2011, ca urmare a nerespectării obligației contractuale de restituire la termenele convenite a sumei împrumutate, contestatorii au fost decăzuți din beneficiul termenului suspensiv de restituire, întregul împrumut acordat, principal și accesorii, devenind scadent și, în consecință, plătibil de îndată, creditoarea având dreptul, iar împrumutații fiind ținuți să plătească de îndată toate sumele datorate (principal nerestituit și accesorii), din acel moment începând să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a obligației de plată a sumelor de bani datorate în temeiul contractului de credit, titlu executoriu, pus în executare silită în dosarul nr. 133/2012 al B.E.J. ….

 În consecință, în privința prescripției dreptului de a cere executarea silită, prin raportare la data de început a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, aceeași reglementare fiind cuprinsă și în art. 405 Cod procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul termenului de început al prescripției, cât și în actuala reglementare – art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010.

În consonanță cu dispozițiile art. 7 alin. 1 și alin. 3 din același act normativ, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar, în ipoteza în care dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Conform art. 12, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.

Împlinirea termenului de prescripție are drept efect stingerea dreptului de a obține executarea silită și pierderea puterii executorii a titlurilor executorii.

Conform art. 4052 din vechiul C.proc.civ. (1)Cursul prescripției se întrerupe: a)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b)pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c)pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. (2); d)pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e)pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. (1); f)în alte cazuri prevăzute de lege. (2)După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.

Cu toate acestea, potrivit art. 4052 alin. 3 din vechiul C.proc.civ prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Având în vedere soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 9407 din data de 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 464 din data de 04.06.2014 emisă în cadrul dosarului nr. …… prin care au fost anulate toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. 133/2012, precum și prezenta soluție de anulare a tuturor actelor de executare emise în perioada 12.12.2014 și până la data de 08.03.2019, instanța constată că împlinirea termenul de prescripție de 3 ani a avut ca efect pierderea puterii executorii a contractului de credit pus în executare și a contractului de ipotecă accesoriu.

Având în vedere momentul de început a dreptului de a cere executarea silită (cel mai târziu la data de 26.07.2011), instanța apreciază, contrar susținerilor intimatului, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2504 Cod Civil, ci dispozițiile art. 1800 pct. 1 Cod Civil, potrivit cărora privilegiile și ipotecile se sting 1. Totodată, potrivit art. 1 alin. 2, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Instanța reține că ipoteca este un drept de accesoriu, ce nu are o existență de sine stătătoare și se constituie pentru a însoți și garanta o obligație principală. Astfel, legătura de accesorialitate în care se află cu obligația principală garantată explică aplicarea regulii accesorium sequitur principale, în consecința căreia stingerea ori prescrierea creanței principale atrage și stingerea ipotecii.

Astfel, executarea silită începută în temeiul titlurilor executorii care și-au pierdut puterea executorie este nulă, ca urmare a punerii în executare a unor înscrisuri care nu mai constituiau titlu executoriu la momentul emiterii somațiilor de executare - 08.03.2019, față de dispozițiile anterior precizate, instanța va admite contestația la executare formulată de către contestatorii ……, în contradictoriu cu intimatul ……., astfel cum a fost modificată și va anula executarea silită însăși și toate actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 133/2012 al B.E.J. …..

Față de prevederile art.274 Cod proc. civ., și reținând soluția dispusă pe fondul cauzei, instanța va obliga intimatul la plata către contestatori a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația la executare formulată de către contestatorii …., în contradictoriu cu intimatul ….., astfel cum a fost modificată.

Anulează executarea silită însăși și toate actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 133/2012 al B.E.J. …...

Obligă intimatul la plata către contestatori a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.10.2019.

PREȘEDINTE GREFIER,

Domenii speta

Spete similare