Pretentii rezultate din contract de mandat administrator, prescrip

PRETENTII REZULTATE DIN CONTRACT DE MANDAT , PRESCRIPTIE

Dosar nr. ............/2018

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1806/2019

Ședința publică de la XXX

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Grefier

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală/ pretenții, actiune formulata de reclamanta CN S.A. C..........., cu sediul in în contradictoriu cu  pârâții BT cu sediul în și RG.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de XXX și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de  XXX și ulterior la XXX.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin  cererea  de  chemare  în  judecată  înregistrată  pe  rolul  acestei  instanțe în data de 28 iunie 2018, sub numărul ............/2018, reclamanta CN… S.A. C..........., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții BT și G S.A,  obligarea acestora la plata sumei de 10.224 lei, reprezentând prejudiciu produs, reprezentând indemnizațiile nelegale plătite administratorului, în condițiile neparticipării acestuia la ședințele C.A. în perioada 2014-2016, în mod direct sau prin mandat (aspect ce constituie o neexecutare a obligației contractuale și legale de participare la ședințele C.A.), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de desfășurarea prezentului proces.

În motivarea în fapt a cererii, s-a precizat de către reclamantă faptul că, în temeiul art. 1372 din Legea nr. 31/1990 și al hotărârii Consiliului de Administratie al Companiei din data de 13.06.2014, prin care dl. TB a fost numit in calitate de membru provizoriu al consiliului de administratie, între CN .. SA și dl. TB a fost încheiat contractul de mandat (administrare) din data de 18.08.2014 (înregistrat de către reclamantă sub nr. XXX).

Conform dispozitiilor din contractul de mandat - art. 3 administratorului îi reveneau o serie de obligații, printre care și cea prevazută la pct. 3.2.7 din Contract, si anume „participarea la ședintele Consiliului de Administratie și la adoptarea hotărârilor acestui organ, prin vot".

În același sens sunt și disp. art. 70 din Legea nr.31/1990 republicată, ce prevede ca: „ (1) Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afara de restrictiile arătate în actul constitutiv. (2) Ei sunt obligați să ia parte la toate adunarile societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora."

De asemenea, se menționează și disp. art. 2 alin. 3-5 din H.G. nr. 794/1991 (cu modificările aduse prin H.G. nr. 248/1992), pe care le apreciem incidente in cauză și conform cărora: „(3) Administratorii din afara societatii se remunerează cu o indemnizatie lunară stabilită de consiliul imputernicitilor statului, de pâna la 20% din salariul fix brut al directorului sau, după caz, al directorului general al societătii.

 (4) Administratorii numiti in comitetul de directie se remunerează cu o indemnizatie lunară suplimentară, stabilită  de consiliul de administratie, de pâna la 5% din salariul fix brut al directorului general sau, după caz, al directorului societății.

(5) Indemnizatiile prevazute la alin.3 și 4 se acorda numai cu condiția participării administratorilor la ședintele consiliului de administrație sau, după caz, ale comitetului de directie și a respectării prevederilor art. 104 din Legea nr. 31/1990 referitoare la regularitatea ședințelor."

Administratorul avea dreptul de a primi lunar o remunerație, în cuantumul și la termenul prevăzut de art. 4 din Contract - pct. 4.1 - 4.2., și anume 3.390 lei/lunar, plătită până la sfârșitul lunii, respectiv intre 20-25 ale lunii în curs.

Conform disp. art. 1442 din Legea nr. 31/1990 - republicata „ (1)Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72 și 73."

 De reținut si prevederile art. 8 alin. 2 0 5 din O.U.G. nr. 109/2011 (aprobată prin Legea 111/2016), conform cărora:

 „ (2) Remunerația membrilor consiliului de administrație este stabilită, de către autoritatea publică tutelară, prin contractul de mandat, în structura și limitele prevăzute la alin (3) și (4). [...] (

5) Indemnizația fixă lunară a membrilor consiliului de administratie stabilită în conditiile alin (3) și (4) poate fi diferentiată in functie de numarul de ședinte la care participă, de atributiile în cadrul unor comitete consultative și de alte atributii specifice stabilite prin contractul de mandat."

Conform art. 1.270 alin. 1 C. civ. „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".

Conform art. art. 1.272 alin. 1 C. civ. „Contractul valabil încheiat obligă, nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui".

 Conform art. 1.350 alin. 1 și 2 C. civ. „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără  justificare, nu își îndeplinește această, îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii".

În perioada 01.08. - 23.09.2016 o echipa de auditori publici externi a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi C în temeiul Legii nr. 94/1992 a delegațiilor nr. 304-305/31.08.2016 a efectuat „Controlul privind situația, evoluția modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului, precum legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor" la C.N. S.A. C........... pentru perioada 2014-2016.

Printre constatările formulate de echipa de auditori ai Curții de Conturi în raportul de control nr. XXX se numără și abaterea 6: „Efectuarea de cheltuieli de personal nelegale cu indemnizațiile pentru administratori, în condițiile neparticipării acestora la ședințe în mod direct, în sumă de 128.620 lei (sumă brută), pentru perioada 2014-2016", considerându-se încălcate prevederile art.14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ale art. 70 din Legea nr 31/1990 republicată și art. 3.1 din contractul de mandat.

Pentru abaterea constatată de către echipa de auditori, respectiv „Efectuarea de cheltuieli de personal nelegale cu indemnizațiile pentru administratori, în condițiile neparticipării acestora la ședințe în mod direct, în sumă de 128.620 lei (sumă brută), pentru perioada 2014-2016", recomandările formulate în raportul de control sunt:

- „stabilirea mărimii și întinderii prejudiciului, reprezentând indemnizații nelegale plătite la administratori, precum și luarea măsurilor de recuperarea a acestuia;

- efectuarea regularizărilor cu bugetul consolidat al statului pentru contribuțiile asigurat si angajator virate și nedatorate."

Prin măsura prevăzuta la Cap. II pct. I din Decizia nr. 39/2016, Curtea de Conturi a dispus luarea masurilor legate pentru stabilirea mărimii si întinderii prejudiciului,  reprezentând indemnizații nelegale plătite administratorilor, precum si luarea măsurilor de recuperare a acestuia si pe cale de consecință, efectuarea regularizărilor cu bugetul consolidat al statului pentru contribuțiile virate și nedatorate.

Se mai menționează faptul că,  împotriva deciziei nr. 39/2016 a Curtii de Conturi a fost formulată de către CN, contestație, admisă parțial de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României prin încheierea nr. 111/1/18.01.2017 (cu privire la alte măsuri decât cea la care a făcut referire mai sus — n.n.).

Menționează că CN SA, în calitate de reclamant, a chemat în judecată Curtea de Conturi solicitând anularea parțială a Deciziei nr. XXX și anularea Încheierii nr. XXX a Comisiei de Soluționare a Contestației din cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr. XXX emisa de Camera de Conturi C..........., fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C dosarul nr. XXX.

Prin Sentința Civilă nr. XXX a Tribunalului C, pronunțată în dosarul nr. XXX, cererea introductivă de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva Sentinței Civile nr. XXX CN SA a formulat recurs, iar prin Decizia nr. XXX pronunțată de Curtea de Apel C în dosarul nr. XXX, a fost admis în parte recursul, instanța dispunând: „Anulează în parte Încheierea nr. XXX a Comisiei de Soluționare a Contestației din cadrul Curții de Conturi a României și Decizia nr. XXX emisă de Camera de Conturi C..........., numai în ceea ce privește măsura precizată la Cap.1 pct. 3".

Așadar, arată că în urma soluționării recursului, măsura 11.1 dispusă prin Decizia nr. XXX, își menține caracterul obligatoriu în ceea ce privește aducerea ei la îndeplinire. În paralel cu demersurile judiciare sus-menționate, pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, au fost emise deciziile XXX și respectiv XXX, prin care s-a dispus ca Biroul Audit Intern și Biroul Control Financiar de Gestiune să procedeze la declanșarea unor misiuni de audit ad-hoc, verificare și control, în considerarea constatărilor auditorilor externi cu referire la plata indemnizațiilor administratorilor care nu au fost prezenți la ședințele Consiliului de Administrație pe parcursul mandatului.

Prin Raportul Biroului Control Financiar de Gestiune nr. XXX se rețin următoarele:

„Analizând documentele primite s-au stabilit următoarele:

Prin plata indemnizațiilor necuvenite membrilor Consiliului de Administrație, fapt invocat în Raportul Curții de Conturi - Camera de Conturi C nr. XXX, CN CN SA C........... a înregistrat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 126.058,00 lei astfel:

- 72.341,00 lei - indemnizații nete primite necuvenit de membrii CA;

- 30.180,00 lei - contribuții impozit pe veniturile asimilate salariilor reținute membrilor și virate de angajator;

- 23.537,00 lei - contribuții plătite de angajator.

Cheltuielile nejustificate efectuate sunt defalcate pentru membrii consiliului de administrație astfel: BT: - 10.224,00 lei - indemnizație neta; - 7.431,00 lei - contribuții  și impozit pe salariu datorate de angajat și angajator.- [...]

În concluzie, suma de 126.058,00 lei reprezentând plăți necuvenite cheltuielile suplimentare aferente acestora se va recupera se va regulariza astfel:

-Suma de 72.341,00 lei, reprezentând indemnizații nete, se va recupera de la membrii CA menționați anterior;

-Suma de 53.717,00 lei, reprezentând contribuții impozit pe salarii, va fi acoperita prin regularizările ce se vor face cu bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale."

Așa cum rezultă și din anexa 1 la acest raport și din raportul de control nr. 32756/23.09.2016 al Curții de Conturi, dl. BT nu a fost prezent la 7 (șapte) ședințe ale Consiliului de Administrație, respectiv ședințele din data de 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016, 04.02.2016//15.02.2016.

Se precizează că în data de 07.03.2016, urmare a sentinței civile nr. XXX pronunțată de Tribunalul C în dosarul nr. 854/118/2016, s-a dispus suspendarea executării hotărârii AGA prin care dl. BT a fost numit ca administrator, acesta primind indemnizația brută aferenta lunii martie 2016, calculată prorata până la data de 07.03.2016.

Acesta a primit în luna octombrie 2014 și indemnizația calculată prorata aferentă lunii iunie 2014 (numit administrator prin HCA din 13.06.2014), deși nu a participat la vreo ședință în respectiva lună.

Menționează că pârâtul BT a restituit sumele încasate cu titlu de indemnizație pentru lunile ianuarie și februarie 2016.

În continuare susține că pârâtul administrator și-a încălcat culpabil obligația contractuală ce îi revenea, de participare la ședințele Consiliului de Administrație și la adoptarea hotărârilor acestui organ, prin vot, încasând însă integral indemnizațiile lunare și cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 17.655 lei.

Organele de control au apreciat ca indemnizația lunară nu se cuvine administratorilor în condițiile neparticipării (chiar și prin mandat)/lipsei acestora de la ședințele CA, întrucât conform prevederilor din Legea nr. 31/1990 și ale contractului de mandat, numai prin participarea la ședințele CA administratorul concură la luarea deciziilor, justificându-se astfel indemnizația primită pentru activitatea desfășurată efectiv. Altfel spus, dreptul de a fi indemnizat al administratorului este limitat la gradul de îndeplinire al obligației de participare la ședințele CA.

Suma solicitată prin prezenta acțiune a fost calculată la nivelul indemnizațiilor lunare nete plătite administratorului, în condițiile în care aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, conform concluziilor raportului Curții de Conturi acestea constituind plăți nelegale, în cuantum de 10.224 lei (diferența - suma de 7.431 lei urmând a fi recuperată prin regularizările ce se vor face cu bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale).

Se mai arată că, s-au achitat indemnizațiile aferente lunilor iunie 2014 (prorata), iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015 și (prorata) martie 2016.

Adiționând cuantumul net al fiecărei indemnizații lunare, a rezultat un total de 10.224 lei (1.435 lei + 2.392 lei + 1.196 lei (în luna mai au fost 2 ședințe, deci 2.392/2) + 2.392 lei +2.392 lei + 417 lei = 10.2241ei).

 Modul de calcul și cuantumul indemnizațiilor plătite nelegal fiecărui administrator în parte este prezentat detaliat in anexele 1 și 2 la Raportul Biroului Control Financiar de Gestiune nr. 34347/18.09.2017, și care a fost atașat prezentei acțiuni.

Toate masurile dispuse în acest sens de care Curtea de Conturi a României prin Raportul de control și Decizia nr. XXX au caracter obligatoriu, fiind confirmate și de către instanțele de judecata, prin pronunțarea unei soluții definitive.

 Astfel, prin Sentinta Civilã nr. XXX pronunțată de către Tribunalul C... prin Decizia Civilă nr. XXX pronunțată de către Curtea de Apel C instanțele de judecata au stabilit ca fiind temeinice și legale măsurile dispuse de către Curtea de Conturi a României cu privire la existenta unui prejudiciu, in condițiile neîndeplinirii de către administratori a obligației ce le revenea (fiind absenți de la ședințele C.A.).

Între reclamanta CN S.A. C........... și pârâta RG S.A a fost încheiat un contract de asigurare pentru răspunderea profesională a administratorilor și directorilor din cadrul Companiei, fiind semnată de către părți Polița de asigurare nr. .... Calitatea de Asigurați o au și membrii Consiliului de Administrație, pentru atribuțiile de management sau supraveghere care le-au fost încredințate sau delegate în conformitate cu legea, statutul companiei sau contractul de mandat.

S-a solicitat ca instanța să rețină faptul că pârztul BT are așadar calitatea de asigurat. Pentru considerentele expuse în prezenta acțiune, s-a solicitat să se rețină că neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau administratorului în temeiul legii și al contractului de mandat, omisiune săvârșită în actele de administrare a societății, respectiv și-a încălcat culpabil obligația contractuală ce îi revenea, de participare la ședințele Consiliului de Administrație și la adoptarea hotărârilor acestui organ, prin vot, încasând însă integral indemnizațiile lunare și cauzând astfel un prejudiciu a cărui acoperire o solicităm, în cuantum de 10.224 lei.

Contractul de asigurare (și Polița de asigurare nr. XXX, ce face parte integranta din acest contract) a fost încheiat în urma parcurgerii unei proceduri de achiziție publică demarată de CN și în conformitate cu documentația elaborată, respectiv „Specificația privind achiziția serviciilor de asigurare de răspundere profesionala a administratorilor și directorilor din cadrul C.N. S.A. C" nr. 31594 din 19.08.2015, pârâta RG S.A. și-a asumat in totalitate cerințele din Specificație, astfel:

- prin oferta tehnico-financiara a Asiguratorului, înaintată reclamantei anterior încheierii contractului;

- atașat Poliței de asigurare, a emis „Declarația privind asumarea răspunderilor precizate in „Specificația" autorității contractante", prin care precizează că „își asumă răspunderea pentru „îndeplinirea obligațiilor....,în conformitate cu prevederile Articolelor 1-14 din „Specificația" anexată documentației"

Prin urmare, cerințele prevăzute de autoritatea contractantă în „Specificație”, prevalează în interpretarea condițiilor de asigurare. Obligația de despăgubire a Companiei pentru daune provocate din culpa asiguraților este prevăzută atât în Specificația [...1 (în esență, caietul de sarcini —n.n.), în oferta tehnico-financiara a Asiguratorului (înaintată subscrisei anterior încheierii contractului), cât și în Polița nr. 8101110W și condițiile de asigurare.

Asiguratorul s-a obligat să acorde despăgubiri pentru daunele cauzate de asigurat, în exercitarea unei funcții de conducere. Polița de asigurare nr. 8101110W, a fost emisă pentru următoarele riscuri/acoperiri, prevazute in Specificatie: Art.4 Asigurarea va acoperi:

- răspunderile administratorilor reglementate de dispozitiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute de Legea societățtilor nr. 31/1990;

-orice cauze de răspundere legală și contractuală instituite pentru funcțiile încredințate asiguraților, prevăzute în Legea 31/1990, în Codul civil, contracte și în legislația specială aplicabilă;

- polița de asigurare va fi atotcuprinzătoare și va acoperi daunele cauzate de asigurații Companiei sau terților, prin acțiunile/inacțiunile comise din vinovăție/culpă/eroare/omisiune, care au legatură cu atributiile sau cu scopul funcțiilor încredințate asiguraților; Asiguratorul va acoperi și cheltuielile ocazionate in cadrul acțiunilor promovate în instanțele de judecată, precum orice alte cheltuieli necesare solutionarii cauzei.

Art. 2 Persoanele asigurate: [...]

2.3. - Persoana asigurată înseamnă orice persoană fizică, ce a fost, este sau va deveni administrator, director, director delegat, în perioada de asigurare precum și în perioadele de retroactivitate, descoperire/raportare."

Având in vedere soluțiile, instanțele de judecată ce au stabilit ca fiind temeinice și legale măsurile dispuse de către Curtea de Conturi a României, cu privire la existenta unui prejudiciu, în condițiile neîndeplinirii de către administratori a obligației ce le revenea (fiind absenți de la Ședințele C.A.), rezultă în mod indubitabil existența unui prejudiciu cauzat CN C........... rezultând din încălcarea culpabilă de către pârâtul administrator a obligației de participare la ședințele Consiliului de Administrație și la adoptarea hotărârilor acestui organ, prin vot, încasând însă integral indemnizațiile lunare. Astfel a fost cauzat subscrisei un prejudiciu in cuantum de 10.224 lei.

Se arată că, în conformitate cu Specificația, Oferta Asiguratorului și Polița de asigurare nr. 8101110W, se află în prezenta unui risc asigurat, respectiv o pierdere financiară provocata reclamantei de către Asigurat printr-o faptă culpabilă, situație în care se impune acoperirea prejudiciului suferit.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat pârâtei RG S.A., plata despăgubirilor pentru prejudiciile aduse Companiei de către persoanele asigurate, conform contractului existent între părți, însă, până la momentul promovării prezentei acțiuni, aceasta nu a procedat la acoperirea prejudiciului.

În drept, au fost invocate dispozițiile contractului de mandat din 18.08.2014 (înregistrat CN nr. XXX), ale Contractului de asigurare și Poliței de asigurare nr. 8101110W, precum și celelalte norme invocate în cuprinsul prezentei.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul BT a formulat întâmpinare la data de 13 august 2018, prin care a solicitat respingerea acțiunii. 

Pe cale de excepție, pârâtul a invocat lipsa calității procesual pasive a acestuia, pentru următoarele considerente:

Se arată că, pârâtul a avut calitatea de membru al Consiliului de Administrație, calitate asupra căreia reclamanta beneficiază de o poliță de asigurare încheiată cu RG, poliță ce poartă numărul XXX.

În conformitate cu secțiunea B din  poliță, asigurătorul se obligă să acorde  despăgubiri pwntru daune cauzate prin fapte culpabile ale asiguraților, daune ce rezultă din orice solicitare de despăgubirie formulate împotriva oricărui asigurat și notificată asiguratorului.

Astfel, dacă se constată că vreunul dintre asigurați se face vinovat de producerea  vreunei daune în detrimentul companiei,  asigurătorul va prelua și va plăti în numele asiguratului și în condițiile poliței, respectivele despăgubiri.

În aceste condiții, chiar și în eventualitatea în care instanța ar constata existența vreunui prejudiciu produs de către pârât, prin neparticiparea fizică la trei ședințe ale Consiliului de Administrație (prejudiciu inexistent, de altfel, și fără acoperire legală), răspunderea asigurătorului RG S.A. este directă, pârâtul nemai având un raport juridic direct aferent obligației de despăgubire.

Prin urmare, chiar și în eventualitatea (nesusținută de legalitate și temeinicie) în care s-ar constata că pârâtul a produs un prejudiciu, existența poliției de asigurare paralizează orice raport juridic între acesta și reclamantă, unicul titular al obligației de despăgubire fiind RG.

Având în vedere considerentele de mai sus, pârâtul apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată, în cazul admiterii, nu poate fi satisfăcut de către acesta, aplicarea prevederilor poliței de asigurare lipsindu-l  de calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca nefondată. Referitor la temeiurile de drept invocate de către reclamantă, pârâtul precizează următoarele: este adevărat că art. 70 din Legea 31/1990 republicată prevede la aliniatul 2 că administratorii „sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora”, dar, prevederea mai sus citată, este o normă generală de la care legiuitorul a prevăzut derogări prin acte normative subsecvente.

Astfel, dispozițiile art. 2 alin 5 din HG 794/1991 cu modificările aduse prin HG 248/1992  elimină cuvântul „toate" când se referă la participarea administratorilor la ședințele consiliilor de administrație, ca o condiție a acordării indemnizațiilor.

„Indemnizațiile prevăzute la alineatele 3 și 4 se acordă numai în condiția participării administratorilor la ședințele Consiliului de Administrație..."

Prin urmare, dacă intenția legiuitorului ar fi fost alta, ar fi menținut sintagma „toate” din art.70 din Legea31/1990, ceea ce nu a făcut în actul normativ subsecvent și derogator. Mai  mult decât atât, un  alt act normativ derogator de la norma generală este și OUG 109/2011, care la art.8 alin.5 stipulează:

„Indemnizația fixă lunară a membrilor Consiliului de Administrație stabilită în condițiile alin.3 și 4 poate fi diferențiată în funcție de numărul de ședințe la care participă, de atribuțiile în cadrul unor comitete consultative și de alte atribuții specifice stabilite prin contractul de mandat”.

 Or, este evident din interpretarea literală a normei mai sus citate, că pe de o parte, legiuitorul prin sintagma „poate" a instituit o facultate și nu obligativitate în diferențierea indemnizațiilor administratorilor, iar pe de alta parte, prin introducerea criteriului participării la ședințele Consiliului de Administrație a prevăzut posibilitatea absenței la unele dintre acestea.

În orice situație, textul legal nu condiționează acordarea indemnizațiilor de participarea la ședințele Consiliului de Administrație, ci instituie o facultate a diferențierii acestora în funcție de mai multe criterii, printre care se numără și cel al participării la ședințe.

 Oricum, o astfel de facultate prevăzută de legiuitor trebuia să își găsească aplicare printr-o prevedere expresă în contractul de mandat încheiat între reclamantă și pârât. Împrejurarea că în acest contract de mandat nu este stipulată o astfel de prevedere (care să condiționeze indemnizația de participarea fizică la ședințele Consiliului de Administrație), nu înseamnă nimic altceva decât că reclamanta, ținând seama de caracterul facultativ (al diferențierii de cuantum și nu al acordării) nu a înțeles să folosească acest criteriu în calcularea indemnizației pârâtului.

De altfel, art.4.1 din contractul de mandat stipulează în mod clar:  „Administratul are dreptul de a primi de la data numirii,  lunar, pentru activitatea desfășurată în calitatea sa de membru al Consiliului de Administrație o renumerație fixă lunară brută în cuantum de 3390 RON”.

 Prin urmare, arată că renumerația acstuia este cu titlu de contraprestație, pentru întreaga activitate, și nicidecum pentru participarea acestuia, fizică, la ședințele Consiliului de Administrație.

Se mai arată că, pe lângă cele șapte obligații de confidențialitate, pârâtul mai avea alte 18 obligații și îndatoriri, iar participarea la ședințele Consiliului de Administrație este doar una dintre acestea.

Referitor la situațiile în care pârâtul și-a exercitat prin mandat funcția de administrator, în cadrul ședințelor Consiliului de Administrație, arată că : Indemnizația este modalitatea de remunerare a administratorului și prin urmare, nu se poate accepta ideea retragerii indemnizației în condițiile în care atribuția de participare la două din ședințe a fost exercitată prin mandat.

În continuare susține că nici reclamanta si nici chiar Curtea de Conturi nu au contestat reprezentarea pârâtului prin mandat, votul exprimat de acesta în cadrul Consiliului de Administrație fiind valabil exprimat iar deciziile luate producându-și efectele.

Reprezentarea prin mandat a pârâtului a fost doar modalitatea de complinire exclusiv a absenței fizice a acestuia și doar atunci când se afla în imposibilitate obiectivă de a participa în mod fizic la ședințele Consiliului de Administrație.

De altfel, în cele două situații în care pârâtul a acordat mandat de reprezentare în cadrul Consiliului de Administrație, reclamanta nu a constatat nici nelegalitatea și nici inoportunitatea acestei modalități de exercitare doar a uneia din atribuțiile funcției de administrator și doar sub aspectul complinirii absenței acestuia fizice.

 Dimpotrivă, arată că votul său acordat prin mandat a fost considerat valabil exprimat, a fost luat în considerare la luarea deciziilor circumscrise ordinii de zi, deciziile respective producându-și efecte.

A aprecia astăzi că votul exprimat în această modalitate reprezintă o încălcare a atribuțiilor pârâtului de administrator, dar fără a aprecia corelativ și cu privire la consecințele respectivului vot și nici în ceea ce privește hotărârile Consiliului de Administrație rezultante, nu reprezintă decât fie o asumare a propriei culpe de la momentul acceptării modalității de exprimare a votului prin mandat, fie o negare retroactivă a deciziilor luate în această modalitate.

Menționează că indemnizația este modalitatea de retribuire a funcției de administrator.  Aceasta reprezintă o contraprestație pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor aferente funcției. Prin urmare, în lipsa unei prevederi exprese, nu este suficientă absența fizică de la ședințele Consiliului de Administrație pentru ca reclamanta să fie în drept să pretindă restituirea acestor indemnizații.

Se susține faptul că toate celelalte obligații prevăzute în contractul de mandat au fost îndeplinite de către pârât în exercitarea funcției de administrator. Prin urmare, existența prestației administratorului nu poate acorda dreptul celeilalte părți contractuale de a solicita restituirea contraprestației.

Aceasta ar însemna o îmbogățire fără just temei a reclamantei cu toată munca depusă de pârât și deopotrivă, un prejudiciu în patrimoniul meu pentru toată activitatea prestata în calitatea de administrator fără a fi remunerat.

În probațiune, pârâtul solicită administrarea probei cu înscrisuri precum și cu interogatoriul reclamantei.

La data de 23 august 2018, pârâta RG S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat : admiterea excepției netimbrării și anularea cererii de chemare în judecată ca nefiind timbrată; admiterea excepției prematurității și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur formulată; admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile invocate în legătură cu neparticiparea pârâtului BT la ședințele Consiliului de Administrație din data de 21.07.2014 și 25.05.2015.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că, în perioada 01.08.2016 - 23.09.2016, CN CN C () a fost subiectul unui control efectuat de Camera de Conturi C............ În urma controlului au fost constatate o serie de abateri ce au fost consemnate în cuprinsul Raportului de control din XXX și a Deciziei nr. XXX (Proba 1).

Una dintre abaterile reținute privește fapta de a se fi efectuat cheltuieli nelegale cu indemnizațiile plătite administratorilor în condițiile neparticipării acestora la toate ședințele Consiliului de Administrație. Această faptă este descrisa la pag. 39 din Raportul de Control al Camerei de Conturi C........... (Abaterea nr. 6}, și este menționată la pag. 5, pct. II.1 din Decizia nr. XXX).

Pe fondul abaterii, Camera de Conturi C a reținut următoarele :

"În fapt, indemnizarea administratorilor s-a făcut integral, chiar și în perioada în care aceștia nu au participat în mod direct sau prin mandat la ședințele CA, în lipsa unui ROF al Consiliului de Administrație ce trebuia aprobat prin Hotărâre AGOA. și numai în baza prevederilor din contractul de mandat." [pag. 39 din Raportul de Control al Camerei de Conturi C...........]

În fapt, indemnizarea administratorilor s-a făcut integral, chiar și în perioada în care aceștia nu au participat în mod direct sau prin mandat la ședințele CA, în lipsa unui ROF al Consiliului de Administrație ce trebuia aprobat prin Hotărâre AGOA, și numai în baza prevederilor din contractul de mandat." [pag. 6 din Decizia Camerei de Conturi C........... nr. 39/2016]

În cadrul ședințelor de conciliere dintre CN C........... și Camera de Conturi C..........., conducerea CN C........... de declarat că își însușește abaterea constatată în legătură cu efectuarea de cheltuieli nelegale de personal,  însușirea abaterii este reținută la pag. 41 lit. g) din Decizia Camerei de Conturi C........... nr. 39/2016 (Proba 1).

În continuare arată că reclamanta CN C........... a contestat Decizia nr. XXX în contencios administrativ, sens în care pe rolul Tribunalului C a fost deschis Dosarul nr. XXX. Soluționând cauza, Tribunalul C a reținut că CN nu contestă existența abaterii, ci exclusiv modalitatea de implementare a măsurilor stabilite, motiv pentru care a respins contestația formulată în legătură cu Abaterea nr. 6 fără a o mai analiza pe fond. [pag. 30 din Sentința civilă nr. XXX (Proba 2)}.

Sentința civilă nr. 950/CA/2017 a rămas definitivă prin Decizia nr. 503/2018, Curtea de Apel C respingând recursul declarat de CN

În continuare arată că la 04.10.2017, CN a formulat o cerere de avizare a daunelor prin care a solicitat între altele, și plata sumei de 102.522 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin efectuarea de cheltuieli nelegale cu indemnizațiile administratorilor. (Proba 3).

Cererea de plată a fost întemeiată pe polița de asigurare nr. 8101110W privind răspunderea profesională a administratorilor / directorilor din cadrul CN C (Proba 5), și a fost motivată în fapt prin aceea că o parte dintre administratori au fost remunerați integral chiar șt în contextul neparticipării la toate ședințele Consiliului de Administrație.

Arată că  Gi a răspuns prin Adresa nr. XXX și a învederat că polița de asigurare nr. XXX ar putea fi activată doar în măsura în care s-ar atrage răspunderea civilă a uneia dintre persoanele asigurate prin poliță (Proba 3). Totodată, XXX a solicitat societății CN C să-i comunice următoarele documente și informații :

i)modul de calcul al prejudiciului invocat;

ii)documentele care au stat la baza calculului prejudiciului invocat;

iii)descrierea conduitei culpabile a Asiguraților;

iv)datele de identificare ale persoanelor vinovate de producerea așa-zisului prejudiciu;

v)daca există o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus obligarea Asiguraților la plata prejudiciului invocat de Companie;

 CN C........... nu a răspuns solicitărilor primite din parte G însă a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat plata sumei de 10.224 lei. Dezvolta argumentele pentru care se apreciază că pretențiile formulate de CN sunt neîntemeiate și în raport de care se solicită respingerea acțiunii.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de pretențiile formulate în legătură cu neparticiparea pârâtului BT la ședințele consiliului de administrație din 21.07.2014 șl 25.05.2015,  pârâta arată următoarele:

Acțiunea formulată de CN este parțial prescrisă întrucât s-a solicitat repararea unui prejudiciu presupus a fi fost cauzat prin fapte ilicite săvârșite la datele de 21.07.2014 și 25.05.2015, deci cu mai mult de 3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 2.523 NCC, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului de cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui. În speță, 

Reclamanta solicită repararea unui prejudiciu presupus a fi fost cauzat inclusiv prin neparticiparea pârâtului BT la ședințele Consiliului de Administrație din datele de 21.07.2014 și 25.05.2015. Cum acțiunea a fost formulată la 28.06.2018, adică la mai mult de 3 ani față de momentele la care au avut loc ședințele din 21.07.2014 și 25.05.2015, rezultă că pretențiile formulate în legătură cu ne participa rea pârâtului BT la aceste ședințe de CA sunt prescrise.

 Totodată, având în vedere natura faptelor imputate pârâtului BT (lipsa de la ședințele Consiliului de Administrație), susține că este evident că CN cunoștea, sau trebuia să cunoască de existența faptelor începând cu chiar ziua fiecărei ședințe de CA în parte.

Concluzionând, s-a solicitat să se observe faptul că acțiunea pendinte a fost formulată la mai mult de 3 ani de la data când CN a cunoscut, sau trebuia să cunoască despre nașterea dreptului material la acțiune, motiv pentru care se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei a susținut netemeinicia acțiunii raportat la următoarele aspecte:

 Inexistența unei fapte ilicite și a unei culpe în persoana pârâtului BT.

 Arată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul BT nu ar fi participat la ședințele Consiliului de Administrație din 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016,04.02.2016 și 15.02.2016.

 Sub acest aspect, au fost de părere că nici Raportul de control întocmit de Camera de Conturi C..........., și nici Decizia nr. 39/2016 nu pot fi privite ca fiind probe în susținerea afirmațiilor făcute de CN.

Astfel, în primul rând, actele emise de Camera de Conturi C sunt opozabile și obligatorii doar pentru CN, iar nu și pentru pârâții din prezenta cauza. Se face trimitere în acest sens la Decizia ICCJ nr. 17/2016, prin care s-a reținut că decizia Curții de Conturi este opozabilă doar unității verificate, iar nu și terților.

 În al doilea rând, susține că deși că Decizia nr. 39/2016 a fost contestată în instanță și că prin respingerea definitivă a contestației instanțele au reținut existența faptei ilicite și a prejudiciului, acest lucru nu este adevărat.

Se face trimitere în acest sens la mențiunile făcute la pag. 41 din Raportul de Control al Camerei de Conturi C, prin care se reține faptul că CN a recunoscut existența abaterii reținute.

Extras din Raportul de control al Camerei de Conturi C........... - pag. 41 g) Punctul de vedere ai conducerii entității verificate față de problemele rămase în divergență. În urma discuțiilor purtate cu conducerea entității la conciliere, aceasta își însușește abaterile constatate de echipa de audit, astfel că nu au rămas probleme în divergență, potrivit Notei de conciliere nr.32587/22.09.2016 (anexa nr.l).

Prin urmare, este adevărat că lui CN i-a fost respinsă contestația, însă acest lucru se datorează exclusiv recunoașterii venită din partea acesteia, iar nu ca urmarea faptului că problema ar fi fost analizată pe fond de către o instanță de judecată. Facem trimitere în acest sens la considerentele reținute la pag. 30 din Sentința civilă nr. 950/CA/2017.

Extras din Sentința civilă nr. 950/CA/2017 - pag. 30. Potrivit poziției procesuale exprimata de reclamanta aceasta arată că in cuprinsul notei de conciliere, abaterea constatată și modul de recuperare a prejudiciului va fi supusă aprobării AGA a companiei deoarece acesta este organul cu atribuții în acest sens, aspect fața de care se apreciază în sensul că nu poate fi reținută nelegalitatea măsurii dispuse care vizează obligația stabilita în sarcina conducerii entității contestatoare de a dispune măsurile legale ce se impun în vederea stabilirii mărimii și întingerii prejudiciului și pentru recuperarea acestuia.

În al treilea rând, arată că pentru ca instanța să poată analiza în mod nemijlocit problema participării sau neparticipării pârâtului BT la ședințele Consiliului de Administrație, este necesar ca CN să depună la dosar următoarele înscrisuri : lista de prezența la ședințele de CA din 21.07.2014, 25.05.2015,17.08.2015, 23.11.2015,11.01.2016,04.02.2016 și 15.02.2016; procesul-verbal și/sau minuta ședințelor în discuție; copia Hotărârilor de CA adoptate în respectivele ședințe. Acestea sunt înscrisurile în baza cărora instanța ar putea face o apreciere obiectivă în legătură cu situația faptică de dusă judecății, iar nu rapoartele interne constituite pro causa de către CN.

În al patrulea rând, s-a solicitat ca instanța să observe că prin Raportul Camerei de Conturi s-a reținut să persoanele responsabile de apariția abaterii sunt Directorul General IV și Șefa Biroului de Control Financiar Preventiv, doamna GA (pag. 40 din Raportul de control}. În aceste condiții, nu au înțeles pe ce se bazează afirmația prin care CN susține că responsabilitatea pârâtului BT ar fi fost constatată prin Decizia nr. 39/2016 a Camerei de Conturi C, și confirmată de instanțele de judecată prin respingerea contestației formulată de CN.

Concluzionând, se solicită să se constate că CN nu a probat împrejurarea că pârâtului BT ar fi lipsit de la ședințele Consiliului de Administrație din 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015,11.01.2016, 04.02.2016 și 15.02.2016, motiv pentru care, în speță, nu poate fi reținută existența unei fapte ilicite și/sau a unei culpe în persoana administratorului.

CN nu a făcut dovada faptului că pârâtul BT ar fi fost convocat în vederea participării la ședințele de CA din 21.07.2014, 25.05,2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11,01.2016,04.02.2016 și 15.02.2016.

Pentru a se putea reține existența unei fapte ilicite și/sau a unei culpe în persoana pârâtului BT, era necesar că CN să fi probat faptul că acesta a fost convocat în mod legal pentru ședințele de CA din 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016, 04.02.2016 și 15.02.2016.

Neparticiparea administratorului la ședința CA poate fi o faptă ilicită doar în condițiile în care acesta a fost convocat în mod valabil, iar nu și în condițiile în care administratorul nu a fost informat în legătură cu respectiva ședință.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în vederea participării administratorilor la ședințele Consiliului de Administrație, aceștia trebuie convocați cu suficient timp înainte.

"Convocarea pentru întrunirea consiliului de administrație va fi transmisa administratorilor cu suficient timp înainte de data întrunirii, termenul putând fi stabilit prin decizie a consiliului de administrație. Convocarea va cuprinde data, locul unde se va ține ședința și ordinea de zi".

În speță, CN invocă lipsa pârâtului BT de la ședințele de CA din 21.07.2014,25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016, 04.02,2016 și 15.02.2016, fără însă a și proba faptul că acesta a fost convocat în mod legal pentru respectivele ședințe.

Or, atâta vreme cât nu se poate face dovada faptului că administratorul ar fi fost convocat în mod corect pentru ședințele de CA din 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016, 04.02.2016 și 15.02.2016, eventuala lipsă a acestuia de la ședințele respective nu reprezintă o faptă ilicită.

Arată că plata indemnizației aferentă lunilor pentru care se susține că pârâtul BT ar fi lipsit de la ședințele CA nu reprezintă o faptă personală și culpabilă a acestuia.

Prin petitul cererii de chemare în judecată, CN a solcitiat obligarea pârâtului BT la plata sumei de 10.224 lei (în realitate este vorba despre o restituire), ce i-a fost achitată în lunile iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016 cu titlu de indemnizație administrator.

Există două aspecte relevante în legătură cu această împrejurare. În primul rând, s-a solicitat să se observe că plata indemnizației nu a fost făcută de pârâtul BT, ci de departamentul financiar-contabil al CN.

Prin urmare, dacă fapta ilicită invocată de CN constă în efectuarea unei plăți nedatorate, această conduită nu este imputabilă pârâtului BT, ci persoanei care a dispus efectuarea plății.

Într-un astfel de caz, pârâtului BT i s-ar putea imputa cel mult o plată nedatorată sau o îmbogățire fără justă cauză. În al doilea rând, s-a solicitat faptul că plata indemnizației aferentă lunile iulie 2G14, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016 a fost făcută ulterior momentului la care au fost ținute ședințele de CA.

 Or, dacă pârâtul a lipsit de la aceste ședințe, CN cunoștea, sau putea și trebuia să cunoască acest lucru, și putea foarte bine să nu plătească indemnizația aferentă lunilor în discuție.

Concluzionând, s-a solicitat să se observe că, plata indemnizației aferentă lunilor lunile iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016 a fost efectuată de departamentul financiar-contabil al CN, motiv pentru care nu s-ar putea reține săvârșirea unei fapte ilicite și/sau existența unei culpe în sarcina pârâtului BT.

 În continuare pârâta susține lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată pârâtului BT și prejudiciul invocat de CN.

Așa cum am arătat în cadrul secțiunii anterioare, pârâtul BT nu are nicio legătură cu fapta / operațiunea de plata a indemnizației de administrator aferentă lunilor iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016.

Faptul că pârâtul a primit respectiva plata nu înseamnă ci este și responsabilă de efectuarea ei.

În aceste condiții, singura faptă care teoretic s-ar putea reține în sarcina pârâtului BT, este aceea de a nu fi participat la ședințele de CA din 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015,11.01.2016, 04.02.2016 și 15.02.2016 [iar asta doar în condițiile în care se va proba că deși a fost convocat în mod legal, pârâtul a lipsit în mod nejustificat].

Problema cu această posibilă faptă ilicită, este că ea nu putea cauza, și nu a cauzat în fapt, prejudiciul a cărui reparație o solicită CN.

Argumentele care susțin această concluzie sunt următoarele :

 Prejudiciul nu a fost cauzat în mod direct de presupusa neparticipare a pârâtului BT la ședințele de CA, ci de efectuarea unei plăți nejustificate de către departamentul financiar-contabil al CN.

În măsura în care departamentul financiar-contabil al CN nu ar fi dispus efectuarea plății indemnizației aferente lunilor iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016. simpla neparticipare a pârâtului la respectivele ședințe de CA nu ar fi cauzat niciun prejudiciu.

Plata indemnizațiilor nu s-a efectuat în ziua ținerii ședințelor, ci câteva zile mai târziu, lată cum, avem o activitate (presupusa neparticipare la ședință) care s-a consumat fără ca în patrimoniul CN să se fi produs vreun prejudiciu, urmată de o altă activitate (efectuarea plății indemnizației), care nu are nicio legătură cu conduita pârâtului BT, și care de una singură a condus la provocarea unei presupuse pagube.

 Prin urmare, chiar de-ar fi să se rețină în sarcina pârâtului BT neparticiparea la ședințele Consiliului de Administrație în discuție, nu aceasta este fapta care a condus ia apariția presupusului prejudiciu invocat de CN. Concluzionând, s-a solicitat să se observe faptul că între fapta ilicită imputată pârâtului BT și prejudiciul invocat de CN nu există o legătură directă de cauzalitate, motiv pentru care se impune respingerea pretențiilor formulate.

S-a mai susținut și lipsa de temeinicie a cererii sub aspectul întinderii prejudiciului invocat.

CN solicită restituirea integrală a indemnizațiilor aferente lunilor iulie 2014, mai 2015, august 2015, noiembrie 2015, ianuarie 2016 și februarie 2016, în condițiile în care: participarea la ședințele Consiliului de Administrație reprezintă doar una dintre cele 39 de atribuții / obligații stabilite în sarcina administratorului prin art. 3 din Contractul de mandat; nu există întocmit un ROF al Consiliului de Administrație care să reglementeze ce se întâmplă atunci când administratorul lipsește de la o ședință de CA, însă își îndeplinește corespunzător toate celelalte obligații. Relevante în acest sens sunt inclusiv aspectele reținute prin Raportul de control al Camerei de Conturi C........... :

"în fapt, indemnizarea administratorilor s-a făcut integral chiar și în perioada în care aceștia nu au participat în mod direct sau prin mandat la ședințele CA, în lipsa unui ROF al Consiliului de Administrație ce trebuia aprobat prin Hotărâre AGOA. și numai în baza prevederilor din contractul de mandat...,." (pag. 39 din Raportul de Control al Camerei de Conturi C...........).

Așa cum se poate observa, abaterea reținută de Camera de Conturi C........... nu privește plata indemnizației, ci plata integrală a indemnizației, în condițiile neparticipării administratorilor la ședințele de CA.

În aceste condiții, există următoarele două întrebări ce se impun a fi analizate :

i)Ce se întâmplă atunci când administratorul nu își îndeplinește una din cele 39 de atribuții stabilite la art. 3 din Contractul de mandat?

Cui îi aparține culpa inexistenței unui ROF sau a unei clauze contractuale care să reglementeze regimul plății indemnizației de administrator pentru cazul în care acesta nu își îndeplinește una din multiplele atribuții stabilite în sarcina sa?

În ceea ce ne privește, apreciem că singurele răspunsuri rezonabile sunt următoarele:

Încălcarea uneia dintre cele 39 de atribuții stabilite în sarcina administratorilor prin art. 3 din Contractul de mandat nu poate avea ca efect decăderea administratorului din dreptul de a mai primi indemnizația. Cei mult, se poate aplica soluția reducerii indemnizației într-un mod proporțional cu numărul și importanța atribuțiilor încălcate.

În acest sens, este de remarcat faptul că participarea administratorului la ședințele Consiliului de Administrație nu este nici pe de parte cea mai importantă atribuție stabilită în sarcina administratorilor.

Pe de altă parte, având în vedere că contractul de mandat a fost redactat de CN și impus administratorilor sub formula „take it or leave it" [a se vedea sub acest aspect faptul că toate contractele de mandat încheiate de CN au aceleași clauze], raportat și la faptul că CN este cea care avea dreptul, dar și obligația, organizării activității companiei, deci inclusiv a activității Consiliului de Administrație, culpa în inexistenta unei reglementări care să stabilească ce se întâmplă cu indemnizația administratorilor pentru cazul în care aceștia lipsesc de la o ședință a Consiliului de Administrație aparține CN.

Existența acestei neregularități, precum și faptul că adoptarea unui ROF al Consiliului de Administrație era în sarcina AGOA, deci în sarcina CN, a fost reținută inclusiv prin Raportul de control al Camerei de Conturi C........... și prin Decizia nr. 39/2016.

Cum în lipsa unei astfel de reglementări nu se poate stabili concret dacă și cât ar trebui să se plătească administratorului care a lipsit de la o ședință de CA, CN nu ar putea solicita

- nici restituirea integrală a indemnizației, o astfel de măsură fiind injustă și de natură a conduce la o îmbogățire fără just temei în persoana CN;

- nici restituirea parțială, neexistând un criteriu obiectiv pe care judecătorul să-l poată aplica în soluționarea cauzei.

Concluzionând, s-a solicitat să se observe faptul că cererea prin care CN solicită restituirea integrală a indemnizațiilor în raport de neîndeplinirea uneia din cele 39 de atribuții stabilite în sarcina administratorilor, este neîntemeiată și se impune a fi respinsă.

În continuare arată că, având în vedere că Generali este chemată în judecată exclusiv din calitatea sa de asigurător de răspundere civilă, urmează ca această să poată fi obligată la repararea pagubei doar în măsura în care se va atrage răspunderea civilă a pârâtului BT. În plus, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată în legătură cu o împrejurare ce nu se circumscrie noțiunii de risc asigurat, urmează să facem și apărări proprii prin care să tindem exclusiv la respingerea pretențiilor formulate în contradictoriu cu Generali.

Polița nr.8101110W acoperă doar prejudicii cauzate direct prin fapta persoanelor asigurate. Fiind o asigurare de răspundere profesională, Polița nr. 810113.0W nu acoperă orice fel de prejudicii, ci doar acele prejudicii cauzate prin fapte culpabile al persoanelor asigurate.

Polița nr. 8101110W - ACOPERIRE - Secțiunea B - Acoperirea Companiei.

„Asigurătorul se obligă să acorde despăgubiri (inclusiv cheltuieli de judecată} Companiei, pentru daunele cauzate prin fapte culpabile de către Asigurați….."

Or, așa cum deja s-a arătat, presupusul prejudiciu în valoare de 10.224 lei nu a fost cauzat în mod direct prin fapta administratorului de a nu fi participat la ședințele Consiliului de Administrație, ci prin fapta departamentului financiar-contabil al CN, care a efectuat plata indemnizației în condițiile în care administratorul nu participase la ședință. Cum prejudiciul în discuție nu este rezultatul direct al unei fapte personale a administratorului, în calitatea sa de persoană asigurată, Polița nr. XXX nu poate fi activată. Este adevărat că CN ar putea solicita administratorului să restituie indemnizația pe temeiul plății nedatorate sau al îmbogățirii fără justă cauză, însă aceste situații au natura unor fapte juridice licite, și nu sunt acoperite prin Polița nr, XXX.

Concluzionând, s-a solicitat ca instanța să observe faptul că prejudiciul invocat de CN nu este rezultatul unei fapte culpabile ilicite a pârâtului BT, motiv pentru care Polița de asigurare nr. 8101110W nu poate fi activată și, astfel, se impune respingerea pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâta Generali, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.

La data de 12 septembrie 2018, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta RG SA, și  pârâtul BT, prin care s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea apărărilor formulate, ca nefondate.

La termenul din data de 21.11.2018, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, a unit cu fondul excepția lipsei calitătii procesual pasive a pârâtului BT, și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru motivele expuse în cuprinsul acestei încheieri.

 În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat și a administrat la propunerea părților, proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:

 Prin hotărârea Consiliului de Administratie al CN din data de 13.06.2014, pârâtul. TB a fost numit în calitate de membru provizoriu al consiliului de administratie.

La data de 18.08.2014,  între CN CN SA și dl. TB a fost încheiat contractul de mandat (administrare) din data de 18.08.2014 (înregistrat de către reclamantă sub nr. 29784/19.09.2014).

 Conform dispozitiilor din contractul de mandat - art. 3 administratorului îi reveneau o serie de obligații, printre care și cea prevazută la pct. 3.2.7 din Contract, si anume „participarea la ședintele Consiliului de Administratie și la adoptarea hotărârilor acestui organ, prin vot". (filele 14-21 dosar.)

La data de 08.01.2016 între reclamanta CN CN SA și pârâta RG S.A. a fost încheiată polița de asigurare  de răspundere civilă a Administratorilor  și Directorilor execiutivi nr 8101110W. (fila 270-282 dosar).

Potrivit Poliței nr. XXX - ACOPERIRE - Secțiunea B - Acoperirea Companiei:„Asigurătorul se obligă să acorde despăgubiri (inclusiv cheltuieli de judecată} Companiei, pentru daunele cauzate prin fapte culpabile de către Asigurați….."

În perioada 01.08. - 23.09.2016 o echipa de auditori publici externi a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi C, în temeiul Legii nr. 94/1992 a delegațiilor nr. 304-305/31.08.2016 a efectuat „Controlul privind situația, evoluția modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului, precum legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor" la C.N. CN S.A. C pentru perioada 2014-2016.

Printre constatările formulate de echipa de auditori ai Curții de Conturi în raportul de control nr. XXX se numără și abaterea 6: „Efectuarea de cheltuieli de personal nelegale cu indemnizațiile pentru administratori, în condițiile neparticipării acestora la ședințe în mod direct, în sumă de 128.620 lei (sumă brută), pentru perioada 2014-2016", considerându-se încălcate prevederile art.14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ale art. 70 din Legea nr 31/1990 republicată și art. 3.1 din contractul de mandat.

Pentru abaterea constatată de către echipa de auditori, respectiv „Efectuarea de cheltuieli de personal nelegale cu indemnizațiile pentru administratori, în condițiile neparticipării acestora la ședințe în mod direct, în sumă de 128.620 lei (sumă brută), pentru perioada 2014-2016", recomandările formulate în raportul de control sunt:

- „stabilirea mărimii și întinderii prejudiciului, reprezentând indemnizații nelegale plătite la administratori, precum și luarea măsurilor de recuperarea a acestuia;

- efectuarea regularizărilor cu bugetul consolidat al statului pentru contribuțiile asigurat si angajator virate și nedatorate."

Prin măsura prevăzuta la Cap. II pct. I din Decizia nr. XXX, Curtea de Conturi a dispus luarea masurilor legate pentru stabilirea mărimii si întinderii prejudiciului,  reprezentând indemnizații nelegale plătite administratorilor, precum si luarea măsurilor de recuperare a acestuia si pe cale de consecință, efectuarea regularizărilor cu bugetul consolidat al statului pentru contribuțiile virate și nedatorate.

Potrivit Anexei nr 1 la acest raport și din raportul de control nr. 32756/23.09.2016 al Curții de Conturi, dl. BT nu a fost prezent la 7 (șapte) ședințe ale Consiliului de Administrație, respectiv ședințele din data de 21.07.2014, 25.05.2015, 17.08.2015, 23.11.2015, 11.01.2016, 04.02.2016//15.02.2016.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului BT, instanța analizând motivele invocate de către pârât în susținerea acesteia, o va respinge ca fiind neîntemeiată raportat la următoarele argumente:

În susținerea acestei excepții pârâtul a arătat că în acord cu secțiunea B din  poliță, asigurătorul se obligă să acorde  despăgubiri pentru daune cauzate prin fapte culpabile ale asiguraților, daune ce rezultă din orice solicitare de despăgubirie formulată împotriva oricărui asigurat și notificată asiguratorului.

Astfel, dacă se constată că vreunul dintre asigurați se face vinovat de producerea a vreunei daune în detrimentul companiei,  asiguratorul va prelua și va plăti în numele asiguratului și în condițiile poliței, respectivele despăgubiri.

Instanța reține că, în condițiile în care reclamanta solicită stabilirea culpei pârâtului persoană fizică în producerea prejudiciului prin încasarea unor sume de bani neîndreptățite în calitatea sa de administrator în cadrul companiei, fiind invocate apărări de fond cu privire la participarea sau neparticiparea acestuia la ședințele consiliului de administrație, la respectarea clauzelor contractului de mandat încheiat între părți, iar o eventuală admitere a actiunii ar conduce la stabilirea culpei acestuia, instanța apreciază că pârâtul BT deține calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.

Mai mult decât atât acțiunea reclamantei a fost formulată în sensul constatării cuplei pârâtului-asigurat la producerea prejudiciului și în subsidiar în condițiile  stabilirii vinovăției să se dispună obligărea asiguratului cât și asigurătorului la plata despăgubirilor în solidar, astfel că potrivit principiului disponibilitătii părților, reclamanta a stabilit cadrul procesual și a justificat calitatea procesual pasivă a celor doi pârâți.

Soluția dată pe fondul cauzei, în eventualitatea admiterii acțiunii, rămâne la latitudinea instantei de judecată dacă va obliga în solidar pârâtii la plata despăgubirilor sau va da efect contractului de asigurare și va obliga doar asigurătorul al plata sumelor de bani, cu toate acestea, calitate procesual pasivă, (pentru o bună administrarea probelor și o deplină cercetare judecătorească), deține și asiguratul întrucât împotriva acestuia se va stabili dacă deține o culpă sau nu în cauzarea așa-zisului prejudiciu.

În cauză, instanța apreciază că pârâtul BT este persoană interesată în cadrul acestei actiuni în răspundere contractuală, și în consecință, va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BT, invocată de acesta prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția prescripției  dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul în cuantum de 5.782 lei reprezentând prejudiciu rezultat din neparticiparea pârâtului BT la ședințele Consiliului de administrație din data de 21.07.2014 și 25.05.2015, invocată de către pârâta RG S.A., prin întâmpinare, instanța urmează a o admite raportat la următoarele aspecte:

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata prejudiciul cauzat prin fapte ilicite săvârșite de către pârâtul BT la datele de 21.07.2014 și 25.05.2015,  și anume neparticiparea acestuia la ședintele consiliului de administrație al reclamantei, suma reprezentând contravaloarea indemnizațiilor plătite de reclamantă acestuia din urmă.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prin ordinul de plată nr. 1030/06.10.2014 reclamanta a achitat pârâtului suma de 6.219 lei reprezentând indemnizația aferentă lunii iulie 2014.(file 212 vol II dosar).

Prin ordinul de plată nr. XXX, reclamanta a achitat pârâtului suma de 2.392 lei reprezentând indemnizația aferentă lunii mai 2015 (fila 214 vol II dosar).

Poptrivit dispozițiilor art 2500 C.Civ:” Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”

 Art.2.517 C.Civ.:” Termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.”

Potrivit art. 2523 C.Civ. :”prescripția extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Astfel, instanța constată că reclamanta a achitat pârâtului sumele de bani aferente indemnizațiilor pentru lunile iulie 2014 și mai 2015, ulterior neparticipării acestuia la ședințele consiliului de adminitrație.

Pentru ședința din data de 21.07.2014 reclamanta a achitat indemnizația la data de 06.10.2014, având la dispoziție proceusl verbal al adunării- fila 174 vol II dosar.Pentru ședința din data de 25.05.2015, reclamanta a achitat indemnizația în aceeași zi, având dovada neprezentării acestuia la ședință- mandatul acordatul de către pârât numitului Ionescu- fila 177 vol II dosar.

Pe cale de consecință, insatnța reține faptul că dreptul material la acțiune al reclamantei a luat naștere la momentul efectuării plăților, aceasta cunoscând faptul că acesta nu s-a prezentat la ședințele consiliului și sau și-a desemnat reprezentant.

Ori, având în vedere că prezenta actiune a fost formulată la data de 28.06.2018, la mai bine de 4 și respectiv 3 ani, cu depășirea termenului de prescripție instanța constată că pretențiile în cuantum de 5.782 lei reprezentând indemnizațiile aferente lunilor iulie 2014 și mai 2015 sunt prescrise.

Instanța va înlătura susținerile reclamantei cu privire la curgerea termenului de prescripție de la data comunicării raportului curții de conturi prin care a fost constatat prejudiciul ca fiind neîntemeiate.

Astfel, reclamanta a cunoscut faptul că pârâtul nu s-a prezentant la ședintele consiliului și sau și-a desemnat un mandatar, (ceea ce în opinia acesteia reprezintă încălcarea clauzelor contractuale și legale) și cu toate acestea a efectuat plata. Nu se poate susține, în mod judicios că aceasta a cunoscut încălcarea obligațiilor contractuale și prejudicierea sa printr-o plată nedatorată doar la momentul comunicării raportului de control, reclamanta fiind un profesionist.

Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în ceea ce privește suma de 5.782 lei, reprezentând contravaloarea indemnizațiilor aferente lunilor iulie 2014 și mai 2015, și pe cale de consecință va respinge acțiunea în ceea ce privește aceste sume de bani, ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește fondul cauzei, și anume obligarea pârâților la plata diferenței până la suma de 10.224 lei reprezentând contravaloarea indemnizației aferente lunilor august și noiembrie 2015, instanța urmează a respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei raportat la următoarele argumente.

Instanța ia act că reclamanta a solicitat restituirea indemnizațiilor aferente lunilor august și noiembrie 2015, iar în ceea ce privește  indemnizațiile aferente lunilor ianuarie și februarie 2016 aceasta a specificat că acestea au fost restituite de către pârâtul BT.

 Pe cale de consecință, instanța ia act de faptul că limita investirii acesteia pe fondul cauzei îl reprezintă prejudiciul cauzat reclamantei în referire strictă la indemnizațiile aferente lunilor august și noiembrie 2015.

Așadar, reclamanta solicită restituirea integrală a indemnizațiilor aferente lunilor august 2015, noiembrie 2015, în temeiul raportului contractual reprezentant de contractul de mandat  din data de 18.08.2014.(filele 14-20).

Conform dispozițiilor art. 1270 din Codul civil privind forța obligatorie a contractului, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.

În temeiul contractului, creditorul are dreptul să utilizeze toate mijloacele juridice oferite de legiuitor pentru a obține executarea în natură a prestațiilor ce i se datorează de către debitor, iar în condițiile neexecutării obligațiilor de catre debitor, intervine răspunderea contractuală a acestuia din urmă, care este răspunzător de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligat să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 1350 alin. 3 din Codul civil „Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”

Pe cale de consecință, răspunderea contractuală este o răspundere specială, derogatorie, de strictă aplicabilitate, creditorul, pentru a obține repararea prejudiciului, neputând alege între cele două răspunderi civile delictuală sau contractuală, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Așadar, raportul juridic obligațional dintre creditorul prejudiciat și debitorul-autor al faptei ilicite cuprinde obligații particulare și relative, potrivit clauzelor speciale stabilite prin acordul lor, nefiind posibil nici cumulul și nici alegerea de către creditor a unei anumite răspunderi.

Potrivit  convenției părților, pârâtul BT avea un număr de 39 de atribuții în calitatea sa de adminitrator al companiei, printre care și cea prevăzută la art. 3 pct. 3.2.7 :” participarea la ședintele Consiliului de adminsitrație  și la adoptarea hotărârilor acetsui organ, prin vot.

Potrivit art. 4, pct. 4.1 „ administratorul are dreptul  de a primi  de la data numirii, lunar pentru activitatea desfășurată în calitatea sa de membru al Consiliului de Administrație  o remunerație fixă lunară brută în cuantum de 3.390 lei. În considerarea art 2013 teza 2 N.C.Civ,, începând cu data numirii în calitate de administrator provizoriu, societatea va plăti remunerația stabilită astfel începând cu luna în curs  datei aprobării”.

Astfel părtile au stabilit o remunerație fixă lunară în vederea îndeplinirii de către pârât a tuturor obligațiilor sale în calitate de administrator societar și nu doar în ceea ce privește participarea acestuia la ședințele consiliului de administrație.

Condițiile răspunderii civile contractuale sunt reglementate prin dispozițiile art. 1350 din Codul civil, în sensul că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Din conținutul textului legal se desprind elementele constitutive al răspunderii contractuale: săvârșirea de către debitor a unei fapte ilicite constând în aceea că, fără justificare, nu a executat integral sau doar parțial, ori nu a executat în mod corespunzător obligațiile asumate printr-un contract valabil încheiat, existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu

În ceea ce privește fapta ilicită, instanța are în vedere faptul că pârâtul BT, în calitate de administrator, nu a participat la ședințele Consiliului de Administrație din datele de 17.08.2015 și 23.11.2015(a acordat mandat domnului Ionescu), astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, aspecte recunoscute și de către pârâtă prin apărările formulate.

Potrivit dispozițiilor art. 18 pct. 33 din Statutul CN - S.A. C........... reglementat prin H.G. nr. 517 din 24 august 1998 privind înființarea CN S.A. C........... „ Răspunderile și obligațiile administratorilor care formează Consiliul de administrație sunt reglementate de dispozițiile Codului comercial și ale Codului civil, referitoare la mandat, de cele speciale prevăzute în legea societăților comerciale, precum și de cele cuprinse în prezentul statut și în contractul de mandat.”

Potrivit art. 70 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora.

Cu privire la prejudiciul cauzat în patrimoniul creditorului, instanța constată faptul că reclamanta a evaluat prejudiciul la suma de 10.224 lei reprezentând indemnizațiile lunare încasate integral de către pârât.

În acest sens instanța reține faptul că prin clauza inserată la art. 4.1 din contract se menționează că administratorul are dreptul de a primi de la data numirii, lunar pentru activitatea desfășurată în calitatea sa de membru al Consiliului de Administrație, o remunerație netă în cuantum de 3.390 lei lunar.

Instanța constată faptul că pârâtul nu avea doar obligația de a participa la ședințele Consiliului de Administrație, obligație pentru care era îndreptățită să fie remunerată cu suma de 3.390 lunar, ci activitatea pârâtului BT, în calitate de administrator, reprezenta un cumul de obligații și atribuții inserate la pct. 3 din contract.

De asemenea, instanța reține faptul că prin contractul de mandat încheiat între părți nu s-a menționat acordarea unei indemnizații pentru fiecare dintre obligațiile stabilite în sarcina administratorului care cumulat ar fi însemnat 3.390 lei, ci remunerația stabilită cuprindea global toate atribuțiile.

Ori, instanța nu poate avea în vedere calculul matematic privind valoarea prejudiciului efectuat de către pârât prin chiar cererea introductivă, reținându-se că  în cursul lunilor august și noiembrie 2016 au avut loc doar două ședinte, sens în care pârâtul ar datora întreaga indemnizație primită.

În continuare potrivit art. 8.1 din contractul de mandat (administrare) nr. 1/04.02.2013, administratorul răspunde pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin reglementările și dispozițiile legale, prevederile actului constitutiv, hotărârile AGA, precum și a obligațiilor asumate prin contract”.,

Potrivit  art. 9.2 lit. d  din contractul de mandat s-a prevăzut posibilitatea rezilierii contractului de către oricare dintre părți în cazul în care cealaltă parte își încalcă sau este în culpă, în mod semnificativ, cu privire la obligațiile prevăzute la art. 3 și 5 din contract sau la orice altă obligație din contract.

Văzând aceste dispoziții instanța constată că singura sancțiune prevăzută în contract pentru neîndeplinirea unei obligații, în speță neparticiparea la toate ședințele Consiliului de Administrație, o reprezenta rezilierea contractului de mandat, iar nu restituirea integrală a indemnizațiilor primite.

Pe de altă parte, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta nu a determinat prejudiciul cauzat de către pârât prin neparticiparea la două ședințe ale consiliului de administrație luând în considerare cumulul obligațiilor pe care acesta trebuia să le îndeplinească.

Și anume nu a cuantificat valoarea acestor absențe din valoarea integrală a indemnizației lunare ci s-a limitat la a solicita restituirea întregii remunerații deși reclamantul avea și alte obligații de îndeplinit și pe care, în lipsa unor dovezi, instanța poate aprecia că și le-a îndeplinit.

În continuare, instanța va înlătura susținerile petentei în referire la aplicabilitea în cauză a dispozițiilor art 8 din OUG 109/2011 coroborată cu dispozițiile art 70 din Legea nr. 31/1990,  și dispozițiile HG br 794/1991, ca fiind neînetemiate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 0 5 din O.U.G. nr. 109/2011 (aprobată prin Legea 111/2016),: „ (2) Remunerația membrilor consiliului de administrație este stabilită, de către autoritatea publică tutelară, prin contractul de mandat, în structura și limitele prevăzute la alin (3) și (4). [...]

 (5) Indemnizația fixă lunară a membrilor consiliului de administratie stabilită în conditiile alin (3) și (4) poate fi diferentiată in functie de numarul de ședinte la care participă, de atributiile în cadrul unor comitete consultative și de alte atributii specifice stabilite prin contractul de mandat."

Potrivit dispozițiilor art 70 din Legea nr. 31/1990 art. 70 din Legea nr.31/1990 republicată: „

(1) Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restrictiile arătate în actul constitutiv.

 (2) Ei sunt obligați să ia parte la toate adunarile societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora."

Potrivit  art. 2 alin. 3-5 din H.G. nr. 794/1991 (cu modificările aduse prin H.G. nr. 248/1992), :

 „(3) Administratorii din afara societatii se remunerează cu o indemnizatie lunară stabilită de consiliul imputernicitilor statului, de pâna la 20% din salariul fix brut al directorului sau, după caz, al directorului general al societătii.

(4) Administratorii numiti in comitetul de directie se remunerează cu o indemnizatie lunară suplimentară, stabilită  de consiliul de administratie, de pâna la 5% din salariul fix brut al directorului general sau, după caz, al directorului societății.

(5) Indemnizatiile prevazute la alin.3 și 4 se acordă numai cu condiția participării administratorilor la ședintele consiliului de administrație sau, după caz, ale comitetului de directie și a respectării prevederilor art. 104 din Legea nr. 31/1990 referitoare la regularitatea ședințelor."

La interpelarea instanței de judecată, reclamanta a precizat faptul că pârâtului BT nu i-a fost acordată o indemnizație lunară suplimentară sau specială în vederea participării la ședințele consiliului de administrație, această obligație de participare fiind  remunerată cumulativ cu celelalte obligații contractuale, respectiv potrivit remunerației fixe lunare conform contractului de mandat.

În atare condiții instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozoițiile privind obligativitatea participării fizice la toate ședințele consiliului de administrație, pe de o parte întrucât părțile nu au prevăzut obligația în chiar contractul de mandat și pe de altă parte, în măsura în care ar fi aplicabile dispozițiile generale prevăzute de textele legale mai sus enumerate, ar fi trebuit ca părtile să stabilească și o remunerație aferentă.

 Astfel, trebuiesc aplicate în integralitate dispozițiile legale și nu fracționar în funcție de interesul părtii care le invocă.

Totodată instanța are în vedere și concluziile deciziei nr. 39/2016 al Curții de Conturi, evocat chiar de către reclamantă, care a recomandat reclamantei în capitolul II pct.I :”- „stabilirea mărimii și întinderii prejudiciului, reprezentând indemnizații nelegale plătite la administratori, precum și luarea măsurilor de recuperarea a acestuia;

Astfel, prin măsura prevăzuta la Cap. II pct. I din Decizia nr. xxx, Curtea de Conturi  trasat liniile îndeplinirii obligației de a recupera prejudiciul cauzat reclamantei prin cheltuielile nelegale cu plata indemnizațiilor administratorilor în sensul stabilirii mărimii si întinderii prejudiciului, reprezentând indemnizații nelegale plătite administratorilor, precum si luarea măsurilor de recuperare a acestuia .

Ori, reclamanta în prezenta cauză nu a stabilit marimea și întinderea prejudiciului prin stabilirea în mod exact a valorii prejudiciului reprezentat de neprezentarea fizică a adminsitratorilor la acele ședințe din valoarea totală a indemnizației lunare.

Pe cale de consecință, instanța urmează a constata că acest prejudiciu nu este cuantificat, și totodată nu este justificat de restituirea integrale a indemnizației astfel cum a fost solicitată de reclamantă in condițiile în care administratorul avea și alte atribuții de îndeplinit lunar potrivit contractului de mandat încheiat de părti și pe care, în lipsa unor probe precum și a tăgăduirii acestora de către reclamanta, se prezumă că și le-a îndeplinit întocmai.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta ilicită, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin neparticiparea pârâtului-adminsitrator la ședințele Consiliului de Administrație din datele de17.08.2015, 23.11.2015, i s-a cauzat un prejudiciu în cuantumul pretins.

Astfel, instanța reține că, prin probatoriul administrat, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu prin fapta ilicită a pârâtului BT, dar nici existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, sens în care va respinge acțiunea, ca nefondată.

În ceea ce o privește pe pârâta RG SA, instanța reține că potrivit poliței de asigurare nr. xxx care face parte integrantă din Contractul de asigurare de „răspundere profesională” a administratorilor și directorilor din cadrul CN S.A. C..........., în conformitate cu prevederile Articolelor 1-14 din „Specificația” anexată documentației privind achiziția serviciilor Asigurarea de „răspundere profesională” a administratorilor și directorilor din cadrul companiei pentru perioada 24.12.2015- 23.12.2016.

Potrivit  clauzelor  poliței de asigurare, calitatea de asigurați revine și celor șapte membri ai Consiliului de Administrație pentru atribuțiile de management sau supraveghere care le-au fost încredințate sau delegate în conformitate cu legea, statutul companiei sau contractul de mandat, fiind acordate despăgubiri pentru prejudicii financiare cauzate de asigurate unei terțe persoane care sunt consecința săvârșirii unor fapte culpabile în timpul și în legătură cu desfășurarea atribuțiilor de serviciu în funcțiile încredințate.

Intrucât  instanța nu a reținut în sarcina pârâtului BT, persoană asigurată, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale privind existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, prin neparticiparea la ședințele Consiliului de Administrație din datele de 17.08.2015, și 23.11.2015, nu se poate aprecia că aceasta a cauzat o pierdere financiară printr-o faptă culpabilă, astfel cum sunt definite în „Condiții de asigurare pentru răspunderea civilă a administratorilor și directorilor”, pentru a fi atrasă răspunderea pârâtei RG SA.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta RG SA, ca nefondată.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei RG SA  de a obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care se va respinge acțiunea formulată, instanța o va admite, raportat la următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Astfel, la fila 257 vol II dosar se află factura fiscală nr. 61/04.10.2018 care evidențiază onorariul avocațial de 11.101,03 de lei  reprezentând contravaloarea onorariului perceput în vederea reprezentării conform contractului de asistență juridică nr. XXX, contract având obiect reprezentarea și asistarea juridică in prezenta cauză  a pârâtei RG SA și totodată la fila 258 vol II dosar se află dovada achitării acestuia potrivit extrasului de cont din data de 29.10.2018.

Față de cele expuse, instanța urmează a obliga reclamanta la plata către pârâta RG SA  sumei de 11.101,03 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

 Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BT, invocată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune față de debitul în cuantum de 5.782 lei reprezentând prejudiciu rezultat din neparticiparea pârâtului BT la ședințele Consiliului de administrație din data de 21.07.2014 și 25.05.2015, invocată de către pârâta GRAA S.A., prin întâmpinare.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta CN” ..., formulată în contradictoriu cu pârâții BT cu sediul în și RG S.A., în ceea ce privește debitul în cuantum de 5.782 lei prejudiciu rezultat din neparticiparea pârâtului BT la ședințele Consiliului de Administrație din data de 21.07.2014 și 25.05.2015, ca fiind prescrisă.

Respinge, în rest acțiunea formulată de reclamanta CN”, în contradictoriu cu pârâții BT și RG S.A., ca fiind neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâta RG S.A.,  sumei de 11.101,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 20 februarie 2019.

PRESEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare