Conform art. 1 alin. 3 din og 13/2011 „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare

Prin sentinţa civilă nr. 4900 din data de 24.06.2016 Judecătoria Baia Mare a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta SC O V I G SA, în contradictoriu cu pârâtul B R, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 04.05.2013 s-a produs o inundaţie la apartamentul nr. -- situat în -----, proprietatea numitului Ş G. Imobilul acestuia era asigurat la societatea reclamantă cu poliţa F nr. 0076065261 în baza căreia reclamanta a procedat la întocmirea dosarului de daună nr. BF/CEN/13/20536603 şi i-a achitat asiguratului său, în urma producerii riscului asigurat, suma totală 2229 lei, reprezentând prejudiciul încercat de acesta.

Reclamanta a arătat că potrivit susţinerilor proprietarului imobilului asigurat, acea inundaţie s-a produs din vina pârâtului B R, proprietarul apartamentului situat la etajul 4, deasupra sa.

La data de 22.05.2013 d-l Ş G a formulat cerere de despăgubire pentru suma de mai sus, iar conform declaraţiei de daună a asiguratului, în urma producerii evenimentului asigurat la data de 04.05.2013, în imobilul proprietatea sa au fost afectate instalaţia electrică, zugrăveala, s-au spart becuri, s-a spart o oglindă.

La data de 08.05.2013 a fost încheiat de inspectorul de daune şi procesul verbal de constatare a daunelor care expune pagubele cauzate, în cuprinsul său făcându-se menţiunea că acesta s-a încheiat fără prezenţa martorilor deoarece nici un vecin nu era acasă la acel moment.

În scopul soluţionării dosarului de daună, reclamanta a depus la dosar declaraţiile luate martorilor A V şi B A A în legătură cu prejudiciul suferit de proprietarul imobilului asigurat, persoane care au arătat că l-au vizitat pe acesta după producerea riscului asigurat.

Instanţa a încuviinţat în cauză audierea acestor două persoane în calitate de martori, însă prezent a fost numai martorul A V. Despre celălalt martor B A, conform procesului verbal de executare a mandatului de aducere, acesta nu a putut fi găsit la adresa indicată.

Din depoziţia martorului A V reiese că îl cunoaşte pe proprietarul imobilului asigurat Ş G, pe care l-a vizitat după ce apartamentul acestuia fusese inundat, unde a constatat că tavanul fusese inundat cu apă şi căruia i s-a spus de către Ş G că vina îi aparţine vecinului care locuieşte deasupra imobilului său. Martorul a mai declarat că la acea dată a constatat că fusese afectată şi instalaţia electrică a imobilului, fără însă a-aşi aminti dacă imobilul mai fusese inundat şi altele încăperi (aşa cum s-a menţionat în procesul verbal de constatare a daunelor din 08.05.2013 şi nici aspecte legate de distrugerea oglinzii din acel apartament.

Temeiul juridic invocat de reclamantă în susţinerea cererii deduse judecăţii îl constituie prevederile art. 1376 cod civil şi art. 2210 cod civil.

Art. 1376 cod civil vizează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, iar conform al. 1 „oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”. Art. 1377 arată că, în înţelesul dispoziţiilor art. 1376, are paza lucrului proprietarul.

Pârâtul din prezenta cauză nu a contestat calitatea sa de proprietar al imobilului apartament situat deasupra celui în care locuieşte d-l Ş G, proprietarul  imobilului asigurat la societatea reclamantă.

Pentru a interveni răspunderea pentru fapta lucrurilor este necesar să se demonstreze că fapta ilicită s-a datorat acţiunii bunurilor, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe între aşa-zisul comportament al lucrului şi prejudiciu.

În cauză reclamanta nu a dovedit că în urma producerii riscului asigurat la data de 04.05.2013 culpa îi aparţinea pârâtului.

Din declaraţiile martorului audiat nu rezultă că pârâtul este vinovat de producerea prejudiciului cauzat asiguratului reclamantei. Nu s-a dovedit fapta proprie a pârâtului.

Pentru considerentele mai sus expuse a respins acţiunea civilă formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta reclamantă SC O V I G SA care a solicitat admiterea apelul formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul obligării intimatului la plata sumei de 2.229 lei reprezentând contravaloare despăgubiri; la plata sumei de 503,89 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare de la data de 04.06.2013 şi până la data de 10.10.2016 (data formulării cererii de apel); la plata dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată efectuate în fond şi în apel.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâtul B R solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să oblige pârâtul la plata sumei de 2.229 de lei reprezentând contravaloare despăgubiri, a dobânzii legale de la data de 04.06.2013 până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că, în data de 04.05.2013 s-a produs o inundaţie la apartamentul nr. --7 din ----, proprietatea S G.

Conform celor consemnate în declaraţia dată de proprietarul apartamentului, numitul Somcherechi Gavrila, şi din declaraţia numiţilor A V şi B A A, reiese că inundaţia s-a produs din vina pârâtului B R, vecinul de la etajul 4.

Apartamentul nr. 7 era asigurat la societatea apelantei reclamante cu poliţa F nr. 007606261. Având în vedere prevederile contractului de asigurare seria/ nr. F 007606261, cât şi cererea de despăgubire formulată de asigurat, societatea apelantei reclamante a procedat la întocmirea dosarului de dauna nr. BF/CEN/13/20536603 şi a achitat despăgubiri asiguratului său, pentru prejudiciul suferit - risc asigurat, sumă totală în cuantum de 2.229,00 lei. Conform art. 2210 din Noul Cod civil (art.22 din Legea nr. 136/1995), "în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane".

Având în vedere dispoziţiile art. 1376 din Noul Cod civil, apelanta reclamantă a înţeles să recupereze suma achitată cu titlu de despăgubire de la pârâtul B R, proprietarul apartamentului de la etajul superior, conform art. 2210 din Noul Cod civil (art. 22 din Legea nr. 136/1995), întrucât se face vinovat de inundaţie.

Având în vedere Decizia nr. XXIII/19.03.2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că "în aplicarea dispoziţiilor art. 2 din legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, natura juridică a acţiunii în regres exercitată de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unul accident, este comercială iar nu civila", dispoziţiile O.G. nr. 13/2011, solicită obligarea pârâtului şi la plata dobânzii legale aferentă sumei de 2.229,00 lei de la data plata despăgubirilor 04.06.2013, şi până la achitarea integrală a debitului.

Pârâtul B R, a formulat în mod tardiv întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acţiunii apelantei reclamante apreciind că nu este vinovat de producerea inundaţiei, deşi:

1. Locuieşte la apartamentul imediat superior apartamentului asigurat de către apelanta reclamantă.

2. Din planşele foto se vede foarte clar faptul că apartamentul asigurat de către apelanta reclamantă a fost inundat.

3. Nu susţine şi nici nu face dovada, că ar fi fost efectuate reparaţii de către asociaţia de proprietari la conducta de apa care s-a defectat.

4. Nu susţine că ar fi fost inundat la rândul său de către vreun alt vecin.

5. Nu a adus nicio contraprobă celor deţinute de apelanta reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 4900/2016 pronunţată în dosarul 66592/299/2014 al Judecătoriei Baia Mare, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că "În cauza reclamanta nu a dovedit că în urma producerii riscului asigurat la data de 04.05.2013, culpa îi aparţinea pârâtului. Nu s-a dovedit fapta proprie a pârâtului".

Apreciază că sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este nelegală, dată cu o greşită aplicare şi interpretare a legislaţiei în vigoare şi probatoriului administrat în cauză.

A promovat prezenta acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtului întemeiată pe art. 1349 şi art. 1376 Cod civil (răspunderea civilă delictuală pentru fapta lucrului), arătând detaliat în cererea introductivă de instanţa considerentele din care rezultă fără putinţă de tăgada îndeplinirea cumulativa a condiţiilor răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicită (în cadrul răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului, proprietarul răspunde independent de orice culpă - culpă prezumată - care nu a fost răsturnată), legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtei.

La dosarul cauzei a depus înscrisuri reprezentând copia dosarului de dauna deschis la societatea apelantei reclamante urmare a cererii de despăgubire formulată de către asiguratul apelantei reclamante pentru acoperirea prejudiciului suferit în urma producerii evenimentului asigurat de la data de 04.05.2013, precum şi declaraţiile martorilor A V şi B A A. Martorul A V a fost şi audiat în calitate de martor de către instanţa de judecată.

Arătă faptul că dosarul de dauna deschis pe baza declaraţiei pe propria răspundere a persoanei asigurate, cu privire la cauzele şi împrejurările producerii acestuia, aspecte constatate personal de inspectorul de daune, cu privire la identitatea persoanei, prezentarea acesteia în faţa sa şi a faptelor evocate şi consemnate, fac dovada deplină, până la proba contrară, probând împreună cu înscrisurile care atesta existenţa fapta ilicită, prejudiciului, legătura de cauzalitate şi culpa pârâtului - adică îndeplinirea condiţiilor răspunderii-civile delictuale.

Iar pârâtul, prin întâmpinare, a recunoscut faptul că a avut loc o avarie la instalaţia ce aparţinea apartamentului a cărui proprietar este.

Considerăm că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată.

În primul rând, a solicitat constatarea că, în prezenta speţă este vorba despre o despăgubire achitată pe baza unei poliţe facultative de asigurare, deci asiguratul nu avea niciun interes să nu declare adevărul, deoarece acesta ar fi fost despăgubit şi în situaţia în care ar fi avut vreo culpă în producerea prejudiciului, sau daca prejudiciul ar fi provenit din alte surse. Însă, astfel cum reiese din întreg probatoriul administrat la judecata în fond reiese faptul că nu este cazul în speţa de faţă.

Consideră că susţinerea conform căreia declaraţia proprietarului apartamentului asigurat este subiectivă nu poate fi primită deoarece acesta nu prezintă niciun interes în a prezenta situaţii nereale, având dreptul la despăgubiri şi în eventualitatea în care riscul asigurat ar fi fost produs din culpa sa (deşi pare imposibil în speţa de faţă, să-şi autodegradeze tavanul).

A susţinut că, dacă ar fi avut loc vreo avarie la o conducta comună, reparaţia s-ar fi făcut de către Asociaţia de Proprietari sau de către toţi proprietarii. Dar niciuna dintre părţi nu a susţinut ceva de genul. În consecinţa, rezultă că, avaria s-a produs pe instalaţia proprie apartamentului aflat în proprietatea pârâtului, şi acesta răspunde independent de orice culpă în cadrul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

Deşi, la fondul cauzei a fost administrat un probatoriu complex, iar din coroborarea probelor rezultă cu certitudine îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a înlăturat toate probele fără o motivare pertinentă.

Concluzia instanţei în sensul că propriul asigurat este persoana direct interesată în stabilirea vinovăţiei pârâtei în producerea pagubei reparate de către apelanta-reclamanta este greşită. În ceea ce priveşte calitatea de persoana direct implicată, s solicitat a se reţine că aceasta calitate pledează în favoarea luării în consideraţie a declaraţiei, ca provenind de la o persoana ce a luat cunoştinţă în mod direct de împrejurările producerii evenimentului, şi în niciun caz de înlăturare a declaraţiei.

Nu se poate porni, astfel cum a făcut instanţa de fond, de la o prezumţie de vinovăţie a propriului asigurat. Nu există niciun indiciu în sensul că această persoană ar fi dat declaraţii ce nu corespund realităţii, iar acesta poate răspunde pentru infracţiuni de fals. Deopotrivă, din planşele aflate la dosarul cauzei şi lipsa unor contraprobe rezultă indubitabil faptul că inundaţia a provenit de la pârât, în condiţiile în care a solicitat a se observa că pârâtul nu invocă efectuare vreunor reparaţii comune.

În înţelesul art. 1375 şi 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul sau cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta într-un interes propriu, (art. -1377 NCC).

Iar paznicul juridic al lucrului sau animalului este garantul comportamentului acestuia, fiind obligat să prevină şi să evite acele împrejurări în care se pot produce prejudicii. Astfel, dreptului paznicului juridic de a se folosi de lucrul pe care îi are în pază îi corespunde şi obligaţia corelativă de a suporta consecinţele prejudicierii altora. (A se vedea in acest sens, Noul Cod Civil - Comentariu pe articole, Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Editura C.H. Beck - 2012 – Comentariul art. 1.377)

Rezultă deci că, pârâtul avea la data producerii inundaţiei paza juridică a lucrului în fapt. De aici, reiese atât calitatea procesuală pasivă a acestuia cât şi vinovăţia acestuia (culpa prezumată). Or, paratul nu a făcut dovada vreunei verificări periodice ale instalaţiei de apă şi de încălzire destinate uzului apartamentului său.

Faţă de situaţia de fapt astfel cum reiese din actele de la dosar şi textele legale invocate a solicitat instanţei să constate faptul că, instanţa a încălcat şi interpretat eronat prevederile legale în vigoare, şi ca apelanta, în calitate de reclamantă, a făcut dovada îndeplinirii celor patru condiţii cumulative necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului.

Având în vedere cele de mai sus, apreciază că hotărârea instanţei de fond este greşită, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtului la plata pretenţiilor menţionate în petitul cererii, cu cheltuieli de judecată efectuate în fond şi apel.

În drept au fost invocate dispoziţiile legale învederate în faţa primei instanţe; art. 1.377 din Codul civil, precum şi art. 470 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri la dosar şi a fost solicitată proba testimonială a proprietarului apartamentului inundat: S G.

Formulând întâmpinare, intimatul-pârât B R, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi nelegal şi păstrarea soluţiei instanţei de fond ca legală şi temeinică.

În fapt, prin apelul declarat de către SC O V I G SA s-au reînvederat instanţei aceleaşi motive ca şi în cazul judecării în primă instanţă, motive ce au făcut dovada nevinovăţiei intimatului pârât.

A menţionat că este adevărat că societatea de asigurări se poate subroga în drepturile asiguratului şi se poate îndrepta prin regres administrativ către partea responsabilă de producerea daunei, însă, numai după ce printr-o constatare pur juridică şi dovedită.

În speţa de faţa, aşa cum în mod corect instanţa de fond a constatat, a fost exonerat de orice vină, întrucât fapta nu a fost dovedită. Mai mult, s-a prezentat în faţa instanţei şi a arătat faptul că daunele produse nu au fost produse de acesta intenţionat, ci au provenit de la o conductă comună de alimentare cu apă.

Pentru dovedirea vinovăţiei intimatului pârât, inspectorul de daună, conform procedurii de constatare a daunelor, trebuia după ce a constatat daunele din apartamentul asigurat, să constate cu exactitate motivul şi cauzele care au dus la producerea evenimentului asigurat, ori aşa cum rezultă şi din probatoriul existent la dosarul de fond, acest lucru nu a fost făcut, în sensul că trebuia să se deplaseze în imobilul deţinut de acesta şi să constate cu exactitate cauzele. De asemenea, constatarea pagubelor în cazul de faţă a fost făcută doar vizual şi declarativ doar în cazul persoanei asigurate.

Se asemenea menţionează că în cuprinsul apelului se face referire la faptul că nu a făcut dovada că asociaţia de proprietari ar fi efectuat reparaţii la conducta ce a pricinuit paguba. Ori, dacă inspectorul de daune al societăţii de asigurare ar fi urmat procedura legală a unei constări reale, ar fi luat legătură cu reprezentanţii asociaţiei de locatari şi împreună ar fi constatat motivele şi cauzele ce au dus la producerea daunei şi implicit incriminarea sa ca şi persoană vinovată de acest fapt.

Faptul că nu am adus o contraprobă la dovezile deţinute de societatea de asigurări, nu înseamnă că trebuie să-şi dovedesc nevinovăţia, ba dimpotrivă până în această fază procedurală ar fi fost normal să i se facă dovada vinovăţiei sale, dar aşa cum rezultă fără echivoc din sentinţa instanţei de fond, aceasta nu a fost făcută.

A repetat că răspunderea delictuală trebuie dovedită, însă, aceasta nu a fost dovedită, nici fapta ilicită, despre care se face vorbire în apel, iar în ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, acesta lipseşte categoric.

Totodată, a arătat că a fost menţionată declaraţia martorului Avram Vasile, care nu a mărturisit decât ce i-a fost spus de către păgubit. În atare situaţie, instanţa de fond a constatat din nou faptul că nu are nicio vină.

A concluzionat că, pentru a interveni răspunderea pentru fapta lucrului, aceasta trebuie demonstrată, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe între faptă şi prejudiciu şi pe cale de consecinţă a solicitat instanţei respingerea apelul că nefondat şi nelegal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4900/24.06.2016 a Judecătoriei Baia Mare a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC O V I G SA, instanţa de fond reţinând că reclamanta nu a dovedit că în urma producerii riscului asigurat la data de 21.04.3013, culpa îi aparţinea pârâtului.

Împotriva sentinţei civile a formulat apel reclamanta, apel apreciat de tribunal ca fiind întemeiat şi care urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.229 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate numitului  S G în calitate de persoană asigurată, ca urmare a producerii riscului asigurat în data de 04.05.2013, respectiv o inundaţie la ap. nr.----, aparţinând lui S G, inundaţie care s-a produs din vina pârâtului şi obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente calculată conform art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011, de la  04.06.2013 – data plăţii – până la achitarea integrală a debitului.

La data de 23.05.2013, numitul Ş G a formulat cerere de despăgubire către reclamantă, în calitate de asigurător, în baza contractului de asigurare facultativă Poliţa seria F nr. 007606261, contract valabil între 16.07.2012 – 15.07.2013, solicitând plata sumei de 2.229 lei.

Suma de bani a fost achitată de reclamantă la data de 04.06.2013, conform extrasului de cont de la fila 3 dosar fond.

Din declaraţia numitului A V ataşată în dosarul de daună, rezultă că în data de 11.05.2013 a fost în vizită la colegul său Ş G, atunci a văzut pereţii cum erau umezi în aproape toată casa, colegul său spunându-i că l-a inundat vecinul de la etajul 4, pe nume Buciuman Romulus, i-a arătat  şi instalaţia electrică unde a făcut scurtcircuit din cauza apei, şi becurile din candelabru s-au  spart şi oglinda de pe perete.

Din declaraţia numitului B A ataşată dosarului de daună rezultă că în 06.05.2013 a fost la dl. Ş G, pentru a lua cheile unui autoturism, prilej cu care a observat pereţii apartamentului umezi în cea mai mare parte în urma inundării de către vecinul de la etajul IV, B R. De asemenea, a aflat că instalaţia electrică a fost afectată, în special, la bazele de ramificaţie, şi că oglinda din holul apartamentului s-a spart.

Din procesul verbal de constatare a daunelor la bunuri încheiat la data de 08.05.2013, de reprezentantul SC O V I G SA rezultă că de la apartamentul amplasat la et. IV aparţinând lui B R a curs apă deoarece s-a spart o conductă. Din acest motiv s-a inundat ap. nr. 7 apartamentul lui S G. Părţi avariate – tavan bucătărie, cămară alimente – tavan, pereţi, hol – tavan, perete, cămară nr. 2, oglindă hol; bunuri avariate: oglindă hol, cameră mare, cameră mijlocie, baie, debara alimente.

În faţa instanţei de fond, a fost ascultat în calitate de martor A V care a declarat că a fost în apartamentul numitului S G şi a constatat că acesta fusese inundat în hol, la acea dată a constatat că tavanul holului era pătat de apă care se scursese şi într-un colţ, îşi aminteşte de asemenea că la acea dată i-a arătat şi instalaţia electrică ce fusese afectată din cauza apei dar că nu îşi aminteşte dacă imobilul mai fusese inundat la acea dată şi în alte încăperi şi nici alte aspecte legate de o oglindă din acel apartament.

La termenul de judecată din data de 06.04.2016, în faţa instanţei de fond, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acţiunii, nefiind de acord să achite suma de 2.200 lei solicitată (f. 15, dosar fond Judecătoria Baia Mare).

Întrebat de către instanţă la termenul din 15.05.2017 pârâtul a arătat că evenimentul (inundaţia) s-a întâmplat în vinerea de Paşti la ora 2 noaptea când s-a spart o conductă la el în bucătărie, conductă care se afla în coloana comună a blocului, fiind inundat atât apartamentul său cât şi cel de dedesubt. Nici atunci, nici acum nu există Asociaţie de proprietari şi nu a fost invitat la apartamentul vecin când s-au constatat daunele.

 În faţa instanţei de apel a fost ascultat la 22.09.2017, în calitate de martor S G care a declarat că în urmă cu 2 ani, apa era în toate încăperile, pe hol, în sufragerie, în baie, în timpul nopţii, a mers la vecinul de la etajul 4, unde l-a găsit pe fiul pârâtului, apa era deja până la genunchi şi curgea pe scări.

Martorul a mai declarat că, în opinia sa crede că inundaţia a fost din cauza vreunei conducte, nu a constatat în mod direct din ce cauză s-a produs inundaţia şi nu poate preciza exact cauza inundaţiei. Reprezentantul reclamantei a fost în apartamentul său, a văzut pagubele, a făcut fotografii, nu ştie dacă reprezentantul reclamantei a fost în apartamentul pârâtului. Pârâtul l-a inundat de două ori, o dată s-a spart un furtun de sub chiuveta de la bucătărie, altă dată nepotul său a deschis robinetul de la centrală unde se încarcă aceasta. L-a inundat şi în urmă cu 3 săptămâni, dar nu ştie caza, se infiltrează apă în pereţii de la bucătărie şi în tavan şi în prezent se văd urmele.

La inundaţia din 2013 martorul arată că ştie că problema a început de la baie, în urma inundaţiei s-a zugrăvit apartamentul total, a fost înlocuit un colţar, au fost probleme la instalaţia electrică, s-au ridicat bucăţi din parchet. Nu ştie ce reparaţii a făcut pârâtul la instalaţia de alimentare cu apă, din câte cunoaşte, nu sunt probleme la instalaţia de alimentare cu apă, fiecare apartament are instalaţia separată.

CD-ul depus la dosar în apel cuprinde fotografii cu pagubele şi avariile constatate în urma inundaţiei, fiind datat 08.05.2013.

Conform raportului de expertiză întocmit de dna. expert F D, astfel cum a fost lămurit şi completat, rezultă că evenimentul din 04.05.2013 s-a datorat deteriorării unui racord flexibil de la chiuveta din bucătărie. Instalaţia de alimentare cu apă a apartamentului de la sc. A fost refăcută integral iar noile conducte de alimentare cu apă sunt individuale iar traseul acestora este acelaşi cu fost coloană. Prin refacerea instalaţiei, fiecare apartament are coloana individuală, de la căminul de alimentare aflat în exteriorul blocului.

Evenimentul tip inundaţie s-a produs din cauza unei defecţiuni a instalaţiei de apă, pe traseul situat în apartamentul pârâtului. Pârâtul a afirmat că la data respectivă s-a spart un racord flexibil de la chiuveta din bucătărie.

Conform raportului de expertiză nu există coloane comune, aflate în administrarea vreunei asociaţii de proprietari. Coloanele de alimentare cu apă de la reţeaua urbană sunt separate şi sunt în administrarea individuală a fiecărui proprietar.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, la calculul valorii de despăgubire întocmit de reprezentantul O---, valorile ce au fost încadrate în preţurile practicate pe piaţa liberă a construcţiilor, valoarea reieşită fiind una reală.

Tribunalul constată că potrivit devizului emis de reclamantă, contravaloarea sumei de 2.229 lei cuprinde valoarea zugrăvelii superioară şi amorsă, nu oglinda ce apare înlocuită în procesul verbal a cărei valoare a fost contestată de către pârât.

Doamna expert a mai arătat că în opinia sa, ar fi fost necesar includerea tuturor pereţilor unei încăperi nu doar cei afectaţi de infiltraţii, chiar dacă se zugrăveşte totul doar în culoarea alb, datorită factorilor de temperatură, umiditate, reacţia în timp a vopselelor lavabile de producţie diferită poate duce la diferenţe de nuanţă sesizabile. Calculul valorii lucrărilor pentru aducerea apartamentului la starea iniţială le-a efectuat conform suprafeţelor din documentele depuse la dosar de O. Având în vedere că de la data evenimentului, au mai existat încă evenimente de acest gen, s-au mai produs la apartamentul nr. 7 proprietatea familiei S, ca atare nu are cum să constate în mod propriu sau individual daunele produse la data de 04.05.2013.

În opinia expertului, nu se poate pronunţa referitor la existenţa altor cauze, dar este greu de crezut că scurgerea apelor pe pereţi, respectiv umezirea pereţilor ar fi putut fi provocată şi de alte cauze.

Suprafeţele calculate de asigurator ca fiind cele necesare a fi reparate sunt cele reale.

Expertul confirmă că daunele constatate de asigurator nu au avut ca şi motiv condensul întrucât: dacă ar fost prezent fenomenul de condens acesta s-ar fi regăsit în toate camerele; holul şi baia neavând pereţi exteriori nu aveau cum să prezinte fenomenul de condens, fenomenul de condens reprezentând apariţia umezelii pe faţa interioară a peretelui, iniţial această umezire neavând nicio nuanţă specifică, iar în timp condensul duce la apariţia igrasiei – pete negre, perioada la care se face referire nu este una în care s-ar putea produce fenomenul de condens. Dacă peste iarna anterioară ar fi apărut condensul, deja în luna aprilie era prezentă şi igrasia, pe care reprezentantul reclamantei ar fi trebuit să o observe.

Expertul nu a constatat că izolaţia apartamentului ar fi necorespunzătoare nefiind un obiectiv solicitat în raportul de expertiză, izolaţia apartamentului este cea prevăzută şi poate fi considerată corespunzătoare.

Conform raportului de expertiză, valoarea estimativă a lucrărilor prin raportare la anul 2013 este de 3.250 lei, la data producerii evenimentului, adică 22,88 lei/mp (material şi manoperă).

Potrivit art. 1376 Cod civil „(1) Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.”

Conform art. 1377 Cod civil „În înţelesul dispoziţiilor art. 1375 şi 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent.”

Concluzionând, instanţa reţine că din dosarul de daună – procesul verbal de constatare daune, declaraţiile numiţilor A V şi B A şi ale persoanei păgubite, CD-ul depus la dosar şi raportul de expertiză, rezultă producerea inundaţiei la apartamentul numitului S G, inundaţie provenită de la apartamentul pârâtului.

Totodată, în susţinerea procesului verbal de constatare şi a devizului întocmit de reprezentantul reclamantei, vin concluziile raportului de expertiză din care rezultă că evenimentul din 04.05.2013 s-a produs datorită deteriorării unui racord flexibil de la chiuveta de la bucătărie, defecţiunea s-a produs contrar susţinerilor pârâtului, pe traseul situat în apartamentul pârâtului, nu există asociaţie de proprietari, nu există coloane comune, fiind exclus ca inundaţia să se fi produs din cauza condensului, valoarea reparaţiilor la data producerii inundaţiei fiind de 3.250 lei, reclamanta solicitând 2.229 lei, în această sumă nefiind inclusă oglinda conform devizului.

Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamanta a dovedit că evenimentul din 04.05.2013 s-a produs din culpa pârâtului, acesta fiind răspunzător de prejudiciul cauzat ca urmare a defecţiunii racordului flexibil de la chiuveta din bucătărie, lucru aflat în paza sa, pârâtul fiind proprietarul apartamentului în discuţie, expertul neidentificând alte cauze şi excluzând condensul, acţiunea fiind întemeiată va fi admisă în totalitate.

Conform art. 1 alin. 3 din OG 13/2011 „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare” şi art. 3 alin. 2 „Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii calculată de la 04.06.2013 până la achitarea integrală a debitului. Data de 04.06.2013 reprezintă data plăţii de către reclamant a prejudiciului către propriul asigurat.

Având în vedere solicitarea reclamantei dar şi că în cazul răspunderii civile delictuale, pârâtul este de drept în întârziere, pârâtul va fi obligat la plata dobânzii legale penalizatoare calculate conform art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 3 alin. 2 din OG 13/2011 de la data 04.06.2013 până la data plăţii efective a debitului.

Potrivit art. 453 (1) Cod procedură civilă „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Raportat la admiterea apelului şi admiterea acţiunii în totalitate, dar şi modalitatea concretă de gestionare a acţiunii (proba cu expertiza fiind administrată în apel) pârâtul va fi obligat la plata sumei de 181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond, O.P. nr. 02803237920 din 02.02.2015) şi suma de 100,65 lei contravaloare taxa judiciară de timbru în apel (f. 18, vol. I, O.P. din 08.11.2016) şi 1.540 lei contravaloare onorariu expertiză (f. 86 şi 149, vol. I).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC O V I G SA în contradictoriu cu intimatul-pârât B R V, împotriva Sentinţei civile nr. 4900/24.06.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, judeţul Maramureş, pe care o va schimba în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că se va admite cererea formulată de reclamanta SC O V I G SA S.A., în contradictoriu cu pârâtul B R V, va fi obligat pârâtul la plata sumei de 2.229 lei reprezentând contravaloare despăgubiri şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate conform art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 3 alin. 2 din OG 13/2011 de la data de 04.06.2013 până la data plăţii efective a debitului şi va fi obligat intimatul-pârât la plata sumei de 181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond şi la plata sumei de 1.640,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare