Raporturi de muncă

Potrivit art. 61, alin.3 din Legea nr. 215/2001, Primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce, compartimentele funcţionale ale acestuia fiind încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual şi el poate să numească, sancţioneze şi să dispună suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Cum din contractul individual de muncă nu rezultă că reclamantul face parte din aparatul de specialitate al primarului, angajatorul acestuia este UAT S – reprezentantă prin primar şi ca atare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este nefondată.

Potrivit art. 254 Codul Muncii salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca sa, aceiaşi răspundere fiind instituită şi de art.24 din Legea 22/1969 .

Condiţiile răspunderii civile contractuale sunt pe deplin îndeplinite în cazul de faţă.

Reclamantul a susţinut lipsa vinovăţiei în producerea prejudiciului, arătând că a dat spre folosinţă cântarul unei persoane fizice, oprind doar permisul de conducere iar cântarul nu a mai fost restituit, motiv pentru care a formulat şi plângere penală împotriva acesteia.

Acţiunea reclamantului este în contradicţie şi cu  Hotărârea Consiliului Local prin care s-a stabilit procedura  de repartizarea a acestor bunuri către alte persoane.

Bunul lipsă în gestiunea reclamantului se impută la valoarea de inventar fără a fi scăzută uzura acestuia .

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 30.05.2019

Prin cererea înregistrată le rolul acestei instanţe la data de 08.01.2019, sub nr.xx/xxx/2019, reclamantul PVB a chemat în judecată pârâta IPS solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la restituirea garanţiei în cuantum de 1.993 lei, constituită la CEC B, actualizată de la data scadenţei – 18.12.2017 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale.

De asemenea, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.xx, începând cu data de 10.01.2017 în funcţia de administrator al pieţei din oraşul S, iar prin dispoziţia nr.xxx/17.11.2017 i-a fost acordat preavizul de 20 de zile lucrătoare, urmând ca la încetarea acestuia să se dispună încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.65-67 Codul muncii, ceea ce s-a şi întâmplat.

A mai arătat şi că, având funcţia de administrator s-a dispus constituirea unei garanţii care a fost depusă la CEC B, garanţie care la data de 15.11.2018 era în sumă de 1.993 lei.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art.16 din Legea nr,22/1969, potrivit cărora garanţia în numerar precum şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular la încetarea contractului individual de muncă în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime. Angajatorul este obligat să elibereze gestionarului, în termen de 10 zile carnetul de consemnare împreună cu comunicarea către unitatea bancară unde s-a constituit garanţia, în care să arate că titularul are dreptul să ridice garanţia.

Reclamantul a precizat faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art.16 din Legea nr.22/1969 cu toate că a formulat mai multe cereri în acest sens, ultima fiind înregistrată sub nr.xxxx/05.10.2018.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.22/1969 şi ale art.266-275 Codul muncii.

În cauză, UAT S a formulat cerere reconvenţională solicitând ca reclamantul să fie obligat la achitarea prejudiciului cauzat instituţiei, prejudiciu în cuantum de 1.200 lei, precum şi la cheltuielile de judecată.

S-a arătat că, la încetarea contractului individual de muncă, PVB nu a predat toate bunurile aflate în gestiunea sa, fapt constatat prin procesul-verbal încheiat la data de 23.11.2017 cu ocazia inventarierii gestiunii PT, unde se menţionează că ”în urma confruntării soldurilor faptice cu cele scriptice au fost constatate unele minusuri”, iar în declaraţia de inventar P V B a recunoscut ”lipsa unui cântar basculă”.

Astfel, această lipsă a produs un prejudiciu în cuantum de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea cântarului basculă, valoarea fiind înscrisă în lista de inventar.

Cu toate că PVB a recunoscut acest prejudiciu acesta nu l-a şi achitat.

Cererea reconvenţională a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art.209 NCPC.

În susţinere au fost depuse înscrisuri reprezentând: proces-verbal nr.xxx/24.11.2017; declaraţie de inventar; listă de inventar.

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civ acţiunea a fost comunicată reclamantului-pârât care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale a UAT S în principal motivată de excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că UAT S formulează cererea reconvenţională cu toate că în judecată a fost chemată IPS, cu care a avut raporturi contractuale de muncă.

Au fost invocate dispoziţiile art.63 alin.5 lit. e din legea nr.215/2001 conform cărora primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă astfel că primarul oraşului S trebuia să formuleze cererea reconvenţională.

A precizat şi faptul că a formulat plângere penală, la data de 28.09.2017, împotriva persoanei căreia i-a încredinţat cântarul, numita VM, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, plângerea făcând obiectul dosarului nr.xxxx/P/2017 al PJS, dosar nesoluţionat.

A mai arătat că nu a încălcat dispoziţiile legale privitoare la gestionarea bunurilor şi în calitate de administrator al pieţei oraşului S a procedat la înmânarea cântarului persoanei care l-a solicitat spre folosinţă, primind în schimb permisul de conducere al acesteia, iar când s-a dus să îl ia a constatat că respectiva persoană nu se mai afla în piaţă şi îşi însuşise cântarul.

S-a mai arătat şi că la momentul predării inventarului a menţionat faptul că este lipsă un cântar basculă, dar contravaloarea de 1.200 lei este pentru un cântar nou, iar cel lipsă era folosit.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.305 Cod procedură civilă.

Faţă de întâmpinarea formulată, UAT S a formulat răspuns prin care a arătat că excepţia invocată prin întâmpinare este neîntemeiată deoarece, în cauză, prejudiciul este produs în patrimoniul instituţiei, cântarul făcând parte din obiectele de inventar.

S-a menţionat faptul că primarul are numai calitatea de reprezentant al instituţiei şi are şi obligaţia de a apăra instituţia şi de a recupera prejudiciile cauzate patrimoniului acesteia.

Au fost depuse înscrisuri reprezentând: contract individual de muncă nr.xx/2007; Hotărârea nr.xxxx/09.10.2017 privind organigrama şi stat de funcţii ale UAT S; listă de inventar din 03.12.2009; nomenclator arhivistic aprobat prin Dispoziţia nr.xxx/2017.

Prin încheierea din 11.04.2019, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de către UAT S.

Urmare a disjungerii, pe rolul T M s-a format dosarul nr.xxx/xxx/2019.

La data de 25.04.2019, apărătorul pârâtului a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale deoarece titularul acesteia nu este una şi aceeaşi persoană cu pârâtul chemat în judecată în acţiunea principală respectiv POS ca şi angajator iar cel care a formulat cererea reconvenţională este UAT S, instanţa unind excepţia cu fondul cauzei.

Instanţa a solicitat UAT S să comunice care este autoritatea care a consemnat la CEC B garanţia reţinută din drepturile salariale ale numitului PVB şi să se facă dovada cu înscrisuri în acest sens.

 Drept urmare, UAT S, prin adresa nr.xxx/13.05.2019 a comunicat faptul că garanţia reţinută din drepturile salariale ale lui PVB a fost consemnată la CEC B de către POS, conform contractului de garanţi nr.xxxx/24.01.2008.

La adresă au fost anexate înscrisuri reprezentând contract de garanţie nr.xxxx/24.01.2008 şi extras de cont CEC B pentru PVB.

La dosar a mai fost depusă încheierea nr.xxx/03.04.2019 a JS şi extras portal instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

În conformitate cu art. 248 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe, ori după caz cercetarea în fond a cauzei.

În speţa de faţă, pârâtul reclamant a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a UAT S deoarece în acțiunea principală a chemat în judecată POS cu care a avut raporturi de muncă şi ca atare tot acesta trebuia să fie titularul cererii.

Reclamanta pârâtă a solicitat respingerea excepţiei deoarece prejudiciul produs de pârâtul reclamant este în patrimoniul instituţiei iar primarul are numai calitatea de reprezentant al instituţiei.

Excepţia invocată este nefondată.

Conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei pârâtul este angajat al P, contractul fiind încheiat sub nr.xx/10.01.2007 şi care nu a suferit modificări evidenţiate prin acte adiţionale încheiate pe parcursul derulării sale.

Potrivit art. 21 din Legea 215/2001, unităţile administrativ teritoriale sun persoane juridice de drept juridic, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu iar în justiţie sunt reprezentate de primar, el stând în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume propriu.

Potrivit art. 61, alin.3, Primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce, compartimentele funcţionale ale acestuia fiind încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual şi el poate să numească, sancţioneze şi să dispună suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Cum, din contractul individual de muncă, nu rezultă că reclamantul face parte din aparatul de specialitate al primarului, angajatorul acestuia este UAT S – reprezentantă prin primar.

Pârâtul a fost angajat responsabil pieţe (administrator) la PA S şi TS S, calitate în care a aut în gestiune mai multe obiecte de inventar printre care şi un cântar basculă.

Cu ocazia inventarierii gestiunii din data de 23.11.2017 s-a constatat lipsa cântarului basculă, aşa cum rezultă şi din procesul verbal nr.xxx/24.11.2011 încheiat de către comisia de inventariere.

Prin declarația de inventar semnată de pârât, acesta a declarat lipsa cântarului timp basculă.

Potrivit art. 254 Codul Muncii salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca sa.

Condiţiile răspunderii civile contractuale sunt pe deplin îndeplinite în cazul de faţă.

Reclamantul a susţinut lipsa vinovăţiei în producerea prejudiciului, arătând că a dat spre folosinţă cântarul unei persoane fizice, oprind doar permisul de conducere iar cântarul nu a mai fost restituit, motiv pentru care a formulat şi plângere penală împotriva acesteia.

Conform art. 11 din HCL S nr.xx/2016 repartizarea cântarelor se face de către administratorul pieţei iar producătorii sau comercianţii sunt obligaţi să lase o garanţie de 120 lei şi datele personale de identificare, garanţie care se restituie la returnarea cântarului şi se percepe o taxă de folosire.

Ori, aşa cum a declarat, pârâtul nu a oprit garanţia şi nici nu a întocmit un înscris în acest sens.

Ori prin fapta sa, reclamantul a determinat producerea prejudiciului.

Referitor la valoarea cântarului, pârâtul a susţinut că aceasta este prea mare şi nu s-a luat în calcul uzura bunului, susţinere care nu poate fi primită deoarece bunul este obiect de inventar, iar valoarea imputată este cea cuprinsă în inventar, respectiv 1200 lei, fără a se scădea uzura bunului respectiv.

Aşa fiind, acţiunea va fi admisă aşa cum a fost formulată.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat de pârâtul PVB ca nefondat, prin Decizia nr. 3100/27.11.2019  pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare