Legitima apărare. Neîndeplinirea condiției existentei unui atac direct. Consecințe juridice

Legitima apărare. Neîndeplinirea condiției existentei unui atac direct. Consecințe juridice

Art. 19 alin. 2 Cod Penal

Pornind de la dispoziţiile art. 19 alin. 2 C. pen., potrivit cărora, „Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.”, s-a reținut că existența unei distanțe și a unui obstacol care, chiar dacă nu era insurmontabil, era dificil de depășit dat fiind particularitățile acestuia și statura fizică a persoanei vătămate, exclude îndeplinirea condiției ca atacul să fie direct și în consecință exclud și cauza de justificativă a legitimei apărări. 

Prin sentinţa penală nr. x, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. x, instanţa de fond a dispus următoarele:

I. În baza art.32 alin.1  C. pen.  raportat la art. 188 alin.1, C.pen.  art.199 alin.1 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. (deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc), la pedeapsa de 9 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, f C. pen. pe timp de 2 ani  pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 alin.1 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, f  C.pen., ca pedeapsă accesorie.

A dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 22.05.2018 şi până la zi.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

II. In temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 lit. c C. pr. pen. l-a achitat pe inculpatul M.L. (deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc) pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin.1 C.pen.

 A constatat că inculpatul M.L. a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 22.05.2018 şi până la data de 02.08.2019, inclusiv.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

A dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a briceagului identificat în rechizitoriu in capitolul Propuneri formulate către instanţa de judecată.

L-a obligat pe inculpatul M.I. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc (cu sediul în Miercurea Ciuc, str. Denes Laszlo, nr.2, jud. Harghita) suma de 7417  lei daune materiale.

L-a obligat pe inculpatul M.I. să plătească părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Harghita ( cu sediul în Miercurea Ciuc, str. Miko, nr. 3, jud. Harghita) suma de 148  lei daune materiale.

L-a obligat pe inculpatul M.I. să plătească părţii civile M.R. suma de 25.000 lei daune morale.

A luat act de renunţarea la pretenţiile formulate de partea civilă F.R..

În baza art.7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.I. după rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul M.I. la plata sumei de 18.000 lei  cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

L-a obligat pe inculpatul M.I. să plătească părţii civile M.R. suma de 4250 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocaţial.

Cheltuielile judiciare în privinţa inculpatului M.L. au fost lăsate în sarcina statului din care onorariul avocaţial din oficiu se va avansa baroului Harghita din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 20.09.20118 Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, a inculpaţilor M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal. şi M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de  omor prev. de art.32 alin.1 Cod penal raportat la  188 alin. 1 Cod penal.

În considerentele actului de sesizare în fapt s-a reţinut că în seara zilei de 20.05.2018, în imobilul situat în Miercurea Ciuc str. x ce aparţine părţii civile M.R., se aflau mai multe persoane printre care şi inc. M.I., inc. M.L., F.L., R.G. şi C.S.. După ce au consumat băuturi alcoolice, la un moment dat, a început o discuţie contradictorie între inc. M.I. şi R.G., context în care concubinul acesteia M.R. a intervenit pentru a calma situaţia. Spiritele s-au încins, context în care s-a produs o altercaţie între inc. M.I. şi unchiul său M.R. care se înarmase cu un cuţit, cei doi fiind despărţiţi de către C.S. şi M.A., mama primului şi sora celui de-al doilea. În aceste împrejurări, inc. M.I. a fost dat afară din casă, în curte, iar uşa ce asigura accesul în imobil a fost ţinută de către  M.A. şi R.G. pentru ca cei 2 să nu se mai bată. În contextul în care inc. M.I. a încercat să intre în casă (fără să reuşească acest lucru), partea civilă M.R. a ieşit din casă în curte pe o fereastră, a făcut stânga şi a mers prin spatele casei până la gardul imobilului unde era practicată o spărtură. În acelaşi timp, inc. M.I. a traversat curtea, a ieşit pe poarta imobilului şi a luat-o la dreapta pe poteca dintre gard şi pârâul ce curge în zonă iar când a ajuns la spărtura gardului, l-a văzut pe R. care încerca să treacă peste marginea de beton. În aceste împrejurări a scos cuţitul tip briceag din buzunarul pantalonilor şi l-a înţepat la nivelul pieptului, în partea dreaptă, pe M.R.. În urma agresiunii partea civilă s-a retras şi a fugit din curte pe o altă parte, după care a ieşit spre calea ferată şi a fost dus de concubina sa la M.K., sora victimei. Ulterior, M.R. a fost condus de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc unde a suferit o intervenţie chirurgicală. După ce s-a consumat agresiunea, la inc. M.I. a venit inc. M.L. care i-a luat cuţitul din mână. Acesta a reintrat în curte, a intrat în casă iar în prima cameră, în dreptul uşii care face legătura cu sufrageria, l-a văzut pe F.L.. Fără nici un avertisment sau vreo discuţie contradictorie, inc. M.L. l-a înţepat cu cuţitul pe F.L. în piciorul drept. În urma agresiunii, artera şi vena femurală au fost secţionate iar în urma hemoragiei externe a intervenit decesul victimei. Inc. M.L. a ieşit din casă în curte unde inc. M.I. i-a luat din mână briceagul.

În aprecierea parchetului această stare de fapt rezultă din următoarele mijloace  de probă :

-Proces verbal de sesizare din oficiu. Vol. I Filele nr. 106

-Proces verbal din data de 21.05.2018. Vol. I Filele nr. 107

-Proces verbal din data de 21.05.2018. Vol. I Filele nr. 108

-Procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşa foto. Vol. I Filele nr. 111-152Procesul verbal de completare a cercetării la faţa locului cu planşa foto. Vol. I Filele nr. 157-171

-Procesul verbal din data de 21.05.2018. Vol. I Filele nr. 193, 195-200

-Procesul verbal din data de 21.05.2018. Vol. I Filele nr. 209

-Fişa de constatări preliminare nr. A1/96/21.05.2018. Vol. I Filele nr. 242

-Raportul de expertiză medico – legală nr. A1/96/21.05.2018. Vol. I Filele nr. 243-244

-Fişa de constatări preliminare nr. A3/198/21.05.2018. Vol. I Filele nr. 247

-Raportul medico – legal de necropsie nr. A3-198/MC/2018. Vol. I Filele nr. 248-270

-Raportul de Expertiză Genetică Judiciară nr. 145418 din 11.09.2018. Vol. I Filele nr. 288-303

-Declaraţie persoană vătămată F.R.. Vol. II Filele nr. 1

-Declaraţii parte civilă M.R. cu constituire de parte civilă. Vol. II Filele nr. 3-7, 69-70

-Adresa nr. 1770/2018 emisă de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Harghita. Vol. II Filele nr. 10-11

-Adresa nr. 6925/2018 emisă de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc. Vol. II Filele nr. 17-45

-Declaraţii martor M.A.. Vol. II Filele nr. 71-72

-Declaraţii martor G.I.. Vol. II Filele nr. 73-74

-Declaraţii martor C.S.. Vol. II Filele nr. 75-76

-Declaraţii martor M.Z.. Vol. II Filele nr. 77-78

-Declaraţii martor R.G.. Vol. II Filele nr. 79-82

-Declaraţii martor M.Z.. Vol. II Filele nr. 83-84

-Declaraţii martor M.K.. Vol. II Filele nr. 85-86

-Declaraţii martor M.A.. Vol. II Filele nr. 88-89

-Declaraţii martor T.S.. Vol. II Filele nr. 90-91

-Declaraţii martor R.O.. Vol. II Filele nr. 97-100

-Declaraţii inc. M.L.. Vol. II Filele nr. 106-113

-Cazierul judiciar emis pe numele inc. M.L.. Vol. II Filele nr. 114

-Declaraţii inc. M.I.. Vol. II Filele nr. 116-126

-Cazierul judiciar emis pe numele inc. M.I.. Vol. II Filele nr. 127

Poziţia procesuală a inculpaţilor.

În cursul urmăririi penale şi debutul cercetării judecătoreşti inculpatul M.L. a recunoscut comiterea infracţiunii ulterior a revenit asupra acestei declaraţii arătând că nu el a comis  infracţiunea de omor împotriva lui F.L..

Inculpatul M.I. în cele două declaraţii date în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a înţepat în zona pieptului pe persoana vătămată M.R., cu care s-a certat în prealabil în casa acestuia şi cu care  s-a întâlnit el încercând să fugă, la o spărtură a gardului împrejmuitor a văzut asupra persoanei vătămate un cuţit s-a speriat ştiind despre acesta că este un om periculos şi a acţionat în consecinţă a susţinut că „partea vătămată s-a urcat pe fundaţia de beton încercând să treacă spre exterior moment în care eu l-am înţepat în autoapărare. L-am înţepat cu un briceag pe care îl purtam în buzunar. Am luat briceagul din buzunar în momentul în care l-am auzit pe partea vătămată strigând că mă omoară, l-am văzut la o distanţă pe care nu o pot aprecia întrucât mă aflam în stare de ebrietate.”

F.R. mama victimei F.L. în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă ulterior a renunţat la  constituirea de parte civilă.

 M.R., Serviciul Judeţean de Ambulanţă Harghita şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc s-au constituit părţi civile în cauză.

Din probele administrate instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:

Inculpaţii M.I. M.L. se aflau împreună cu persoana vătămată M.L. şi concubina acestuia R.G., în imobilul aparţinând persoanei vătămate  situat în xxx unde consumau băuturi alcoolice.

 În  jurul orelor 23.30, pe fondul consumului de alcool între inculpatul M.I. şi persoana vătămată M.R. a avut loc o altercaţie verbală care aparent degenera într-un conflict violent.

Legat de intensitatea acestui conflict potrivit declaraţiilor celor prezenţi C.S., conflictul a fost generat de afirmaţiile inculpatului M.I. la adresa concubinei persoanei vătămate M.R.. M.A. mama inculpatului M.I.  după ce aude strigături intră în locuinţa persoanei vătămate momentul coincide cu cearta dintre inculpat şi persoana vătămată vede când persoana vătămată ia un cuţit ea strigă către fiul ei M.I. să iasă din casă acesta se conformează şi împreună cu M.L. ies din imobil.

Agresarea în aceiaşi împrejurări a inculpatului M.L. de către persoana vătămată care potrivit declaraţiei inculpatului M.L. a sărit în apărarea inculpatului M.I., nu se confirmă de nici o probă şi se are în vedere declaraţia medicului care l-a examinat pe inculpat la introducerea în arest, declaraţiile lucrătorilor de poliţie care l-au descoperit pe inculpat la scurt timp după consumarea faptelor respectiv planşa foto criminalistică efectuată imediat după descoperirea faptei . 

Agresiunea în accepţiunea inculpatului a constat în provocarea unei leziuni prin tăiere în zona superioară a pieptului.

Inculpatul M.I. potrivit propriei declaraţii după ce iese din casă aude cum persoana vătămată strigă că-l omoară vede pe acesta ieşind din casă, în curte pe geamul casei după care iese pe poarta de acces în curte.

În acest context traseul parcurs de inculpat a fost refăcut cu ocazia cercetării la faţa locului.

Inculpatul M.I. nu traversează podeţul peste un pârâiaş traseu care practic asigura siguranţa unei persoane urmărite şi ameninţate cu moartea acesta fiind calea către drumul public aflat la o distanţă scurtă, merge pe lângă gardul imobilului, şi se întâlneşte cu  M.R., acesta aflat pe fundaţia gardului împrejmuitor în dreptul unei spărturi în gard aspecte redate în planşa foto efectuată cu ocazia cercetării la faţa locului.

Inculpatul M.I. are asupra lui un briceag deschis cu care aplică persoanei vătămate o singură lovitură.

Potrivit fişei de constatări preliminare nr. A1/96/21.05.2018 întocmită M.R. prezintă o plagă înjunghiată hemitorace dreapta, penetrantă prin spaţiul intercostal IV cu secţionarea cartilagiului. care s-a putut produce prin lovire directă cu corp tăietor – înţepător (posibil briceag) şi poate data din data de 21.05.2018.

 Viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării  fiind de 22-24 zile.  Concluziile raportului au fost confirmate de  raportului de expertiză medico – legală nr. A1/96/21.05.2018.

Nu s-a reţinut comiterea faptei de către inculpatul M.I., sub stăpânirea unei puternice tulburări sau enoţii determinată de o provocare din partea părţii vătămate art.75 alin.1 lit.a C.pen şi nici comiterea faptei în stare de legitimă apărare art.26 C.pen pentru următoarele considerente:

Starea de pretinsă tulburare determinat de acţiunile persoanei vătămate nu subzistă în nici un caz, şi se are în vedere contextul în care a părăsit imobilul în care a început scandalul şi ulterior curtea ambele practic împotriva voinţei sale potrivit declaraţiei inculpatului M.L., „eu l-am scos în afara casei pe M.I. ”, „eu îl duceam pe M.I. spre portiţă„

Un alt aspect relevant referitoare la lipsa unei stări de tulburare sub imperiul căreia apărarea susţine că  acţionat inculpatul este traseul urmat de inculpat acesta nu alege calea care putea să-i confere siguranţă, mai degrabă alege să rămână în apropierea imobilului unde practic se expunea actelor de agresiune ale persoanei vătămate, mai mult această opţiune a inculpatului i-a facilitat şi întâlnirea ulterioară cu persoana vătămată.

După acest moment cronologia faptelor redat în rechizitoriu potrivit căreia după ce s-a consumat agresiunea, la inculpatul  M.I. a venit inculpatul M.L. care i-a luat cuţitul din mână. Acesta a reintrat în curte, a intrat în casă iar în prima cameră, în dreptul uşii care face legătura cu sufrageria, l-a văzut pe F.L.. Fără nici un avertisment sau vreo discuţie contradictorie, inculpatul M.L. l-a înţepat cu cuţitul pe F.L. în piciorul drept. În urma agresiunii, artera şi vena femurală au fost secţionate iar în urma hemoragiei externe a intervenit decesul victimei. Inculpatul M.L. a ieşit din casă în curte unde inculpatul  M.I. i-a luat din mână briceagul.

Această stare de fapt se bazează exclusiv pe declaraţiile inculpatului M.L., şi o relatare a inculpatului M.I. bazat pe ce i-a povestit inculpatul M.L..

După ce inculpatul M.L. a fost găsit de lucrătorii de poliţie i-a fost efectuat o percheziţie corporală ocazie cu care asupra lui s-a descoperit un briceag închis care nu avea urme vizibile pe el declaraţia martorului T.I. şi B.N.

În acest context nu a fost explicat într-o manieră credibilă luarea briceagului de către inculpatul M.L. de la inculpatul M.I., dar mai ales restituirea acestuia inculpatului M.I..

Cert este că acest briceag potrivit Raportului de Expertiză Genetică Judiciară nr. 145418 din 11.09.2018 coroborat cu Raportului medico – legal de necropsie nr. A3-198/MC/2018 a fost folosit la uciderea lui F.L.:

Primul relevă  Urma  URM 0012563 (mâner cuţit) – pretestele efectuate au pus în evidenţă prezenţa sângelui uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă un profil genetic majoritar identic cu profilul genetic al numitului M.I.

Urma  URM 0012564 (lamă cuţit) – pretestele efectuate au pus în evidenţă prezenţa sângelui uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă un profil genetic identic cu profilul genetic al numitului F.L.

Urma  URM 0012565 (lamă cuţit) – pretestele efectuate au pus în evidenţă prezenţa sângelui uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă un profil genetic majoritar identic cu profilul genetic al numitului F.L.

Iar Raportul medico – legal de necropsie concluzionează  că  moartea victimei F.L. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe prin secţionarea arterei şi venei femurale drepte. Leziunea traumatică tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire directă cu corp tăietor – înţepător (posibil briceag) urmată de răsucirea corpului tăietor înţepător în profunzimea plăgii.

Declaraţia martorului T.S. care în noaptea respectivă a dialogat cu inculpatul  M.L. dialog redat de martor ca „Pe unul l-am băgat în sânge şi pe tine ar trebui să te bag în sângele tău să mori şi tu în propriul sânge” constituie o probă indirectă care însă nu se coroborează cu nici o altă  probă.

Lipsa probelor în privinţa inculpatului M.L. se datorează şi unei cercetări superficiale determinat probabil de declaraţiile de recunoaştere a inculpaţilor în faza incipientă a cauzei şi se are în vedere lipsa unei reconstituiri, o cercetare la faţa locului superficială, lipsa  unei analize a  hainelor purtate de inculpaţi  etc.

Pentru aceste considerente s-a dispus achitarea inculpatului M.L. de sub acuza comiteri infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen.

Fapta inculpatului M.I. de e a aplica o lovitură cu un briceag într-o zonă vitală a corpului  în condiţiile în care inculpatul a acceptat rezultatul acţiunilor sale, rezultat care nu s-a produs datorită unor împrejurări independente de voinţa inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 C.P. raportat la art. 188 alin. 1 C.P.

Având în vedere relaţia de rudenie dintre inculpat şi persoană vătămată s-au reţinut prevederile art.199 C.pen cu privire la violenţa în familie.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere următoarele.

Aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpatul nu  are antecedente penale.

Fapta inculpatului atât prin natura sa dar mai ales condiţiile în care a fost comisă  prezintă un pericol social sporit.

Actele de violenţă au fost comise în prezenţa unor copii în vârstă de 7ani 3 ani şi 1 an şi 8 luni.

Inculpatul a acţionat violent într-un context în care putea evita confruntarea cu partea vătămată. După comiterea faptei s-a ascuns a aruncat briceagul şi s-a dezbrăcat de hainele pe care le purta ce denotă premeditare cu scopul inducerii în eroare a organelor judiciare.

Faţă de natura faptei săvârşite instanţa a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita drepturile electorale şi inadecvat exercitării dreptului de a fi tutore. Drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, f Cod penal vor fi interzise atât ca pedeapsă accesorie cât şi ca pedeapsă complementară.

Pentru toate acestea l-a condamnat pe inculpatul  M.I. la pedeapsa închisori cu executare în regim de detenţie.

A dedus din durata pedepsei perioada executată.

În privinţa briceagului  ridicat de la inculpat acesta constituie mijloace de probă astfel confiscarea nu s-a făcut în vederea valorificării sau a distrugerii, ci aceasta urmează cursul dosarului. 

Întrucât M.R., Serviciul Judeţean de Ambulanţă Harghita şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc s-au constituit părţi civile instanţa, s-a pronunţat şi asupra acţiunii civile.

Referitor la aceasta, instanţa a reţinut în primul rând că în urma achitării inculpatului M.L. şi temeiul achitării angajarea răspunderii civile delictuale va viza doar pe inculpatul M.I..

A reţinut  că, prin  comiterea infracţiunii de tentativă de omor, inculpatul a provocat părţi civile M.R. o stare de teamă, de nelinişte, de zbucium interior, adică o zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sufleteşti, la care partea civilă, la fel ca orice persoană, are dreptul toate acestea se constituie într-un prejudiciu moral care se impune a fi reparat.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de M.  R..

În privinţa pretenţiilor părţilor civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Harghita şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc valoarea daunelor materiale nu au fost contestate de inculpat.

În cazul Spitalului Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc au fost alăturate  constituirii de parte civilă înscrisuri din care rezultă temeinicia pretenţiilor.

Având în vedere soluţia de condamnare inculpatul M.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HARGHITA, partea civilă M.R. şi inculpatul M.I..

În motivarea căii de atac declarate, procurorul, a arătat că, sentinţa penală apelată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

a. Referitor la soluţia pronunţata cu privire la inculpatul M.I.

I. O primă critică adusă sentinţei pronunţate de instanţa de fond, priveşte greşita interzicere a exercitării de către inculpat a dreptului de a fi tutore., prev. de art. 66 alin. 1 lit. f) din Cp, atât ca pedeapsa complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

-Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei apelate, instanţa de fond a considerat, prin referire la natura faptei săvârşite, ca inculpatul este nedemn de a exercita drepturile electorale şi inadecvat exercitării dreptului de a fi tutore, drepturi care a reţinut ca sunt prevăzute de art. 66 lit. a, b, f din Cp. si pe care le-a interzis inculpatului, atât ca pedeapsă complementara, cât şi ca pedeapsă accesorie.

-Faţă de referirea exclusivă la criteriul privind natura faptei săvârşite de către inculpat, se consideră că este cel puţin discutabilă interzicerea de către instanţa de fond a exercitării de către acesta a dreptului de a fi tutore.

Prin referire la aceleaşi criterii sus-menţionate si, având in vedere modalitatea concreta in care inculpatul M.I. a săvârşit infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, anume aplicarea unei lovituri victimei, cu lama unui cuţit tip briceag, in zona pieptului, cu consecinţa producerii unei leziuni traumatice care a necesitat pentru vindecare 22 - 24 zile de îngrijiri medicale si care i-a pus acesteia viaţa în primejdie, s-a considerat că se impunea interzicerea exercitării de către inculpatul M.I., pe lângă drepturile prevăzute de art. 66 alin, lit. a) si b) din Cp., si a dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. h) din Cp., anume, de a deţine, purta si folosi orice categorie de armă, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

II. A doua critică adusă sentinţei apelate vizează nededucerea din pedeapsa principală aplicată inculpatului M.I. a duratei reţinerii acestuia.

În cauză, prin ordonanţa nr. 220/P/2018 din data de 21.05.2018 (vol. 1, fila 14 - dosar urmărire penală), procurorul a dispus reţinerea inculpatului M.I., pe o durata de 24 ore, începând cu data de 21.05.2018, ora 18,30, până la data de 22.05.2018, ora 18,30.

-Prin referatul nr. 220/P/2018 din 22.05.2018 ( vol. l, f. 18-21-d.u.p), întocmit de către procuror, s-a propus luarea măsurii arestării preventive, atât faţă de inculpatul M.I., cât şi faţă de inculpatul M.L., pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 22.05.2018 şi până la data de 20.06.2018, inclusiv.

În aceste condiţii, este evident că instanţa de fond, deşi a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului M.I., a duratei reţinerii şi a perioadei în care acesta a fost arestat preventiv, a menţionat că aceasta durată începe din data de 22.05.2018 şi se continuă până la zi (02.08.2019), practic, nededucând durata reţinerii inculpatului, din data de 21.05.2018 .

III. În mod nelegal, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului, instituită în cursul urmăririi penale asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.I..

-În cursul urmăririi penale, prin cererea formulata la data de 12.06.2018 (vol. II., f. 6-7 d.u.p.), persoana vătămata M.R. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului M.I. la plata sumei de 250.000 lei, cu titlu de daune morale. Prin aceeaşi cerere, partea civila M.R. a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului M.I., în vederea garantării reparării pagubei produse, cât şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

-Prin ordonanţa nr. 220/P/2018 din data de 10.07.2018 (vol. II, filele 51-55 - d.u.p.), procurorul a dispus instituirea sechestrului imobiliar asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului M.I., identificate si menţionate in mod expres in cuprinsul acestei ordonanţe, pana la concurenta sumei de 250.000 lei, măsura fiind adusa la îndeplinire de către organele de politie la data de 11.07.2018, sens in care a fost Încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului imobiliar din 11.07.2018 ( vol. II., f. 60-61 d.u.p.).

-Prin hotărârea pronunţata, instanţa de fond a admis acţiunea civila exercitată de către partea civilă M.R. şi a dispus obligarea inculpatului M.I. la plata sumei de 250.000 lei, cu titlu de daune morale si, de asemenea, a dispus obligarea inculpatului M.I. la plata cheltuielilor judiciare către partea civila M.R., in cuantum de 4.250 lei, reprezentând onorariu avocat.

-În aceasta situaţie, instanţa de fond era obligată, conform disp. art. 404 alin. 4 C.pr.pen., să se pronunţe cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului, instituita asupra bunurilor imobile ale inculpatului M.I..

IV. În mod nelegal, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului M.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, in temeiul art. 275 alin. 2 din C.pr.pen.

-În mod evident, temeiul de drept în baza căruia inculpatul M.I. trebuia obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca urmare a soluţiei de condamnare pronunţata, îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 1 din C.pr.pen., iar nu disp. art. 275 alin. 2 din C.pr.pen.

b. Referitor la soluţia de achitare pronunţată cu privire la inculpatul M.L.

I. Se consideră că soluţia de achitare a inculpatului M.L., pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 din Cp., pronunţată de instanţa de fond, soluţie întemeiată pe disp. art. 16 alin. I lit. c) din C. pr. pen. („nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea") este, in primul rând, nelegală, prin referire la interpretarea si aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedura penala, dată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 4/11.02.2019, publicata in Monitorul Oficial nr. 546 din 03.07.2019.

Prin aceasta decizie, s-a stabilit că: „In ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare in procedura simplificata a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a si lit. c) din Codul de procedura penala".

II. S-a considerat ca hotărârea pronunţată de instanţa de fond este şi netemeinică, în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului M.L., pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 din Cp.

-Totodată, din ansamblul probatoriului administrat, atât in cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea de către inculpatul M.L. a infracţiunii de omor, pentru care s-a dispus trimiterea in judecata.

Partea civilă M.R. a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, prin prisma câtimii sumei acordate cu titlu de daune morale şi a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale spre maximul sumei pretinse în constituirea de parte civilă (fila 50).

Inculpatul M.I., în principal a solicitat, achitarea lui de sub învinuirea adusă, în temeiul art. 16 lit. h Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod penal (legitima apărare), sau raportat la art. 26 Cod penal (excesul neimputabil) şi respingerea pretenţiilor civile formulate de partea civilă M.R.. În subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general al pedepselor (filele 83-85).

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. x al Tribunalului Harghita, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte căile de atac declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HARGHITA, partea civilă M.R. şi inculpatul M.I. a fi fondate, cu menţiunea că aspectele pe care le vom semnala impun admiterea acestora, cu consecinţa reformării hotărârii judecătoreşti analizate în următoarele limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

I.Apelul Parchetului De Pe Lângă Tribunalul Harghita

I.1. Apelul parchetului prind pe inculpatul M.L.

Inculpatul M.L. a fost trimis în judecată pentru comiterea la data de 20.05.2018, a unei infracțiuni de omor în urma căreia a fost suprimată viața victimei F.L..

Inițial, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii care i se impută, însă ulterior a revenit și a arătat că nu el a fost autorul omorului, ci inculpatul M.I.. Inculpatul M.L. a arătat că a fost de acord să ia asupra sa fapta comisă de inculpatul M.I. în schimbul unor foloase materiale și a promisiunii unor asemenea foloase.

Prima instanță a dispus achitarea inculpatului M.L., reținând în esență că nu există suficiente probe care să contureze vinovăția acestuia.

Nu putem fi de acord cu instanța de fond pentru următoarele argumente:

În primul rând, inculpatul M.L. a recunoscut comiterea infracțiunii. Această recunoaștere a avut loc la mai puțin de 2 zile după comiterea infracțiunii, la data de 22.05.2018, când i s-a luat acestuia prima declarație de inculpat (f. 111 – vol. II UP). M.L. a recunoscut comiterea infracțiunii și la data de 25.04.2018, când i-a fost luată a doua declarație de inculpat (f. 112 – vol. II UP).

Ulterior acestui moment, inculpatul M.L. a continuat să recunoască comiterea infracțiunii. Astfel, pe parcursul procedurilor privind luarea și verificarea măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut, fie în cadrul declarațiilor luate, fie în cadrul ultimului cuvânt, comiterea infracțiunii. Sunt exemplificative în acest sens, cele relatate de inculpat în cadrul soluționării contestațiilor din dosarele nr. 908/96/2018, 987/96/2018 ale Tribunalului Harghita, când acesta a arătat că recunoaște fapta și solicită înlocuirea măsurii preventive cu cea a arestului la domiciliu.

Trebuie notat totodată și faptul că o perioadă de aproximativ 3 luni, inculpatul M.L. nici nu a contestat măsura arestării preventive, fapt care coroborat cu argumentele expuse mai sus, conturează concluzia că acesta se considera vinovat de infracțiunea de care a fost acuzat.

Esențială este și poziția ulterioară trimiterii în judecată a inculpatului M.L., când, la termenul de judecată din data de 10.12.2018, anterior citirii actului de sesizare, acesta a arătat că dorește să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției și a declarat că înțelege învinuirea ce i s-a adus și că recunoaște comiterea infracțiunii (f. 23 – vol. I dosar de fond).

În concluzie, analizând dosarul cauzei, curtea de apel a constatat că timp de 10 luni, inculpatul M.L. a continuat să adopte aceeași poziție procesuală de recunoaștere față de acuzația adusă.

Este adevărat că simpla recunoaștere nu poate răsturna prezumția de nevinovăție reglementată de art. 4 C. pr. pen., însă M.L., nu numai că a recunoscut comiterea infracțiunii, dar a și oferit o serie de detalii pe care numai autorul infracțiunii le-ar fi putut cunoaște. Astfel, în prima declarație de inculpat, din data de 22.05.2018, acesta a arătat că a luat un briceag de la M.I. și că l-a înțepat pe F.L. în zona unui genunchi. Inculpatul a mai arătat că în timpul aplicării acestei lovituri victima F.L. era în picioare. Apreciem că aceste detalii sunt esențiale și nu ar fi putut fi cunoscute decât de autorul infracțiunii. Totodată, aceste aspecte relatate de inculpatul M.L. au fost ulterior confirmate de raportul medico-legal de necropsie nr. A3-198/MC/21.05.2018 (f. 248 – vol. I UP), care atestă faptul că victima a suferit o plagă înjunghiată, la nivelul coapsei drepte, sub genunchi și că poziția verosimilă auto-victimă a fost față în față.

Pentru înțelegerea deplină a importanței acestui detaliu trebuie să ne referim pe scurt la evenimentele anterioare agresiunii ce a dus la moartea victimei F.L.. Astfel, la data de 20.05.2018, M.R., împreună cu M.I., M.L., F.L. și C. S., au început să consume băuturi alcoolice la locuința primului. După un timp, având în vedere că victima F.L. se amețise, a cerut acordul gazdei M.R. să doarmă. Acesta i-a permis să meargă în camera alăturată, iar victima F.L. a mers în acea cameră, unde a și adormit. Ulterior, a izbucnit cearta dintre M.I. și M.R., fapt care i-a determinat pe cei prezenți, cu excepția victimei F.L., să părăsească imobilul lui M.R..

La momentul părăsirii imobilului lui M.R. de cei implicați în scandal, victima F.L. încă dormea.

Printre cei care au părăsit imobilul se afla și inculpatul M.L., care știa despre faptul că victima F.L. dormea în camera alăturată, astfel că în mod evident nu ar fi putut declara faptul că, în momentul în care a înjunghiat-o, aceasta se afla în picioare, decât dacă într-adevăr ar fi văzut-o în picioare. Mai mult, acest detaliu arătat de inculpat este și real, dar și confirmat de raportul medico-legal de necropsie, care, așa cum am arătat mai sus, a concluzionat că în momentul înjunghierii victima și autorul erau față în față.

Mai mult, dacă nu ar fi fost el autorul, inculpatul M.L. nu avea de unde să știe zona corpului unde fusese înjunghiată victima.

Oferirea acestor detalii esențiale, la atât de scurt timp de la comiterea infracțiunii, exclude și teoria avansată ulterior de inculpatul M.L., potrivit căreia, inculpatul M.I. ar fi comis omorul, iar cei doi inculpați s-ar fi înțeles ca inculpatul M.L. să ia fapta asupra sa, deoarece inculpații s-au despărțit imediat după comiterea infracțiunilor, au fost identificați tot separat de organele de poliție și au fost luați în primire de acestea la scurt timp de la momentul comiterii infracțiunii, fiind prin urmare exclusă posibilitatea ca aceștia să fi putut lua legătura unul cu celălalt, inclusiv prin intermediul rudelor lor.

În continuarea, vom analiza și declarațiile martorilor relevanți, audiați în cauză cu privire la infracțiunea de omor.

Curtea de apel a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de omor, în cauză au fost audiați mai mulți martori, iar relevanți pot fi considerați martorii: M.A., G.I., M.Z. și T.S..

În privința martorei M.A., curtea de apel a constatat că aceasta a dat trei declarații în cauză, câte una în fiecare etapă procesuală, sub aspectele esențiale, respectiv implicarea lui M.L. în comiterea omorului, nici una dintre aceste declarații nefiind similară cu celelalte. Astfel, în prima declarație a menționat că M.L. i-a spus personal că a înjunghiat un om în casa lui M.R., în a doua declarație a spus că nu a văzut cine l-a înjunghiat pe F.L., dar nici nu a relatat alte aspecte, precum cele din prima declarație, iar în a treia declarație, a menționat că primele două declarații nu corespund adevărului și că în realitate,l-a văzut pe M.L. când a luat cuțitul cu care a fost ucis F.L. din mâna lui M.I. și când a intrat în casa lui M.R., unde a fost ucis F.L..

Martora M.A. a arătat că aspectele relatate în apel, în cea de-a treia declarație, nu le-a relatat anterior, pe de-o parte, deoarece la momentul dării primei declarații era foarte tulburată, iar la momentul celei de-a doua, în fața instanței de fond, așa i-a spus avocatul lui M.L..

Apreciem că aceste explicații sunt puerile și nu pot fi crezute. Mai mult, la momentul dării declarației în fața primei instanțe, inculpatul M.L. nu își schimbase poziția procesuală și nu nega comiterea infracțiunii, motiv pentru care apreciem că nici acesta, nici avocatul său nu aveau nici un interes procesual în influențarea martorei.

De asemenea, martora G.I. a dat trei declarații în cauză, în prima arătând că a aflat de la martora M.A. despre faptul că inculpatul M.L. i-a spus ultimei că a înjunghiat un om. Tot în prima declarație, martora G.I. a relatat că, în timp ce vorbea la telefon cu concubinul său M.Z., care era împreună cu M.L., l-a auzit pe acesta din urmă spunând că a înțepat un om. Ulterior, martora nu a mai recunoscut că l-a auzit în telefon pe inculpatul M.L. spunând că a înțepat un om, ci a relatat că ea însăși l-a văzut pe acesta, cum în noapte omorului, a luat un briceag din mâna lui M.I. și a intrat în casa lui M.R., unde ulterior a fost găsită victima F.L..

Fiind întrebată despre diferențele notabile dintre declarații, martora G.I. a invocat aceleași scuze ca martora M.A., iar pentru aceleași motive ca cele expuse mai sus, curtea de apel nu le va primi.

Față de toate aceste aspecte menționate, având în vedere caracterul oscilant al declarațiilor martorelor M.A. și G.I., curtea de apel a apreciat că declarațiile acestora nu sunt sincere, motiv pentru care vor fi înlăturate ca atare.

În cauză a fost audiat și martorul M.Z..

Instanța de control judiciar a constatat că aceasta a dat trei declarații, câte una în fiecare etapă procesuală. Declarațiile date nu au suferit modificări în cele trei etape procesuale menționate, motiv pentru care, chiar dacă martorul este fratele inculpatului M.I. (pe care inculpatul M.L. îl acuză de comiterea omorului), nu există motive justificate pentru a fi înlăturate declaraţiile acestuia sau pentru ca martorul să nu fie crezut.

În declarațiile date, martorul menționat a relatat că în data de 21.05.2019, a fost sunat de martora G.I., care i-a spus că la locuința lui M.R. a avut loc un scandal și i-a cerut să-i ia pe cei doi copii ai săi de la locuința lui M.R.. După ce a dus copii la domiciliul său, martorul s-a reîntors la locuința lui M.R. unde se afla și inculpatul M.L.. Acesta i-a spus că a avut loc un scandal și că a înțepat pe cineva, după care, la insistențele martorului, inculpatul a fost de acord să fie predat poliției. Chiar martorul l-a condus pe inculpat la sediul poliției.

Foarte importantă este și declarația martorului T.S., care vine să completeze concluzia existenței vinovăției inculpatului M.L.. Martorul menționat a relatat că în noaptea omorului, în camera unde dormea martorul, a intrat inculpatul M.L. care i-a cerut telefonul mobil. Martorul i-a înmânat telefonul său, iar după ce inculpatul a purtat o conversație telefonică scurtă, i-a spus martorului ”Pe unul l-m băgat în sânge; și pe tine ar trebui să te bag în sângele tău să mori și tu în propriul sânge.” Potrivit declarației din primă instanță a aceluiași martor, inculpatul i-a spus: ”Ar trebui și tu să crăpi în propriu tău sânge ca și celălalt”, iar potrivit declarației din apel, inculpatul a spus: ”Ar trebui și tu să crăpi în propriul sânge ca și celălalt”.

Ulterior, la momentul revenirii asupra poziției inițiale de recunoaștere, inculpatul M.L. a justificat că a fost de acord să ia asupra sa fapta comisă de inculpatul M.I. fără ca acesta din urmă să-i promită bani, ci doar că-l va ajuta după executarea pedepsei.

În susținerea apărării sale au fost audiați în primă instanță părinții săi, P.K. și M.S., iar în apel, a fost reaudiată martora P.K.. Relevantă este declarația martorei P.K..

Din declarațiile acesteia reiese că în luna februarie 2019, inculpatul M.L., i-ar fi spus să se intereseze dacă terenurilor din vecinătatea casei lor sunt de vânzare, întrucât inculpatul M.I. dorește să-i cumpere un teren în schimbul faptului că inculpatul M.L. a luat omorul asupra sa. Martora a mai relatat că după ședința de judecată din data de 05.03.2019, în data de 7 sau 8 martie 2019, inculpatul M.L. a fost căutat la penitenciar de M.A., care i-a dat suma de 50 de lei, iar după aproximativ o săptămână a fost căutat de M.A. și de M.Z., care i-au oferit suma de 100 de lei. Totodată, M.Z. i-ar fi data martorei suma de 50 de euro cu pentru același motiv.

În primul rând, nu putem primi această apărare, deoarece, din probele administrate în cauză și analizate mai sus reiese fără dubiu că inculpatul M.L. este autorul omorului.

Totuși, se cuvine a răspunde și celorlalte argumente aduse de inculpat și a arăta că nu pot fi primite deoarece:

-sumele și promisiunile patrimoniale la care a făcut referire martora P.K. sunt mult prea mici pentru a justifica, pentru orice persoană cu discernământ (cum este și inculpatul M.L.), luarea asupra sa a unei infracțiuni și atât mai mult a uneia de omor;

-potrivit declarației din apel a martorei P.K., inculpatul M.L. realiza venituri din muncă și nici el, nici familia sa nu aveau datorii bănești. Prin urmare, inculpatul nu a avea urgențe sau necesități materiale deosebite.

Un argument suplimentar pentru care nu putem primi apărarea inculpatului M.L. este acela că până la momentul schimbării poziției procesuale, acesta nu a relatat nici măcar părinților săi că nu ar fi fost autorul infracțiunii. Astfel, chiar dacă am presupune că inculpatul M.L. poate fi crezut când spune că a luat fapta inculpatului M.I. asupra sa și că ar fi ascuns adevărul de organele de cercetare, nu este verosimilă și nu poate fi înțeleasă alegerea sa de a minți și persoanele cele mai apropiate, persoane pe care ar fi putut să le dezamăgească cel mai mult prin a le face să creadă că el ar fi autorul omorului.

Mai mult, din declarațiile coroborate ale martorilor J.K. și M.A. (f. 43, 44 – vol. II dosar fond), care au fost colegi de cameră cu inculpatul M.L. în centrul de arest preventiv, reiese că inculpatul le-a povestit acestora care este motivul pentru care a fost arestat preventiv. În concret, acesta le-a povestit că a intrat în casa în care a comis omorul și crezând că o persoană vrea să-l lovească, a înjunghiat-o pe aceasta. Martorii au mai relatat că în perioada cât au fost colegi de cameră, inculpatul nu ar fi spus că nu a comis infracțiunea și nici că ar fi fost influențat în declarațiile date.

Tot în cadrul analizei materialului probator administrat în cauză, curtea de apel a constatat că inculpatul M.L. a efectuat testul poligraf, în urma examinării fiind întocmit raportul de constatare criminalistică-poligraf nr. 134282/06.05.2019 (f. 238 – vol. I dosar fond). Potrivit concluziilor acestui raport de constatare, în cazul inculpatului M.L. nu au fost identificate reactivități specifice și definitorii pentru comportamentul simulat la întrebările relevante cauzei nr. 4 și 7. Întrebările nr. 4 și 7, adresate inculpatul au fost următoarele:

-Tu l-ai înțepat cu briceagul în picior pe numitul F.L., în 21.05.2019? – Răspuns NU;

-Tu i-ai provocat moartea lui F.L.? – Răspuns NU.

În ceea ce privește testul menționat, instanţa de control judiciar reaminteşte faptul că poligraful (denumit impropriu, dar în mod obișnuit, și detector de minciuni) este un dispozitiv care măsoară și înregistrează un număr de parametri fiziologici ai unui subiect uman, cum ar fi: tensiunea arterială, pulsul, respirația și conductivitatea pielii, în timp ce acestuia i se pun o serie de întrebări. Se presupune că aceste măsurători sunt indicatori ai unei stări de anxietate care s-ar manifesta odată cu spunerea unui neadevăr. Cu toate acestea, dacă subiectul manifestă anxietate din alte motive sau își poate controla în mod voluntar nivelul anxietății, atunci măsurătoarea poate duce la rezultate total neconcludente sau chiar diametral opuse. Deoarece majoritatea celor specializați în domeniul științific de care ar aparține nu au putut fi convinși de faptul că ar avea întemeiere științifică, poligraful nu este considerat ca fiind un instrument științific. Dată fiind lipsa de fiabilitate a acestuia, poligraful nu este reglementat ca mijloc de probă în Codul de procedură penală.

Chiar dacă se admite că testul poligraf efectuat în cauză trebuie avut în vedere, acesta poate fi valorificat doar ca indiciu, prin coroborare cu alte elemente de fapt (așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1894/2012). Totuși, având în vedere concluzia indubitabilă care se desprinde din probele administrate în cauză, considerăm că testul poligraf nu poate fi coroborat cu nici una dintre acestea.

 Pentru motivele enunțate mai sus, testul poligraf nu va fi luat în considerare la soluționarea cauzei.

În concluzie, în urma analizei materialului probator, curtea de apel a constatat că inculpatul M.L. a comis infracțiunea de ”Omor” în dauna persoanei vătămate F.L., motiv pentru care acesta va fi condamnat.

În privința întinderii sancțiunii aplicabile se pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. pr. pen. În legătură cu acest aspect, instanța de control judiciar a constatat că inculpatul M.L. a recunoscut în mod necondiționat comiterea infracțiunii și a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate. De altfel, prin încheierea din data de 10.12.2018 (f. 28 - vol. I dosar fond), prima instanță a și admis solicitarea inculpatului. Totuși, pe parcursul procesului, ca urmare a unor noi declarații ale inculpatului prin care a acesta a negat comiterea infracțiunii, prima instanță a parcurs procedura cercetării judecătorești, deși inițial admisese cererea inculpatului de a i se aplica procedura simplificată și cu toate că revenirea inculpatului asupra poziției inițiale în acest caz era inadmisibilă. Mai mult, prima instanță, nu a revenit asupra încheierii prin care a dispus ca inculpatul M.L. să fie judecat potrivit procedurii simplificate, efectuând cercetarea judecătorească în condițiile în care cererea inculpatul de a fi judecat potrivit procedurii simplificate rămăsese admisă.

Pentru aceste motive, apreciem că în mod nejustificat prima instanță a dispus continuarea cercetării judecătorești în privința inculpatului M.L..

Având în vedere că prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească cu privire la inculpatul M.L., în urma acesteia pronunțând achitarea și faptul că în apel, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului menționat, în virtutea jurisprudenței CEDO, curtea de apel a fost nevoită să efectueze cercetarea judecătorească și în apel, pentru a evita riscul pronunțării direct în apel a unei prime soluții de condamnare, fără o cercetare judecătorească riguroasă şi completă.

De aceea, prin încheierea din 24.09.2019, curtea de apel a dispus respingerea cererii inculpatului M.L. de judecare potrivit procedurii simplificate. Totuși, trebuie subliniat că această respingere a fost cauzată, nu de poziția inculpatului, de a reveni asupra declarației de recunoaștere, care era irevocabilă, ci de poziția adoptată de prima instanță, care, așa cum am arătat, a început în mod nejustificat cercetarea judecătorească în privința inculpatului menționat.

Prin urmare, în cadrul procedurii de judecată, apreciem că inculpatul nu are decât culpa procesuală de a-și fi schimbat poziția procesuală inițială, dar care nu ar fi trebuit să ducă la nici un rezultat, câtă vreme fusese admisă cererea sa de judecare în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

De aceea, apreciem că acțiunile primei instanțe nu pot afecta dreptul deja câștigat de inculpat atunci când i-a fost admisă solicitarea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

În consecință, apreciem că sunt în continuare aplicabile în cauză prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., care stipulează că atunci”Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (1^1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime”.

Pentru acest motiv, apreciem că inculpatul M.L. poate beneficia de prevederile legale menționate, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, prevăzute de art. 188 alin. 1 Cod penal. Astfel, limitele de pedeapsă între care se va stabili pedeapsa inculpatului M.L. sunt de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni.

În procesul de individualizare a pedepsei, vom avea în vedere gravitatea concretă a infracțiunii, faptul că inculpatul menționat este la primul contact cu legea penală, dar în antiteză și faptul că pe parcursul procesului penal acesta nu a dat dovadă de respect față de autoritate, care reprezintă în esență interesul societății, încercând să inducă în eroare instanța de judecată.

În concluzie, pentru aceste motive, în temeiul art. 188 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 375 alin. 1 şi 2, art. 374 alin. 4  și art. 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen., inculpatul M.L. va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor în dauna persoanei vătămate F.L..

Având în vedere prevederile art. 188 alin. 1 teza finală C.penal, în baza art. 67 alin. 2 Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 422  teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală şi la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii pe 24 de ore, din data de 21 mai 2018, precum şi durata arestării preventive din data de 22 mai 2018 şi până la 02 august 2019.

În temeiul art. 7 alin. 1, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 şi la punctul 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, îl va informa pe inculpat cu privire la faptul că  probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul M.L. să plătească în favoarea statului suma de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în prim grad şi din cursul fazei de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 1.410 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului M.L., din cursul urmăririi penale (720 lei) şi din prim grad (690 lei), rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

I.2. Apelul parchetului prind pe inculpatul M.I.

În privința inculpatul M.I., parchetul a invocat doar aspecte de nelegalitate a sentinței apelate.

Considerăm întemeiate susținerile parchetului și ne însușim argumentele invocate în sprijinul apelului, motiv pentru care vom admite sub acest aspect apelul promovat.

II.Apelul inculpatului M.I.

Cu privire la temeinicia sentinței apelate, curtea de apel constată că inculpatul M.I. a fost acuzat de faptul că la data de 21.05.2018 l-a înjunghiat în piept pe unchiul său, M.R., iar, în urma agresiunii, viața părții civile a fost pusă în pericol.

Inculpatul a recunoscut că l-a înjunghiat pe unchiul său, însă în apărarea sa a invocat  legitima apărare (art. 19 Cod penal), respectiv excesul neimputabil (art. 26 Cod penal) și starea de provocare (art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal).

În legătură cu apărarea sa, inculpatul a declarat că după cearta izbucnită în casa părții civile, a ieșit din casă și din curte și s-a întâlnit cu partea civilă, care îl urmărea, în zona unei spărturi a gardului împrejmuitor al curții. Acolo a văzut ca partea civilă avea în mână un cuțit, iar în momentul în care aceasta s-a urcat pe fundația gardului încercând să treacă spre inculpat, acesta s-a speriat și l-a înțepat cu un briceag pe care îl purta în buzunar. Mai menționează inculpatul că a luat briceagul din buzunar în momentul în care a auzi-o pe partea civilă strigând că îl omoară și a văzut-o la o distanţă pe care nu o poate aprecia, întrucât se afla în stare de ebrietate.

Analizând declarația inculpatul, chiar fără a analiza celelalte probe administrate în cauză, curtea de apel apreciază că legitima apărare, respectiv excesul neimputabil nu au incidență în cauză.

Astfel, potrivit art. 19 alin. 2 Cod Penal”Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.”

Deci pentru a exista legitima apărare atacul trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

-să existe un atac material;

-atacul să fie direct;

-atacul să fie imediat;

-atacul să fie injust;

-atacul să fie îndreptat împotriva celui ce se apără.

Plecând de la declarația inculpatului, curtea de apel va analiza cu prioritate condiția ca atacul să fie direct.

În legătură cu acest aspect, inculpatul a arătat că a scos din buzunar briceagul cu care a antepat-o pe partea civilă, în momentul în care a auzit-o pe aceasta strigând că îl omoară. Totodată a precizat că aceasta se afla la o distanță pe care nu o poate aprecia.

Rezumând, reiese că partea civilă se afla la distanță de inculpat, fiind evident, fie că acesta că a așteptat ca partea civilă să se apropie, fie că s-a îndreptat înspre același punct înspre care se îndrepta și partea civilă, pentru că altfel aceștia nu s-ar fi întâlnit. Prin urmare, este cert că, dacă partea civilă nu se afla foarte aproape de inculpat, chiar acesta afirmând că partea civilă se afla la o anumită distanță, atacul nu poate fi direct. Mai mult, între partea civilă și inculpat exista un obstacol, respectiv un gard în care se afla o spărtură cu lățimea de cca 40 cm, măsurată de la colțul casei până la scheletul gardului (fila 125, foto nr. 17 - vol. I UP). Gardul era construit pe o fundație de beton, mai înaltă cu 90 cm față de nivelul solului curții părții civile. Deci pentru a ajunge la inculpat, partea civilă, trebuia să parcurgă distanța inițială menționată de inculpat, să urce pe fundația gardului de 90 cm, să treacă prin spărtura gardului, iar apoi să sară de pe fundație, de la o înălțime de 90 cm, pe terenul unde se afla inculpatul. În cazul în care partea civilă nu ar fi efectuat aceste manevre, prin efectuarea câtorva pași înapoi, inculpatul s-ar fi distanțat de gard și implicit de partea civilă, ar fi ieșit din raza de acțiune a părții civile, iar aceasta nu ar fi putut-o atinge cu nici o armă.

Deci, pe lângă faptul că, atunci când inculpatul a sesizat că partea civilă vine să-l atace, între ei era o distanță nespecificată, între partea civilă și inculpat mai exista si obstacolul descris mai sus.

Este adevărat că acesta nu era insurmontabil, dar dimensiunea nu foarte mare a spărturii din gard, prin care nu ar fi putut trece ușor partea civilă, având în vedere statura sa solidă, precum și faptul că fundația pe trebuia să o escaladeze partea civilă pentru a ajunge la inculpat avea 90 cm înălțime, ar fi putut adăuga suficient timp inculpatului pentru a evita atacul prin fugă. La acest obstacol se adaugă și distanța inițială dintre cei doi, astfel că inculpatul ar fi avut cu atât mai mult timp la dispoziție să fugă din calea pretinsului atacator dacă ar fi dorit cu adevărat acest lucru. În plus, auzind din ce direcție venea partea civilă, putea să anticipeze și locul spre care se îndrepta aceasta, deci dacă ar fi dorit cu adevărat, ar fi avut posibilitatea să schimbe direcția inițială pentru a evita să se întâlnească cu partea civilă la spărtura din gard și să continue fuga peste podul care duce spre drumul principal, iar de acolo să meargă spre sat și spre postul de poliție. Mai mult, inculpatul ar fi avut această posibilitate chiar dacă s-ar fi întâlnit brusc cu partea civilă la spărtura din gard, deoarece, așa cum am arătat, pentru a ajunge la inculpat, partea civilă trebuia să efectueze o serie de manevre care i-ar fi dat timp de reacție inculpatului.

De altfel, știind că partea civilă este o persoană periculoasă, singura acțiune justificată a inculpatului, în condițiile în care, așa cum am conchis, acesta a și avut timp să o întreprindă, era evident fuga de pericol.

În aceeași ordine de idei, curtea de apel constată că partea civilă a fost înjunghiată cu un briceag, care pentru a putea fi folosit trebuia în prealabil deschis. Or, dacă inculpatul a deschis briceagul în timp ce partea civilă se îndrepta spre el, este evident că acesta s-a pregătit, deci a avut timp de reacție, inclusiv pentru a decide ce e mai sigur pentru el să facă. Din contră, dacă briceagul fusese deschis anterior (se va vedea în analiza ulterioară a probelor că aceasta din urmă este situația reală), este evident că inculpatul a urmărit să o atace pe partea civilă și a așteptat momentul potrivit, situație în care este total exclusă teza legitimei apărări.

Inculpatul s-a mai apărat susținând că, fiind în stare de ebrietate nu a putut judeca corect variantele avute la dispoziție și, prin urmare, nu a putut anticipa că varianta de a evita pericolul prin fugă era mai sigură. Nu putem primi această apărare, deoarece, față de acțiunile întreprinse (deschiderea briceagului anterior începerii scandalului), este evident că acesta a avut suficientă prevedere pentru a analiza conduita sa.

Față de cele expuse, curtea de apel nu poate primi apărarea inculpatului referitoare la existența legitimei apărări.

Din contră, curtea de apel apreciază că inculpatul a așteptat ca partea civilă să se apropie, pentru ca apoi să aibă pretextul de a o ataca.

În concluzie, curtea de apel apreciază că inculpatul M.I. nu a acționat în condițiile legitimei apărări.

Nefiind îndeplinite condițiile legitimei apărări, este evident că nu sunt îndeplinite nici cele ale excesului neimputabil, deoarece pentru a se găsi în prezența excesului neimputabil, persoana care îl invocă trebuie să se fi aflat mai întâi în legitimă apărare, singura diferență dintre legitima apărare și excesul neimputabil fiind sub aspectul proporționalității acțiunii făptuitorului, care depășește, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.

Prin urmare, în situația în care nu sunt îndeplinite celelalte condiții ale legitimei apărări, nu se poate reține nici excesul neimputabil.

Inculpatul M.I. a invocat și existența unei provocări din partea părții civile M.R..

Cu privire la acest aspect, trebuie analizate declarațiile martorilor relevanți: C.S., R.G. și M.A..

Trebuie notat că martora R.G. este concubina părții civile, iar martora M.A. este mama inculpatului. De aceea declarațiile celor două vor fi privite cu rezervă și luate în considerare numai în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.

Dintre martorii menționați, singurul martor care nu are nici o relație de rudenie cu inculpatul sau cu partea civilă, este martorul C.S.. În plus, acesta a relatat de fiecare date aceleași aspecte redate în prima declarație, deci pe parcursul procesului penal nu și-a modificat declarațiile și nu a revenit asupra lor.

Prin urmare, nu există nici un motiv pentru ca martorul menționat să nu fie considerat credibil, astfel că și declarațiile martorilor, care sunt în relații de rudenie sau asimilate celor de rudenie cu inculpatul, vor fi valorificate prin coroborare cu cea a martorului C.S..

Martorul menționat a declarat că la data de 20.05.2018, împreună cu M.R., M.I., M.L., F.L. și S.A. au mers la locuința lui M.R. pentru a consuma băuturi alcoolice. La un moment dat, numitul S.A. a plecat, iar F.L. s-a îmbătat și a plecat să se culce în camera alăturată. La un moment dat, M.L. i-a cerut lui R.G., concubina lui M.R. o țigară, însă aceasta l-a refuzat, iar după un timp l-a servit pe M.R.. Pentru acest motiv M.I. s-a enervat și a început să-i adrese Genei cuvinte jignitoare. La rândul său, M.R. s-a supărat și a început să vorbească urât. După acest prim incident, inculpatul M.I. și martorul au plecat acasă la inculpat pentru a lua niște bere, iar la întoarcere, înainte de a reintra în locuința părții civile, inculpatul a scos un briceag pe care l-a desfăcut și l-a introdus desfăcut în buzunar. Martorul nu a mai oferit alte detalii pe baza cărora să se poate aprecia asupra existenței provocării, deoarece a părăsit locuința părții civile chiar înainte de scandal.

Declarația martorului se coroborează cu declarația martorei R.G., care a relatat că inculpatul a început să adreseze cuvine jignitoare martorei, deoarece a fost nemulțumit de faptul că martora i-a sugerat părții  civile să nu meargă după țigări la locuința lui M.A.. Martora a mai arătat că inculpatul și martorul C.S. au plecat pentru o vreme, iar la întoarcere, inculpatul a început să se certe cu partea civilă și a scos din buzunar un cuțit de tip briceag care era deschis. Cu privire la aceste aspecte, poziția martorei a fost constantă și se coroborează și cu cele relatate de martorul C.S., motiv pentru care instanța le va considera valide.

Martora M.A. a relatat că partea civilă a început conflictul, înarmându-se cu un cuțit, însă câtă vreme declarația acesteia nu se coroborează cu celelalte declarații validate de instanță, având în vedere și gradul de rudenie al acesteia cu inculpatul, va fi înlăturată.

Ceilalți martori, G.I. și M.Z., nu au oferit detalii despre persoana care a inițiat conflictul, ci doar despre ceea ce s-a petrecut ulterior începerii acestuia, astfel că declarațiile acestora nu au relevanță cu privire la stabilirea stării de provocare.

Prin urmare, din declarațiile coroborate ale martorilor C.S. și R.G. reiese că atitudinea vădit provocatoare a avut-o inculpatul M.I., nu partea civilă, deoarece inculpatul este cel care a adresat cuvinte jignitoare concubinei părții civile, fără să fi fost provocat și tot acesta, anterior revenirii în locuința părții civile, și-a pregătit briceagul de un eventual atac, iar apoi a reînceput cearta.

Deci, din atitudinea adoptată, reiese mai degrabă că inculpatul a urmărit un conflict cu partea civilă, nu invers, conflict pentru care de altfel s-a și înarmat.

În concluzie, inculpatul a provocat-o pe partea civilă, nu invers.

Or, câtă vreme, inculpatul a avut atitudinea provocatoare și a inițiat scandalul, el nu mai poate invoca ulterior starea de provocare pe care ar fi generat-o asupra sa partea civilă, deoarece partea civilă a răspuns provocării inculpatului, în lanțul evenimentelor, inculpatul generând prima acțiune, ce le-a generat ulterior pe următoarele.

Față de toate aceste aspecte, curtea de apel a înlăturat apărarea inculpatului referitoare la existența legitimei apărări, respectiv a excesului imputabil ori a stării de provocare.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, curtea de apel a apreciat ca întemeiate argumentele inculpatului. În acest sens, a constatat că limitele de pedeapsă aplicabile infracțiunii de care este acuzat inculpatului sunt de la 5 ani la 12 ani și 6 luni, deoarece fapta inculpatului este încadrabilă în sfera infracţiunii de violenţă în familie, rămasă în forma tentativei – partea civilă fiind unchiul inculpatului – situaţie în care în acord cu prevederile art. 199 alin. 1 teza finală Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Având în vedere că inculpatul a folosit o apărare prin care a încercat să inducă în eroare instanța de judecată apreciem că nu poate fi aplicată o pedeapsă spre minimul special. Vom avea în vedere însă și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală și că efectele infracțiunii comise de acesta asupra părții civile nu s-au soldat cu urmări majore şi permanente.

Pentru aceste motive, apreciem că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, motiv pentru care va fi redusă, de la 9 ani, la 7 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale sentinței apelate, invocate de inculpat, pentru argumentele deja expuse odată cu analiza apelului parchetului, curtea de apel le va reține ca întemeiate.

III.Apelul părții civile M.R.

Partea civilă, M.R. a declarat apel, arătând că este nemulțumită de cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță.

Curtea de apel a constatat că M.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 de lei, însă partea civilă nu a probat întinderea pretențiilor civile invocate.

Totuși, este de netăgăduit faptul că acesta a fost agresat de către inculpatul M.I. și că în urma agresiunii, viața acestuia a fost pusă în pericol, iar pentru înlăturarea pericolului a fost necesară intervenția de urgență a cadrelor medicale și supunerea părţii civile unei intervenţii chirurgicale.

Prin urmare, este evident că acesta a suferit o traumă fizică ce s-a repercutat în mod inevitabil și asupra psihicului.

De aceea este necesară repararea prejudiciului moral suferit, ținând cont totodată și de faptul că acțiunile inculpatului nu au avut alte repercusiuni pe termen lung și că partea civilă nu a rămas cu sechele în urma agresiunii.

Deci, raportat la gravitatea leziunii suferite, la riscul imediat asociat acesteia, dar și la efectele concrete avute asupra sănătății inculpatului, apreciem că acordarea sumei de 40.000 de lei reprezintă o justă despăgubire, motiv pentru care, instanța de control judiciar va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.R. şi, în consecinţă, va obliga inculpatul M.I. să plătească în favoarea părţii civile suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În concluzie, față de toate argumentele expuse mai sus, curtea de apel a dispus următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 2  lit. a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Harghita, de apelantul-parte civilă M.R. şi de apelantul–inculpat M.I., împotriva sentinţei penale nr. 50 din 02 august 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. x şi în consecinţă:

A desfiinţat parţial sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza în limitele de mai jos:

1.) În baza art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, raportat la art. 32 alin. 1, art. 199 alin. 1 și art. 188 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.I., la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violenţă în familie, rămasă în forma tentativei (persoană vătămată M.R.).

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 422  teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală şi la art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului – pe lângă perioada menţionată în sentinţa apelată – şi durata reţinerii pe 24 de ore din data de 21 mai 2018, precum şi durata arestării preventive din data de 02 august 2019 (data pronunţării sentinţei penale atacate) până la zi.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, îl va informa pe inculpat cu privire la faptul că  probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1 şi art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1.357 şi art. 1.381 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.R. şi, în consecinţă, a obligat inculpatul M.I. să plătească în favoarea părţii civile suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 404 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, raportat la art. 249 alin.1 și 5 Cod procedură penală, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale de către procuror, prin ordonanţa nr. 220/P/2018 din data de 10.07.2018, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului M.I., până la concurenţa sumei de 40.000 lei, măsură asiguratorie care a fost adusă la îndeplinire de către organele de poliţie, în urma încheierii procesului verbal de aplicare a sechestrului imobiliar din data de 11.07.2018.

A schimbat temeiul de drept în baza căruia inculpatul M.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului din prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, în prevederile art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

2.) În baza art. 396 alin. 1 şi 2 și 10, raportat la art. 375 alin. 1 şi 2, art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, coroborat cu art. 188 alin. 1 Cod penal, a condamant pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor (victimă F.L.).

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pedeapsă care se va executa potrivit prevederilor art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 422  teza finală Cod procedură penală, raportat la art. 424 alin. 3 Cod procedură penală şi la art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii pe 24 de ore, din data de 21 mai 2018, precum şi durata arestării preventive din data de 22 mai 2018 şi până la 02 august 2019.

În temeiul art. 7 alin. 1, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 şi la punctul 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, îl va informa pe inculpat cu privire la faptul că  probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul M.L. să plătească în favoarea statului suma de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în prim grad şi din cursul fazei de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 1.410 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului M.L., din cursul urmăririi penale (720 lei) şi din prim grad (690 lei), va rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

A menţinut dispoziţiile din hotărârea atacată care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentelor apeluri în sumă de 600 lei, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 868 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului M.L., precum şi contravaloarea parţială a onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului M.I. (în sumă de 350 lei), vor rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare