Litigiu privind functionrii publici. Competenţa teritorială în cazul exercitării acţiunii de către organizatiile sindicale. Conflict negativ de competenta

La data de ZZ LL AA s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul A în calitate de reprezentant legal al funcţionarilor B şi B, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Vest Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor nr. X şi Y din ZZ.LL.2016 emise de către pârâtă, cu obligarea acesteia să emită noi decizii prin care să majoreze salariul de bază brut lunar al reclamanţilor cu 27,3% şi să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv începând cu data de 01.08.2016 până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.

În fapt, arată că reclamanţii sunt membri de sindicat şi au raport de serviciu cu pârâta, fiind încadraţi pe durată nedeterminată în funcţii publice de execuţie de "comisar" I superior gradaţia 4 în cadrul Comisariatelor judeţene pentru Protecţia Consumatorilor ... şi respectiv ....

Nemulţumiţi de stabilirea drepturilor lor salariale, reclamanţii au formulat contestaţii împotriva măsurilor dispuse de angajator, la sediul acestuia, de la care însă nu a primit un răspuns favorabil, astfel că reclamanţii se adresează instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen legal după data comunicării soluţionării negative a contestaţiilor lor.

Prin memorii comune - împuterniciri, adresate atât pârâtei angajatoare, cât şi Sindicatului nostru, ca reprezentant legal, care stă la baza formulării prezentei cereri, reclamanţii au arătat nelegalitatea stabilirii salariilor lor de bază brute lunare, solicitând să efectuăm, în numele lor, procedurile prevăzute de lege pentru corecta stabilire a drepturilor lor salariale, pentru care  au împuternicit organizaţia sindicală în condiţiile legii.

Salariile brute lunare ale reclamanţilor sunt compuse din salariul de bază, fără sporuri, la care trebuie adăugate drepturile băneşti prev. de art. 14 din Legea nr. 285 / 2010 (nivelul mediu al stimulentelor de care au beneficiat în luna oct. 2010, pe funcţii/grade/trepte), în cuantum de 27,3%.

Prin OUG nr. 20 / 2016 a fost modif. şi compl. OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, astfel, prin art. 1 pct. I s-a prevăzut ca după art. 3 din OUG nr. 57 / 2015 se introduc şase noi articole, începând cu art. 3 indice 1, care prevede că:

(1) (...) începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) în aplicarea alin. (1) (...), la stabilirea salariului de bază la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul (...) drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative.

În baza acestor prevederi legale, pârâta a procedat la emiterea de acte administrative - decizii - prin care să realizeze executarea în concret a acestor dispoziţii legale.

Prin deciziile contestate, emise de pârâtă, salariile reclamanţilor aferente funcţiilor publice de execuţie pe care le ocupă au fost stabilite începând cu luna AUGUST 2016 la nivelul sumei de ... lei - salariul de bază brut lunar.

Considerându-se nemulţumiţi, reclamanţii au formulat contestaţii împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor lor salariale, apreciindu-le ca netemeinice şi nelegale, deoarece pârâta nu a procedat la stabilirea salariilor reclamanţilor începând cu 1 august 2016 ţinând seama de dispoz. art. 3 indice 1 din OUG nr. 57 / 2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestaţiile (plângerile prealabile) formulate de reclamanţi au fost înregistrate la pârâtă cu nr. .../ZZ.LL.2016 şi, respectiv prin poştă-recomandată, precum şi la autoritatea ierarhic superioară, ANPC.

Ulterior emiterii acestor decizii, temeiul legal aplicabil a mai suferit modificări şi completări, prin intrarea în vigoare a OUG nr. 43/2016 pentru modif. şi compl OUG nr. 57/2016, publicată în data de 31 august 2016.

Principala modificare adusă art. 3^1 din OUG nr. 57 / 2015 prin OUG nr 43 / 2016, din punctul de vedere al incidenţei acestei speţe o constituie introducerea alin. (1^3), în care se menţionează. în plus faţă de dispoziţiile anterioarei OUG nr 20 / 2016, următoarele:

În cazul instituţiilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii publice subordonate.

Or, în speţă aceste modificări legislative nu şi-au mai găsit ecoul în emiterea de către pârâtă a unor acte administrative de stabilire a nivelului maxim al salariilor de bază ale reclamanţilor la nivelul maxim aflat în plată la nivelul tuturor celorlalte instituţii publice similare pârâtei (comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor) subordonate aceluiaşi ordonator de credite - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, având acelaşi scop şi îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, conform prevederilor legale, la care să adauge sumele prev. de art. 14 din Legea nr. 285 / 2010.

Potrivit HG nr. 700 / 2012, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, relevante din acest punct de vedere sunt următoarele:

- art. 5 alin. (3): Preşedintele Autorităţii are calitatea de ordonator secundar de credite - - art. 7 alin. (1) Autoritatea are în subordine, ca entităţi cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor (...) prevăzute în anexa nr. 2.

- art. 7 alin. (2) Comisariatele regionale ...() sunt conduse de comisari-şefi

- art. 7 alin. (3) Comisarii-sefi au calitatea de ordonatori terţiari de credite (...).

Cu toate acestea. în cursul lunii august 2016, pârâta nu a emis act administrativ de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate, la nivelul maxim aflat în plată la nivelul tuturor celorlalte instituţii publice similare pârâtei (comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor) subordonate aceluiaşi ordonator de credite - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, având acelaşi scop şi îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, conform prevederilor legale, la care să adauge sumele prev. de art. 14 din Legea nr. 285 / 2010.

Prin prezenta cerere vor învesti instanţa de judecată să oblige pârâta să pună în executare dispoziţiile legale imperative instituite prin OUG nr. 43 / 2016 - art. 3^1 al. 1^3.

În condiţiile aplicării prevederilor OUG nr. 43 / 2016 - art. 3^1 ai. 1^3, salariile de bază ale reclamanţilor trebuie să fie majorate cu 27,3 % faţă de suma de 3.062 lei, sume prev. de art. 14 din Legea nr. 285/2010

Nivelul maxim în plată al salariului brut lunar care se acordă în cadrul instituţiilor publice CRPC Braşov şi Timiş, similare pârâtei, pentru aceeaşi funcţie cu cea ocupată de reclamanţi, conform documentelor ataşate acţiunii.

REFERITOR LA DESPĂGUBIRE

Având în vedere că soluţia de admitere a prezentei cereri referitoare la stabilirea salariului de bază brut lunar va produce efecte pentru viitor, după data pronunţării.

Soluţia reparatorie pentru reclamantă pentru perioada începând cu data de 01.08.2016 până la pronunţarea hotărârii definitive în cauză este o despăgubire egală cu diferenţa salariului stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv reclamantei în această perioadă, actualizate la data plăţii, plus dobânda legală. 

Actualizarea va permite menţinerea valorii sumelor ce i se datorează reclamantei, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinţei acestor sume.

Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea aceloraşi sume cu indicele de inflaţie, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită şi, în acest fel. nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci. dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului, în acest sens s-a pronunţat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2 / 2014. Obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii şi s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri, executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar".

Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Având în vedere aceste motive, solicită să se dispună obligarea pârâtei să acorde reclamantei plata despăgubirilor solicitate prin prezenta cerere, actualizate, plus dobânda legală calculată de la data la care această obligaţie trebuia executată şi până la plata efectivă.

Din considerentele prezentate, reclamantul solicită instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Probatoriu: solicită admiterea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei, ataşat prezentei.

În drept invocă: art. 30 Noul Cod Proc. Civ.

- art. 30 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284 / 2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011. rep.,

- temeiul legal invocat în prezenta cerere.

La data de ZZ.LL.2016 reclamanţii au formulat cerere de modificare a acţiunii principale, solicitând anularea deciziilor nr. Z şi W din ZZ.LL.2016, emise de pârâtă şi obligarea acesteia să emită noi decizii, prin care să majoreze salariul de bază brut lunar al reclamanţilor cu 27,3%, faţă de nivelul stabilit prin decizia contestată prin prezenta cerere completatoare, să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv începând cu data de 01.08.2016 până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.

La data de ZZ.LL.2017 reclamanţii au formulat o nouă precizare la acţiune solicitând obligarea pârâtei să stabilească salariul de bază brut lunar "prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică", incluzând "drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive".

Pârâtul nu a formulat întâmpinare la acţiunea formulată de reclamanţi.

Prin sentinţa .../2017 a Tribunalului Dolj, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj – Secţia CAF, în ce priveşte soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL A pentru B şi C, cu sediul în ..., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Vest Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Năvodari, nr. 2, jud. Cluj, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

La instanţa de trimitere – Tribunalul Satu Mare, cauza a fost înregistrată la data de ZZ.LL.2016, păstrându-se numărul unic de înregistrare al dosarului, respectiv .../.../...

Analizând actele şi lucrările de la dosar instanţa reţine în fapt următoarele:

Având în vedere excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare– Secţia a II-a Civilă de  contencios administrativ şi fiscal, în ce priveşte soluţionarea cauzei, invocată din oficiu de către instanţă, s-a trecut la soluţionarea acesteia cu precădere potrivit dispoziţiilor art.132 al.1 c.pr.civ..

Instanţa găseşte excepţia întemeiată deoarece potrivit dispoziţiilor coroborate ale art. 129 al. 3  c.pr.civ. respectiv art. 269 al.1 şi 2 din codul muncii şi cu cele cuprinse în Decizia nr. 1/2013 privind judecarea recursului în interesul legii dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Deşi prima instanţă a apreciat că reclamantul Sindicatul A, nu a acţionat în nume propriu ci în numele membrilor săi B şi C, aceste aspect nu poate fi interpretat în sensul anulării principiilor şi efectelor pentru care a şi fost de altfel edictat recursul în interesul legii antemenţionat şi care a statuat expres în acest sens că : „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. „ respectiv „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Tocmai pentru că în aproape toate cazurile s-a reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faptul că sindicatul acţionează de regulă în reprezentarea intereselor membrilor săi de sindicat, curtea reţinând expres în considerentele sale finale de la pct.7  următoarele : „Ţinând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.

Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost confirmat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.

Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.

Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.

Această soluţie este aplicabilă şi în situaţia în care organizaţia sindicală acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în acelaşi temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizaţiei sindicale.

În concluzie, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2) ], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

Este fără dubiu că în speţă reclamantul Sindicatul A a acţionat în instanţă pârâtul Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Vest Cluj, pentru reprezentarea intereselor membrilor săi de sindicat B şi C, care au fost nemulţumiţi de modul de acordare a unor drepturi salariale, care ca şi norme de drept substanţial supun analizei competenţa de soluţionare prin prisma dispoziţiilor art.269 al.1 şi 2 din codul muncii referitor la competenţa instanţei de judecată şi care fără a putea fi ignorate sunt completate în mod obligatoriu de dispoziţiile Deciziei nr. 1/2013 privind judecarea recursului în interesul legii dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care stabilesc în mod teritorial exclusiv competenţa pentru astfel de situaţii în raza de competenţă a instanţelor de la sediul sindicatului reclamant şi nicidecum a membrilor săi cărora le reprezintă interesele în instanţă.

Prin urmare raportat la considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus va aprecia ca fondată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare– Secţia a II-a Civilă de  contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu şi agreată de reclamant prin concluziile scrise depuse la dosar, urmează să admită excepţia şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A, pentru B şi C, cu sediul în ..., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Vest Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Năvodari, nr. 2, jud. Cluj, în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia CAF.

Având în vedere admisibilitatea excepţiei instanţa nu va mai evoca fondul deoarece în acest context cercetarea capătă caracter superfluu.

În condiţiile date instanţa de faţă reţine că este competentă a judeca prezenta acţiune Tribunalului Dolj – Secţia CAF, şi având în vedere că aceasta ca primă instanţă investită şi-a declinat competenţa, la fel ca şi Tribunalul Satu Mare– Secţia a II-a Civilă de contencios administrativ şi fiscal – fiecare instanţa în favoarea celeilalte în temeiul dispoziţiilor art.133 pct.2 c.pr.civ. va constata conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Satu Mare– Secţia a II-a Civilă de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Dolj – Secţia CAF şi va înainta speţa pentru soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

Hotărârea se va da fără cheltuieli de judecată nefiind nimic solicitat în acest sens de părţi.

Domenii speta

Spete similare