Litigiu având ca obiect pretenţii izvorâte din contracte încheiate între profesionişti

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de ZZ.LL.2015 la Tribunalul X sub dosar nr.de mai sus, reclamanta S.C. A SRL – societate în insolvenţă, prin administrator judiciar B SPRL şi administrator special C, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D SRL prin administrator E, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâta să fie obligată la restituirea către reclamantă suma de 132.555,17 lei, cu titlu de plată efectuată excedentar, la plata sumei de 463.409,081 lei, cu titlu de contravaloare lucrări prin care reclamanta a remediat lucrările executate necorespunzător de către pârâtă, la plata penalităţilor de întârziere conform contractului încheiat între părţi, calculate de la data încheierii contractului, până la plata efectivă. Reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că între societatea reclamantă A SRL, în calitate de Antreprenor/Beneficiar, şi societatea D SRL, în calitate de Executant/Subantreprenor, s-a încheiat contractul de execuţie lucrări nr. 1/ZZ.LL.2014, având ca obiect execuţia de către pârâta Executant/Subantreprenor a lucrărilor aferente contractului "....", semnat cu beneficiarul Comuna F la data de ZZ.LL.2013.

Prin urmare, potrivit contractului de execuţie lucrări nr. 1/ZZ.LL.2014, pârâta avea obligaţia de a executa lucrările de reabilitare drumuri, conform termenelor şi condiţiilor din Contractul semnat între Antreprenorul G şi Beneficiarul Comuna F la data de ZZ.LL.2013.

Pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile contractuale, nu a efectuat integral lucrările la care s-a angajat, datorită lipsei de disponibil bănesc, de personal şi utilaje.

Reclamanta a achitat în contul acestor lucrări suma de 831.970 lei însă, în urma verificărilor efectuate în teren, s-a constatat că valoarea reală a lucrărilor efectiv executate de pârâtă este mai mică, astfel că pentru diferenţa plătită în plus, reclamanta solicită restituirea. De asemenea, pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor, pârâta mai datorează şi plata contravalorii lucrărilor de remediere, precum şi plata penalităţilor de întârziere, în conformitate cu clauzele contractuale.

În drept, invocă disp.art.192 Cod de procedură civilă, art.1164, 1170, 1272, 1350, 1516-1548 Cod civil.

Pârâta SC D SRL, prin întâmpinarea formulată (filele 105-110), în principal, invocă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului X în judecarea cauzei si în consecinţă declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al reclamantei a semnatarului cererii de chemare în judecată si pe cale de consecinţă solicită anularea acesteia în temeiul prevederilor legale incidente.

În subsidiar, solicită respingerea acţiunii ca nefondată, iar în măsura în care, reclamanta va dovedi legalitatea si temeinicia în parte a pretenţiilor sale, înţelege să invoce compensaţia legală a creanţelor reciproce între părţi până la concurenţa celei mai mici ca valoare ca o modalitate de stingere a obligaţiei sale faţă de reclamantă, cu cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al reclamantei a persoanei fizice care a semnat cererea de chemare în judecată solicită anularea acesteia, având în vedere următoarele argumente:

Solicită a se observaţi că acţiunea în pretenţii dedusă judecăţii este asumată juridic de dl.C care presupune că este administratorul statutar al reclamantei. Din actul procedural de investire a instanţei teritorialmente necompetentă, mai rezultă că acesta a fost întocmit si depus la instanţa la data de ZZ.LL.2015.

Învederează că reclamanta se află în procedura de insolvenţă în cadrul dosarului nr..../.../2015 al Tribunalului X. Prin încheierea judecătorului sindic nr.2/2015 pronunţată la data de ZZ.LL.2015 a fost admisă cererea reclamantei de intrare în procedura de insolvenţă si au fost desemnaţi ca administratori judiciari B SPRL si H SPRL.

Datorită acestor motive si văzând si prevederile art.58 lit.h din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă, cererea de chemare în judecată obiect al prezentului dosar, se impunea a fi legal asumată de cei doi administratori judiciari desemnaţi de judecătorul sindic în dosar nr. .../.../2015 al Tribunalului X si nu de administratorul statutar al reclamantei. În condiţiile expres prevăzute de art.54 din Legea nr.85/2014 mandatul acestuia a încetat; în măsura în care au fost respectate prevederile art.52 din Legea nr.85/2014, împrejurare care nu a fost probată cu înscrisuri la dosarul cauzei, există posibilitatea legală a desemnării administratorului statutar ca administrator special în cadrul procedurii de insolvenţă a reclamantei.

Faţă de aceste precizări de fapt si de drept, lipsind si dovezile cerute de legea specială pentru reprezentarea legala a reclamantei de către semnatarul cererii de chemare în judecată, pârâta apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.80 alin.1 si art.82 C.pr.civ. care determină anularea cererii de chemare în judecată din prezentul dosar.

Precizează că cererea de chemare în judecata asumată de reclamantă se impune a fi respinsă pe fond. Arată că motivul esenţial al litigiilor dintre părţi este neplata de către reclamantă la termen si integral a serviciilor prestate de societate în temeiul contractului încheiat între părţi. Menţionează că nu poate fi pusă problema existenţei unor creanţe ale reclamantei împotriva societăţii, atât timp cât a formulat declaraţia de creanţă în dosarul de insolvenţă al reclamantei pentru suma totală de 682.452,83 lei reprezentând diferenţe la facturi fiscale acceptate si neachitate integral.

Arată că în dezacord total cu reclamanta care face o vastă expunere în acţiunea introductivă de instanţă în favoarea sa, pârâta solicită a se observa că nu există niciun înscris valabil asumat de un terţ - G - prin care acesta să îşi asume vreo obligaţie de plata faţă de societate. Nu a fost încheiat niciodată un ACT ADIŢIONAL tripartit prin care să se transfere în patrimoniul unui terţ-antreprenor general- obligaţia de plată a serviciilor prestate de societate. Toate plăţile parţiale efectuate inclusiv operaţiunea de compensare au fost derulate exclusiv între reclamanta si societate, în temeiul contractului de execuţie lucrări nr. 1/ZZ.LL .2014.

Pentru aceste motive, pârâta arată că este obligată să invoce excepţia de neexecutare a contractului încheiat între părţi în temeiul prevederilor art.1556 alin.1 C.civ. în conformitate cu care:

"1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi".

În concret societatea pârâtă invocă faptul că, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile art.4.3 din contractul de execuţie lucrări nr.1/ZZ.LL.2014 era îndreptăţită să nu-şi execute propriile obligaţii asumate prin art.8 din acelaşi contract.

Mai solicită pârâta a se observa că potrivit prevederilor art.3.1 din contract valoarea provizorie a lucrărilor era de aproximativ 3.900.000 lei plus TVA. Societatea a emis reclamantei 3 facturi fiscale : 3/ZZ.LL.2014-valoare 468.324,44 lei, 4/ZZ.LL.2014-valoare 663.454,38 lei si 5/ZZ.LL.2014-valoare 407.639,01 lei. Valoarea totală a facturilor fiscale emise de societate către reclamanta este de 1.539,417,83 lei inclus TVA. Această valoare totală ar fi acoperit volumul de lucrări executate până la data luării deciziei de încetare a colaborării cu reclamanta pentru neonorarea prin plata a obligaţiilor scadente.

1. Arată că reclamanta a achitat integral doar factura nr.3/ZZ.LL.2014.

2. De asemenea, reclamanta a acceptat expres si a recunoscut legalitatea facturii fiscale nr.4/ZZ.LL.2014 emisă de societatea pârâtă. Au fost făcute plăţi parţiale de către reclamanta pentru factura fiscala nr.4/ZZ.LL,2014 în cuantum de 363.646,60 lei, rămânând un rest de plata în cuantum de 299.807,78 lei. Cu privire la contravaloarea facturii fiscale nr.4/ZZ.LL.2014 din care a mai rămas de achitat la data prezentei suma de 211.813,82 lei (diferenţa până la 299.807,78 lei fiind recuperată pe calea executării silite prin poprire) se impun următoarele precizări:

- suma de 211.813,82 lei reprezintă un debit parţial datorat de A S.R.L. în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de fila CEC seria I nr.6 emisă de debitoare la data de ZZ.LL.2014. Fila CEC a fost emisă în favoarea societăţii pârâte pentru suma totală de 299.807,78 lei reprezentând contravaloarea parţială a acestei facturi fiscale neachitate (cu precizarea că a fost deja achitată suma de 363.646,60 lei), la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 7.930 lei în cadrul dosarului execuţional nr.7/2014 al BEJ J. Din suma totală pretinsă în temeiul acestui titlu executoriu, potrivit încheierilor de eliberare anexate, A S.R.L mai datorează societăţii pârâte suma de 211.813,82 lei. Cu privire la acest debit, arată pârâta, se mai impune precizarea că a fost respinsă definitiv si irevocabil o contestaţie la executare promovată de debitoare împotriva titlului executoriu reprezentat de fila CEC si a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr.7/2014 al BEJ J sub dosar nr..../.../2014 al Judecătoriei W.

3. Arată că întreaga documentaţie (situaţii de lucrări acceptate, etc.) care justifica creanţa pretinsă în cuantum de 407.639,01 lei a fost comunicată poştal debitoarei împreună cu factura fiscală nr.5/ZZ.LL.2014 care a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, nu a fost refuzată în condiţiile legii si nici nu a fost achitată de reclamantă.

Având în vedere aceste precizări si prevederile legale si contractuale precitate, pârâta solicită a se constata că:

- reclamanta mai datorează societăţii suma de 682.452,83 lei reprezentând contravaloarea parţială pentru factura fiscala nr.4/ZZ.LL.2014 si contravaloarea integrală a facturii fiscale nr.5/ZZ.LL.2014 si că

- societatea pârâtă a fost îndreptăţită să refuze continuarea prestărilor de servicii în favoarea reclamantei întrucât aceasta nu şi-a respectat culpabil obligaţia de plată asumată prin contract.

În fapt, arată pârâta că această "tehnică" de operare a reclamantei în ceea ce o priveşte putea determina facil insolvenţa societăţii, în măsura în care pierderile înregistrate deja nu erau stopate la timp. Cu banii încasaţi de la antreprenorul general si de la Comuna F, reclamanta a încercat să acopere debite mai vechi probabil către alţi parteneri contractuali si către salariaţi care o ameninţau cu diverse proceduri judiciare. Dar până la urmă s-a ajuns tot la insolvenţa acesteia întrucât era evidentă starea de încetare de plăţi si mai ales reaua-credinţă manifestată în raporturile contractuale.

Precizează pârâta faptul că nu recunoaşte existenţa vreunui debit către reclamantă si nu consideră că a fost dovedită pretinsa executare defectuoasă a contractului de execuţie lucrări încheiat între părţi. Arată că în mod corelativ nu datorează nici penalităţile de întârziere calculate prin înscrisul ataşat cererii de chemare în judecată. Propria evaluare a presupuselor prejudicii suferite de reclamantă nu îi este opozabilă si nu o recunoaşte. Arată că aceasta maschează în fapt lucrările care se mai impuneau a fi executate pentru finalizarea lucrărilor si care trebuia să cadă oricum în sarcina reclamantei; A a obligat-o să înceteze lucrările pe şantier neachitându-se la termen si integral facturile fiscale legal emise.

Arată pârâta faptul că în mod evident încetarea de către societate a lucrărilor de pe şantier si retragerea tuturor utilajelor si a forţei de munca, a obligat reclamanta să ia toate măsurile necesare respectării termenului de finalizare a lucrărilor la care s-a obligat faţă de antreprenorul general si faţă de beneficiarul final - Comuna F. Dar aceasta nu înseamnă că poate fără temei să arunce responsabilitatea înspre patrimoniul ei, arată pârâta, în condiţiile în care nu a efectuat plăţile la termenul si în cuantumul legal si contractual prestabilit. Aceasta în fapt încearcă să-şi întregească profitul imens obţinut din această lucrare pe munca salariaţilor ei si pe propria finanţare cu materiale asigurată de societate. Menţionează că în mod evident diferenţa de pretenţii materiale pe care o are de recuperat de la reclamantă reprezintă materiale cumpărate si utilizate pe şantier dar rămase neachitate si contravaloarea manoperei prestate până la data încetării muncii pe şantier.

Învederează că în măsura în care s-ar mai putea dovedi neconformitatea unor lucrări executate de societate cu obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contract si s-ar dovedi legal întinderea prejudiciului încercat de reclamantă, solicită instanţei să facă aplicarea prevederilor art.1616 si urm. C.civ. constatând că a operat compensaţia legală între cele două creanţe reciproce până la concurenţa celei mai mici ca valoare.

Creanţa societăţii este certă, lichidă, exigibilă parţial constatată printr-un titlu executoriu până la concurenţa sumei totale de 682.452,83 lei cu care s-a înscris la masa credală a reclamantei.

În drept, invocă art.205 si urm. Cod de procedură civilă, art.453 Cod de procedură civilă, textele legale invocate prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr..../ZZ.LL.2016 pronunţată de Tribunalul X în dosar nr..../.../2015, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului X, invocată de pârâtă şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Satu Mare competenţa de soluţionare a acţiunii în cauză.

Astfel, în urma declinării cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr..../.../2015.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că, la data de ZZ.LL.2014, între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări, în cadrul căruia pârâta, în calitate de subantreprenor, s-a obligat să execute lucrările aferente contractului „...”, semnat de beneficiarul comuna F la data de ZZ.LL.2013.

Potrivit clauzelor contractului, executantul avea obligaţia să întocmească situaţii de lucrări care trebuiau verificate şi acceptate de către părţi, doar dacă acele situaţii de lucrări erau confirmate şi însuşite prin ştampila antreprenorului.

Între părţi s-a încheiat contractul de subantrepriză, a cărui respectare este obligatorie, întrucât „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, potrivit art.969 alin.1 C.civ. În raport de conţinutul contractului menţionat, rezultă că acesta este unul sinalagmatic, definit de art.943 C.civ. ca fiind acel contract prin care părţile se obligă reciproc una către alta, caracteristica esenţială fiind aceea a reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor, ceea ce atrage calitatea fiecărei părţi de creditor şi de debitor, concomitent, faţă de cealaltă parte.

În concret, în speţă, reclamanta este debitoarea obligaţiei de plată a preţului şi creditoarea obligaţiei de executare a lucrărilor iar pârâta este debitoarea obligaţiei de executare a lucrările şi creditoarea obligaţiei de plată a preţului. Întrucât fiecare obligaţie este cauza juridică a celeilalte, efectul imediat al acestui fapt este acela că o parte care nu şi-a executat propria obligaţie nu poate pretinde celeilalte să şi-o execute pe a sa, întrucât partea căreia i se pretinde executarea îi poate opune cu succes excepţia de neexecutare a contractului.

În cauza de faţă, ambele părţi se pretind îndreptăţite pentru neexecutare, invocând neexecutarea obligaţiei celeilalte părţi, obligaţie pe care o consideră prioritară faţă de propria obligaţie. Astfel, reclamanta susţine că pârâta nu a efectuat toate lucrările pentru care a fost plătită si o parte dintre acestea a fost efectuate necorespunzător, iar pârâta susţine că nu a fost plătită pentru toate lucrările efectuate. Pentru a stabili în favoarea căreia dintre părţi funcţionează mecanismul excepţiei de neexecutare este necesar a se determina ordinea de executare a celor două obligaţii.

În concret, pârâta a emis 2 facturi pentru suma totală de 1.131.778,62 lei, respectiv factura nr. 3/ZZ.LL.2014 pentru suma de 468.324,24 lei şi factura nr. 4/ZZ.LL.2014 pentru suma de 663.454,38 lei, facturi ce nu a fost precedată de întocmirea şi acceptarea situaţiilor de lucrări. Plăţile au fost efectuate pentru a nu întrerupe ritmul lucrărilor, fluxul tehnologic şi pentru a se respecta angajamentul faţă de beneficiarul Comuna F, sub rezerva îndeplinirii ulterioare de către pârât a obligaţiilor contractuale.

Potrivit situaţiei de lucrări din data de ZZ.LL.2014, neconfirmată de nicio persoană abilitată potrivit contractului, pârâta a pretins că a executat lucrări în valoare totală de 1.576.802,280 lei.

Reclamanta, în urma deplasării pe teren a constatat că pârâta nu a realizat lucrările la valoarea facturilor emise şi că a efectuat o serie de lucrări în mod defectuos, şi, în consecinţă, prin adresa nr. 8/ZZ.LL.2014,a comunicat pârâtei că nu acceptă situaţia de lucrări şi nici factura nr. 10/ZZ.LL.2014 iar prin adresa nr. 9/ZZ.LL.2014 a transmis notificarea de reziliere, în baza art. 15 pct. 3 şi a art. 15.2 din contractul de execuţie.

Instanţa reţine ca nejustificată invocarea excepţiei de neexecutare a contractului de către pârâta . Această excepţie are ca temei juridic interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare obligaţie constituie cauza juridică a obligaţiei corelative. Reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, împrejurarea că fiecare obligaţie reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligaţii, deci posibilitatea de invocare a excepţiei de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată.

Partea care invocă excepţia trebuie să îşi fi  îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile contractuale, neeexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia;

În speţă, astfel cum rezultă din probatoriu administrat ,  pârâta nu şi-a îndeplinit o parte din obligaţiile contractuale sau şi le-a îndeplinit în mod necorespunzător, acesta fiind motivul care a determinat sistarea plăţilor din partea reclamantei, acesta fiind nevoită să termine lucrările în locul pârâtei şi să remedieze deficienţele.

Instanţa analizând probatoriul în cauză reţine că reclamanta a dovedit că pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale, respectiv nu a efectuat lucrările pentru care emis factura nr. 10/ZZ.LL.2014 şi că o parte din lucrările pentru care deja au fost emise anterior facturi (şi acceptate sub rezerva îndeplinirii ulterioare a obligaţiilor) au fost executate în mod necorespunzător şi nu au fost remediate ulterior.

Astfel, prin procesul verbal nr. 11/ZZ.LL.20414, s-a constatat că vegetaţia era crescută pe întreaga suprafaţă şanţurilor, structura rutieră a drumurilor de acces neconformă – nefiind respectate grosimile şi suprafeţele din proiectul tehnic , pichetarea drumului nu a existat .

Prin procesul verbal nr. 12/ZZ.LL.2014 s-a constatat faptul că compactarea stratului de fundaţie din balast nu s-a putut efectua corespunzător , grosimea stratului de balast , fiind de 10 cm, în loc de 30 cm , cerută de proiectul tehnic.

Prin procesul verbal nr. 13/ZZ.LL.2014 s-a constatat faptul că profilarea şi aducerea la cotă a casetelor nu a fost făcută conform proiectului tehnic , iar compactarea după rezultatele de laborator nr. 14, 15/ZZ.LL.2014 nu este corespunzătoare la poziţiile kilometrice date .

Faptele imputate de reclamantă - privind deficienţa lucrărilor executate de către pârâtă, potrivit celor trei procese – verbale amintite sunt dovedite şi prin depoziţia martorilor audiaţi în cauză: K, diriginte de şantier (fila 149 , vol I dos.instanţei )  L - responsabil tehnic cu execuţia (fila 150 )  M – administrator (fila 151 )  N, inginer constructor  (fila 165 )  şi O, inginer constructor, (fila 164 ) prin care se confirmă deficienţa lucrărilor constatate în procesele verbale, dovedindu-se totodată şi că pârâta nu a mai efectuat lucrări ulterior lunii iunie 2014, fiind necesare efectuarea de către reclamantă de lucrări suplimentare pentru remedierea acestor neconformităţi.

Expertiza tehnică efectuată în cauză este o dovadă în plus a temeiniciei acţiunii reclamantei atât în ceea ce priveşte faptele imputate pârâtei, cât şi referitor la cuantumul pretenţiilor acesteia.

Astfel, expertul a concluzionat că nu toate lucrările efectuate de pârâtă au fost conforme cu documentaţia tehnică aferentă contractului de execuţie lucrări încheiat între părţi, stabilind deasemeni că valoarea lucrărilor efectuate de pârâtă este de 699.414.,83 lei (TVA inclus), astfel că reclamata a plătit pârâtei mai mult cu 132.555,17 lei.

Expertul a mai concluzionat că valoarea lucrărilor efectuare de reclamantă pentru remedierea deficienţelor şi terminarea lucrării este de 463.409,081 lei (TVA inclus).

Referitor la invocarea de către pârâtă a compensaţiei legale , instanţa reţine că nu operează în cauză pentru următoarele considerente:

În cursul unui deja proces început, mijlocul procesual pus la îndemâna pârâtei pentru obţinerea realizării dreptului său subiectiv civil faţă de reclamantă este cererea reconvenţională, a cărei natură juridică este cea a unei veritabile chemări în judecată.

Prin urmare, în cazul în care, în vederea valorificării propriilor sale pretenţii împotriva reclamantei, pârâta opune acestuia compensarea creanţelor reciproce, nu o poate face pe cale întâmpinării, a cărei funcţie de prezentare a apărărilor, este una diferită, ci doar prin formularea unei cereri reconvenţionale.

Pârâta poate să-i opună reclamantei, pe calea întâmpinării, compensarea legală, în condiţiile art. 1144 şi urm. (art. 1616 şi urm. Noul Cod civil) , fiind admisibilă doar în situaţia în care creanţele reciproce sunt certe, lichide şi exigibile. În cazul în care una din creanţe nu îndeplineşte condiţiile amintite, nu poate opera compensarea legală.

Or, în speţă, chiar dacă creanţa pârâtei este certă, lichidă şi exigibilă, s-a născut înainte de deschiderea proceduri insolvenţei faţă de reclamantă (fiind înscrisă în tabelul preliminara la creanţelor), creanţa reclamantei nu îndeplineşte încă aceste condiţii.

Pentru cele ce preced, în raport de situaţia de fapt reţinută şi probatoriul administrat în cauză, instanţa consideră că acţiunea în pretenţii este întemeiată şi în consecinţă va obliga pârâta D SRL să achite reclamantei A SRL suma de 132.555, 17 lei cu titlu de pretenţii (plată şi penalităţi de întârziere aferente sumei de 132.555, 17 lei, de 0,1 % pe zi de întârziere , începând cu data de ZZ.LL.2014 , fiind data la care s-a efectuat plata excedentară, şi până la plata efectivă; va obliga pârâta D SRL să achite reclamantei A SRL suma de 463.409, 081 lei cu titlu de pretenţii (contravaloare lucrări remediate de către reclamantă) şi penalităţi de întârziere aferente sumei de 463.409,81 lei, de 0,1 % pe zi de întârziere, începând cu data de ZZ.LL.2014 şi până la plata efectivă.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. va oblig pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9266,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5966,66 lei reprezentând onorariu avocat, iar suma de 3300 lei, onorariu expert.

Domenii speta

Spete similare