Contencios administrativ şi fiscal: competenţa de soluţionare a litigiilor vizând răspunderea patrimonială a personalului silvic cu atribuţii de pază

Domeniu asociat. Contencios administrativ şi fiscal: competenţa de soluţionare a litigiilor vizând răspunderea patrimonială a personalului silvic cu atribuţii de pază.

TRIBUNALUL,

Prin încheierea din data de. ... pronunţată de Secţia I civilă, de contencios administrativ. ... s a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Secţiei a Il a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându se aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2000 şi ale Deciziei nr. 3/2014 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu prorogarea competenţei faţă de pârâtul. .., având funcţia de pădurar.

Examinând excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta. .. a solicitat obligarea pârâţilor. .. la obligarea sumei de 2160 lei cu titlu de prejudiciu, pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le reveneau în calitate de pădurar şi de şef district, cu privire la paza pădurilor. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 254 Codul Muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a salariaţilor şi H.G. nr. 1076/2009, arătându se totodată că, în cuantificarea prejudiciului au fost instituite dispoziţiile O.U.G. nr. 85/2006 şi ale Codului Silvic.

Conform Deciziei nr. 3/2014 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă.”

în motivarea acestei decizii, s a arătat că, „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 reprezintă o reglementare cu caracter special, astfel că, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant, derogă de la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, care fac trimitere la prevederile Legii nr. 188/1999, şi reprezintă, în sensul tezei a Il a a aceluiaşi articol, o situaţie în care printr un act normativ cu aceeaşi forţă juridică se dispune altfel.

Prin urmare, voinţa legiuitorului exprimată în cuprinsul art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 a fost aceea de a crea o situaţie mai favorabilă personalului cu atribuţii de pază a pădurilor, prin instituirea răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, comparativ cu răspunderea civilă reglementată de Legea nr. 188/1999, aplicabilă funcţionarului public. Astfel fiind, trimiterea pe care prevederile ordonanţei de urgenţă o fac la dispoziţiile din Codul muncii trebuie înţeleasă ca vizând, în mod logic, nu doar procedura recuperării contravalorii pagubei prin acordul părţilor, ci şi procedura ulterioară momentului în care se constată că a eşuat procedura prin acordul părţilor.”

Astfel, raportul juridic dedus judecăţii se caracterizează prin următoarele elemente: existenţa unei pagube produse vegetaţiei forestiere prin tăieri ilegale de arbori; paguba este constatată şi evaluată de către personalul silvic cu atribuţii în acest sens; paza vegetaţiei forestiere în privinţa căreia s a produs paguba reprezintă o atribuţie a personalului silvic având gradul profesional de pădurar, atribuţie prevăzută în contractul individual de muncă; paguba constatată şi evaluată s a produs ca urmare a neîndeplinirii atribuţiei de pază a vegetaţiei forestiere; în vederea recuperării prejudiciului constatat şi evaluat entitatea prejudiciată se îndreaptă cu o acţiune în răspundere patrimonială împotriva persoanei vinovate (persoana cu atribuţii de pază), în temeiul art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006.

Din considerentele Deciziei nr. 3/2014 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că litigiile privind răspunderea patrimonială a personalului silvic cu atribuţii de pază este stabilită în competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă, şi nu a instanţelor de contencios administrativ, reprezentând o excepţie de la dispoziţiile art. 58 din O.U.G. nr. 59/2000, conform cărora „personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel”.

Apreciind întemeiată excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a Il a de contencios administrativ şi fiscal, instanţa va o va admite, şi va declina competenţa de soluţionare în favoarea Secţiei I civilă, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

În temeiul prevederilor art. 134 Cod procedură civilă, instanţa va suspenda judecata cauzei şi va trimite dosarul Curţii de Apel Bacău, Secţia a Il a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

Domenii speta

Spete similare