Contestaţie la executare

DOSAR NR. ………….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr………..

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …………

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ……….

JUDECĂTOR: …………..

GREFIER: …………

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare ………, împotriva sentinţei civile nr………, pronunţată de Judecătoria Sectorului .Bucureşti, în dosarul nr………….., în contradictoriu cu intimata …… şi intimata terţ poprit ……., având ca obiect  contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual şi modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Tribunalul constată că nu s-a solicitat administrarea de probe noi în apel şi având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând dezbaterile închise, reţine cererea de apel spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului … Bucureşti la data de …, contestatoarea ……. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata …… şi terţul poprit ………….., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ….. al BEJ ……, suspendarea executării şi întoarcerea executării silite.

A susţinut că începerea executării silite împotriva ………… este nelegală întrucât sunt încălcate dispoziţiile imperative ale OG 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc pentru instituţiile publice un regim special şi derogatoriu de la normele generale.

Astfel, conform art. 2 din OG nr. 22/2002 „Dacă  executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată”.

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Aşa cum se poate constata,actele de executare emise de BEJ comunicate către …… la data de ……….. nu îndeplinesc condiţiile unei somaţii de plată, conform art. 2 din OG nr. 22/2002 în vederea executării voluntar a obligaţiei de plată către ………... În consecinţă, acestea reprezintă acte de executare silită şi nu o simplă somaţie de plată voluntară comunicată către …………., conform art, 2 din OG nr. 22/2002 şi nu respectă termenul legal de 6 luni.

A învederat instanţei că …… solicită anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare şi încheierii de încuviinţare a executării silite, deoarece acestea sunt nelegale, fiind încălcate dispoziţiile din Legea nr. 188/2000 şi Ordinul Ministerului Justiíei nr. ………. A susţinut că executarea silită a fost încuviinţată prin toate formele de executare deşi disp. OG 22/2002 prevăd o procedură specială. În ce priveşte Încheierea de încuviinţare a executării silite, a susţinut că executorul a stabilit nelegal sumele ce reprezintă cheltuieli de executare.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 701, art. 712, art. 723 şi urm. C.proc.civ., Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998.

În susţinere, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

La data de ……, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că executarea silită a fost termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002 se aplică doar în situaţia în care debitoarea face dovada atât a lipsei fondurilor băneşti pentru achitarea creanţei cât şi a demersurilor efectuate în vederea achitării creanţei datorate, iar în cauză contestatoarea nu a făcut dovada faptului că se află în imposibilitatea de a achita creanţa datorată.

În privinţa cheltuielilor de executare a precizat că acestea au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale în materie astfel că nu se impune cenzurarea lor.

La data de ….. terţul poprit …….. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

La dosarul cauzei a fost depus dosarul de executare nr. …. al BEJ …….

Prin sentinţa civilă nr. …….., Judecatoria Sectorului …….. Bucuresti a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, a respins cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, a obligat contestatorul la plata către intimat …… a sumei de ……… lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, a obligat contestatorul la plata către BEJ a sumei de …….. lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut in fapt ca, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul BEJ …. la data de …., .. prin lichidator judiciar a solicitat demararea executării silite împotriva ….. în baza titlurilor executorii reprezentate de Decizia civilă nr. …… pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ……. prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de ….. lei cu titlu de cheltuieli de judecată, Decizia civilă nr. ………. pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …….. prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de …….. lei cu titlu de cheltuieli de judecată, Decizia civilă nr. ……… pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ………… prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi Decizia civilă nr. …. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ……….. prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de …. lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Prin Încheierea din cameră de consiliu pronunţată la data de …. Judecătoria Sectorului … Bucureşti a încuviinţat executarea silită demarată împotriva debitorului …. în baza titlurilor executorii Decizia civilă nr. …. pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …., Decizia civilă nr. …. pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …., Decizia civilă nr. …. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. …. şi Decizia civilă nr. ….. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.

Prin Încheierea din data de …, BEJ … a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de ….

În drept, potrivit art. 712 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Instanţa a reţinut că intimata  este titularul  unui drept de creanţă, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepţiunea Convenţiei Europene. Intimatul  are  o creanţă bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (cauzele Rafinăriile Greceşti Stran şi Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Şandor şi Virgil Ionescu c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatului, astfel cum este garantat şi protejat de Convenţie.

Textul Convenţiei şi implicit jurisprudenţa C.E.D.O. fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României.

Instanţa a apreciat că dificultăţile economice ale autorităţilor publice pot justifica amânarea sau eşalonarea plăţii creanţelor asupra statului, însă insuficienţa resurselor financiare ale autorităţilor publice nu poate justifica refuzul sine die de a-şi îndeplini obligaţiile. Tocmai acest refuz de executare a obligaţiilor, pentru o perioadă lungă de timp, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, şi interesele particularilor. De altfel, instituţia contestatoare nici nu a prezentat vreo probă în sensul insuficienţei resurselor băneşti pretinse.

În acest sens, condiţionarea efectuării plăţii („în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie”) este constatată de judecătorul naţional ca neconformă cu dreptul de proprietate al intimatei şi, prin urmare, neconvenţională (neconformă cu prevederile Convenţiei şi cu jurisprudenţa CEDO), motiv pentru care instanţa a înlăturat ca neîntemeiată această apărare. Această condiţionare reprezintă o condiţie pur potestativă ce afectează obligaţia Statului (condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa Statului în condiţiile în care Statul nu poate fi cenzurat de intimată la alocarea sumelor în procedura adoptării bugetului de stat) şi constituie prin aceasta o ingerinţă vădit disproporţionată în dreptul de proprietate al intimatului, ce impune o cenzură din partea judecătorului naţional, pentru împiedicarea constatării de către CEDO a unei noi încălcări de către Statul Român a art. 1 din Protocolul 1.

În ceea ce priveşte motivul legat de nerespectarea O.G. nr. 22/2002, instanţa a reţinut că art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă şi penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include şi faza de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive întrucât Convenţia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenţa sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980). Statul şi instituţiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluţionare prevăzut de art. 6 din Convenţie fiind aplicabil şi în faza executării silite.

În Cauza Şandor contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis că, prin refuzul de a executa sentinţa, autorităţile naţionale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiţie în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie. Aşadar, refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie şi o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei. Aşa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenţie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (şi instituţiilor publice) obligaţia pozitivă de a da curs hotărârilor judecătoreşti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obţinut o creanţă împotriva statului să iniţieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanţei sale.

În consecinţă, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerata un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite şi nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanţei pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerinţă în dreptul său la recunoaşterea bunurilor.

Dispoziţiile derogatorii ale O.G. nr. 22/2002 (cu modificările ulterioare) dar şi ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanţelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” şi la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziţii de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinţei, în cazul persoanei fizice, sau până la intrarea în insolvenţă, în cazul persoanei juridice.

Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002), a statuat că, deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.”

De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Şandor contra României (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Însă amânările, eşalonările edictate de stat în favoarea instituţiilor sale, coroborate de atitudinea debitorilor-instituţii de stat, care stabilesc din ce în ce mai multe conturi cu destinaţie specială în care virează sumele de bani pentru a scăpa executării silite promovată de creditorii statului, iar prin aceasta întocmind liste de aşteptare cu creditorii care trebuie să-şi satisfacă creanţele determină parcurgerea unor proceduri anevoioase, întinse pe termene care nu satisfac cerinţa termenului rezonabil.

Între aplicarea OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare ce prevede amânări şi eşalonări în achitarea unor creanţe constatate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanţe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, pe de-o parte şi dispoziţiile Convenţiei şi ale jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, pe de altă parte, instanţa este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin.2 şi art. 20 din Constituţia României.

În concluzie, ori de câte ori se invocă prevederile O.G. nr. 22/2002 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanţelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.

Dispoziţiile OG 22/2002 nu trebuie interpretate în sensul că debitoarea beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv şi să efectueze demersurile pentru obţinerea acestora. În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptăţit să pornească executarea potrivit dreptului comun. Contestatoarea nu a  dovedit lipsa de fonduri si nici nu a fost probată efectuarea vreunui demers pentru obţinerea sumelor necesare achitării debitului.

De altfel, având în considerare cele expuse mai sus referitoare la respectarea drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că anularea executării silite pentru nerespectarea art. 2 din O.G nr. 22/ 2002 ar contraveni dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Cât priveşte cheltuielile de executare, instanţa a aratat că acestea au fost stabilite în cuantum total de …. lei, din care onorariul executorul judecătoresc de …. lei, inclus TVA, …lei taxe poştale şi … consultaţii cu legătură cu constituirea actelor execuţionale (f…).

Potrivit dispoziţiilor art.670 alin.2, 3 C.pr.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, ... alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Potrivit art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim fiind de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

În speţă, raportat la debitul în cuantum de …… lei, onorariul executorului judecătoresc (incluzând TVA) este de …. lei, respectând plafonul maxim prevăzut de lege.

Cu privire la cheltuielile de executare în cuantum, de …. lei, instanţa a constatat că executorul judecătoresc a detaliat ce tip de cheltuieli au fost incluse în această categorie şi cuantumul lor, cu respectarea disp. art.670 alin.3 CPC, astfel că acestea nu pot fi considerate arbitrare sau nejustificate. De asemenea, potrivit Ordinului MJ nr.2550/2006, pentru notificarea şi comunicarea actelor de procedură, onorariul poate varia între 20 şi 400 de lei, iar pentru întocmirea actelor de procedură onorariul minim este de 50 de lei, iar cel maxim de 200 lei.

Observând cuantumul sumelor ce compun cheltuielile în cuantum total de …. lei (formare dosar, taxă încuviinţare executare, redactare adresă, adrese înfiinţare poprire, cheltuieli poştale, închidere dosar, arhivare dosar) şi actele din dosarul de executare, s-a constatat că aceste sume respectă prevederile Anexei OMJ nr.2550/2006 privind onorariiile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu se impune cenzurarea sumei de … lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Cât priveşte cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, instanţa a avut în vedere prevederile art.723 alin.1 C.proc.civ. rep., conform cărora „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acestei”. Având în vedere că în speţă nu s-a pronunţat o soluţie de desfiinţare a executării silite efectuate, instanţa a apreciat neîntemeiată cererea având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare executării.

De asemenea, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

 În temeiul art.453 NCPC, faţă de soluţia adoptată, instanţa a obligat contestatoarea la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat conform ordinului de plată nr. … în baza facturii fiscale nr. …..

Totodată, în temeiul art.717 alin.2 CPC, a obligat contestatoarea să achite suma de … lei în contul BEJ …., reprezentând contravaloare cheltuieli pentru fotocopiere dosar de executare.

Împotriva sentinţei civile nr. … a declarat apel apelanta …., înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de …, sub nr. ….

În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a arătat ca inceperea executării silite impotriva AAAS este nelegala, deoarece actele de executare efectuate in acest dosar incalca dispoziţiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc pentru instituţiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale.

Conform dispoziţiilor art. 3A1 din O.U.G. nr. 23/2004 se prevede ca “Veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanţelor preluate vor asigura executarea obligaţiilor de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii avand ca obiect creanţe detinute impotriva A.A.A.S. - altele decât cele privind drepturi salariale, stabilite prin titluri executorii, inclusiv sumele datorate păgubiţilor FNI, in limita sumelor aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli”, prevederi care stabilesc pentru institutia publică un regim special si derogatoriu de la normele generale.

Conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002: “Creanţele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituţiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligaţia de plata respectiva."

În temeiul dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, “Daca executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligaţia de plata”, termen ce curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Asa cum se poate constata din actele dosarului, actul de executare comunicat către AAAS prin Adresa nr. 154/21.06.2018 a BEJ Parvan Violeta nu indeplineste condiţiile unei somaţii de plata conform art.2 din O. G. nr. 22/2002 in vederea executării voluntare a obligaţiei de plata de către AAAS.

A învederat instanţei ca acest act de executare, asa cum susţine si executorul judecătoresc, este efectuat in temeiul art. 666- 667 C.proc. civ. de incepere a executării silite pe dreptul comun.

Fata de aceste dispoziţii legale se poate constata ca, in materia executării silite a obligaţiilor stabilite in sarcina … prin titluri executorii, se stabileşte sursa din care urmeaza a fi plătite sumele de bani la care …. a fost obligata, respectiv, numai bugetul de venituri si cheltuieli aferente activitatii de privatizare si de valorificare a activelor statului, buget ce se aproba prin Hotararea Guvernului.

Apelanta a mai aratat ca onorariul executorului judecătesc depaseste limita maxima stabilită prin Ordinul M.J. 2550/C/2006 aplicarea TVA.

Prin H.G. nr. 159/2016 pentru modificarea completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, au fost modificate dispoziţiile pct. 36 lit. b) pct. 3 din Capitolul VIII privind Cotele de taxă, conform cărora:

“Pentru livrările de bunuri prestările de servicii taxabile, respectiv cele care sunt supuse cotei standard de TVA sau cotelor reduse de TVA, prevăzute de art. 291 din Codul fiscal, taxa colectată se determină după cum urmează (...):

b)contrapartida unei livrări de bunuri/prestări de servicii trebuie considerată ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată, taxa determinându-se prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 20 x 100/120 în cazul cotei standard şi 19 x 100/119 începând cu data de 1 ianuarie 2017,9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, în următoarele situaţii:

În orice situaţie în care contrapartida nu este stabilită de părţi, ci este stabilită prin lege, prin licitaţie, printr-o hotărâre a instanţei, sau alte situaţii similare, şi include taxa sau nu există nicio menţiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată”.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin OMJ nr. 210/2001 astfel cum acestea au fost modificate prin OMJ nr. 658/C/2006, “La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit. ” În aprecierea prezentului capăt de cerere, a solicitat să se aprecieze faptul că efortul intelectual, complexitatea cauzei, răspunderea executorului judecătoresc, precum şi valoarea creanţei nu justifică stabilirea onorariului maximal de către executorul judecătoresc.

Apelanta a mai solicitat instanţei sa constate ca cheltuielile de executare au fost stabilite prin încălcarea dispoziţiilor legale imperative deoarece prin încheierea contestată, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli în valoare de … lei “TVA inclus”.

În primul rând, a solicitat să se observe că noţiunea de cheltuieli de executare stabilite în temeiul art. 670 alin. (3) pct. 1, 4,5, 6, 7 raportat la dispoziţiile art. 670 alin. (4) teza iniţială din Codul de procedură civilă presupune cheltuieli efectuate efectiv şi care nu pot fi purtătoare de TVA.

A solicitat să se observe faptul că cheltuielile stabilite nu sunt cheltuieli estimative, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 627 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, ci sunt “cheltuieli de executare silită efectuate până la acest moment”, astfel cum precizează expres executorul judecătoresc prin încheierea contestată.

Totodata, in mod nelegal si nejustificat a fost obligata AAAS la plata sumei totale de … lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Asa cum se poate constata din actele cauzei a apreciat ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453 C.pr.civ., deoarece nu se poate retine in cauza culpa procesuală a …..

In cauza, nu exista fapta ilicita cauzata de …., existenta unei legaturi de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita a autoritatii si prejudiciul invocat de intimata si culpa autoritatii.

De asemenea, pentru acordarea cheltuielilor de judecata este necesara probarea efectuării lor pe baza documentelor justificative, in condiţiile art.452 C.pr. civ., care trebuie depuse la dosarul cauzei in original, inainte ca instanta sa ramana in pronunţare, condiţii neindeplinite in aceasta cauza.

Cheltuielile de judecată reprezintă un aspect accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor prin raportare la valoarea litigiului şi la apărarea făcută, trebuie să aibă in caracter rezonabil.

Aşadar, este evident ca aprecierea caracterului rezonabil, real si necesar al cuantumului cheltuielilor de judecata de către instanta de judecata, trebuie sa se faca nu prin raportare la valoarea obiectului cauzei ci prin raportarea la munca efectiva depusa de avocat care sa justifice realitatea necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata.

In ceea ce priveşte obligarea … la plata către BEJ a sumei de ….. lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare, a solicitat instanţei de apel ca constate nelegalitatea acestora.

In temeiul dispoziţiilor art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, AAAS are obligaţia de a achita în contul executorului judecătoresc costurile ocazionate de copierea şi transmiterea dosarului execuţional, complet, sigilat, certificat conform cu originalul şi numerotat.

Având în vedere practica executorilor judecătoreşti de a solicita contravaloarea copiilor prin stabilire a unei pretinse cheltuieli de 1 leu/pagina, a solicitat să se pună în vedere executorului judecătoresc emiterea către …. a facturii fiscale în original care să conţină o cheltuială efectiv suportată de BEJ, pretinsa cheltuială de 1 leu/pagina reprezintă o modalitate ascunsă de percepere a unui onorariu suplimentar.

In concluzie, a solicitat admiterea apelului, cu schimbarea in tot a sentinţei civile apelate in sensul, admiterii contestaţiei la executare asa cum a fost formulata si motivata de către …. si anularea actelor de executare silita deoarece sunt nelegale.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 466 - 482 si urm. C. proc. Civ., art. 452 C.pr.civ., art. 712 si urm. C. proc. civ., art. art. 719 alin. (1) si urm. C.proc. civ. art. 723 si urm. C.proc. civ. si toate celelalte dispoziţii legale menţionate in textul apelului.

In faza apelului nu au fost solicitate si administrate probe noi.

Procedand la analiza sentintei apelate raportat la criticile formulate, Tribunalul constata ca apelul este nefondat si va fi respins.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, asa cum acestea au fost modificate, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ statuează ca, in situaţia in care executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.

Interpretând gramatical si logic dispoziţiile anterior citate, Tribunalul constată obligaţia instituţiei publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată,  obligaţie care exista doar in ipoteza in care executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, iar daca exista fonduri pentru a se executa de către instituţia publica debitoare creanţa stabilita prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si debitoare a nu mai are la dispoziţie un termen de gratie de 6 luni pentru efectuarea plaţii.

Prin urmare, daca exista fonduri pentru a se executa de către instituţia publica debitoare creanţa stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea neefectuarea de către contestatoare a plăţii.

Pe de altă parte, Tribunalul constată că devine aplicabilă în cauză şi jurisprudenţa constanta a Curţii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanţe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constitutie.

Potrivit acestei jurisprudenţe, executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva - in sensul de executorie - si obligatorie sa rămână fara efect in detrimentul uneia dintre parti.

In cauza Sacaleanu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a subliniat ca, atunci când administraţia refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanţiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justiţiabilul in fata instanţelor îsi pierd orice raţiune de a fi.

Se constata astfel in prezenta cauza ca nu exista nici un motiv întemeiat pentru care instituţia contestatoare sa refuze a da curs executării silite declanşate împotriva sa.

Contestatoarea, deşi sarcina probei ii aparţinea, nu a facut dovada ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati debitul menţionat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 iar  in aceste condiţii, orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.

Pe de alta pate, în cauza de faţă se constată că deşi a expirat termenul de 6 luni menţionat si, mai mult, a trecut peste un an de la data declansarii prezentului litigiu, plata nu a fost efectuată, astfel incat orice sustineri in sensul ca s-ar fi procedat direct al executarea silita, fara a fi respectat procedura prev. de O.G. nr. 22/2002 care instituie un termen de 6 luni sunt fara relevanta.

În ceea ce priveşte critica referitoare la cheltuielile de  executare, Tribunalul reţine că onorariul  executorului reprezintă plata pentru serviciul prestat şi se cuvine acestuia, astfel ca în mod corect s-a calculat separat TVA-ul. Executorii judecătoreşti sunt ţinuţi a respecta Ordinul nr. 2250/2006 şi a stabili onorariile în limitele prevăzute de acesta. Atât timp cât executorii judecătoreşti au obligaţia calculării şi reţinerii TVA-ului, această taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de faţă debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.

Pe de altă parte, interpretarea  dispoziţiilor ordinului  invocat trebuie să se facă mai întâi plecând de la scopul  emiterii respectivului ordin respectiv de a reglementa cuantumul maxim al sumei de bani ce se cuvine unui executor pentru munca prestată. Or, în funcţie de acest prim criteriu, TVA-ul trebuie aplicat după stabilirea sumei ce reprezintă onorariul ca procent din debit.

Dacă cuantumul onorariului şi al TVA-ului ar trebui să se încadreze în plafonul maxim prevăzut de ordin, ar însemna că, în realitate, plafonul maxim al onorariului s-ar reduce fără ca această reducere să se facă în condiţiile legii.

In ceea ce priveste valoarea onorariului executorului judecatoresc, in cuantum de ….. lei este rezonabil si nu se impune a fi cenzurat.

Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost detaliate prin prezentarea in concret in incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare de la fila 67 dosar fond si nu se impune a fi cenzurate. Argumentul ca aceste cheltuieli ar fi fost efectiv efectuate pana la emitetea incheierii, si nu estimative astfel cum prevăd dispoziţiile art. 627 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă este pur formal, fiind evident ca prin solicitarea cheltuielilorefectiv efectuate apelantul nu poate fi prejudiciat, cum este cazul in situatia cheltuielilor estimative.

Cu privire la cheltuielile de judecata, atat timp cat apelanta a pierdut contestatia la executare, in mod corect aceasta a fost obligata sa le suporte in conditiile art. 453 C.p.c.

In ceea ce priveste onorariul de avocat in valoare de …. lei, acesta a fost dovedit, conform facturii si chitantei fiscale de la filele 83 si 84 dosar fond si are caracter rezonabil, astfel incat nu se impune a fi cenzurat.

In ceea ce priveşte obligarea … la plata către BEJ a sumei de ….. lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare, raportat la art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă si comunicarea dosarului de executare de catre executorul judecatoresc (filele ….si urm. dosar fond), in mod corect a dispus prima instanta obligarea contestatoarei la plata acestora.

Fata de aceste considerente in fapt si in drept, in baza art. 480 C.p.c., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge apelul, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ….

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare