Revizuire. Cazul prevăzut la art. 453 alin.1 lit. a) Cod procedură penală. Admisibilitate în principiu. Determinarea noțiunii de ”fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hot pronunțată în cauza"

Fiind sesizată cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin.1 lit. a) Cod procedură penală, instanța de judecată a apreciat că faptele sau împrejurările noi trebuie să fi preexistat hotărârii atacate și să nu fi fost cunoscute de către instanță, indiferent de motiv.

Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii trebuie să aibă drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din pricina necunoașterii respectivelor împrejurări, iar noua situație să conducă la o soluție diametral opusă față de cea dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu doar la o altă soluție de condamnare, însă pentru o încadrare juridică diferită

La data de xx.xx.2019, sub nr. unic xxxxxx, pe rolul Tribunalului Ialomița a fost înregistrată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. xxxxxx pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. xxxxxx, modificată prin decizia penală nr. xxxxxx din  data de xx.xx.2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În motivarea cererii de revizuire se arată că după rămânerea definitivă a acestei sentinţe prin care inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal, a intervenit decesul persoanei vătămate T.M..

Prin Ordonanţa nr. xxXxx din xx.xx.2019, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, în cauza penală privind decesul numitului T.M..

În vederea lămuririi circumstanţelor în care s-a produs decesul lui T.M., prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de xx.xx.2019, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus efectuarea unei autopsii medico-legale de către Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti.

Conform concluziilor Raportului medico-legal de necropsie nr. xxxxx emis de către INML „Mina Minovici" Bucureşti, moartea numitului T.M. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienţei multiple de organe ce a survenit la o persoană aflată în stare vegetativă cu tetraplegie consecinţă a unui hematom extradural masiv cu important efect de masă, ce a survenit în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.

Având în vedere aspectele constatate la necropsie corelate cu datele ce reies din documentaţia medicală s-a apreciat că susnumitul a suferit la data de xx.xx.2018 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure.

Între leziunile traumatice şi cauza medicală a decesului există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

Raportul medico-legal de necropsie nr. xxxxx a fost comunicat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de xx.xx.2019 şi apoi înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la data de xx.xx.2019.

În cauză, parchetul a apreciat ca fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, acestea dovedind netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Faptele sau împrejurările noi constau în decesul victimei, survenit la data de xx.xx.2019, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" Bucureşti şi legătură de cauzalitate directă necondiţionată între deces şi leziunile traumatice produse la data de xx.xx.2018, de către inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D..

Astfel, în temeiul art. 459 alin. 4 din Codul de procedură penală solicită să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. xxxxx pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. xxxxx, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. xxxxx a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D..

A fost ataşat în copie dosarul nr. xxxxx şi decizia penală nr. xxxxx 7 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.

În drept, cererea de revizuire este motivată pe dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi ale instanţei de judecată – dosar nr. xxxxx, Tribunalul reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa nr. xxxxx, în temeiul art. 327 alin. (1)  Cod  procedură  penală a fost trimis în judecată inculpatul Ș.F.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal şi inculpatul I.G.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni în ceea ce priveşte plângerile penale prealabile formulate de către numiţii I.G.D., Ș.F.D. şi Ș.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin rechizitoriu s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 24.06.2018 pe terasa magazinului xxxxx, cunoscut în comunitate ca barul xxxxx, din satul Malu Roşu, comuna Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, în jurul orei 15:00, se aflau inculpaţii Ș.F.D. zis „a lui Biju” şi I.G.D., persoana vătămată T.M.,  respectiv martorii S.G. zis „a lui Tarzan”, Ș.C., S.P. zis „Garaba”, precum şi A.G. zis „Gică Porumbel”, patronul magazinului, împreună cu C.N.M., concubinul fiicei patronului magazinului.

Inculpaţii Ș.F.D., I.G.D. şi martorul Ș.C., stăteau de vorbă împreună, în timp ce consumau băuturi alcoolice (mai puţin Ș.C.), iar lângă ei, pe scaunele din plastic aliniate lângă perete, discutau martorul S.G. şi persoana vătămată T.M..

În acest timp, martorul S.P. zis „Garaba” a cumpărat o halbă de bere şi s-a aşezat la o masă pe aceeaşi terasă, aşteptând cumpărăturile pe care le solicitase patronului; acesta din urmă tocmai aducea două baxuri de bere din maşină, pentru a le depozita în magazia localului.

La un moment dat, fără nici un motiv aparent, inculpatul I.G.D. se ridică de pe scaun, îşi freacă palmele, după care îl loveşte, cu palma şi dosul palmei drepte, în zona feţei, pe martorul S.G. ce stătea de vorbă cu T.M..

Apoi, inculpatul I.G.D. îl loveşte tot cu palma în zona feţei şi pe T.M., acesta reacţionând imediat, în sensul că, a luat o sticlă de bere, goală, de pe masă cu care l-a lovit în cap pe I.G.D..

Din acest moment, martorul S.G. se ridică de pe scaun, iese din local şi nu mai participă în nici un fel la cele ce au urmat.

După ce a primit lovitura cu sticla, inculpatul I.G.D. continuă agresiunea şi îi aplică drept răspuns, o lovitură cu pumnul în faţă lui T.M., care cade pe podeaua din gresie.

În timp ce T.M. era căzut, intervine inculpatul Ș.F.D., care pur şi simplu se năpusteşte asupra lui T.M. şi îi aplică aproximativ 8 – 9 lovituri în zona capului, cu o halbă din sticlă.

În timp ce persoana vătămată T.M. era căzut la podea şi primea loviturile de la Ș.F.D., intervine şi inculpatul I.G.D., care îl loveşte de 3 ori pe T.M. cu piciorul, tot în zona capului.

Pentru a opri agresiunea intervin martorii Ș.C., S.P. zis „Garabă” şi ulterior, A.G.. Aceştia nu reuşesc iniţial să-l oprească pe inculpatul Ș.F.D..

Inculpatul I.G.D., după ce i-a aplicat cele 3 lovituri cu picioarele în zona capului persoanei vătămate T.M., se opreşte din agresiune şi împreună cu ceilalţi martori, îl scot forţat de pe terasă pe Ș.F.D.. În acest context, martorul S.P. a fost lovit în mod repetat de către inculpatul Ș.F.D. însă, nu înţelege să depună plângere penală prealabilă.

După ce este scos prima dată de pe terasă, Ș.F.D. reuşeşte să se întoarcă şi să-i mai aplice o lovitură martorului S.P., care l-a împiedicat să ajungă la persoana vătămată aflată în continuare la podea.

În cele din urmă, inculpatul Ș.F.D. este scos în exteriorul terasei şi împiedicat să se reîntoarcă numai prin aplicarea de către martorul A.G., a lacătului pe uşa de acces confecţionată din grilaj metalic.

Persoana vătămată T.M. este transportat la Spitalul Municipal Urziceni de unde, ulterior, este transferat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu diagnosticul la internare „TCC grav prin agresiune umană, comă profundă cu suferinţă de trunchi cerebral (GCS – 3), fractură craniană complexă …..”. La acest spital  rămâne  în perioada 24.06.2018 – 10.09.2018, iar apoi este transferat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti unde se afla la data emiterii rechizitoriului.

La data de 24.06.2018, inculpatul Ș.F.D. depune plângere penală prealabilă înregistrată la Poliţia Municipiului Urziceni, încunoştinţând că la data de 24.06.2018 a fost lovit de către numitul T.M., cu o sticlă în cap, în timp ce se afla la barul „La Gicuţă” din satul Malu Roşu.

Ulterior, au depus plângeri penale împotriva persoanei vătămate T.M. şi numiţii Ș.C., respectiv I.G.D..

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului Ș.F.D. care, în după amiaza zilei de 24.06.2018, i-a aplicat persoanei vătămate T.M. mai multe lovituri cu o halbă de bere din sticlă, producându-i leziuni traumatice evaluate medico-legal la 95 – 100 de zile îngrijiri medicale, au pus în primejdie viaţa victimei, aceasta rămânând şi cu infirmitate fizică, constituie infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32  raportat la art. 188 Cod penal.

Fapta inculpatului  I.G.D.  care,  în aceeaşi împrejurare i-a aplicat persoanei vătămate T.M. trei lovituri cu piciorul, în zona capului, în timp ce aceasta era căzută la pământ şi lovită de către inculpatul Ș.F.D., consecinţa fiind producerea de leziuni traumatice în zona capului, cu consecinţele medico-legale menţionate anterior, constituie infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 34/F/12 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. 1640/98/2018, s-a respins cererea formulată de inculpatul I.G.D. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 32 raportat la art. 188  Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod  procedură penală  a fost condamnat inculpatul Ș.F.D., la pedeapsa de 4 ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii  drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b)  Cod  penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe  durata de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod  penal  (pedeapsa accesorie).

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 362 Cod  procedură  penală şi art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat că subzistă temeiurile iniţiale ale arestării preventive şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului Ș.F.D., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/UP/31 iulie 2018, emis de Tribunalul Ialomiţa.

În baza art. 72 alin. (1) teza I Cod penal  s-a dedus, din pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului Ș.F.D., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30.07.2018 la zi.

În baza art. 32 raportat la art. 188  Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod  procedură penală a fost condamnat inculpatul I.G.D.,  la  pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod  penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe  durata de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod  penal  (pedeapsa accesorie).

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 362 Cod  procedură penală şi art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat că subzistă temeiurile iniţiale ale măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul I.G.D. prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa din data de 5 octombrie 2018 în dosarul nr. 131/P/2018 şi s-a dispus menţinerea  măsurii preventive a controlului judiciar.

În baza art. 4 şi 7 alin. 1  din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D.,  în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Municipal Urziceni, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”.

În baza art. 25 Cod procedură penală, raportat la art.  397 alin. (1) Cod procedură penală şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, făcând aplicarea art. 1357 şi 1382 Cod civil, au fost obligaţi inculpaţi, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate  părţii civile T.M., astfel:  157,07 lei către Spitalul Municipal Urziceni; 94.699,88 lei către Spitalul Universitar de Urgenţă  Bucureşti; 22.246,95 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”, cu dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului principal.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M..

În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură,  art. 1357 şi 1382 Cod civil au fost obligaţi inculpaţi, în solidar, la  plata către partea civilă T.M. a sumei de 18.915,46 lei, daune materiale (sumă rezultată după achitarea în timpul procesului de către inculpatul Ș.F.D. a 10.000 lei)  şi 75.000 euro daune morale, la cursul BNR de la data plăţii despăgubirilor.

S-a respins cererea formulată de partea civilă T.M. privind acordarea unei indemnizaţii lunare pentru pierderea totală a capacităţii de muncă.

S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin încheierea de la termenul din 23 ianuarie 2019, în conformitate cu prevederile art. 249 Cod procedură penală, asupra bunurilor prezente şi viitoare ale inculpaţilor Ș.F.D. şi I.G.D., până la achitarea integrală de către aceştia a despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. XXXXXX pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., s-a admis apelul formulat de partea civilă T.M. împotriva sentinţei penale nr. XXXXXX pronunţate de Tribunalul Ialomița.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

S-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților Ș.F.D. ȘI I.G.D., de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-a majorat cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile, de la suma de 18.915,46 lei la suma de 34.185 lei, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată de la data de 24.06.2018 şi până la data plăţii efective.

S-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile, de la suma de 75.000 euro, la suma de 100.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plăţii, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată de la data de 24.06.2018 şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata către partea civilă a sumei de 2080 lei, reprezentând indemnizaţie lunară pentru pierderea totală a capacităţii de muncă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 422 C.p.p. rap. la art. 72 alin. 1 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.F.D. durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 30.07.2018 la zi.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. s-au respins apelurile formulate de inculpații Ș.F.D. ȘI I.G.D. împotriva sentinţei penale nr. XXXXXX pronunţate de Tribunalul Ialomița, ca nefondate.

Au fost emise mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 132 din data de 06.06.2019 pentru inculpatul Ș.F.D. şi nr. 133 din data de 06.06.2019 pentru inculpatul I.G.D..

Persoana vătămată T.M. a fost reinternată la data de 07.07.2019 la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti iar la data de 17 august 2019 a intervenit decesul acestuia.

Potrivit Raportului medico-legal de necropsie XXXXXX emis de către INML „Mina Minovici” Bucureşti, moartea numitului T.M. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienţei multiple de organe ce a survenit la o persoană aflată în stare vegetativă cu tetraplegie consecinţă a unui hematom extradural masiv cu important efect de masă, ce a survenit în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.

Având în vedere aspectele constatate la necropsie corelate cu datele ce reies din documentaţia medicală se apreciază că susnumitul a suferit la data de 24.06.2018 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure. între leziunile traumatice şi cauza medicală a decesului există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

În opinia Parchetului s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei ce constau în decesul victimei şi legătură de cauzalitate directă  şi necondiţionată între deces şi leziunile traumatice produse la data de 24.06.2018 de către inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D..

Aceste fapte sau împrejurări noi, în opinia Parchetului dovedesc netemeinicia sentinţei penale nr. XXXXXX pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. XXXXXX:

Faptele sau împrejurările noi constau în decesul victimei, survenit la data de 17.08.2019, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" Bucureşti şi legătură de cauzalitate directă necondiţionată între deces şi leziunile traumatice produse la data de 24.06.2018, de către inculpaţii Ș.F.D. şi I.G.D..

De asemenea, parchetul invocă practica judiciară (Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală, Decizia penală nr. 1671/A/04.12.2017), şi consideră că ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni progresive, respectiv acea infracţiune a cărei latură obiectivă, după ce a atins momentul consumativ corespunzător unei anumite infracţiuni, se amplifică succesiv, fără intervenţia făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare, corespunzătoare unei infracţiuni mai grave. Prin urmare, datorită activităţii infracţionale desfăşurate de condamnaţi, a rezultat decesul unei persoane iar cei vinovaţi trebuie să răspundă corespunzător faptei comise, în caz contrar se ajunge la lăsarea nepedepsită a unei infracţiuni de omor.

Faţă de prevederile constituţionale conform cărora viaţa omului este valoarea supremă ocrotită de lege - art. 22 alin. (1), apare ca inadmisibilă în opinia parchetului situaţia de a se ajunge la necondamnare pentru o infracţiune de omor, în condiţiile în care se cunosc autorii şi este probată activitatea infracţională.

Examinând cererea de revizuire formulată, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

 (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă Ia soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară [I.C.C.J., completul de RJL, Decizia nr. 9/2011 (RIL), în M. Of. nr. 717 din 12 octombrie 2011].

Prin decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea Constituţională şi publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 05 mai 2017, s-a admis excepţia de neconstituționalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin. (1) lit. a).

S-a admis excepţia de neconstituționalitate ridicată şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), este neconstituţională.

S-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 457 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a), este neconstituţională.

Cu privire la natura juridică a revizuirii, Curtea Constituţională prin decizia menţionată a stabilit următoarele:

Calea extraordinară de atac care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri este revizuirea, aceasta având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

Aşa cum s-a mai arătat Parchetul îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală.

Cu privire la acest caz de revizuire, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 2/2017 a reţinut că, motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Dispoziţiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală consacră menţinerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din acelaşi articol, limitând incidenţa acestui caz de revizuire la situaţiile în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menţinerea respectivei soluţii, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire.

Analizând cererea sub aspectul admisibilității în principiu, constată că motivele învederate de Parchet, nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, respectiv nu atrag incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, nefiind îndeplinite exigențele acestuia, deoarece pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că acestea nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent de motiv, iar descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii au drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei dispuse pentru hotărârea a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, reţine că, în deplină concordanță cu dispozițiile procesual penale române, sunt și prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora "este posibilă redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată". În nici un caz însă revizuire nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize.

Din modul de redactare a cazului de revizuire se deduce cu uşurinţă că este necesar să se descopere fapte şi împrejurări care existau la momentul soluţionării cauzei dar nu au fost cunoscute de instanţă.

Or, împrejurarea invocată de revizuentul parchet nu exista la momentul soluţionării cauzei, decesul persoanei vătămate T.M. intervenind după trecerea a aproximativ 1 an – XX.XX.2018 - data agresiunii – XX.XX.2019 - data decesului.

Or, admiterea cererii de revizuire are la baza fapte si împrejurări existente la momentul soluţionării cauzei dar necunoscute instanţei  de judecată şi care să conducă la o soluţie opusă celei pronunţată de hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. XXXXXX pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. XXXXXX, modificată prin decizia penală nr. XXXXXX a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare