Drept fiscal. Vânzările de terenuri realizate de reclamant prin mai multe contracte de vânzare /cumpărare sunt operaţiuni impozabile în sensul prevederilor art. 126 alin. 1 din Legea nr. 571/2003

Drept fiscal.  Vânzările de terenuri realizate de reclamant prin mai multe contracte de vânzare /cumpărare  sunt operaţiuni impozabile în sensul prevederilor art. 126 alin. 1 din Legea nr. 571/2003,

Art. 126 alin. 1,art. 127 din Lg.nr.571/2003

 Conform art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale şi necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA, potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forme lor juridică, deci inclusiv la operaţiunea de vânzare a acestor bunuri, relevantă în acest sen fiind şi jurîsprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie Dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM), pe cara România, începând cu data de 01.01.2007, prin Tratatul de Aderare, s-a obligat să le respecte împreună cu acquis-ul comunitar.

Potrivit acestor prevederi legale, persoanele fizice care obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de acesta pentru scopuri personale, în categoria acestor bunuri intrând şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, nu se consideră a fi desfăşurat o activitate economică în sfera de aplicare a taxei.

Fata de prevederile legale aplicabile in speţă,s-a considerat că  vânzările succesive  de terenuri din contractele de vânzare/ cumpărare realizate de reclamant nu se încadrează în aceasta categorie

(Tribunalul Ialomiţa – Secţia Civilă, Sentinţa civilă nr. 992/F)

Prin Sentinţa civilă nr. 992/F/2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul D.I în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI - Serviciul Soluţionare Contestaţii, şi A.N.A.F.- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI -ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IALOMIŢA

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, tribunalul a reţinut că Reclamantul solicită anularea Deciziei nr. 6…./ 10.07.2018 emisa în soluţionarea contestaţiei împotriva Raportul inspecţie fiscală nr. 4….. din ...12.2017 si a Deciziei de impunere nr. 4…../ 27.12.2017; anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. 4….. din 2...12.2017 si a Deciziei de impunere nr. 4…/ 2.. 12 2017 privind obligaţiile fiscale suplimentare principale aferente diferenţelor bazelor impozabile stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice, acte administrativ-fiscale emise de pârâte.

În fapt, în baza Deciziei nr. 1…/07.11.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Serviciul Soluţionare Contestaţii în soluţionarea contestaţiei împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. 4…./04.05.2017 şi a Deciziei de impunere nr. 4…../09.05.2017, reclamantul a fost resupus în perioada 13.12.2017 - 15.12,2017, unei inspecţii fiscale, pentru perioada 01.02.2012 - 31.12.2016, care s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. 4…./2...12.2017 şi a Deciziei de impunere nr. 4……/2...12.2017.

Prin Decizia nr. 1…/07.11.2017 s-a dispus desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere nr. 4…./09.05.2017, pentru suma de 77.265 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar.

Prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 4…. din 2...12.2017, raport care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 4…./27.12.2017, ambele acte contestate în cauză, organele de inspecţie fiscală au recalculat taxa pe valoarea adăugată aferenta sumei de 321.940 lei realizată din vânzările de terenuri conform contractului nr. 530/20.06.2013, contractului nr. 5../26.06.2013 şi contractului nr. 7../15.04.2014, ţinând cont de dispoziţiile Deciziei nr 2/2011 a Comisiei fiscale centrale modificată prin Decizia nr 6/2014, stabilind TVA suplimentară în sarcina reclamantului în sumă de 62.311 le, astfel:

-17.526 Iei TVA aferentă trimestrului 2 an 2013 pentru venitul în sumă realizat  de  reclamant în baza  contractului  de  vânzare-cumpărare nr. 530/20.06.2013, conform căruia valoarea totală a tranzacţiei a fost în sumă de 67 620 Euro (echivalentul a 304,236 lei la un curs Euro BNR de 4.4992 lei);

-6.591 lei TVA aferentă trimestrului 2 an 2013 pentru venitul în sumă de 34.055 lei realizat  de  reclamant  în  baza  contractului  de  vânzare-cumpărare 557/26.06.2013, conform căruia valoarea totală a tranzacţiei a fost în sumă de 25.500 Euro (echivalentul a 114.419 lei la un curs Euro BNR de 4,4870 lei);

-38.194 lei TVA aferentă trimestrului 2 an 2014 pentru venitul în sumă de 197.334 lei realizat de d-l Dumitrescu Ion în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 798/15.04.2014, conform căruia valoarea totală a tranzacţiei a fost în sumă de 146.521 Euro (echivalentul a 663.008 lei la un curs Euro BNR de 4,5250 lei).

Reclamantul susţine că nu datorează taxa pe valoarea adăugată pentru veniturile realizate din tranzacţiile cu terenuri efectuate în anii 2013-2014, întrucât:

- terenurile tranzacţionate în anii 2013-2014 provin din reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar pct. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, date în aplicarea art. 127. alin. (1) prevede că nu datorează pe valoarea adăugată pentru vânzarea acestor terenuri;

nu a întreprins măsuri de trecere a terenului din extravilan în intravilan şi nici de schimbare a categoriei de folosinţă, astfel cum rezultă şi din Adresa nr. 1…./2...09.2018 emisă de Primăria Sectorului 3 București - Arhitect Şef - Serviciul Documentaţii de Urbanism;

 a solicitat în anul 2014 Ministerului Finanţelor Publice un punct de vedere „cu privire la situaţia în care un teren, provenit din legile de reparaţie, se alipeşte cu alt teren, cei doi coproprietari hotărând, ulterior, dezmembrarea în loturi şi înstrăinarea acestora." iar răspunsul primit „a fost în sensul că, atât vânzătorii cât şi cumpărătorii, sunt persoane neplătitoare de T.V.A.";

în aplicarea prevederilor art. 127 alin. 1 din C. fiscal, persoanele fizice nu realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată atunci când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale.

 livrările de bunuri efectuate în anii 2013 şi 2014 nu pot fi considerate că ar fi iniţiat o activitate economică de exploatare a bunurilor în scopul obţinerii de continuitate, având în vedere faptul că terenurile tranzacţionate în anii 2013-2014 provin din reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, care este o lege de reparaţie şi moştenire;

operaţiunile efectuate prin cele două asocieri în participaţie nu constituie activitate economică de exploatare a bunurilor în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate;

în jurisprudenţa C.J.U.E. s-a statuat faptul că acest concept de „exploatare” se referă, conform cerinţelor principiului neutralităţii sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, la toate operaţiunile indiferent de forma lor juridică, care vizează obţinerea de venituri cu caracter permanent din bunul respectiv;

continuitatea livrărilor este dată de frecvenţa cu care acestea sunt încheiate; organul fiscal trebuia să aibă în vedere faptul că nu a efectuat tranzacţii în anul 2012;

pentru a constitui o activitate economică şi a fi calificată drept operaţiune taxabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri, trebuie să aibă caracter de continuitate, termen care, în antiteză cu caracterul ocazional, presupune desfăşurarea unei activităţi cu o anumită constanţă nu numai în ce priveşte obţinerea regulată şi în mod previzibil a veniturilor din astfel de operaţiuni, dar şi prin continuitatea şi frecvenţa acestora;

atribuirea calităţii de contribuabil presupune desfăşurarea activităţii în mod constant şi repetabil şi nu doar ocazional; în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile cuprinse în Directiva a 6-a - Directiva 77/388/CE, precum şi în Directiva 112/2006/Ce, reglementări din care se desprinde concluzia că pentru a fi considerate plătitori de TVA,  persoanele fizice trebuie să desfăşoare activităţi economice în mod permanent şi nu ocazional;

 chiar dacă sintagma de „venituri cu caracter de continuitate” nu este definită în legislaţia fiscală, fiind astfel încălcat imperativul certitudinii fiscale, în niciun caz nu s-ar  putea interpreta că acest caracter de continuitate ar putea rezulta dintr-o singură tranzacţie, aşa cum în mod absurd a considerat organul fiscal;

 interpretarea dată de către organul fiscal în sensul că a iniţiat, încă din anul 2011 şi a desfăşurat o activitate economică, încalcă în mod vădit principiul certitudinii impunerii şi securităţii juridice, în condiţiile în care, în lipsa unor prevederi exprese şi accesibile, contribuabilul este supus obligaţiei de a accepta o interpretare subiectivă a legislaţiei fiscale de către organul fiscal, care, după mai bine de 5 ani de zile de la încheierea actului, consideră în mod cu totul eronat, că ar fi trebuit înscris ca persoană plătitoare de T.V.A., de la o dată anterioară;

organele de inspecţie fiscală au calculat cota de T.V.A. aferent preţului plătit pe cele trei tranzacţii, fără să solicite eventualele clarificări

Pornind de la susţinerea reclamantului conform căreia nu datorează taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate prin contractul nr. 5…./2….06.2013, contractul nr. 5…/2...06.2013 şi contractul nr. 7…/1...04.2014, pe motiv că terenurile vândute au fost obţinute în baza Legii nr. 18/1991, „care este o lege de reparaţie şi  moştenire”, în temeiul prevederilor pct. 3 alin. (2) din H.G. nr 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, organul de soluţionare a contestaţiei a analizat provenienţa terenurilor tranzacţionale prin cele trei contracte anterior menţionate pe baza documentelor existente la dosarul contestaţiei, constatând următoarele:

Prin Actul de alipire autentificat sub nr. 2…./1….10.2011 de BNP A.D din care a rezultat terenul în suprafaţă de 22.447 mp cu nr. cadastral 215008 au fost alipite următoarele terenuri:

-2.400 mp (nr. cadastral 9328) dobândiţi prin cumpărare în timpul căsătoriei de D.C şi D. E potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1… din data de 0….04.2006;

-20.000 mp teren (nr. cadastral 9237) dobândit conform actelor de proprietate :,:; (20.043,060 mp conform măsurătorilor cadastrale) în cote indivize de 1/3 pentru fiecare de D.I, D.C şi N. R, prin moştenire, de pe urma defunctei D. E, conform Certificatului de moştenitor Suplimentar nr. 3/2….01.2004 eliberat în dosarul nr. 3/2004 de BNP I.V. cu sediul biroului în mun. Bucureşti, şi prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, de pe urma defunctului D. T Z, potrivit Titlului de proprietate nr 1…… din data de 31.07.2002 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Mun. Bucureşti.

Terenurile moştenite şi cele primite prin reconstituirea dreptului de proprietate de către reclamant împreună cu fraţii săi în suprafaţă de 20.000 mp au fost alipite şi cu un teren în suprafaţă de 2.400 mp, dobândit de fratele său în timpul căsătoriei, prin cumpărare. Au avut categoria de folosinţă arabil, fiind situate în extravilan conform Titlului de proprietate nr. 1……/31.07.2002, codul 041179169, emis de Comisia Judeţeană.

Terenul în suprafaţă de 22447 mp cu număr cadastral 215008 (nr, cadastral vechi 12817) autentificat sub nr. 2…/…02.2Cn 1 BNP A. D, este dezmembrat în 13 loturi cărora le-a fost atribuite următoarele numere cadastrale; 12817/1, 12817/2, 12817/3, 12817/4, 12817/5, 12817/6. 12817/7 12817/8,  12817/9 12817/10, 12817/11, 12817/12, 12817/13- drum servitute/acces.

O parte din loturile cu numerele cadastrale anterior menţionate, au fost vândute, după cum urmează:

Lotul nr. 6 cu nr. cadastral 12817/6 - vândut prin contract vânzare autentificat sub nr. 557/26.06.2013:

 Lotul nr. 13 cu nr. cadastral 12817/13 - vândut parţial ca drum de servitute prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5…/2...08.2013, vândut parţial ca drum de servitute prin contract vânzare autentificat sub nr. 5…/2...06.2013, vândut parţial  ca drum  de  acces  prin  contract vânzare - cumpărare  autentificat  sub  nr. 7…/1...04.2014, vândut parţial ca drum de acces prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 8…/2...04.2015, vândut parţial ca drum de acces prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8…/2...04.2015, vândut parţial ca drum de acces prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8../2...04.2015;

Lotul nr. 4 cu nr. cadastral 12817/4 - vândut prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 5…/2….06.2013;

Lotul nr. 5 cu nr. cadastral 12817/5 - vândut prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 5…./2...06.2013.

Loturile 1, 2 şi 3 având numerele cadastrale 12817/1, 12817/2 şi 12817/3, rezultate din suprafaţa de 22.447 mp obţinută prin alipirea a două terenuri prin Act alipire autentificat sub nr. 2042/11.10.2011, suprafaţă ulterior dezmembrată în 13 loturi prin Act de dezmembrare autentificat sub nr. 244/10.02.2012, au fost din nou alipite prin Act alipire autentificat sub nr. 193/04.02.2014, rezultând un teren în suprafaţă de 13.483 mp cu nr. cadastral 225281.

Suprafaţa de 13.483 mp cu număr cadastral 225281, autentificat sub nr. 437/05.03.2014 de Societatea Profesionala Notariala M. P şi Asociaţii, a fost dezmembrată în 19 loturi cărora le-a fost atribuite următoarele numere cadastrale: 225341- lot 1, 225342- lot 2, 225343- lot 3, 225344- lot 4. 225345- lot 5, 225346- lot 6, 225347- lot 7, 225348- lot 8, 225349- lot 9, 225350- lot 10, 225351 - lot 11, 225352- lot 12, 225353- lot 13, 225354- lot 14, 225355- lot 15, 225356- lot 16 drum acces, 225357- lot 17 drum acces, 225358- lot 18, 225359- lot 19.

În continuare observăm cum au fost vândute o parte din loturile cu numerele cadastrale anterior menţionate:

 Lotul nr, 1 cu nr. cadastral 225341 şi Lotul nr. 11 cu nr. cadastral 225351 au fost vândute prin contractul vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7…/1….04.2014;

 Lotul nr. 16 cu nr. cadastral 225356 a fost vândut parţial ca drum de acces prin contract vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7…/1...04.2014 şi prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8…/2….04.2015; contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8…/2...04.2015 şi prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8…/2...04.2015;

Lotul nr. 3 cu nr. cadastral 225343 şi Lotul nr. 12 cu nr. cadastral 225352 au fost vândute prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8../2...04.2015;

Lotul nr. 4 cu nr. cadastral 225344 a fost vândut prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8…/2...04.2015.

În concluzie, din aspectele anterior reţinute, rezultă că, atât prin contractele de vânzare cumpărare nr.: 5../2...06.2013, 5../2...06.2013 si 7../1...04.2014. cât şi prin contractele de vânzare cumpărare nr.: 8../2...04.2015, 8…/2...04.2015 şi 8…/2...04.2015 contracte existente în copie la dosarul contestaţiei, a fost vândut teren din suprafaţa iniţială de 22.447 mp, obţinută prin alipirea a două terenuri, a căror provenienţă a explicată mai sus, suprafaţă de teren supusă la alipiri şi dezmembrări succesive, conform actelor autentificate de  notariat în datele de 11.10.2011, 10.02.2012, 04.02.2014, 05.03.2014.

Având în vedere faptul că reclamantul Dumitrescu Ion s-a înregistrat ca persoană impozabilă în scopuri de TVA, începând cu data de 02.04.2015 şi a fost de acord că datorează TVA pentru terenurile vândute prin contractele de vânzare nr. 8…/2...04.2015, nr. 8…/2...04.2015, nr. 8…/2...04.2015, dovadă fiind facturile de avans nr.: 001/30.04.2015, 002/30.04.2015 şi 003/30.04.2015 care conţin TVA, iar terenurile vândute prin aceste contracte provin din aceeaşi suprafaţă de teren de 22.447 mp din care au fost realizate vânzări în anii 2013 şi 2014 prin contractele nr.: 5../20...06.2013, 5…/2...06.2013 şi 7…/1...04.2014, apărarea reclamantului D. I că nu datorează TVA pentru tranzacţiile efectuate în perioada 2013-2014, terenurile vândute în acesta perioadă provenind din moştenire, respectiv din reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i aplicabile prevederile de la pct. 3, alin. (2) din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu poate fi reţinută în soluţionarea favorabilă a contestaţiei.

Având în vedere că pentru realizarea vânzării terenurilor conform contractelor autentificate prin nr.: 530/20.06.2013, 557/26.06.2013 şi 798/15.04.2014 reclamantul a luat măsuri active de comercializare a respectivelor terenuri prin utilizarea unor mijloace similare celor adoptate de un producător, de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul art. 9 alin. (1), primul şi al doilea paragraf-teza a II-a din Directiva TVA D2006/112/CE, (1) [ „Persoană impozabilă” înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective… Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică..], instanţa apreciază că reclamantul trebuind să fie considerat că a exercitat o „activitate economică” prin exploatarea continuă a terenurilor, pentru care a obţinut profit, datorând TVA.

Art. 9 din Directiva TVA D2006/112/CE este transpusă în dreptul naţional prin articolului 127 din Codul fiscal.

Conform art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în forma aplicabilă în anul 2011;

„Art.127 - (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană oare desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2),  oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi”.

Conform art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în forma aplicabilă în anii 2013, 2014 „activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.”.

Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în anii 2013, 2014 stipulează la pct. 3 alin. (1) şi alin. (2):

„3. (1) în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică, astfel cum se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurileC-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obţin venituri din  vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. În categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunui utilizate în scop personal de persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin urmare, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale şi necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA, potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forme lor juridică, deci inclusiv la operaţiunea de vânzare a acestor bunuri, relevantă în acest sen fiind şi jurîsprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie Dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM), pe cara România, începând cu data de 01.01.2007, prin Tratatul de Aderare, s-a obligat să le respecte împreună cu acquis-ul comunitar.

Potrivit acestor prevederi legale, persoanele fizice care obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de acesta pentru scopuri personale, în categoria acestor bunuri intrând şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, nu se consideră a fi desfăşurat o activitate economică în sfera de aplicare a taxei.

Or, din cele arătate anterior, coroborate cu prevederile legislative naţionale şi aspectele incidente speţei în cauză din legislaţia europeană, vânzările de terenuri din contractele nr. 5…./20.06.2013, 5…./26.06.2013 şi 7…./15.04.2014 nu se încadrează, aşa cum susţine eronat reclamantul în  HG nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a art. 127 din Titlul VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unde se precizează: 2. “(1) Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obţinerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.”, având în vedere că terenurile nu au fost folosite în scopuri personale, din contră, le-a parcelat şi reparcelat în funcţie de cerinţele pieţei, reclamantul a încheiat două asocieri în participaţiune, a încheiat promisiuni de vânzare, antecontracte şi contracte de vânzare suscesive, pe mai mulţi ani, prin toate aceste demersuri  reclamantul comportându-se ca agent economic, urmărind maximizarea profitului.

Prin urmare, instanţa constată că vânzările de terenuri realizate de reclamant prin contractele nr.: 5…/20...06.2013, 5…/2...06.2013 şi 7…/1...04.2014 sunt operaţiuni impozabile în sensul prevederilor art. 126 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare în anii 2013 şi 2014;

Art. 126 alin. 1:

“(1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1);

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).”.

Norme metodologice:

1. (1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă cel puţin una dintre condiţiile stipulate la lit. a) - d) nu este îndeplinită, operaţiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

(2) Operaţiunile desfăşurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum şi livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate din România pentru unităţi din zonele libere sau porturile libere şi cele efectuate de unităţi din zonele sau porturile libere pentru unităţi din România sunt considerate operaţiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înţeleg porturile care beneficiază de facilităţile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor, republicată.

(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiţie implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. Pentru a se determina dacă o operaţiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului şi preţul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:

a) condiţia referitoare la existenţa unui avantaj în folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigură finanţarea sau, în absenţa acestuia, atunci când operaţiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un asemenea angajament. Această condiţie este compatibilă cu faptul că serviciul a fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaţii legale;

b) condiţia referitoare la existenţa unei legături între operaţiune şi contrapartida obţinută este respectată chiar dacă preţul nu reflectă valoarea normală a operaţiunii, este achitat sub formă de abonamente, servicii sau bunuri, iar forma unei sume calificate drept reducere de preţ, nu este plătit de către beneficiar, ci de un terţ.

Aşadar, potrivit şi acestor prevederi legale, reclamantul a efectuat livrări de bunuri suscesive, toate cu plată, fiind îndeplinite condiţiile naşterii obligaţiei legale de a se înregistra ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, astfel că  datorează plata TVA-ului din actele fiscale contestate în cauză, taxă pe care statul ar fi colectat-o dacă reclamantul ar fi fost înregistrat normal în scopuri de TVA, de la data încheierii celor trei contracte de vânzare-cumparare 5…/2….06.2013, 5…/2...06.2013 şi 7…/1...04.2014.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de suspendare a Deciziei de impunere nr. 4…./2….12.2017, până la rămânerea definitiva a hotărârii ce se va pronunţa în cauza dedusă judecaţii, în temeiul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, prin constatarea legalităţii şi temeiniciei actelor fiscale contestate în cauză, instanţa reţine că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, cerinţă cumulativă cu cea a pagubei iminente, prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, cererea de suspendare urmând a fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare