Actiune in constatare

Sentinţă civilă 598 din 18.03.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.de dosar ..../207/2019, reclamanţii T....... M...... D......şi T..... I.......au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Caracal, prin primar, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va fi pronunţată să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcţii cu destinaţia garaj, în suprafaţă de 18 mp, situată în municipiul Caracal ,str. P...., nr. 1 E, judeţul Olt.

În fapt, reclamanții au arătat că în anul 1983-1984 au edificat construcția garaj pe terenul aparținând UAT municipiul Caracal, folosința acestui teren fiind legală, în baza Contractului de închiriere nr. 1092/2005 şi a actelor adiţionale ulterioare, ultimul fiind Actul Adițional nr. 74/15.03.2019.

Arată reclamanții că imobilul respectiv se află într-o baterie de garaje edificate toate în aceeași perioadă iar taxele şi impozitele locale sunt achitate potrivit certificatului de atestare fiscală depus la dosar.

Precizează reclamanții că în prezenta cauză nu sunt incidente efectele Deciziei nr. 13/2019 a ICCJ-completul pentru soluționarea recursului în interesul legii întrucât imobilul garaj este edificat în anul 1983-1984.

Reclamanții solicită proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul B........ M.......-T......, Caracal, str. D.... V......, bl. ..., sc.1, ap.16, jud. Olt.

Reclamanții nu au invocat temeiuri de drept.

Au fost atașate cererii copii conforme cu originalul de pe următoarele înscrisuri: dovada achitării taxei judiciare de timbru(f.3),împuternicire avocațială(f.4), certificat de atestare fiscală(f.5), Contractul de închiriere nr. 1092/2005 şi a actelor adiționale ulterioare, ultimul fiind Actul Adițional nr. 74/15.03.2019(f.6-7), certificat de nomenclatură stradală şi adresă(f.8), certificat privind înscrierea imobilului în evidențele de cadastru şi carte funciară după datele de identificare ale acestuia cu nr. de înregistrare 49704/18.04.2019(f.9), certficat de sarcini nr. de înregistrare 49707/18.04.2019(f.10), copie CI reclamanţi(f.11-12).

La data de 21.11.2019, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Caracal a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că reclamanta T....M...... D..... a încheiat cu Primăria municipiului Caracal un contract de închiriere, respectiv contractul nr. 1092/2005, contract ce are ca obiect în¬chirierea bunului teren ce aparține domeniului public 18,00 mp, situat str. P......,nr.2, As. Propr. Nr.3, cu destinația amplasare garaj.

Contractul de închiriere a fost reînnoit prin Actul adițional nr. 74/2019, pe o perioadă de 4 (patru) ani, cu începere de la data de 01.01.2019 până la data de 01.01.2023.

Din certificatul de atestare fiscală rezultă că reclamantul a înscris construcția cu destinație de garaj în evidențele fiscale, ca fiind edificată în anul 1995.

Potrivit prevederilor art. l alin. l şi 2 din Legea nr.50/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizații de construire.

De asemenea, art.13 alin.l din Ordinul nr.839/2009, pentru aprobarea Normelor metodolo¬gice de aplicare a Legii nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii stabileşte că. potrivit prevederilor art.l şi art. 2 alin. 2 din Lege, executarea lucrărilor de construcţii este per¬misă numai în baza şi cu respectarea unei autorizaţii de construire/ desfiinţare emisă de autorităţile administraţiei publice locale, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil teren şi/sau connstrucţii-identificat prin număr cadastral în condiţiile Legi,în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, legal aprobate, a cerinţelor impuse prin certificatul de urbanism, avizele/acordurile exprimate, precum şi, după ca prin punctele de vedere/actele administrative ale autorităţilor pentru protecţia mediului competente.

Legiuitorul a statuat prin legea specială, Legea nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, art.37, alin.5 : „Construcţiile executate fara autorizaţie de instruire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate".

In speţă, reclamanții nu se pot prevala de buna-credinţă pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate, câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.

Dimpotrivă, analizând conduita procesuală adoptată de reclamanţi, precum şi argumentele aduse prin cererea de chemare în judecată, rezultă că aceştia au ignorat, în mod conştient dispoziţiile Legii 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, optând pentru învestirea instantei de judecată cu soluţionarea prezentei cereri.

În ceea ce priveşte modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate privată acesta este reglementat de dispoziţiile art. 557 Noul Cod Civil, conform căruia dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.

În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administra¬tiv: Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.

Cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în cazurile bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 888 N.C.C.

Se menționează că, reclamanţii nu fac dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului garaj prin niciuna din modalitățile prevăzute de lege.

Prin acțiunea de faţă, reclamanții au solicitat instanței constatarea dreptului de proprietate asupra garajului. în favoarea lor, temeiul de drept al acțiunii fiind reprezentat de disp. art. 35 din Noul Cod Procedură Civilă.

Referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, art. 480 din Vechiul Cod ivii ( sub imperiul căruia s-a început posesia) defineşte dreptul de proprietate . stipulând că acesta reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Același cod prevede că proprietatea se dobândește prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin tradițiune, prin accesiune, prin lege şi ocupațiune.

Din considerentele de fapt ale cererii de chemare în judecată se poate reține că recla-manţii nu au invocat, ca şi mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcției, absolut niciunul dintre modurile prevăzute atât de Vechiul Cod Civil, cât şi de Noul Cod Civil.

Potrivit art. 482 din Vechiul Cod Civil proprietatea unui lucru imobil dă drept asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu acel lucru in mod natural sau artificial iar potrivit art. 488 Vechiul Cod.civ. tot ce se uneşte si se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. De asemenea, art. 492 C.civ. prezumă că orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului sunt făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si că sunt ale sale.

În speţa de faţă, conform pârâtei, nu s-a invocat nici unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate, menţionate mai sus, ci simpla îngăduinţă a proprietarului terenului.

Se menţionează că simpla îngăduinţă a proprietarului terenului nu este prevăzută de lege ca şi mod de dobândire a dreptului de proprietate, iar reclamanţii nu au dovedit existenţa vreunei convenţii între aceştia şi instituţia pâpâtă, decât ulterior edificării garajului în litigiu.

In consecinţă, având în vedere ca terenul pe care a edificat reclamanta construcţia nu este proprietatea acesteia, aceasta construind cu simpla îngăduinţă a proprietarului, pârâta consideră cererea nefondată.

În drept, au invocat disp. art.205-208 C.pr.civ, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa, la termenul din 22.01.2020, în temeiul art.258 C.pr.civ şi art.255 C.pr.civ, coroborat cu art. 309 CPC, a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar şi proba testimonială cu martoriul B...... M.....T......, considerând utile, pertinente şi concludente în soluţionarea cauzei.

La termenul din data de  12/02/2020  reclamanții au arătat că temeiul de drept al  acțiunii  îl constituie  dispozițiile art. 35  C.p.cvi. cu raportare  la art. 1890 din C. civil de la 1865.

Analizând ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanţa constată următoarea situație de fapt:

Reclamanții T....... M...... D......şi T..... I.......au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Caracal, prin primar, solicitând instanței ca prin sentința ce va fi pronunțată să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcții cu destinaţia garaj, în suprafaţă de 18 mp, situată în Municipiul Caracal ,str. P...., nr. 1 E, judeţul Olt.

Din depoziția martorului  B..... M......  ( f. 36) se constată că reclamanții au construit un garaj înainte anul 1989, din cărămidă acoperit cu  tablă, imobil ce se află pe strada  P.... din Mun. Caracal , judeţul Olt. Tot din relatările acestuia rezultă că reclamanții au  stăpânit in mod continuu şi nu avut litigii cu privire la acea imobil.

Ulterior prin contractul de închiriere nr. 1092/2005( f. 6) şi a actelor adiționale ulterioare, ultimul fiind Actul Adițional nr. 74/15.03.2019 ( f. 7), T....... M...... D......a devenit chiriașa  terenului , pe care se află construit garajul .

Instanța observă, din  certificatul fiscal  depus  la dosar ( f. 5), că  reclamanții a achitat taxele şi impozitele aferente construcției  din anul 1995 şi până în prezent.

Din certificatul de nomenclatură stradală nr. 390 din 18/04/2019  imobilul garaj se află situat pe  str. P......, nr. 1 E, Municipiul Caracal ,judeţul Olt.

Reține din probatoriu administrat că reclamanții  au în  posesie mai mult de 30 de ani, imobilul – construcții cu destinaţia garaj, în suprafaţă de 18 mp, situată în municipiul Caracal ,str. P....., nr. 1 E, judeţul Olt.

Instanţa reţine că posesia exercitată de reclamanţi, astfel cum rezultă din actele cauzei , a fost o posesie utilă, nefiind afectată de nici un viciu.

Instanţa retine că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă în tot timpul prevăzut de lege art.1847 C. civ. reglementând calităţile posesiei şi anume: de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar.

In sistemul vechiului Cod civil de la 1865, aplicabil în speţă, uzucapiunea este concepută ca o probă absolută a dreptului de proprietate justificându-şi interesul atât prin facilitatea administrării probelor cât şi prin sancţionarea adevăratului proprietar care vreme îndelungată a delăsat bunul permiţând unei alte persoane să exercite posesia asupra acestuia.

Astfel fiind este evidentă şi raţiunea reglementării şi anume de a deschide calea posesorilor, de a obţine un titlul de proprietate asupra bunului stăpânit tip de 30 respectiv 10 până la 20 de ani.

Insă, verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege este necesar a fi făcută în contradictoriu cu adevăratul proprietar cel mai în măsură să formuleze o apărare pertinentă invocând eventualele vicii ale posesiei şi faptul întreruperii curgerii termenului prin diverse acţiuni.

De asemenea potrivit art.1875  V.C. civ. prescripţia curge în contra oricărei persoane care nu ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar potrivit art.1864 pct.2 V.C. Civ. se prevede că este întrerupere naturală a prescripţiei atunci când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale.

Astfel fiind, este evidentă raţiunea reglementării acestui mod de dobândire a proprietății cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă în tot timpul prevăzut de lege şi prin îndeplinirea condițiilor expres prevăzute în cuprinsul art.1847 V. C. civ. şi anume aceea de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar.

Având în vedere depoziția martorului  B.... M.....T..... ,  audiat  în cauză precum şi înscrisurile anexate instanța reţine că în cauză sunt întrunite condițiile uzucapiunii de 30 de ani fiind întrunite cerinţele prevăzute de art.1890 Cod civil şi art.1847 Cod civil reclamanții  posedând imobilului  construcție cu destinația  garaj  în suprafață de 18 m.p. , amplasat  în  Municipiul  Caracal , str. P....,  nr. 1 E, jud. Olt.

Instanța nu va avea in vedere susținerea pârâtei potrivit căreia sunt  aplicabile despoțiile Legii  50/1991  şi deciziei nr. 13/2019 pronunțată de ICCJ  , pentru următoarele considerente :

 Potrivit  deciziei  nr. 13/2019 pronunțată de ICCJ lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor sale, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie  impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

În motivarea acestei decizii s-a reținut  că proprietarul terenului are posibilitatea să urmeze procedura Legii nr. 50/1991 pentru intrarea în legalitate cu privire la construcția realizată pe terenul său, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială nefiind reglementată ca o opțiune a constructorului în raport cu legea specială care reglementează autorizarea construcțiilor. Autorizația de construire poate fi emisă nu numai înainte de realizarea construcției, dar și ulterior, în procedura intrării în legalitate, prevăzută de 28 din Legea nr. 50/1991 și art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

După intrarea în legalitate, prin obținerea tuturor autorizațiilor prevăzute de legea specială, în temeiul procesului- verbal încheiat la terminarea lucrărilor, constructorul, proprietar al terenului, are posibilitatea să își intabuleze dreptul de proprietate asupra construcției, nefiind necesară o hotărâre judecătorească prin care să se constate dreptul de proprietate.

Pentru construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, să se intabuleze dreptul de proprietate în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale.

Reține instanța că aceste considerații sunt valabile numai cu privire la construcțiile edificate de proprietarul terenului, or  în prezenta  cauză reclamanții  nu sunt proprietarii terenului, ci  doar  simpli chiriași a unei suprafețe de teren  de 18 m.p.  situată  pe  str. P.....,  nr. 1 E, Municipiul  Caracal jud. Olt, in baza contractul de închiriere nr. 1092/2005 şi a actelor adiționale ulterioare, ultimul fiind Actul Adițional nr. 74/15.03.2019.

Raportat la  situația de fapt anterior expusă,  instanța,  în temeiul art.1890 Cod civil şi art.35 Cod pr.civ.,  va  admite cererea formulată şi va constata că reclamanții  au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate  imobilului  construcție cu destinația  garaj  în suprafață de 18 m.p. , amplasat pe  str. P.....,  nr. 1 E, Municipiul  Caracal jud. Olt.

Postat 31.03.2020