Plângere contravenţională

Pentru  confirmarea practicianului în insolvenţă de către creditorii  constituiţi în A.G.C. este necesar votul a peste 50 % din totalul creanţelor, nefiind suficient votul doar a 30 % din totalul creanţelor înscrise în tabel.

De asemenea este necesar să  se facă o distincţie relevantă  pentru  stabilirea incidenţei  disp. art. 45, lit. o din legea nr. 85/2014  între următoarele ipoteze :

- o primă ipoteză în care se prezintă  creditorul/creditorii în A.G.C. dar nu emite un vot sau solicită prorogarea discuzării ordinii de zi, situaţie în care disp. art. 45, lit. o din legea insolvenţei nu  sunt incidenţe, deoarece a fost asigurat cvorumul de prezenţă

şi

- o a doua ipoteză în care nu se prezintă  creditorul/creditorii la A.G.C. şi nici  nu se emite un vot scris, situaţie în care se poate invocă lipsă de cvorum necesară pentru  adoptarea unei  decizii în vederea formulării unei  cereri  adresate judecătorului sindic în baza art. 45, lit. o din Legea nr. 85/2014.

(î.c. nr. 235/18.03.2019, dosar nr. …)

Starea de fapt :

Potrivit tabelului definitiv de creanţe (vol. 2, pag. 242), creanţa fiscală  reprezintă peste 52 % din totalul creanţelor înscrise în tabel.

La data de 14.11.2018 are loc o şedinţă a A.G.C. debitorului falit, sens în care creditorul fiscal cu  o creanţă de 52,86 % nu îşi exprimă poziţia, iar un alt creditor cu  o pondere de 34,19 % confirmă lichidatorul, sens în care acesta din urmă  încheie un p.v.  prin care constată  că  este confirmat în procedură.

La data de 07.02.2019 are loc  o  nouă şedinţă a A.G.C. în care se  pune în dezbatere modalitatea de valorificare a bunurilor debitoarei şi formularea unei  acţiuni în angajarea răspunderii fostului administrator.

La data de 05.03.2019, lichidatorul desemnat provizoriu solicită confirmarea sa în baza art. 45, lit. o din Legea nr. 85/2014, fără  să  indice cele 2 şedinţe consecutive ale A.G.C. convocate pentru  confirmarea sa şi la care nu s-ar fi  putut întruni cvorumul de prezenţă  datorită lipsei  creditorilor.

Dispoziţii legale incidente în cauză :

Potrivit art. 57 alin. 2 din Legea 85/2014 „În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia. 

Potrivit art. 57, al. 3 din aceeaşi  lege,  creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.

Potrivit art. 57, al. 4 din aceeaşi lege,  în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice. Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Împotriva încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Potrivit art.  49, al. 1 din legea insolvenţei,  cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot. Votul condiţionat este considerat vot negativ. Sunt consideraţi prezenţi şi creditorii care au votat valabil prin corespondenţă.

Potrivit art. 48 din Legea nr. 24/2000, care definesc alineatul ca şi element component al unui articol dintr-un act normativ :

(1) În cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării.

(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi virgulă. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere de la alinierea textului pe verticală.

(3) Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecvenţa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexă cu un index de termeni.

(4) În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.

Potrivit art. 45, al.1, lit. o  din Legea insolvenţei, principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt:

o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi.

Aprecierile în drept ale instanţei :

Cu privire la cererea de a se lua act de confirmarea lichidatorului în baza votului exprimat de creditorul care deţine din creanţe :

După cum întemeiat se arată în doctrină (Mihaela Sărăcuţ – Paticipanţii la procedura insolvenţei, ed. U.J., 2015, pag.  61 şi urm., respectiv Nicoleta Ţăndăreanu – Codul Insolvenţei Adnotat, ed. U.J., 2015, pag. 120), pentru adoptarea în cadrul A.G.C. a unei hotărâri privind numirea/confirmarea practicianului în insolvenţă desemnat  provizoriu  de către instanţă este necesară întrunirea cvorumului legal, în caz  contrar, respectivul punct de pe  ordinea de zi  considerându-se neadoptat, cu  consecinţa amânării discutării lui în următoarea şedinţă a adunării creditorilor, deoarece legea nu prevede teza confirmării  tacite.

Este adevărat pe de altă parte că, în ceea ce priveşte confirmarea practicianului în insolvenţă, aceeaşi doctrină (Mihaela Sărăcuţ – Paticipanţii la procedura insolvenţei, ed. U.J., 2015, pag. 61 şi urm.) analizează această procedură, sub aspectul cvormului de prezenţă şi  vot, ca şi  situaţie distinctă de cea a numirii unui  alt practician de către A.G.C., în sensul că pentru confirmare ar fi  suficient cvorumul prev. de art.  49, al. 1 din legea insolvenţei (prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot), iar pentru numirea unui alt practician decât cel desemnat provizoriu  de către instanţă este necesară întrunirea cvorumului prev. de art. 57, al 2 din Legea 85/2014 (în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul).

În aprecierea judecătorului sindic, această diferenţiere realizată la nivel doctrinar şi admisă în practica de insolvenţă, pornind mai ales de la situaţia cvasi-generalizată a lipsei de implicare a creditorilor în participarea lor la şedinţele de A.G.C., nu se justifică, sub aspectul fundamentării ei juridice, în raport de prevederile art. 48 din Legea nr. 24/2000 coroborate cu  art. 57 din legea insolvenţei, acesta din urmă analizat în ansamblul său.

Astfel, disp. art. 48 din legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reglementează alineatul ca şi element al articolului, văzut ca şi parte a corpului unui act normativ, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului.

Pornind de la definiţia alineatului reglementată de art. 48 din Legea nr. 24/2000, judecătorul sindic apreciază că disp. art. 57 alin. 2 din Legea 85/2014 reglementează unitar incidenţa cvorumului calificat de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot atât pentru situaţia privitoare la numire, cât şi pentru situaţia privitoare la confirmare.

În acest sens, se are în vedere că ambele ipoteze sunt incluse în acelaşi  alineat, fără a exista o diferenţiere expresă de ordin normativ sub aspectul cvorumului, distinct pentru cele două  situaţii. Acest lucru  conduce la ideea logică  că  respectivul cvorum este incident  în ambele cazuri.

Apoi, reluarea la situaţia confirmării a precizării exprese a cvorumului de 50 % ar fi  superfluă faţă  de reglementarea acestei ipoteze în cadrul aceluiaşi alineat, care reglementează şi  situaţia numirii, situaţie pentru care se prevede expres cvorumul de 50 %. Cum alineatul 2 al articolului 57  reglementează unitar ipoteza aplicării unui cvorum calificat pentru două situaţii incluse în acelaşi  corp legislativ, nu se justifică respectiva reiterare.

Dacă s-ar fi urmărit reglementarea pentru cazul confirmării a incidenţei  normei generale relative la cvorum, cea instituită de art. 49, al. 1 din legea insolvenţei (prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot), nu  s-ar fi putut introduce această teză în corpul art. 57, al. 2 din Legea nr. 85/2014, fără a se fi  prevăzut expres  acest lucru, deoarece art. 57, al. 2 în ansamblul său, reprezintă o derogare de la norma generală prev. de  art. 49, al. 1 din legea insolvenţei, sub aspectul cvorumului. Am fi  în prezenţa unei  excepţii de la excepţie, care, la rândul ei, nu este admisibilă decât dacă este prevăzută  expres, condiţie neândeplinită în speţă.

Toate aceste consideraţiuni unite cu aprecierea formată din analiza în ansamblu a disp. art. 57 din legea insolvenţei (în sensul că în fiecare alineat aferent acestuia care prevede un anumit cvorum, se face trimitere la 50  % din totalul creanţelor, ca şi derogare de la norma generală prev. de art. 49), conduc, în aprecierea judecătorului sindic, la concluzia că, şi pentru confirmarea practicianului desemnat  provizoriu (nu  doar pentru numirea unui altuia) este incident cvorumul de 50 % din totalul creanţelor admise în tabel.

Că  este aşa rezultă implicit din jurisprudenţa C.C.R., sens în care avem în vedere următoarele paragrafe din decizia nr. 197 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2), alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei :

„19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012, sau Decizia nr. 556 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 30 august 2011.

20. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 au fost adoptate de legiuitor pentru asigurarea respectării principiilor celerităţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfăşurării adecvate a activităţii practicienilor în insolvenţă. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor să desemneze, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul administratorului judiciar sau al lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să-i stabilească remuneraţia (Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009).

21. Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în această materie este stabilită de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente. Există situaţii speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor (Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008).

22. Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată, şi anume posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator, ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. În acelaşi sens, Curtea a mai reţinut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor (Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011).

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

24. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia, în mod cu totul nelegal şi abuziv, creditorul nu a confirmat lichidatorul provizoriu desemnat de instanţă, deşi acesta a prezentat o ofertă financiară rezonabilă, nefiindu-i contestate actele îndeplinite în procedură până la acest moment, desemnând un alt lichidator după criterii necunoscute, căruia i-a stabilit un onorariu exagerat şi fără legătură cu complexitatea actelor ce urmează a fi efectuate, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce ţin de aplicarea în concret a legii la speţa dedusă judecăţii, şi nu de constituţionalitate. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic are ca atribuţie desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine.

25. Ca atare, persoana desemnată de judecătorul-sindic are un mandat provizoriu până când, în virtutea prevederilor art. 19 alin. (2) Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor decid desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia.

26. În conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului. Astfel, împotriva deciziei creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesaţi pot face contestaţie la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Totodată, potrivit art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, administratorul special formulează contestaţii în cadrul procedurii.

27. Faţă de cele prezentate mai sus, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât textele criticate nu pot fi disociate de întreaga reglementare instituită prin Legea nr. 85/2006”.

Se va avea în vedere în acest sens inclusiv practica Curţii  de Apel Timişoara, respectiv d.c. nr. 142/A/22.02.2016 pronunţată în dosar nr. …, în motivarea căreia se arată următoarele :

„Astfel, în speţă, se pune problema procentului necesar pentru confirmarea practicianului în insolvenţă desemnat provizoriu, în cadrul primei şedinţe a adunării generale a creditorilor, respectiv a însumării votului a cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor, cum susţine apelanta, ori, a cel puţin 50% din valoare, cum a apreciat prima instanţă.

Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o analiză corectă a dispoziţiilor legale şi a doctrinei, aplicată la speţa dedusă judecăţii, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

Pentru a concluziona astfel, se observă dispoziţiile legale care reglementează procedura confirmării practicianului în insolvenţă, în persoana celui desemnat de judecătorul sindic.

Analizând dispoziţiile art. 45, alin. 1, lit. e din Legea nr. 85/2014, constatăm că, printre atribuţiile judecătorului-sindic, se regăseşte şi aceea de confirmare, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, iar dacă nu există contestaţii asupra legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele cuprinse în art. 57 din lege, care statuează că (alin.2) în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul, iar prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.

În mod similar şi creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.

În continuare, acelaşi articol prevede că, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice.

Ca urmare, atât pentru confirmarea practicianului anterior desemnat de judecătorul sindic, cât şi pentru desemnarea acestuia, ori, când este cazul, înlocuirea lui, este necesar votul a peste 50% din totalul creanţelor, legea nuanţând, în funcţie de stadiul procedurii, fiecare etapă. Faptul că, în interpretarea proprie, există un procent distinct în faza desemnării de cea a confirmării, apelanta apreciind că atât denumirea procedurii, cât şi procentul celor care trebuie să-şi exprime acordul, ar fi diferit, nu poate fi acceptată.

Că nu este aşa, rezultă, pe de o parte, din lectura textelor prezentate, dar şi din reiterarea aceluiaşi procent când este vorba de acordul creditorilor exprimat pentru validarea alegerii făcute de judecătorul sindic sau a unei aprecieri asupra unui practician cu care cel iniţial va fi înlocuit.

Desigur că este clară şi ipoteza prevăzută de art. 57, alin. 2, în sensul dat de a patra şi a cincia frază, respectiv: creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu şi că, în această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Însă, nu se poate desprinde o singură dispoziţie, din contextul reglementat aici. Aceasta deoarece, chiar de la începutul alineatului, se precizează că : în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar.

Diferenţele apar numai în ipoteza în care, fiind reinvestit/ validat acelaşi practician, nu mai este necesară confirmarea judecătorului-sindic, procedură la care se va apela în cazul desemnării unui alt practician, fără a se putea interpreta aici că, în fapt, validarea ar fi necesară numai dacă hotărârea se ia cu un procent inferior celui de 50. În acest scop s-a şi editat norma legală, pentru a nu se reconfirma de către judecător aceeaşi numire, desemnare, deja făcută în hotărârea de deschidere a procedurii care, fiind în acord cu aprecierea majorităţii creanţelor, devine definitivă.

Nici nu se poate interpreta, în acest cadru, că hotărârea adunării generale se poate lua cu un procent de minim 30, câtă vreme chiar legiuitorul a precizat în cuprinsul art. 49 că se impune acest procent, dacă legea nu prevede un altul special. Ori, în ipoteza analizată, care constituie, în fapt, excepţia de la regulă, toate textele relevate sunt în sensul adoptării hotărârii cu un procent care să reflecte acordul majorităţii creanţelor implicate în derularea procedurii.

Cu alte cuvinte, textul alineatului 2 al art. 57 statuează, şi din punct de vedere organizatoric, modul în care se derulează această operaţiune, astfel:

-în privinţa temporizării -  prima şedinţă a adunării creditorilor,

-procentul necesar adoptării hotărârii - creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot ,

-variantele ce pot fi alese în cadrul  procedurii desemnării unui administrator judiciar:

a)confirmarea practicianului desemnat provizoriu, când nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic

b)a unuia diferit, când va fi necesară confirmarea judecătorului-sindic”.

Se va respinge aceasta cerere.

Cu  privire la cererea de confirmare a lichidatorului în baza art. 45, lit. o din Legea nr. 85/2014 :

Lichidatorul desemnat provizoriu  nu  a făcut dovada că  a convocat  2 A.G.C.-uri consecutive  în vederea confirmării  sale şi la care să  nu  fi  fost  întrunit cvorumul de prezenţă .

La şedinţa A.G.C. din data de 14.11.2018  a fost asigurat  cvorumul, dar creditorul majoritar  a arătat  că nu îşi exprimă  poziţia în raport de faptul că  nu  s-a constituit încă  comisia proprie de selecţie, ceea ce are valoarea unei cereri  de prorogare a adoptării acestui punct de pe ordinea de zi pentru  o şedinţă viitoare, care însă  nu  a mai  fost convocată.

La şedinţa A.G.C. din data de 07.02.2019 a fost  de asemenea asigurat cvorumul de prezenţă, dar lichidatorul nu a pus pe ordinea de zi  aspectul relativ la confirmarea sa.

Pe cale de consecinţă, se va respinge şi această cerere a lichidatorului desemnat  provizoriu.

Se va dispune lichidatorului judiciar provizoriu re-convocarea A.G.C. în vederea confirmării sale/desemnării unui alt lichidator judiciar cu un cvorum de vot de peste 50 % din totalul creanţelor înscrise în tabelul preliminar.

În acest sens, se va amâna cauza la data de 27.05.2019, în vederea confirmării lichidatorului judiciar provizoriu/desemnării unui alt lichidator judiciar şi pentru  valorificarea bunurilor din averea debitorului.

Având în vedere faptul că în cadrul adunării creditorilor din data de 07.02.2019 s-a hotărât formularea acţiunii privind atragerea răspunderii fostului administrator al debitorului;

Pentru a se emite o adresă către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad în vederea comunicării datelor de identificare ale administratorului statutar al debitorului.

Domenii speta

Spete similare