Procedura insolvenţei

ECLI:…

ROMANIA

TRIBUNALUL ARAD Operator 3207/2504

Secţia a III-a Contencios Administrativ şi Fiscal, Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale

DOSAR NR. …

DECIZIA CIVILĂ NR. 77/A

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020

Preşedinte: ...

Judecător: ...

 Grefier: ...

S-au luat în examinare apelurile declarate de petenta …şi intimatul …, împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. …, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.

(…)

TRIBUNALUL

Constată că prin sentinţa civilă nr. … pronunţată în dosarul nr. …, de Judecătoria Arad a admis în parte plângerea formulată de petenta …. în contradictoriu cu …, a fost anulat în parte procesul verbal de contravenţie seria …, încheiat de intimată, respectiv în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută şi sancţionată de art. 100 al. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002 şi a fost exonerată petenta de plata amenzii în cuantum de … lei aplicată pentru această faptă şi de sancţiunea complementară; a fost menţinut în rest procesul verbal de contravenţie, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de contravenţie seria …, ora 10:21, s-a reţinut că petenta a condus auto marca …, cu numărul de înmatriculare ...,  fiind  înregistrat de aparatul radar montat pe auto … cu viteza de 69 km/h şi, de asemenea, aceasta nu a oprit la semnatul poliţistuluio rutier, fiind oprită la aproximativ 2 km, în dreptul ….

S-a reţinut că prin aceasta s-a încălcat obligaţia stabilită în sarcina conducătorului auto de art. 121 alin. 1, din HG nr. 1391/2006 şi art. 31 lit. a) din HG 1391/2006, fapta constituind contravenţie sancţionată potrivit art. 102 alin. 3 lit. f) din OUG nr. 195/2002, petenta fiind sancţionată cu amendă în cuantum de 870 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Petenta a semnat procesul verbal cu obiecţiuni în ceea ce priveşte fapta de a nu opri la semnalele poliţistului rutier, susţinând  cu nu a văzut  nici semnale de oprire şi nici pe agentul de poliţie.

Sub aspect formal, s-a constatat că procesul verbal conţine toate menţiunile expres prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, iar motive de nulitate relativă nu se relevă.

În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută şi sancţionată de art. 100 al. 3 din OUG nr. 195/2002, aceea de a fi depăşit limita de viteză pe acel sector de  drum, cu 19 km/h, respectiv că petenta a circulat cu viteza de 69 km/h, faptă contestată de petentă după vizionarea înregistrării video radar, instanţa a constatat că, în înregistrare se observă cum se circulă în coloană, la momentul 10:20:23 în imagine sunt trei autoturisme, cel din urmă fiind cel condus de petentă, radarul înregistrează şi afişează viteza în scădere, de 53, 52, 51 Km/h în timp ce primul autovehicul se deplasează, până iese din cadru; apoi, la momentul 10:20:26, cel de-al doilea autovehicul, intrând primul în cadru, viteza afişată fiind de 51 km/h, în scădere, la 49, 48 km/h în timp ce autovehiculul se apropie de radar, scăderea continuând treptat şi după ce iese din cadru, ( nemaifiind în imagine), până la 43 km/h la momentul 10:20:34, în acest timp autovehiculul condus de petentă fiind primul în obiectiv, se apropie de radar, iar la momentul 10:20:38 apare pe ecran viteza de 69 km/h. La acest moment, în imagine se observă circulând în urma autovehiculului petentei ce se apropie de radar, un alt autovehicul tip jeep. Viteza înregistrată de radar este în scădere, 68 km/h, 67 km/h, 65 km/h, 64, 63, 61 km/h la momentul 10 :20.43. Între momentul 10: 20:43 şi momentul 10:20:41, înregistrarea video are în prim plan autovehiculul condus de petentă, viteza fiind în scădere treptată de la 66 km/h la 61 km/h. De aici, se poate concluziona că viteza de 69 km/h, surprinsă de radar, era viteza de deplasare a autovehiculului petentei.

Judecătorul fondului a apreciat că susţinerea acesteia cum că autovehiculul …ce venea în urma sa se deplasa cu această viteză, nu a putut fi reţinută de instanţă, în condiţiile în care valorile înregistrate de radar, în scădere de la 69 km/h la 61 km/h  sunt afişate în timp ce înregistrarea video  redă în prim plan autovehiculul condus de petentă, iar nu celălalt autovehicul. Mai mult, dacă … s-ar fi deplasat cu viteză mai mare decât cea a petentei, acesta ar fi trebuit să se apropie de autovehiculul petentei şi chiar să îl depăşească.

Ori, instanţa de fond a apreciat că martora audiată în cauză, ce se afla în autoturismul petentei la acel moment, a declarat că după ce autovehiculul poliţiei rutiere a pornit semnalele sonore, aşadar după ce acesta a întors şi a pornit în urmărire, „petenta a tras pe dreapta şi a oprit. În acelaşi timp un …a depăşit autoturismul petentei şi a oprit în faţa acesteia.” Ceea ce înseamnă că … nu a avut viteză mai mare decât petenta.

Nu în ultimul rând, instanţa a apreciat că toate aceste probe se coroborează cu o prezumţie de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal de agentul de poliţie, în condiţiile în care acesta a constatat în mod direct contravenţia, prin utilizarea aparatului video radar.

În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă, potrivit art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002, „Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:

a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;” Nerespectarea acestei norme, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 al. 3 din Ordonanţă.

Instanţa de fond a reţinut că dovada unui fapt negativ se face probând faptul pozitiv contrar, în situaţia de faţă, petenta a contestat săvârşirea contravenţiilor, încă de la întocmirea procesului verbal.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, într-adevăr, procesul verbal întocmit de agentul de politie se bucură de prezumţie de adevăr, instanţa urmând a o analiza de la caz la caz, dacă această prezumţie aduce sau nu atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce priveşte dreptul la apărare al petentului. În opinia instanţei de fond, nu se poate nega forţa probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind un act întocmit de către un agent competent, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

Astfel cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Anghel vs. României din 04.10.2007, sistemele juridice interne cunosc prezumţii de fapt şi de drept, însă, ca şi în materie penală, în materie contravenţională, art. 6 alin.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligă statele să reglementeze aceste prezumţii în limite rezonabile, respectând dreptul la apărare şi garanţiile fundamentale, printre care prezumţia de nevinovăţie care protejează indivizii împotriva posibilelor abuzuri ale autorităţilor.

Judecătorul fondului a apreciat că, în cauză nu s-au administrat de către intimat probe din care să rezulte fără echivoc săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 100 al. 3 din OUG nr. 195/2002, sau cel puţin a împrejurărilor în care s-a săvârşit aceasta, respectiv că petenta nu a oprit la semnalele poliţistului rutier. De altfel, s-a reţinut de către instanţă că, nu se precizează în cuprinsul procesului verbal cum au fost efectuate semnalele de oprire. Agentul de poliţie putea şi trebuia să expliciteze în ce au constat acestea, dacă se afla pe carosabil şi a făcut semn cu braţul ca petenta să oprească, sau, în autovehicul fiind, a pornit în urmărirea petentei, cu semnalele acustice şi a somat petenta prin portavoce să oprească, cu atât mai mult cu cât aceasta a susţinut cu ocazia semnării procesului verbal că nu a văzut vreun agent de poliţie şi nici semnale de oprire.

S-a reţinut că martora audiată în cauză a declarat că a auzit semnalele sonore ale autovehiculului de poliţie ce venea în urma celui condus de petentă, l-a depăşit, „petenta a tras pe dreapta şi a oprit”. Nu rezultă că poliţistul a somat-o pe petentă să oprească şi aceasta a refuzat.

Instanţa de fond a reţinut că prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie este una relativă, fiind necesar a fi coroborată şi cu alte mijloace de probă atunci când starea de fapt este contestată, în lipsa unor dovezi concludente care să susţină cele reţinute în procesul verbal de contravenţie, mai mult, în condiţiile în care petenta a contestat săvârşirea faptei, rezultă că, a acorda valoare probantă absolută procesului verbal atacat ar echivala cu o înfrângere a dispoziţiilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, ceea ce evident că nu poate fi primit.

Aşadar, cum nu s-au administrat de către intimat probe din care să rezulte fără echivoc nerespectarea de către petentă a semnalului de oprire, având în vedere proba testimonială şi, nu în ultimul rând că, potrivit practicii CEDO, orice dubiu profită contravenientului, instanţa a reţinut starea de fapt prezentată de contravenientă şi susţinută de martor.

Pentru aceste motive, găsind întemeiată în parte plângerea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa a admis-o şi a anulat procesul verbal de contravenţie în ceea ce priveşte fapta sancţionată de art. 100 al. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002, a exonerat petenta de plata amenzii în cuantum de 580 lei aplicată pentru această faptă şi de sancţiunea complementară, menţinând în rest actul contestat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul …, solicitând instanţei admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate a plângerii petentei.

În motivarea apelului, intimatul … critică hotărârea instanţei de fond pe motiv că aceasta a pronunţat o hotărâre vădit netemeinică raportat la probatoriul administrat şi raportat la prevederile legale incidente aplicabile stării de fapt, considerând anularea procesului verbal de contravenţie ca fiind injustă.

Intimatul apelant susţine că procesul verbal întruneşte toate condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din OG 2/2001, apelantului nefiindu-i pricinuită nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, fapta petentei, inclusiv locul săvârşirii acesteia, a fost suficient descrisă pentru a permite analizarea temeiniciei şi legalităţii sancţiunii aplicate.

Consideră intimatul apelant că în mod just agentul constatator a procedat la sancţionare pentru încălcarea prevederilor art. 31, lit. a) din OUG nr. 195/2002 republicată, fapta fiind sancţionată de art. 100, alin. I, lit. f) din ordonanţă, deoarece petenta a refuzat sa respecte semnalele de oprime ale agentului de poliţie rutieră, vizibilitatea poliţistului fiind evidentă cu atât mai mult cu cât acolo se afla cu echipaj de poliţie care acţiona cu aparatul radar, petentul fiind conştient că a fost surprins circulând cu o viteză ce o depăşea pe cea maxim admisă pentru sectorul de drum respectiv, autoturismul în cauză fiind oprit la aproximativ doi kilometri în dreptul …, fapta acesteia nefiind săvârşită din neatenţie, din culpă, ci cu intenţie.

Intimatul apelant precizează că legislaţia rutieră condiţionează constatarea unei contravenţii cu ajutorul unui mijloc tehnic doar în cazurile depăşirilor vitezei maxim admise pe un anumit sector de drum, potrivit art. 121 din HG 1391/2006.

În materia contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de legislaţia rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanţi cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenţie, constatând că instanţele naţionale au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie în materie penală, sens în care invocă decizia din 13 martie 2012 pronunţată în cauza Haiducu şi alţii c. României.

Intimatul apelant susţine că într-adevăr, petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie, însă, în situaţia de faţă, aceasta este răsturnată de proba produsă de intimat şi nu se poate reţine că ar exista un dubiu în privinţa săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului, atâta timp cât simpla negare a stării de fapt, nu este de natură să pună sub semnul întrebării cele constatate de agentul constatator în modalitatea arătată mai sus.

Prin întâmpinare, petenta … solicită respingerea apelului declarat de intimat.

În motivarea apelului, petenta apreciază că motivele formulate de intimat prin apelul declarat nu sunt reale, chiar din declaraţia martorului audiat rezultă faptul că autoturismul deţinut de petentă a circulat în limitele legale, care a fost depăşit din spate de un alt autovehicul, un jeep, a cărui viteză a fost înregistrată de aparatul radar, de 69 km/h, aparatul radar nefăcând distincţia de viteză a două autoturisme diferite, măsurând viteza cea mai mare, în speţă a jeep-ului.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel şi petenta … solicitând instanţei admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 100 alin (3) din OUG nr 195/2002 (depăşirea limitei de viteza) şi în ceea ce priveşte obligaţia la plata cheltuielilor de judecată şi pe cale de consecinţă, admiterea în totalitate a plângerii contravenţionale cu cheltuieli de judecată pentru următoarele considerente:

În fapt, petenta apelantă critică hotărârea instanţei de fond, pe motiv că aceasta nu se fundamentează pe probe pentru cea de-a doua contravenţie ci chiar contrazice probatoriul administrat întrucât aşa cum a arătat din înregistrarea video radar rezultă că au fost înregistrate în mod concomitent trei autovehicule.

Petenta apelantă susţine că, în momentul în care în imagine apare autovehiculul său, se observa cum viteza acestuia este constantă sub 50km/h şi la momentul la care, în imagine apare … din spate în momentul 10.20.38 iar imaginea este focalizată pe respectivul jeep, aparatul radar înregistrează viteza de 69km/h după care atunci când imaginea este refocalizată pe autoturismul său, viteza este în scădere.

În opinia petentei apelante, în imaginile filmate se vede cu claritate momentul în care … din spate se apropie, fiind clar faptul că acesta circula cu o viteza net superioară autoturismului său, în imagine fiind în scădere viteza după momentul 10.20.38, doar atunci când imaginea se muta de la jeep-ul din spatele autoturismului său.

Concluzionând, petenta apelantă apreciază că, în realitate, maşina care putea circula cu viteza de 69 km/h era doar jeep-ul întrucât direcţia aparatului radar era orientată spre jeep atunci când înregistra o viteza de 69 km/h.

De asemenea, petenta apelantă apreciază că  se impunea pentru corectitudinea înregistrărilor folosirea funcţiei de "fast" mai repede pentru înregistrarea ambelor autoturisme sau cel puţin evidenţierea focalizării prin semen distinctive a autoturismului urmărit (folosirea steluţei de identificare) iar în lipsa acestor masuri elementare, s-a creat posibilitatea confuziei dintre doua maşini ce au circulat pe aceeaşi direcţie, cu viteze diferite, însăşi depoziţia martorei, a arătat că viteza cu care a circulat era sub cea legală.

Petenta apelantă consideră că aparatul radar nu a fost folosit cel puţin în mod corect şi nici imaginile filmate nu au fost interpretate în sensul corect, soluţia respingerii plângerii contravenţionale fiind una eronată.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul …, solicită instanţei respingerea căii de atac formulată de petentă.

În motivarea întâmpinării, intimatul susţine că apelantul a condus auto cu o viteză de 69 km/h, peste limita legală pentru sectorul de drum pe care a circulat, legiuitorul instituind o prevedere legală în acest sens, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita de viteză în localităţi fiind de 50 km/h. acesta arată că prima instanţă a admis în probaţiune CD-ul ce conţine înregistrarea video a faptei săvârşită de către petent, singura probă aptă de a fi admisă şi considerată utilă soluţionării cauzei, neexistând îndoială în ceea ce priveşte săvârşirea contravenţiei deoarece aparatul radar a surprins clar în imagini auto condus de către petent şi încă începând cu cadrul 3600 autovehiculul condus de către acesta şi viteza înscrisă în procesul verbal fiind precis determinate.

Intimatul solicită instanţei să constate faptul că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susţine că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenţiei şi de înregistrarea video, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză mult peste limita maximă, abaterea săvârşită a fost înregistrată cu ajutorul unui mijloc tehnic potrivit art. 109 din OUG 195/2002, în mod corect reţinând în mod corect vinovăţia petentei.

În ceea ce priveşte pericolul social, intimatul apreciază că acesta rezultă din nerespectarea restricţiei de viteză care a fost instituită în scopul siguranţei traficului cu finalitatea ca autovehiculele care participă la trafic să circule în regim de siguranţă pentru evitarea unor posibile accidente.

Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, potrivit art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, în limitele stabilite de art. 476 şi art. 477 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că sunt întemeiate şi urmează să le admită, instanţa de fond reţinând o stare de fapt eronată în raport cu probele administrate în cauză.

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria … al …, petenta a fost sancţionată cu  amendă contravenţională în sumă de … şi sancţiunea complementară a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată rap la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată şi de art. alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 rap la art.31 lit. a din OUG 195/2002 republicată, reţinându-se în fapt că în data de 24.03.2019, ora 10,21, pe …, petenta a condus auto marca … cu nr. de înmatriculare ... , fiind înregistrată de aparatul radar montat pe … cu viteza de 69 km/h şi, de asemenea, aceasta nu a oprit la semnalul poliţistului rutier, fiind oprită la aproximativ 2 km, în dreptul ….

La rubrica ,, Alte menţiuni” a procesului verbal de constatare a contravenţiei, semnat de petentă s-au consemnat obiecţiunile acesteia, că nu a văzut semnalele de oprire şi nici poliţistul rutier.

Din înregistrarea video a contravenţiei depusă la dosar, tribunalul reţine că ţinta cinemometrului ( simbol T ) este fixată pe finalul curbei din plan îndepărtat, cea de la ieşirea din intersecţie, viteza autovehiculelor fiind redată până la intrarea unui alt autovehicul în acelaşi punct. La începutul înregistrării, în imagine sunt redate trei autovehicule. Primul autovehicul, cel portocaliu, nu mai are redată viteza, pentru că, probabil, se situa între limitele legale iar în punctul fixat pentru T a intrat un alt autovehicul, de culoare albă-secvenţa 3003, 10:20:14-53km/h. Viteza acestuia, în scădere până la 47 km/h, este redată până în secvenţa 3146, când viteza în T devine 59 km/h, concomitent cu ajungerea în punctul ţintă a celui de-al treilea autovehicul. Şi viteza acestuia scade treptat, ajungând la 52 km/h, secvenţele … când, în acelaşi punct în care se modificase anterior viteza de la 47 km/h la 59 km/h, se modifică din nou viteza, de la 52 km/h la 49 km/h, fiind e fapt momentul în care, în finalul curbei menţionate ajunge auto condus de petentă. Viteza acestuia scade treptat până la 43 km/h secvenţele 3589-3597 când în punctul ţintă intră un alt autovehicul, jeep de culoare negru iar viteza indicată se modifică brusc din 43 km/h în 69 km/h.  Între secvenţele 3497 când autovehiculul care circula anterior celui condus de iese din cadrul înregistrat de cinemometru şi 3597, când viteza redată în T se modifică de la 43 km/h la 69 km/h, singurul autovehicul înregistrat este al petentei, iar viteza acestuia este de 43 km/h. Instanţa de fond a reţinut eronat starea de fapt, din înregistrarea depusă la dosar,  rezultând că viteza maximă cu care a circulat autovehiculul petentei este de 49 km/h. Este adevărat că în momentul în care autovehiculul poliţiei este întors spre autovehiculul petentei există o secvenţă în care este redată doar imaginea acestuia şi viteza de 66 km/h, în scădere până la 59 km/h, dar vitezele redate în timpul întoarcerii cinemometrului sunt haotice, fiind, în continuare în scădere, de exemplu, de 57 km/h în  dreptul unui gard şi 53 km/h în dreptul unui coş de gunoi.

Aşa fiind, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei prev.de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată rap la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, este neîntemeiat, apelul declarat de petentă urmând a fi admis.

Cât priveşte a doua contravenţie,  prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 republicată şi sancţiunile aplicate pentru aceasta, Tribunalul reţine că apelul intimatului este întemeiat. Susţinerile petentei că nu a văzut poliţistul rutier şi nici semnalele acestuia nu sunt de natură să dovedească lipsa poliţistului rutier şi nici să o exonereze pe aceasta de răspundere. Fapta este suficient descrisă în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei din care rezultă că semnalul poliţistului rutier a fost unul de oprire, pe care aceasta nu l-a respectat. Semnalele poliţistului rutier sunt descrise de HGR 1391/2006, conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi să le cunoască şi nu era necesară o descriere a semnalului de oprire în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei. Din continuarea înregistrării video rezultă că autovehicul poliţiei a pornit în urmărirea autovehiculului condus de petentă, că a parcurs o distanţă considerabilă până la ajungerea acestuia, că două autovehicule interpuse între cel al poliţiei şi cel condus de petentă sunt trase pe partea dreaptă, înţelegând mesajul autovehiculului poliţiei rutiere, în timp ce autovehiculul condus de petentă continuă să ruleze, cu toate că avea loc pentru a opri pe partea dreaptă, fiind tras pe partea dreaptă şi oprit, aşa cum a arătat şi martora ascultată în cauză, după ce este depăşit de autovehiculul poliţiei.  Petenta a fost sancţionată pentru nerespectarea semnalului iniţial de oprire, semnal pe care avea obligaţia să îl observe dar pe care a ales să îl ignore, aşa cum a procedat şi ulterior, când alte două autovehicule au înţeles cu certitudine semnalul de oprire în timp ce petenta a continuat să ruleze.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va admite apelurile declarate de petentul … şi intimatul … împotriva sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. …, va schimba sentinţa apelantă în tot în sensul că va admite în parte plângerea petentului ... împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria … al …, va anula în parte procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat, pentru contravenţia prev.de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată rap la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată şi va menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei pentru contravenţia prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 republicată şi sancţiunile aplicate pentru aceasta.

 Cele două apeluri urmând a fi admise, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa va obliga intimatul apelant la plata către petent a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de petentul …, şi intimatul … , împotriva sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. ….

 Schimbă sentinţa apelantă în tot în sensul că admite în parte plângerea petentului ... împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria .. al ...

Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat pentru contravenţia prev.de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată rap la art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată. Menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei pentru contravenţia prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 republicată şi sancţiunile aplicate pentru aceasta.

Obligă intimatul apelant la plata către petent a sumei de … lei cheltuieli de judecată.

 Definitivă.

 Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 13.02.2020.

 Preşedinte Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare