Cerere având ca obiect constatare a nulităţii unor clauze din contractele colective de muncă. Prescripţie. condiţia ca cererea să fie formulată pe durata existenţei contractului colectiv de muncă

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2019 reclamanţii V. A. şi P. P.  au chemat în judecată pe pârâul CRAIOVA solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea  următoarelor dispoziţii in cadrul Contractelor Colective de Munca valabile în  ... in anul 2014, precum si constatarea nulităţii absolute a acestora:

-  Contract Colectiv de Muncă operat în registrul unic de  evidenţă al contractelor colective de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă la numărul 61 din data de 27.02.2012.

Art. V.2 (14) Salariile Directorului Ştiinţific, Directorului Marketing Dezvoltare Produse si Directorului Economic, se stabilesc prin negociere individuala intre aceştia si Directorului General, iar nivelul fiecărui salariu nu va fi mai mare de 90% din salariul Directorului General.

Daca prin negocieri ulterioare, acest prag va fi atins, ca excepţie de la art.V.2.(5T indexarea nu poate opera peste pragul de 90% din salariul Directorului General.

In aceleaşi condiţii, salariul celorlalţi angajaţi nu poate fi mai mare de 85% din salariul Directorului General.

- Contract Colectiv de Munca operat in registrul unic de evidenta al contractelor colective de munca al Inspectoratului Teritorial de Munca la numărul 189 din data de 30.07.2014.

Art. V.2 (12) Salariile Directorului Ştiinţific, Directorului Marketing Dezvoltare Produse si Directorului Economic, se stabilesc prin negociere individuala intre aceştia si Directorului General, iar nivelul fiecărui salariu nu va fi mai mare de 90% din salariul Directorului General.

Daca prin negocieri ulterioare, acest prag va fi atins, ca excepţie de la la art.V.2.(5), indexarea nu poate opera peste pragul de 90% din salariul Directorului General.

In aceleaşi condiţii, salariul celorlalţi angajaţi nu poate fi mai mare de 85% din salariul Directorului General.

În motivare au arătat că nulitatea reprezintă acea sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

In esenţa, deci nulitatea, este sancţiunea care intervine in cazul in care nu se respecta, la încheierea actului juridic, condiţiile de validitate.

In ceea ce priveşte nulitatea contractului colectiv de munca, Legea nr. 30/1996 prevede ca sunt lovite nulitate absoluta clauzele cuprinse in contractele colective de munca cu incalcarea prevederilor legale sau care stabilesc drepturi inferioare fata de normele legale sau contractele colective încheiate la nivel superior.

Aşadar, potrivit Legii 130/1996 nulitatea este parţiala in sensul ca nu afecteaza întregul contract ci doar acele clauze care incalca prevederile legale sau care stabilesc drepturi inferioare fata de normele legale sau contractele colective încheiate la nivel superior.

Mai mult, actul normativ stabileşte ca pana la renegocierea drepturilor clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior, după caz.

Chiar daca Legea nr. 130/1996 nu prevede posibilitatea anularii contractului colectiv in întregul sau, considera ca daca la încheierea contractului au fost nesocotite norme imperative, nulitatea poate afecta întregul contract, de exemplu daca la negociere a participat o organizaţie sindicala care nu îndeplinea condiţiile de reprezentativitate.

Insă, consideră ca nulitatea contractului colectiv de munca sau a unor clauze ale acestuia nu poate fi constatata prin acordul părţilor ci numai de către instanţa judecătoreasca.

In privinţa constatării nulităţii absolute a unor clauze ale contractului colectiv de munca, art. 24 alin. (2) din Legea 130/1996 stabileşte ca nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanţa judecătoreasca competenta, la cererea părţii interesate.

Daca in privinţa nulităţii contractului individual de munca, legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea constatării nulităţii acestuia de comun acord de către parti, in privinţa contractului colectiv de munca nu exista o astfel de prevedere.

Daca avem in vedere si efectele nulităţii asupra drepturilor obţinute de salariaţi in baza contractului colectiv de munca, sunt cu atat mai mult indreptatiti sa considere ca nulitatea contractului colectiv de munca nu poate fi constatata prin acordul părtilor.

Astfel, efectul principal al nulităţii contractului colectiv de munca este acela ca părţile, angajatorul si salariaţii, trebuie sa restituie tot ceea au primit in baza acestui contract astfel incat sa ajunga in situaţia in care contractul nu s-a încheiat niciodată.

In consecinţa, daca părţile contractului colectiv de munca considera ca o clauza a contractului colectiv de munca sau întreg contractul este lovit de nulitate absoluta, se va adresa instanţei de judecata pentru ca aceasta sa constate nulitatea.

Să se constate, în temeiul art. 142 si art. 132 alin. 3 din Legea 62/2011, nulitatea absoluta a dispoziţiilor.

PREVEDEREA DIN CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCA ATACATA Capitolul V Art. V.2 (12), respectiv Art. V.2 (14) Salariile Directorului Ştiinţific, Directorului Marketing Dezvoltare Produse si Directorului Economic, se stabilesc prin negociere individuala intre aceştia si Directorului General, iar nivelul fiecărui salariu nu va fi mai mare de 90% din salariul Directorului General.

Daca prin negocieri ulterioare, acest prag va fi atins, ca excepţie de la la art. V.2.(5), indexarea nu poate opera peste pragul de 90% din salariul Directorului General.

In aceleaşi condiţii, salariul celorlalţi angajaţi nu poate fi mai mare de 85% din salariul Directorului General.

La data de 25 martie 2019  parata a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

În motivare a invocat  excepţia tardivitatii formulării unei astfel de acţiuni intrucat aceasta nulitate (in opinia acestora  fiind vorba despre o nulitate relativa intrucat clauzele ce se doresc a fi constatate nule nu ocrotesc un interes public) este ceruta in afara perioadei de valabilitate a contractelor colective in cadrul carora se regăsesc clauzele respective.

Reclamanţii solicita constatarea nelegalitatii (si deci a nulităţii) unor clauze din CCM la nivelul unitatii valabile pentru următoarele perioade:

Contractul Colectiv de munca înregistrat la ITM sub nr. 2012 - valabil pentru perioada 27.02.2012 - 27.02.2014 .

Contractul înregistrat la ITM sub nr. 2014 - valabil pentru perioada 30.07.2014 - 30.07.2017.

Deci la momentul introducerii acţiunii, cele doua contracte colective nu mai erau in fiinţa.

Art. 268 alin. 1) lit. d) din Codul muncii stipulează ca cererile de constatare a nulităţii unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca .

Deci, reclamanţii aveau posibilitatea legala sa solicite instanţei competente constatarea nulităţii acestor clauze doar in perioada de valabilitate a CCM-urilor, nu si ulterior.

Pe fondul cauzei  au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, deoarece:

Prin negocierea clauzelor din cele doua contracte colective de munca nu au fost negociate prevederi contrare sau sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca încheiate la nivel superior.

Analiza clauzelor din cele doua contracte colective a căror nulitate se cere a fi constatata pe aceasta cale, a mai făcut obiectul analizei instanţei de contencios in doua dosare pentru anulare act administrativ, respectiv dosar nr. 4083/63/2017* in contradictoriu cu DGRFP Dolj si Ministerul Finanţelor Publice (Decizia civila nr. 2396/2018 pronunţata de Curtea de Apel Craiova) si dosar nr. 5097/63/2017 in contradictoriu cu Curtea de Conturi a României si Camera de Conturi Dolj(Decizia civila nr. 1755/2018 pronunţata de Curtea de Apel Craiova).

Astfel, după prezumţia relativa de legalitate oferita de constatările celor doua organe de control asupra clauzelor respective din CCM-uri, instanţa de contencios in cele doua cauze mai sus menţionate, prin hotărârile definitive pronunţate a validat actele de control deşi ar fi putut constata ea insasi nulitatea clauzelor respective daca ar fi fost posibil.

Aspectele invocate de reclamanţi in prezenta acţiune in sprijinul constatrii nulităţii clauzelor din cele doua contracte colective de munca au fost invocate si de noi in acţiunile in contencios administrativ , argumentele noastre fiind inlaturate de instanţa de contencios.

In urma rămânerii definitive a soluţiilor date in contencios, ... a obtinut de asemenea hotarari definitive prin care salariaţii au fost obligaţi sa restiuie sumele primite cu incalcarea limitelor instituite prin clauzele contractelor colective ce se cer anulate prin prezenta acţiune.

Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea cererii formulate de cei doi reclamanţi, ca neîntemeiata.

La data de 15 mai 2019  reclamantii au depus precizare la acţiune  prin care au  înţeles sa dovedească  interesul legitim, născut şi actual, personal şi determinat, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) NCPC, in promovarea prezentei acţiuni, prin dovedirea folosului practic, material sau moral, prin îndeplinirea cerinţelor de valabilitate conform art. 33 teza I NCPC.

Interesul este determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Interesul este legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci nu încalca prevederile art. 5 C. civ. 1864, respectiv ale art. 11 NCC.

Mai mult decât atat, interesul este şi juridic, iar nu pur teoretic , fapt dovedit de înscrisurile depuse odata cu acţiunea introductiva, mai ales prin dovedirera prejudiciilor ulterioare ce se pot produce prin existenta prevederilor atacate.

Interesul este personal, în sensul că folosul practic urmărit de subsemnaţii se răsfrânge asupra noastra, in sensul periclitării intereselor pecuniare materializate in cuantumul retribuţiilor băneşti acordate in baza profesiilor  acestora.

Interesul este născut şi actual, iar nu eventual, adică acesta exista in momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că reclamanţii  sunt expuşi unui prejudiciu nu ar recurge la acţiune.

Astfel incat, prin precizarea efectuata dovedesc ca dreptul invocat este născut şi actual, astfel incat si interesul este născut şi actual.

Starea de fapt ce denota interesul promovării prezentei cauze:

Prevederile contestate au fost introduse in Contractul Colectiv de Munca înregistrat la Inspectoratului Teritorial de Munca la numărul 61 din data de 27.02.2012.

Cererea se refera la anularea unor dispoziţii din cadrul Contractelor Colective de Munca valabile in ICMET in anul 2014, precum si la constatarea nulităţii unor astfel de prevederi prin care se stabilesc limitări salariale pentru angajaţii ...(instituţie cu profil de cercetare-dezvoltare si inovare aflata in coordonarea Ministerului Cercetării si Inovării), prin raportare la veniturile salariale ale Directorului General, numit prin Ordin al ministrului si cu salariu stabilit deasemenea prin Ordin al ministrului, avand, in consecinţa, statut de funcţionar public, fiind angajat al ministerului coordonator.

Aceste prevederi au fost păstrate in Contractul Colectiv de Munca operat in registrul unic de evidenta al contractelor colective de munca al Inspectoratului Teritorial de Munca la numărul 189 din data de 30.07.2014 pana la data de 6 aprilie 2017, cu menţiunea ca in perioada 27.02.2014 - 30.07.2014, nu a existat un CCM ICMET valabil, înregistrat in condiţii legale la Inspectoratul Teritorial de munca Craiova, sau o convenţie de prelungire a vechiului contract.

La aceasta data, prin Actul adiţional nr. 4 la CCM înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Dolj sub nr. .2014 a fost suspendata aplicarea art. V.2(12) pana la expirarea CCM la data de 30.07.2017.

In noul CCM valabil de la aceasta data, prevederile incriminate au fost inlaturate deoarece la începutul anului 2017, Directorul General al ICMET a fost salarizat in cuantum de aproximativ 30% in luna ianuarie si 60% in luna februarie si, ca urmare, majoritatea salariaţilor ... ar fi trebuit sa se supună prevederii din CCM a cărei nelegalitate solicitam a fi constatata, in caz contrar aceşti salariaţi ar constitui “victimele” efectelor negative ale prevederii, acest lucru putând fi constatat de un organ de control (ANAF sau Curtea de Conturi), pana in lunile ianuarie - februarie 2020 când prevederea atacata isi pierde puterea de a produce efecte juridice.

Urmare verificării statelor de salarii, o echipa de inspecţie ANAF a constatat ca un număr de 6 persoane au beneficiat pe parcursul anului 2014 de salarii mai mari decât limita maxima prevăzuta prin Contractul Colectiv de Munca, respectiv procentele de 90% din salariul Directorului General, pentru directorii din cadrul ... Craiova si 85% pentru ceilalţi angajaţi.

... Craiova a contestat in contencios administrativ masurile dispuse prin actul de control concretizate in dispoziţia Obligatorie nr. CRR AIF 403/16.02.2016 emisa de DGRFP Craiova precum si Decizia nr.89/P/09.12.2016 privind soluţionarea plângerii prealabile in cadrul dosarului nr. 4083/63/2017*.

Prin Sentinţa nr. 677/07.03.2018 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 4083/63/2017*, definitiva prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr. 2396/2018, acţiunea formulată a fost respinsa ca neîntemeiată fiind astfel validate constatările organului de inspecţie fiscala privind plata nedatorata efectuata către intimatul parat din aceasta cauza.

Astfel, instanţa de contencios a reţinut cu putere de lucru judecat faptul ca salariaţii ... nu puteau incasa un salariu mai mare de 90%, respectiv 85 % din salariul directorului general in temeiul contractului colectiv aplicabil ce reprezintă legea părţilor, fiind aplicabil atât pentru angajator cat si pentru salariaţi.

Tot cu putere de lucru judecat instanţa de contencios a reţinut ca la calculul acestor diferenţe salariale intre salariaţi si directorul general trebuie avut in vedere tot salariul încasat, respectiv salariul de baza plus toate celelalte sporuri permanente sau nepermanente, înlăturând toate susţinerile cu privire la aceste aspecte invocate in cadrul acţiunii in contencios.

... nu a solicitat constatarea nulităţii prevederilor din CCM.

Instanţa de contencios administrativ a reţinut, in esenţă, ca prin sentinţa nr. 4971/2017 a Tribunalului Dolj, definitivă prin dec. nr. 1755/2018 a Curţii de Apel Craiova, pronunţate în dos. nr. 5097/63/2017, s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că din cuprinsul Contractului Colectiv de Munca în vigoare in perioada 2012- 2013 rezulta ca la art. V.1 al. 14 sunt reglementate salariile directorilor adjuncţi si ale celorlaltor salariaţi, prevazandu-se ca salariile directorilor adjuncţi se stabilesc prin negociere individuala intre aceştia si Directorul General şi că nu pot depăşi 90% din salariul Directorului General, iar salariile celorlalţi angajaţi nu pot depăşi 85% din salariul Directorului General.

De asemenea şi-au motivat cererea pe următoarele considerente:

Introducerea acestor prevederi in CCM ... incepand cu data de 27.02.2012, nu a fost impusa din considerente legale, fiind doar rezultatul unei înţelegeri subiective intre Directorul General si reprezentanţii salariaţilor, fara a se analiza baza legala, modul de implementare si consecinţele unor astfel de prevederi.

Nu exista decizii ale conducerii ... si nici prevederi in Regulamentul Intern care sa stabilească cine trebuie sa constate si in ce mod sa acţioneze in cazul apariţiei situaţiilor reglementate de articolele din CCM contestate de  acestia.

Trebuie avut in vedere ca situaţiile in care au aparut depăşirile salariale, in cazul multor angajaţi, nu existau la data înregistrării la ITM a CCM ... incriminate, acestea aparand pe parcurs odata cu operarea indexărilor salariilor cu inflaţia si nu ca si consecita a renegocierii (creşterii) salariilor individuale prin act adiţional la Contractul individual de Munca (ultimele acte adiţionale la CIM sunt datate in anul 2009).

Introducerea prevederilor de limitare a salariilor începând cu data de 27.02.2012, nu este opozabila salariaţilor atat timp cat aceste prevederi nu au fost aduse la cunoştinţa salariaţilor cu stabilirea unor acţiuni obligatorii din partea acestora in ce priveşte constatarea depăşirii unor limite impuse, iar salariul directorului general nu era un reper cunoscut, acesta fiind confidenţial.

Prevederile privind limitarea salariilor incepand cu 27.02.2012 erau imposibil de aplicat pentru ca lunar trebuia raportat salariul fiecărui angajat la veniturile salariale obţinute de directorului general (reprezentând o suma variabila a cărei valoare putea incepe de la zero in cazul in care directorul general s-ar fi aflat in situaţia de a fi in concediu fara plata) si contravin principiilor de salarizare aplicate in activitatile de cercetare ştiinţifica si dezvoltare tehnologica referitoare la neplafonarea veniturilor pentru personalul ce desfasoara astfel de activitati.

In contestaţiile formulate de către ... Craiova împotriva masurilor dispuse prin actele de control efectuate de instituţiile statului si soluţionate prin hotarari ale instanţelor de contencios administrativ, acesta nu a cerut constatarea nulităţii prevederilor referitoare la plafonarea veniturilor salariale (art. V.2.(14) din CCM ICMET Craiova nr. 61/27.02.2012, respectiv art. V.2.(12) din CCM ... Craiova nr. 189/30.07.2014), neavand interes, iar salariaţii nu au putut face acest lucru, nefiind parte in respectivul dosar ( Dosar nr. 4083/63/2017*) si neavand calitate procesuala.

In acest context nici instanţele de contencios administrativ nu au analizat din proprie iniţiativa acest aspect, cu toate ca era in interesul legii acest lucru.

 Interesul în soluţionarea cererii formulate este legat de faptul că prevederile incriminate produc efecte in continuare, chiar daca Contractele Colective de Munca nu mai sunt în fiinţă.

Mai mult decât atat, conform art. 33 NCPC, interesul este determinat, legitim, personal, născut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este născut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Chiar înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, care s-ar prejudicia in viitor.

Condiţia existenţei interesului este întrunită nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii - cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, si îndeosebi considerarea folosului efectiv ce s-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Au solicitat admiterea acţiunii asa cum a fost formulata si ulterior precizata, in sensul celor solicitate în acţiunea introductiva, şi în conformitate cu interesul dovedit prin prejudiciile materiale expuse in prezenta precizare.

Analizând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248, alin. 1 C.p.c. excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanţii au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea art. V.2 (14) din Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Dolj sub nr. 2012 şi a art. V.2(12) din Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Dolj sub nr. .2014, articole care prevăd următoarele:

"Salariile Directorului Ştiinţific, Directorului Marketing Dezvoltare Produse si Directorului Economic, se stabilesc prin negociere individuala intre aceştia si Directorului General, iar nivelul fiecărui salariu nu va fi mai mare de 90% din salariul Directorului General.

Daca prin negocieri ulterioare, acest prag va fi atins, ca excepţie de la art.V.2.(5T indexarea nu poate opera peste pragul de 90% din salariul Directorului General.

In aceleaşi condiţii, salariul celorlalţi angajaţi nu poate fi mai mare de 85% din salariul Directorului General."

Tribunalul reţine că, potrivit art. 132, alin. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Conform art. 142, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 62/2011, (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate. (2) Nulitatea  clauzelor contractuale se constată de către instanţele judecătoreşti competente, la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

Aceste texte din Legea 62/2011 se coroborează cu dispoziţiile art. 268, alin. 1, lit. d) din Codul muncii, republicat, potrivit cărora, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unor clauze ale contractului colectiv de muncă, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenţei contractului.

Întrucât dispoziţiile art. 132, alin. 2-4 din Legea nr. 62/2011 prevăd drepturi în favoarea salariaţilor, ele ocrotesc un interes privat, astfel că sancţiunea pentru nerespectarea acestora este o nulitate relativă şi nu absolută, cum susţin reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată.

Cum, în speţă, se solicită constatarea nulităţii unor clauze ale unor contracte colective de muncă care şi-au încetat valabilitatea, Tribunalul va admite excepţia tardivităţii şi va respinge acţiunea ca tardiv formulată.

La admiterea excepţiei, Tribunalul a avut în vedere şi Decizia nr. 17/2016 pronunţată de ÎCCJ – Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. 1151/1/2016, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 521, alin. 3 C.p.c.,  prin care s-a decis că, " În interpretarea prevederilor art. 138, alin. 3-5 şi art. 142, alin. 2 din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138, alin. 1-3 din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă."

Domenii speta

Spete similare