Cerere, formulată de un poliţist în rezervă, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata ajutoarelor la care este îndreptăţit, în temeiul legii, pentru trecerea în rezervă. Acţiune prematur introdusa

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de ZZ.LL.2018, sub dosar nr. .../.../2018, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE  A JUDEŢULUI SATU MARE a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor la plata ajutorului a 20 de salarii/solde la care este îndreptăţit ca urmare a încetării raporturilor de serviciu în calitate de politişti/functionari publici cu statut special in sistemul de apărare, ordine publica si siguranţa naţionala, acordate conform Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, îndată ce aceste prevederi legale se vor aplica ca urmare a ridicării restricţiilor bugetare, cu cheltuieli de judecata, in caz de opunere.

În motivarea cererii, reclamantul arată că, este poliţist în rezerva, căruia i-au încetat raporturilor de serviciu prin îndeplinirea condiţiilor de pensionare la limita de vârsta, la data de ZZ.LL.2016, având 34 ani, 6 luni si 20 de zile, din care un număr de 29 de ani, 10 luni si 20 zile in structurile militare si de politie, ar fi trebuit sa beneficieze de Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, de prevederile are concretizau prevederile art.28 pct. h, art.69 pct. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, in sensul acordării unui ajutor reprezentat de un număr de 20 de salarii/solde având in vedere vechimea in structurile de apărare, ordine publica etc., respectiv:"La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare în activitate, poliţiştii si funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare si personal civil, în instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică si siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel: Vechime efectivă:- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde/salarii; - între 5 -10 ani - un ajutor egal cu 6 solde/salarii;- între 10- 15 ani- un ajutor egal cu 8 solde/salarii;- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde/salarii;- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde/salarii;- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde/salarii;-peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde/salarii.

Aceste masuri de protecţie care concretizau prevederile art. 28 pct. h si respectiv art. 69 pct. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului se doreau a fi un bonus financiar acordat la încetarea raporturilor de serviciu si trecerea in rezerva sau direct in retragere care sa compenseze pentru o perioada diferenţa intre salariul primit si pensie dar se dorea a fi si o măsura de compensare a fidelităţii poliţistului fata de structurile de ordine publica in care îsi desfăşura activitatea, fiind proporţionale cu vechimea in structurile Ministerului Afacerilor Interne. Aceste masuri legale au fost acordate efectiv poliţiştilor care au încetat raporturile de serviciu cu structurile Ministerului Afacerilor Interne pana in data de 01.07.2010, data după care acordarea acestora a fost sistata ca urmare adoptării masurilor de austeritate bugetara prevăzuta de Legea nr. 118/2010.

Astfel, prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar "Începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi nu se acorda ajutoare sau. după caz. indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva. Aceasta măsura a fost menţinută,apoi ca urmare a art. 9 din Legea nr. 284/2010 si respectiv art. 9 din OUG.80/2011, aşa cum a fost aprobata prin Legea nr. 283/2011, astfel incat nici in cursul anului 2011 nu le-au fost acordate aceste drepturi. Măsura a fost prelungita si pentru anul fiscal 2012 prin art. 9 din OUG. 80/2011, aşa cum a fost aprobata prin Legea nr. 283/2011 pentru anul fiscal 2012 si respectiv OUG  84/2012 pentru anul fiscal 2013. Aceeaşi stare de fapt s-a perpetuat si pentru anul fiscal 2014 ca urmare a adoptării OUG.103/2013 aprobata prin Legea nr.28/2014, apoi pe anul fiscal 2015 ca urmare a adoptării OUG.83/2014 aprobata prin Legea nr.71/2015 dar si in anul fiscal 2016 ca urmare a adoptării OUG.57/2015, modificata prin OUG.20/2016, dar nicio prevedere ulterioara rut a indicat abrogarea prevederilor art. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 sau a prevederilor art. 28 pct. h si respectiv art. 69 pct. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

Pana in prezent, spre deosebire de colegii trecuţi in rezerva anterior datei de 01.07.2010, nu a beneficiat de aceste plaţi. Unii colegi trecuţi in rezerva in 2011 si anii următori au promovat o acţiune in constatare in care aceştia au solicitat pe calea unei acţiuni in constatare sa se constate ca drepturile privind acordarea ajutorului constând dintr-un număr de salarii/ solde nu a fost abrogat ci doar suspendat ca urmare a normelor legislative succesive privind salarizarea in domeniul bugetar începând cu anul 2010, constatând totodată ca termenul de prescripţie privind dreptul nostru de a solicita acele drepturi se suspenda pentru perioada in care acordarea acelor drepturi este suspendata ope legis.

O astfel de acţiune a fost cea promovata in dosar nr. .../.../2012 pe rolul Tribunalului Bihor, iar prin Sentinţa nr. .../.../2013 pronunţata de Tribunalul Bihor la ZZ.LL.2013, rămasa irevocabila prin Decizia nr. .../2013 din ZZ.LL.2013, instanţa a respins cererea de chemare in judecata, considerând ca ar fi inadmisibila o astfel de acţiune in constatare, cat timp ar avea la dispoziţie o acţiune in realizarea dreptului conform art.111 din (vechiul) Cod de procedura civila. În aceste condiţii, având in vedere faptul ca nu se întrezăreşte nicio perspectiva in ceea ce priveşte soluţionarea legislativa a acestei situaţii, iar  perioada de suspendare a drepturilor acordate de Pct.2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/ 2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se tot prelungeşte prin fiecare lege de aprobare a salarizării pentru persoanele plătite din fonduri publice, inclusiv posibilitatea prelungirii acestui drept dincolo de termenul de prescripţie de 3 ani, in ceea ce priveşte aplicarea drepturilor prevăzute de Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice dincolo de termenul general se vede obligat sa depună prezenta cerere de chemare in judecata in realizarea dreptului. În opinia reclamantului prevederile Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nu au fost abrogate, dar începând cu 01.07.2010 aceste drepturi asimilate drepturilor salariale au fost suspendata ca urmare a masurilor de austeritate bugetara prevăzuta de Legea nr.118/2010 pentru toţi anii bugetari, inclusiv pentru anul bugetar 2017. Un argument fundamental in favoarea acestei interpretări consta in faptul ca legiuitorul a reluat in fiecare act normativ mai sus enumerat sintagma conform cărora pentru anul bugetar respectiv "dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, îndemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori Ia trecerea In rezerva nu se aplica".

Faptul ca aceste prevederi nu sunt abrogate este dat nu numai de faptul ca nu exista nici un act normativ abrogativ pronunţat expres pentru prevederile Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, ci si din faptul ca legiuitorul s-a simţit obligat, odată cu emiterea actului normativ care reglementează sistemul de salarizare in sistemul bugetar pentru anul bugetar următor sa precizeze ca aceste prevederi "nu se aplică”. Daca ar fi fost abrogate odată cu art. 9 din Legea nr. 118/2010, legiuitorul nu ar mai fi repetat sintagma normativa si pentru următorii 7 ani bugetari.

Anterior depunerii prezentei acţiuni, a depus cate o solicitare fiecare pentru acordarea ajutorului la trecerea in rezerva atât Ministerului Afacerilor interne cat si a Inspectoratului Judeţean de Politie a judeţului Satu Mare-Inspectoratul Judetetean de Politie Satu Mare i-a comunicat Adresa nr. 1 din ZZ.LL.2016 faptul ca nu-i pot fi acordate aceste drepturi, întrucât prin art. 11 din OUG.57/2015 arata ca pentru anul respectiv aceste ajutoare nu se acorda. Ministerul Afacerilor Interne îi comunica prin Adresa nr. 2 din ZZ.LL.2018 ca nu poate da curs solicitării sale, întrucât prin actele normative succesive pe care le-a enumerat mai sus arata ca pentru anul 2016 aceste ajutoare nu se acorda.

Totodată, arata ca neaplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu operează si in anul 2017, iar legiuitorul a menţinut măsura cu privire la neacordarea acestor drepturi si in anul 2018. In nici unul din aceste documente nu se vorbeşte despre abrogarea prevederilor privind acordarea ajutorului constând intr-un număr de salarii la încetarea raporturilor de serviciu odată cu încetarea raporturilor de munca si cu trecerea in rezerva si/sau retragere, ci doar de in aplicabilitatea acestor prevederi in fiecare an succesiv, începând cu 01.07.2010 si pana la 31.12.2017.

Având in vedere pe de o parte hotărârile privind o acţiune in constatare care au fost respinse ca inadmisibila, considerând ca are la dispoziţie o acţiune in realizarea dreptului, cat si faptul ca, prevederile Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/ 2009 sunt inca in vigoare, fiind doar suspendate temporar efectele acesteia si punerea acesteia in aplicare, reclamantul consideră că, in cazul încetării masurilor de austeritate bugetara, s-ar afla in situaţia bizara de a fi discriminaţi, atât In raport cu colegii trecuţi in rezerva anterior datei de 01.07.2010, care au beneficiat de acele ajutoare, cat si cu cei ce urmează a fi trecuţi in rezerva după o data viitoare in care masurile de austeritate bugetara vor fi ridicate.

Aceasta situaţie ar fi contrara prevederilor art. 16 din Constituţia României si respectiv art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, dând naştere unei stări de inegalitate intre aceeaşi categorie de funcţionari publici pe criterii arbitrare (faptul ca unora le-au încetat raporturile de munca într-o perioada in care aceste prevederi nu se aplicau din motive de austeritate bugetara) ceea ce este contrar principiului egalităţii in fata legilor si ale echităţii. In aceste condiţii, reclamantul consideră ca se impune a se admite acţiunea noastră privind acordarea ajutorului prevăzut de Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/ 2009 odată cu încetarea raporturilor de serviciu,urmând ca punerea in aplicare a acesteia sa fie suspendate pana la ridicarea masurilor restrictive prevăzute prin actele succesive prin care s-a dispus neaplicarea acestor drepturi.

Chiar daca urmarea practica a plaţii sumelor de mai sus nu s-ar putea aplica imediat, cel puţin ar fi în situaţia de a întrerupe cursul prescripţiei extinctive, putând sa se găsească în situaţia laureaţilor olimpici ai Olimpiadei de la Beijing din 2008, cărora din aceleaşi motive nu li s-au acordat premiile la care erau legal îndreptăţiţi si care, la momentul când au fost solicitate li s-a comunicat ca drepturile lor patrimoniale sunt prescrise. Pentru a preîntâmpina o astfel de situaţie, reclamantul consideră ca acţiunea este întemeiata, având un interes legitim, înnăscut si actual in promovarea acesteia. Faptul ca punerea in practica, respectiv plata acelor ajutoare la încetarea raporturilor de serviciu sa ne fie acordate si noua, celor care am ieşit la pensie in perioada de aplicare a acestor restricţii, ar fi temporizata de restricţiile bugetare, care au fost introduse prin Legea nr.118/2010 si apoi menţinute prin celelalte acte normative invocate nu poate duce la concluzia ca nu ne poate fi recunoscut acest lucru si pentru simplul fapt ca hotărârea respectiva ar avea caracter întreruptiv sau suspensiv al prescripţiei dreptului dea ie solicita acordarea lor, de îndată ce aceste restricţii se vor ridica. Numai o astfel de hotărâre ar fi in măsura sa ne dea siguranţa ca nu este discriminat in raport cu colegii care au beneficiat de aceste prevederi pana la 01.07.2010 sau vor beneficia, după încetarea acestor restricţii.

În drept reclamantul a invocat: art. 16(1) din Constituţia României, art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, Pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, art. 9 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri privind restabilirea echilibrului bugetar, art. 28 pct. h, art. 69 pct. a; art. 73 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 13din Legea cadru nr. 285/2010 privind privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2011, art. 9 din OUG. 80/2011, aprobata prin Legea nr. 283/2011, art. 11 din OUG. 57/2015 privind salarizarea unitara pentru anul fiscal 2016, art. 13 (1) din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctiva.

Solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

 In probatiune ,a depus: Ordinul nr. .../... din ZZ.LL.2016 al Ministrului de Interne; - Decizia nr. .... din ZZ.LL.2016 a Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, plângerile prealabile Înregistrate sub nr. ..../ZZ.LL.2016 depuse la IPJ Satu Mare si respectiv transmise Ministerului Afacerilor Interne, recipisa de transmitere, Adresa nr. 1 din ZZ.LL.2016 emisa de Inspectoratul Judeţean de Politie Satu Mare, Adresa nr. 2 din ZZ.LL.2018 emisa de Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generala Financiara, Adresa nr. 3 din ZZ.LL.2017 emisa de Ministerul Afacerilor Interne-Directia Generala Juridica, delegaţia avocaţiala.

Prin întâmpinare (filele 21-25) pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, raportat la temeiul de fapt al cererii de chemare în judecată, solicită instanţei să reţină, să examineze şi să se pronunbţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 13 din data de 13.06.2016 (recurs în interesul legii), Înalta Curte de Casaţie si Justiţie  a statuat că „Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariată".

De asemenea, arată că, în cuprinsul deciziei amintite, la pct. 50, s-a reţinut că interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii.

Decizia mai sus menţionată este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 din C.pr.civ.

Având în vedere aspectele menţionate, ţinând totodată cont că unitatea în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare, are personalitate juridică, pârâtul solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată şi să se dispună respingerea acţiunii acestuia faţă de Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

In cazul în care se va respinge excepţia invocată, pe fondul cauzei, pârâtul învederează următoarele aspecte:

Solicitarea reclamantului este întemeiată în drept pe dispoziţiile cuprinse în Legea -Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătiţi din fonduri publice „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate."

Totodată, potrivit art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătiţi din fonduri publice „Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază."

Aceleaşi dispoziţii legale se regăseau anterior, la pct. 2 alin. (1) din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind preluate din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.

Cu toate acestea, faţă de dispoziţiile legale enunţate, facem precizarea şi rugăm onorata instanţă de judecată să constate că potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevăd că „In anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, nu se aplică".

Potrivit prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, „în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă ".

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013".

În ceea ce priveşte anul 2014, vă comunicăm că potrivit art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, „In anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă ".

Măsura a fost menţinută şi pentru anul 2015, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, „în anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".

Prevederile art. 13 alin. (5)-(8) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 12 alin. (6)-(11) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2016.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, „În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".

Din cuprinsul art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, rezultă că dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică nici în anul 2017. Subliniază că Ordonanţa de Urgenţă nr. 9/2017 nu a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că, prevederile art. 1 alin. (3) din ordonanţa de urgentă au aplicabilitate şi în anul 2017.

In context, apreciază că preluarea normei de la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa le Urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, prin art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017, face ca norma respectivă să subziste şi după intrarea în vigoare a Legii - cadru nr. 153/2017, situaţie în care nu a încetat cauza de neaplicare a dispoziţiilor legale referitoare la acordarea ajutoarelor în discuţie.

Mai mult, învederează faptul că, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, „în anul 2018, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii  publici cu  statut  special  din sistemul administraţiei penitenciare, indemnizaţiile, compensaţiile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate strivit actelor normative în vigoare, care nu fac parte din solda lunară brută/salariul lunar brut, se menţin la nivelul lunii decembrie 2017", iar potrivit art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, „în anul 2018, nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".

Mai întâi, din examinarea textelor legale menţionate, indiferent de formularea aleasă de legiuitor, reiese că ajutorul prevăzut de Legea nr. 284/2010 a fost suspendat  pentru  anii  2012-2018,  perioadă  relevantă  în  speţă. Suspendarea  acestui  drept semnifică, în esenţă, neacordarea sa în perioada anterior menţionată.

Prin urmare, refuzul de a acorda reclamantului drepturile băneşti solicitate în temeiul art. 20 alin. 1 din anexa VII a Legii 284/2010 respectă principiul legalităţii, fiind în acord cu actele normative emise la nivel superior.

Referitor la modalitatea de calcul a acestor ajutoare, în eventualitatea în care nu ar fi fost reglementată cauza de suspendare legală, pârâtul subliniază că aceste drepturi ar fi fost stabilite potrivit prevederilor din legile anuale speciale de aplicare etapizată care stipulează că aceste drepturi se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul utilizat pentru luna decembrie 2009 şi nu în raport cu salariul funcţiei de bază (pentru anul 2017, art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 99/2016; pentru anul 2016, art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2015; pentru anul 2015, art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 83/2014; pentru anul 2014, art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 103/2013).

De asemenea, subliniază faptul că aceste ajutoare fac parte din categoria veniturilor salariale conform art. 157 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi art. 12 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, asupra acestora fiind reţinute contribuţii sociale obligatorii şi impozit pe venit, potrivit legii.

Decizia nr. 16/2015 pronunţată de ICCJ - Completul de dezlegare a unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că "voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale9 respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept" nu poate conduce, actualmente, la adoptarea unei soluţii favorabile reclamantului, având în vedere că noţiunea de "suspendare" a drepturilor salariale determină în practică neplata lor, pentru perioada în care legiuitorul, singurul în măsură să statueze cu privire la politica salarială şi la cuantumul concret al acestor drepturi, a decis neacordarea sa. Or, faţă de data la care reclamantul s-a pensionat şi de prevederile legale succesive, dreptul subiectiv al reclamantului nu este unul actual, legiuitorul alegând suspendarea conţinutului său.

Pe de altă parte, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 170/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 11 art. 9 din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi ale art. 10 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, constatându-se că aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

In fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că, prin conceptul de „bunuri'' din prima parte a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie se are în vedere un sens autonom, care nu este limitat la proprietatea de bunuri fizice şi este separat de clasificarea formală din legislaţia relevantă ( cauza Kechko împotriva Ucrainei). Mai mult, prin convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare, iar, pentru ca o creanţă să poată fi considerată drept o "valoare patrimonială" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO ea trebuie să aibă o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu când este confirmată de o jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor (cauza Kopecky contra Slovaciei) sau de o prevedere legală concretă.

În speţă nu este îndeplinită niciuna din aceste condiţii. Pe de o parte, prevederile legale care confereau acest drept reclamantului sunt suspendate, voinţa clară a legiuitorului fiind în sensul neplăţii lor, iar, pe de altă parte, jurisprudenţa instanţelor naţionale este nefavorabilă intereselor reclamantului.

În lipsa recunoaşterii dreptului salarial printr-o reglementare în dreptul intern sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă, reclamantul din prezenta cauză nu este posesorul unui "bun", în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO şi nici nu are cel puţin o "speranţă legitimă" să obţină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate pentru că suplimentul acordat la pensionare reprezintă o creanţă care nu are caracter cert, în condiţiile în care statul are o anumită marjă de apreciere în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sectorul bugetar. Pensia datorată reclamantului, în baza contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acesta în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de textele legale anterior amintite, ci acesta a pierdut doar un supliment la pensie, un avantaj de care beneficia în calitate de persoană care a activat în domeniul apărării naţionale. Suspendarea acestui beneficiu, suplimentar faţă de dreptul principal, nu are efect retroactiv şi nu a adus sub nicio formă atingere prestaţiei principale dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În consecinţă, atât timp cât vocaţia reclamantului la primirea ajutoarelor la trecerea in rezervă nu a fost materializată într-un nou act normativ şi nici nu s-a obţinut desfiinţarea sau modificarea actelor normative prin care nu au mai fost acordate aceste drepturi, nu există temei de drept pentru a se dispune obligarea instituţiei noastre la plata vreunei sume cu titlu de ajutoare la trecerea în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu.

In acest sens, având în vedere dispoziţiile legale imperative anterior citate, pârâta solicită instanţei să constate faptul că reclamantul nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile salariale solicitate.

Faţă de cele învederate, solicită instanţei să respingă acţiunea dedusă judecăţii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a formulat note de şedinţă (fila 38) cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, prin care solicită acordarea ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Cap. II al Anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Pe lângă argumentele invocate în cuprinsul solicită instanţei a avea vedere la soluţionarea litigiului, aspectele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5 pronunţată la data de 05 martie 2018, în soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. 2833/1/2017, respectiv că „Acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate."

Decizia mai sus menţionată este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

Faţă  de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare ,instanţa reţine că  acesta, în calitate de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă in litigiile dintre angajaţi si instituţiile/unităţile cu personalitate juridica aflate in subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natura salariala, astfel cum a statuat ICCJ prin Decizia nr. 13/13.06.2016 pronunţată într-un recurs în interesul legii.Prin urmare,instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi va respinge acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul A în contradictoriu cu acest pârât ,ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa retine că reclamantul A  a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Satu Mare,până la data de ZZ.LL.2016,dată la care ,prin Ordinul MAI .../ZZ.LL.2016,i-au încetat raporturile de serviciu ,cu drept de pensie de serviciu,ca urmare a îndeplinirii de către  acesta a condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Anexa VII din Legea cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate.

Cu toate că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile pct.2 din Anexa IV/2 la Legea –cadru nr.330/2009 ,prevederile legale sunt identice cu cele din art. 20 alin. 1 din Anexa VII din Legea cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,lege care a abrogat Legea 330/2009.

Deşi prin Legea cadru 284/2010, la încetarea raportului de serviciu prin pensionare,poliţiştii aveau prevăzută acordarea acestor ajutoare băneşti ,executarea acestui drept a fost suspendată de legiuitor în perioada 2011-2016, prin acte normative succesive.

Astfel, pentru anul 2011, art. 13 din Legea nr. 285/2010 prevede că dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

Pentru anul 2012, art. 9 din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 stipulează că nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

Pentru anul 2013, art. 2 din OUG nr. 84/2012 învederează că prevederile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. 4 şi 5, art. 2, 3, art. 4 alin. 1 şi 2, art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. 2 şi art. 13 ale art. II din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Pentru anul 2014, art. 10 din OUG nr. 103/2013 prevede că în anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

De asemenea, pentru anul 2015, art. 9 din OUG nr. 83/2014 arată că în anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

Şi pentru anul 2016 s-a adoptat OUG 57/2015, care prevede la art. 11 că în anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se mai aplică.

Ulterior, prin art. 10 din OUG 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare s-a statuat că „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”, art. 5 statuând că prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 martie 2017.

De asemenea,prin art. 1 alin. (3) din OUG  nr. 9/2017 din 27 ianuarie 2017 s-a statuat că „prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 2 - 4, art. 5 alin. (2) - (4) şi art. 6 - 11 din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017”, art.3 alin. 1 stipulând „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018.”

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.11 alin.1 din OUG  nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene care stipulează că în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

Aşadar, din dispoziţiile legale menţionate mai sus reiese clar intenţia legiuitorului de a nu acorda acest beneficiu pe anii 2011-2018,or, câtă vreme există o dispoziţie legală incidentă în fiecare an referitoare la neacordarea ajutoarelor la ieşirea la pensie, aceasta se impune a fi respectată ca atare.

De altfel, prin Decizia nr. 5/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru recurs în interesul legii s-a stabilit că “ acțiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații sunt prematur formulate.”.

Or,potrivit prevederilor art. 517 alin. 4 C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , instanţa de  contencios administrativ va respinge ca prematur introdusă cererea reclamatului A, întrucât, deşi dreptul pretins există, acesta nu este actual.

Instanţa nu va acorda  în cauză, potrivit art. 453 C.proc.civ, cheltuieli de judecată acestea nefiind solicitate şi nici justificate de către pârât,  conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare