Conditiile incheierii contractului de concesiune

Asupra cauzei de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2018 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta SC G P SRL prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENŢIA D S, în contradictoriu cu pârâta S.C. G P SRL, şi s-a luat act de faptul că pârâta SC G P SRL a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâta SC G P SRL este proprietara plantaţiei de pomi fructiferi în suprafaţă de 20ha situată pe raza localităţii S, jud. O, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare cumpărare nr. X/31.10.2011.

Totodată, terenul în suprafaţă de 20 ha pe care se află plantaţia a rămas în patrimoniul statului, proprietate privată, urmând a fi concesionat prin atribuire directă proprietarului plantaţiei.

În acest context, AGENŢIA D S a refuzat în mod nejustificat timp de aproximativ 2-3 ani să încheie un contract de concesiune cu pârâta SC G P SRL, astfel că aceasta din urmă a introdus dosarul nr. X/311/2015 având ca obiect obligarea Agenţiei D S să încheiere contractul de concesiune aferent terenului de sub plantaţia descrisă anterior.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. X/07.12.2016 pronunţată de Tribunalul Olt în acelaşi dosar, instanţele judecătoreşti au admis acţiunea formulată de SC G P SRL şi au obligat AGENŢIA D S să concesioneze prin procedura de atribuire directă către SC G P SRL suprafaţa de 20,00 ha teren proprietate privată a statului, aflat în administrarea ADS, situat pe raza unităţii administrativ-teritoriale comuna S, jud O, în TX P478/1 categorie de folosinţă livadă şi suprafaţa de 0,91 ha drumuri de exploatare aferente, situate în TX/473 – 0,52 ha, TX/477 – 0,16 ha, TX/472 – 0,14 ha, TX/478 – 0,09 ha.

Ca urmare a celor de mai sus, s-a încheiat Contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. X din 18.07.2018 între reclamanta AGENŢIA D S şi pârâta SC G P SRL.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC G P SRL prin întâmpinare, instanţa a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile cumulative ce se deduc din interpretarea de art. 430-432 din Codul de pr. civ., respectiv tripla identitate cu privire la părţi, obiect şi cauză.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că se observă că dosarul nr. X/311/2015 a avut ca obiect “obligaţie de a face”, respective obligarea Agenţiei D S la încheierea contractului de concesiune prin metoda atriburii directe cu SC G P SRL, în timp ce celălalt dosar la care face referire pârâta în susţinerea acestei excepţii, respectiv dosarul nr. X/311/2017 a avut ca obiect “pretenţii”, respectiv obligarea Agenţiei D S la plata către SC G P SRL a contravalorii subvenţiilor acordate şi neîncasate de aceasta din urmă de la APIA pe anii 2014-2016 pentru suprafaţa de 20 ha teren categoria de folosinţă livadă situat pe raza UAT com. S, jud. O. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie răspunderea delictuală a pârâtei SC G P SRL şi obligarea acesteia la plata sumei de 76.684,24 lei, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 20,91 ha, teren arabil, exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018.

Prin urmare, instanţa a reţinut că nu există identitate de obiect şi cauză între prezentul dosar şi dosarele nr. X/311/2015 şi X/311/2017 invocate de pârâtă, motiv pentru care se impune respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta AGENŢIA D S şi-a întemeiat pretenţiile sale pe dispoziţiile art. 1.349 Cod civil referitoare la răspunderea delictuală, invocând faptul că pârâta, prin fapta sa ilicită de a exploata terenul în suprafaţă de 20,91 ha în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018 (i.e. până la data încheierii Contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. 17), fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS, i-ar fi creat acesteia un prejudiciu constând în redevenţa neîncasată în această perioadă, evaluată de ADS la suma de 76.684,24 lei.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a arătat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În ceea ce priveşte prima condiţie referitoare la existenţa faptei ilicite imputate pârâtei, instanţa a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită în cauză, cât timp, prin raportare la cele statuate cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, rămasă definitivă, reiese că neîncheierea unui contract de concesiune cu AGENŢIA D S a fost cauzată chiar de către culpa acesteia din urmă, care a refuzat o perioadă semnificativă de timp semnarea acestui document, sens în care a fost obligată de instanţele judecătoreşti să încheie contractul de concesiune prin metoda atribuirii directe cu pârâta SC G P SRL.

Prin urmare, a apreciat instanţa de fond că ceea ce impută acum reclamanta ADS pârâtei se referă, în realitate, tocmai la conduita culpabilă a ADS, iar nu a pârâtei SC G P SRL, cât timp este evident că exploatarea terenului cu acordul ADS şi în temeiul unui titlu valabil ar fi presupus cu necesitate încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe, aceasta fiind forma legală prin care s-ar fi permis pârâtei exploatarea acestui teren. Or, acest lucru nu s-a întâmplat nu ca urmare a vreunei conduite culpabile a pârâtei SC G P SRL, ci tocmai ca urmare a conduitei culpabile chiar a reclamantei, conform celor arătate deja. 

Mai mult, instanţa a subliniat că reclamanta încearcă, prin prezenta acţiune, să obţină aceleaşi efecte juridice ca şi când ar fi avut încheiat un contract de concesiune cu pârâta încă de la început (respectiv plata redevenţei), deşi chiar ADS a fost cea care a refuzat semnarea unui astfel de contract.

Astfel, instanţa a apreciat că nu se poate reţine în sarcina pârâtei SC G P SRL fapta ilicită constând în exploatarea terenului descris anterior în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018 fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil.

Nefiind îndeplinită prima condiţie necesară angajării răspunderii delictuale a pârâtei, respectiv existenţa unei fapte ilicite a acesteia, instanţa a apreciat că nu mai este necesară analizarea şi a celorlalte condiţii enumerate anterior.

Faţă de toate cele ce preced, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENŢIA D S în contradictoriu cu pârâta S.C. G P SRL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel principal apelanta AGENŢIA D S, solicitând admiterea şi schimbarea în tot hotărârea apelată, în sensul admiterii pe fond a acţiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele :

In fapt, pârâta S.C. G P S.R.L. a exploatat abuziv terenul agricol în suprafaţă de 20,91 ha, începând cu data de 01.11.2011, teren ce aparţine ADS, fără a avea acordul reclamantei şi fără a deţine un contract prin care să dobândească dreptul de exploatare a terenului aflat în proprietatea subscrisei.

Critică Sentinţa Civilă nr. X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2018, întrucât în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Apreciază că Hotărârea apelată, a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi fără a se pronunţa asupra tuturor susţinerilor ADS şi asupra materialului probator administrat în cauză.

Mai arată că în motivarea hotărârii apelate instanţa de fond reţine în mod corect faptul că ADS şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 1.349 Cod civil referitoare la răspunderea delictuală, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Critică Sentinţa Civilă nr.X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2018, întrucât în mod nelegal instanţa de fond reţine faptul că în ceea ce priveşte prima condiţie referitoare la existenţa faptei ilicite imputate pârâtei, instanţa apreciază că această condiţie nu este îndeplinită in cauză, cât timp, prin raportare la cele statuate cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, rămasă definitivă, reiese că neîncheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii direcre cu pârâta SC GRUP P SRL, a fost cauzată chiar de către culpa subscrisei.

Or, solicită să se ia act de faptul că aşa cum reiese din adresa direcţiei de specialitate din cadrul subscrisei nr.X/17.09.2019, între subscrisa şi SC GRUP P SRL se află în derulare contractul de concesiune prin atribuire directă nr.X/18.07.2018.

 De asemenea, critică Sentinţa Civilă nr.X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2018, întrucât într-un mod absolut nefondat, instanţa de fond apreciază că apelanta încearcă, prin prezenta acţiune, să obţină aceleaşi efecte juridice ca şi când ar fi avut încheiat un contract de concesiune cu pârâta încă de la început (respectiv plata redevenţei), deşi chiar ADS a fost cea care a refuzat semnarea unui astfel de contract.

Astfel, instanţa a apreciat că nu se poate reţine în sarcina pârâtei SC G P SRL fapta ilicită constând în exploatarea terenului descris anterior în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018 fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil.

Mai mult decât atât, arată că prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată în Dosarul nr. X/311/2015, instanţa a dispus obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL, în considerarea faptului că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.21 ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 268/2001.

În vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016, ADS a procedat la aprobarea Notei de informare şi decizie nr. X/20.03.2017 privind încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL.

Ulterior aprobării respective note, ADS a invitat societatea SC G P SRL să se prezinte pentru încheierea contractului de concesiune, fiindu-i comunicată şi sumo pe care trebuie să o achite pentru folosinţa terenului fără contract de la data achiziţionării activului.

Condiţia ca la încheierea contractului de concesiune, solicitantul să nu figureze cu datorii către ADS este o condiţie prevăzută în Normelor interne privind aplicarea prevederilor Legii nr. 249/2003, HG nr. 354/2005 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/17.08.2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, HG nr. 859/2009 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 644/23.10.2009, deci cu mult înainte de situaţia ivită cu referire la SC G P SRL, mai mult, este o condiţie stabilită prin acte normative şi nicidecum nu este o situaţie creată de ADS astfel cum susţine instanţa de fond.

Mai mult, solicită instanţei de control să constate că în Dosarul nr. X/311/2015, instanţa a dispus obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL, în considerarea faptului că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 21 ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 268/2001, însă nicidecum nu a dispus ca apelanta să încheie respectivul contract fără ca SC G P SRL să îndeplinească celelalte condiţii prevăzute în mod imperativ de legiuitor şi în normele interne ADS. Astfel, instanţa nu a prevăzut că societatea creditoare este scutită de la plata preţului folosinţei terenului.

În plus, arată că împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016, ADS a fost obligată la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe având ca obiect terenul în suprafaţă de 20 ha teren categoria de folosinţă livadă, situat pe raza UAT Comuna S, jud. O, nu presupune eliminarea obligativităţii îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de legiuitor la încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe.

De asemenea, solicită să se constate că în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 1349 Cod Civil si anume:

a) existenta unui prejudiciu - redevenţa (contravaloarea exploatării terenului) neîncasată de ADS, urmare a exploatării abuzive a terenurilor aflate în administrarea sa;

b) existenţa unei fapte ilicite - exploatarea de către pârât a terenurilor aflate în administrarea ADS fără a deţine un titlu valabil în acest sens şi fără a plaţi Subscrisei preţul exploatării terenului;

c) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu - patrimoniul ADS a fost micşorat cu suma pe care ar fi trebuit s-o obţină ca preţ al exploatării terenului de către pârât, şi, pe cale de consecinţă, şi veniturile datorate bugetului de stat;

d) existenţa vinovăţiei - pârâta nu deţin nici un contract valabil încheiat cu deţinătorul legal al terenului, respectiv ADS, privind exploatarea legală a respectivelor suprafeţe de teren.

Având în vedere toate cele menţionate, consideră că este evident că, în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită şi prejudiciul şi pe cale de consecinţă, nici raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, respectiv existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Potrivit art. 30 alin.1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, dispoziţie coroborată cu prevederile art. II din O.U.G. nr.4/2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr.268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri propietate publică şi private a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei D S, arată că sunt scutiţi de la plata taxei judiciare de timbru.

In Concluzie, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii pe fond a acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, îşi întemeiază cererea pe prevederile art.466 Cpc, Legii nr.268/2001, H.G. nr.626/2001, legilor de fond funciar, precum şi pe toate prevederile legale invocate în prezenta.

În susţinerea celor invocate înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri şi orice alte probe care vor fi apreciate ca utile şi pertinente în soluţionarea cauzei.

Solicită judecarea apelului şi în lipsă.

Prin Serviciul Registratură, la data de 30.10.2019, a formulat apel incident SC G P SRL împotriva aceleiaşi sentinţe şi împotriva încheierii dm data de 12 06.2019 pronunţate de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. X/31 1/2018, motivat de următoarele considerente:

Motivul de apel pe care înţelege să-1 formuleze împotriva încheierii din data de 12.06.2019 şi a sentinţei civile nr.X/17.07.2019, constă în faptul că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere următoarele:

Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. X/311/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. X/07.12.2016, pronunţată de Tribunalul Olt, hotărâri judecătoreşti prin care s-a statuat în mod definitiv, obligarea reclamantei din prezenta cauză să concesioneze prin procedura de atribuire directă SC G P SRL suprafaţa de 20.00 ha teren proprietate privată a statului, aflat în administrarea ADS situată pe raza Unităţii administrativ-teritoriule comun S. Judeţul O în TXPXXX/I alegoric de folosinţă livadă şi suprafaţa de 0.91 ha drumuri de exploatare aferente situate în XXX/473 - 0.52, TX/XXX-0,16 ha. 754/XXX-0.14 ha. TX/XXX - 0.09 ha., sentinţa care infirmă in totalitate obligaţiile apelantei din prezenta cauză în sensul că SC G P SRL a săvârşit o faptă ilicită constând în aceea că a folosit terenul pe care se află plantaţia de pomi fructiferi, proprietatea societăţii, în contextul în care SC G P SRL a fost nevoită să apeleze la justiţie pentru a obliga apelanta-intimată din prezenta cauză să încheie contractul de concesiune prin atribuire directă, titlu legal al folosinţei terenului.

În această situaţie, pe lângă faptul că reclamanta-apelantă nu se poate prevala de propria culpa, nu poate invoca o faptă ilicita a societăţii din moment ce lipsa titlului se datorează refuzului nejustificat, culpabil al acesteia de a încheia contractul.

În concret, între aceleaşi părţi şi în legătură cu acelaşi teren, reclamanta apelantă nu poate invoca o faptă ilicită constând in folosinţa fără drept a terenului din moment ce SC G P SRL a apelat la instanţă, instanţă care a sancţionat abuzul acesteia şi a obligat-o să încheie contract, contract care constituie temei legal al plăţii redevenţei pentru folosinţa terenului.

Arată că sentinţa civilă nr. X/22.01.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina în doşarul nr. X/311/2017, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. X/07.02.2019 prin care în contradictoriu cu ADS şi având drept temei respunderea civilă delictuală s-au dispus următoarele: "Obligă parata la plata către reclamantă a sultei de 29512,91 lei, actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea subvenţiilor acordate şi neîncasate de reclamantă de la APIA pe anii 2014-2016 pentru suprafaţa de 20 ha teren categoria de folosinţa livadă situată pe raza UAT com. S. jud. O.", hotărâri judecătoreşti prin care în urma analizei îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, răspundere care a fost angajată în sarcina apelantei din prezenta cauză s-a dispus obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat SC G P SRL, prejudiciu constând în neîncasarea subvenţiilor acordate de APIA tocmai pentru motivul că în perioada respectivă (raportat la termenul de prescripţie) nu a existat un contract de concesiune, contract refuzat a fi încheiat de ADS şi care nu a permis depunerea documentaţiei pentru obţinerea subvenţiei, documentaţie în cadrul căreia primordial era depunerea unui titlu de folosinţă a terenului.

Arată că în aceste circumstanţe, analizând şi interpretând coroborat considerentele celor două hotărâri judecătoreşti definitive, considerente intrate şi ele în autoritatea lucrului judecat şi având în vedere dispoziţiile art. 431 alin. 2 CPC : "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", rezultă în mod indubitabil incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, nefiind posibil ca într-o cauză având aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi obiect să fie pronunţată o altă soluţie care să conducă la înfrângerea autorităţii de lucru judecat şi care să pună la îndoială siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice.

Faţă de cele expuse, apreciază că motivarea instanţei de fond în sensul că nu este îndeplinită tripla identitate cu privire la părţi, obiect şi cauză este nelegală din moment ce există identitate de părţi, între obiectul şi cauza hotărârilor judecătoreşti menţionate anterior şi obiectul şi temeiul din prezenta cauză, există o strânsă legătură, raportat la scopul final urmărit de părţi, scop constând în sancţionarea faptei ilicite săvârşite de una dintre acestea.

Ori, în condiţiile în care o parte este sancţionată în mod definitiv pentru săvârşirea unei fapte ilicite, în speţă A.D.S pentru neîncheierea contractului de concesiune, contract care să confere un titlu legal de folosinţă al terenului şi este obligată şi la plata unor despăgubiri pentru acest lucru, nu se poate ca printr-o altă acţiune cealaltă parte invocând aceleaşi temeiuri, să înfrângă autoritatea de lucru judecat şi să obţină angajarea răspunderii civile delictuale pentru o faptă ilicită, care anterior, prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a constatat că îi aparţine acesteia.

Faţă de cele expuse, solicită admiterea apelului incident şi să se modifice sentinţa instanţei de fond in sensul respingerii acţiunii reclamantei având în vedere excepţia autorităţii de lucru judecat.

În drept, invocă art.466,472,430, 431 CPC.

Prin serviciul Registratură, sub nr. X/15.11.2019, apelanta AGENŢIA D S a depus întâmpinare la apelul incident formulat de SC G P SRL împotriva încheierii din data de 12.06.2019 şi împotriva Sentinţei Civile nr.X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2018 pe care solicită să se respingă, să se admită apelul ADS astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii pe fond a acţiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele:

Apreciază ca temeinică şi nelegală motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte faptul ca a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocat de pârâta SC G P SRL.

In motivarea respingerii excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut faptul că în Dosarul nr. X/311/2015 ce a avut ca obiect „obligaţie de a face,, respectiv obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL, în timp ce celălalt dosar la care face referire pârâta respectiv dosarul nr.X/311/2017, a avut ca obiect „pretenţii respective obligarea ADS la plata către SC G P SRL a contravalorii subvenţiilor acordate şi neîncasate de aceasta de la APIA pe anii 2014-2016 pentru suprafaţa de 20 ha teren categoria de folosinţă livadă situat pe UAT com. S jud.O.

Consideră că în mod legal instanţa reţine în motivare faptul că obiectul prezentei cauze îl constituie răspunderea civilă delictuală a pârâtei şi obligarea acesteia la plata sumei de 76.684,24 lei reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 20,91 ha, teren arabil, exploatată fără acordul ADS şi fară a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018 şi obligarea pârâtei la achitarea sumelor actualizate corespunzător raportat la data plăţii efective.

Raportat la această situaţie de fapt şi de drept, în mod corect instanţa de fond reţine că nu există identitate de obiect, şi cauză între prezentul dosar şi dosarele nr.X/311/2015 şi X/31/2017 invocate de pârâtă, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.

De asemenea, consideră că în mod greşit pârâta 5C G P SRL, apreciază că ADS nu se poate prevala de propria culpă şi nici nu poate invoca o faptă ilicită a societăţii, întrucât apelanta ADS ar fi refuzat încheierea contractului de concesiune în mod nejustificat.

Or, solicită să se ia act de faptul că Prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată în Dosarul nr. X/311/2015, Instanţa a dispus obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL, în considerarea faptului că aceasta îndeplineşte condţiile prevăzute de art.21 ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 268/2001.

În vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016, ADS a procedat la aprobarea Notei de informare şi decizie nr. X/20.03.2017 privind încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL.

Ulterior aprobării respective note, ADS a invitat societatea SC G P SRL să se prezinte pentru încheierea contractului de concesiune, fiindu-i comunicată şi suma pe care trebuie să o achite pentru folosinţa terenului fără contract de la data achiziţionării activului.

Condiţia ca la încheierea contractului de concesiune, solicitantul sa nu figureze cu datorii către ADS este o condiţie prevăzută în Normelor interne privind aplicarea prevederilor Legii nr. 249/2003, HG nr. 354/2005 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. XXX/17.08.2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, HG nr. 859/2009 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. XXX/23.10.2009, deci cu mult înainte de situaţia ivită cu referire la SC G P SRL, mai mult, este o condiţie stabilită prin acte normativa şi nicidecum nu este o situaţie creată de ADS astfel cum susţine instanţa de fond.

Solicită ca instanţa de control să constate că în dosarul nr. X/311/2015, instanţa a dispus obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu SC G P SRL, în considerarea faptului că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.21 ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 268/2001, însă nicidecum nu a dispus ca apelanta să încheie respectivul contract fără ca SC G P SRL să îndeplinească celelalte condiţii prevăzute în mod imperativ de legiuitor şi în normele interne ADS. Astfel, instanţa nu a prevăzut că societatea creditoare este scutită de la plata preţului folosinţei terenului.

În plus, arată că împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016, ADS a fost obligată la încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe având ca obiect terenul în suprafaţă de 20 ha teren categorii de folosinţa livadă, situat pe raza UM Comuna S, jud. O. nu presupune eliminarea obligativităţii îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de legiuitor la încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe.

In concluzie, solicită să se respingă apelul incident, să admiteţi apelul ADS astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii pe fond a acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, îşi întemeiază cererea pe prevederile art.205 Cpc, precum şi pe toate prevederile legale invocate în prezenta.

A fost depusă şi întâmpinare de către apelanta SC G P SRL la apelul principal, prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de AGENŢIA D S împotriva sentinţei civile nr.X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. X/311/2018 şi admiterea apelului incident formulat de S.C G P S.R.L., motivat de următoarele considerente:

Consideră că motivele de apel formulate de apelanta AGENŢIA D S(A.D.S) nu reprezintă motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinţei instanţei de fond, motivarea apelului fiind fondată în mod exclusiv pe o prezentare a situaţiei de fapt dintr-o perspectivă proprie, fără legătură cu argumentele sentinţei instanţe de fond şi normele legale în temeiul cărora s-ar putea angaja răspunderea civilă delictuală.

Mai arată că prin motivele de apel, apelanta nu demonstrează îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale, limitându-se doar la enumerarea lor, enumerare la care adaugă interpretări şi norme interne care nu pot pune la îndoială nici argumentele sentinţei instanţei de fond şi cu atât mai puţin considerentele intrate în autoritatea lucrului judecat din sentinţa civilă nr.X/05.04.2016 şi sentinţa civilă nr. X/22.01.2018.

Mai mult, prin motivele de apel apelanta recunoaşte implicit propria culpă şi fapta ilicită săvârşită de aceasta din moment ce arată faptul că s-a încheiat contractul de concesiune prin atribuire directă nr. X/18.07.2018, contract care trebuia încheiat fără să fie necesar apelul la instanţă pentru a o obliga pe aceasta să se conformeze dispoziţiilor prevăzute într-un act normativ.

Contrar celor susţinute de apelantă fapta ilicită a S.C G P S.R.L, putea fi eventual reţinută doar în situaţia în care între S.C G P S.R.L şi A.D.S. exista încheiat un contract de concesiune , iar S.C G P S.R.L refuza să achite redevenţa, context în care fapta ilicită a apelantei nu poate fi transferată în sarcina noastră şi obţinută protecţia unui drept.

De asemenea, arată că invocarea unor norme interne, norme care nu au forţa juridică a unei legi şi în temeiul cărora se pretinde că la momentul încheierii contractului S.C G P S.R.L nu trebuia să figureze cu datorii, reprezintă, pe de o parte, o aserţiune lipsită de logică şi sens, în condiţiile în care pentru naşterea unei datorii trebuie îndeplinită obligaţia corelativă a faptului generator al plăţii (contractul) iar, pe de altă parte, invocarea lor este lipsită de orice eficienţă în condiţiile în care aplicabilitatea lor se raportează în prealabil la respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară, respectare care generează aplicarea lor, situaţie care nu este incidenţă în cauza de faţă din moment ce faptul generator al aplicării lor nu a fost realizat în mod culpabil de apelantă, pentru a pretinde inexistenţa unor datorii.

Faţă de cele expuse, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de AGENŢIA D S împotriva sentinţei civile nr.X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. X/311/2018 şi admiterea apelului incident formulat de S.C G P S.R.L.

Prin Încheierea nr. X/20.01.2020 s-a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a Secţiei I Civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului principal declarat de apelanta reclamantă AGENŢIA D S şi a apelului incident declarat de apelanta pârâta S.C. G P SRL, împotriva sentinţei civile nr. X/17.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2018, având ca obiect pretenţii, în favoarea Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. X/311/2018*.

Examinând sentinţa apelată în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile  art. 476 şi urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Pârâta SC G P SRL este proprietara plantaţiei de pomi fructiferi în suprafaţă de 20ha situată pe raza localităţii S, jud. O, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare cumpărare nr. X/31.10.2011.

Totodată, terenul în suprafaţă de 20 ha pe care se află plantaţia a rămas în patrimoniul statului, proprietate privată, urmând a fi concesionat prin atribuire directă proprietarului plantaţiei.

În acest context, AGENŢIA D S a refuzat în mod nejustificat timp de aproximativ 2-3 ani să încheie un contract de concesiune cu pârâta SC G P SRL, astfel că aceasta din urmă a introdus dosarul nr. X/311/2015 având ca obiect obligarea Agenţiei D S să încheiere contractul de concesiune aferent terenului de sub plantaţia descrisă anterior.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. X/07.12.2016 pronunţată de Tribunalul Olt în acelaşi dosar, instanţele judecătoreşti au admis acţiunea formulată de SC G P SRL şi au obligat AGENŢIA D S să concesioneze prin procedura de atribuire directă către SC G P SRL suprafaţa de 20,00 ha teren proprietate privată a statului, aflat în administrarea ADS, situat pe raza unităţii administrativ-teritoriale comuna S, jud O, în TX P478/1 categorie de folosinţă livadă şi suprafaţa de 0,91 ha drumuri de exploatare aferente, situate în TX/473 – 0,52 ha, TX/477 – 0,16 ha, TX/472 – 0,14 ha, TX/478 – 0,09 ha.

Ca urmare a celor de mai sus, s-a încheiat Contractul de concesiune metoda atribuire directă nr. X in 18.07.2018 între reclamanta AGENŢIA D S şi pârâta SC G P SRL.

Motivul de apel formulat de apelanta pârâtă, constând în faptul că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat este nefondat şi va fi respins.

Reţine instanța de control judiciar că, potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. 1 şi 2 cod procedură civilă Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.  (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Aşadar, pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, trebuie îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, identitate care nu este îndeplinită în speţă, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Se reţine că, că dosarul nr. X/311/2015 a avut ca obiect “obligaţie de a face”, respective obligarea Agenţiei D S la încheierea contractului de concesiune prin metoda atriburii directe cu SC G P SRL, în timp ce celălalt dosar la care face referire pârâta în susţinerea acestei excepţii, respectiv dosarul nr. X/311/2017 a avut ca obiect “pretenţii”, respectiv obligarea Agenţiei D S la plata către SC G P SRL a contravalorii subvenţiilor acordate şi neîncasate de aceasta din urmă de la APIA pe anii 2014-2016 pentru suprafaţa de 20 ha teren categoria de folosinţă livadă situat pe raza UAT com. S, jud. O. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie răspunderea delictuală a pârâtei SC G P SRL şi obligarea acesteia la plata sumei de 76.684,24 lei, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 20,91 ha, teren arabil, exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 01.11.2011 - 19.07.2018.

Astfel , reţine instanţa că pentru existenţa autorităţii de lucru judecat interesează nu doar „dreptul material”, ci şi „dreptul subiectiv” care poartă asupra acelui obiect , inclusiv scopul final urmărit prin ambele acţiuni.

Autoritatea de lucru judecat are două efecte, unul pozitiv constând în prezumţia de adevăr, adică „impunerea imperativă” a ceea ce s-a judecat, imposibilitatea de a nega „legitimitatea” celor hotărâte de instanţă; obligativitatea regulii de drept incorporată în hotărâre şi unul negativ în sensul că, sub condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, litigiul deja tranşat printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate fi readus în faţa instanţei.

Faţă de aceste considerente, apelul apelantei pârâte este enefondat şi urmează să fie respins.

Cu privire la motivele de apel invocate apelanta reclamantă, raportat la temeiul juridic invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv dispoziţiile art. 1.349 Cod civil referitoare la răspunderea delictuală, tribunalul reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Condiţia referitoare la existenţa faptei ilicite imputate pârâtei, nu este îndeplinită în cauză, cât timp, prin raportare la cele statuate cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. X/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2015, rămasă definitivă, reiese că neîncheierea unui contract de concesiune cu AGENŢIA D S a fost cauzată chiar de către culpa acesteia din urmă, care a refuzat o perioadă semnificativă de timp semnarea acestui document, sens în care a fost obligată de instanţele judecătoreşti să încheie contractul de concesiune prin metoda atribuirii directe cu pârâta SC G P SRL.

În mod judicios , a apreciat instanţa de fond că ceea ce impută acum reclamanta ADS pârâtei se referă, în realitate, tocmai la conduita culpabilă a ADS, iar nu a pârâtei SC G P SRL, cât timp este evident că exploatarea terenului cu acordul ADS şi în temeiul unui titlu valabil ar fi presupus cu necesitate încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe, aceasta fiind forma legală prin care s-ar fi permis pârâtei exploatarea acestui teren. Or, acest lucru nu s-a întâmplat nu ca urmare a vreunei conduite culpabile a pârâtei SC G P SRL, ci tocmai ca urmare a conduitei culpabile chiar a reclamantei. 

Nici împrejurarea invocată de apelanta reclamantă privind lipsa unor norme de reglementare a modalității de încheiere a contractului de concesiune directă nu poate fi reţinută ca dovedind o faptă ilicită a pârâtei, în condiţiile în care pârâta nu are nicio atribuţie în ceea ce priveşte adoptarea acestora, fiind un fapt exterior  conduitei acesteia.

În consecinţă, sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul  declarat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal:12.10.2020

Domenii speta

Spete similare