Completare probatorii in calea de atac

Prin sentința civilă nr. X/17.12.2019 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr. XXXXXXXXXXXX s-a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâți.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta G I____, cu domiciliul în comuna V, ___________________, județul O__, în contradictoriu cu pârâții M____ D_____ C________ și M____ D____, ambii domiciliați în __________________________.

A fost obligat pârâtul M____ D_____ C________ să-i restituie reclamantei suma de 900 euro.

A fost obligat pârâtul M____ D_____ C________ să achite reclamantei suma de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru proporțional pretențiile admise și onorariu avocat în cuantum de 1500 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, între reclamanta și pârâtul M____ D_____ C________ a existat o relație de concubinaj care a început pe teritoriul Spaniei, aceștia locuind o perioadă împreună, în cursul anului 2017.

În drept, art. 1350 C .civ., în alin. 1 prevede că „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat” , iar art. 1516 alin. 1 C .civ. afirmă dreptul creditorului „la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligațiilor”.

Totodată, potrivit art. 2158 C .civ . contractul de împrumutul este contractul care transmite temporar proprietatea asupra unei câtimi de bunuri fungibile și consumptibile de la împrumutător la împrumutat , în scopul de a le utiliza (consuma) și cu obligația pentru acesta din u rmă de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de aceeași natură și c alitate.

Iar atunci când împrumutul poartă asupra unei sume de bani , împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită , oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă nu s-a convenit altfel (art. 2164 alin. 2 C .civ.).

Pentru a analiza dacă între părți a exista sau nu un contract de împrumut, instanța reține că pentru existența unui contract așa cum prevede textul din art.1179 Cod Civil, condițiile esențiale și de validitate ale contractului sunt capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiectul determinat și licit dar și cauza licită și morală.

În ce privește alin. (2) al articolului, acesta face trimitere la modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință, arătând că nerespectarea formei prevăzute de lege atrage sancțiunea corespunzătoare. În primul rând, este vorba despre forma cerută pentru validitatea contractului (numită și ad validitatem sau ad solemni tatem ), care reprezintă o condiție de formă, esențială și de validitate.

Astfel, forma cerută pentru probarea actului juridic (denumită și ad probationem ), care reprezintă o condiție de formă, neesențială și de eficacitate, din moment ce lipsa ei nu aduce atingere validității actului, ci atrage imposibilitatea dovedirii acestuia cu alt mijloc de probă. .

Conform definiției doctrinare, consimțământul este acea condiție de fond și generală a actului juridic care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior. În materie contractuală, termenul de consimțământ are două accepțiuni: a) manifestarea de voință a fiecăreia dintre părțile contractante în vederea încheierii contractului și b) acordul de voință , concursul sau întâlnirea concordantă a cel puțin două voințe, a debitorului care se obligă și a creditorului față de care se obligă.

Dovada unui act juridic, respectiv al unui contract de împrumut, în cazul în care valoarea sumei împrumutate depășește suma de 250 de lei, nu se poate face, potrivit dispozițiilor art.309 alin. 2 Cod civil, cu martori. O condiție de forma este cerută și de dispozițiile art.275 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun și aprobat pentru…”, cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.

Această regulă comportă însă și excepții, una dintre aceasta fiind situația în care partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, excepție prevăzută de art. 309 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă.

În lipsa unui înscris care sa probeze contractul de împrumut, instanța a apreciat, ca reale susținerile reclamantei referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relațiile de concubinaj cu pârâtul M____ D_____ C________, astfel cum rezultau din înscrisuri,chiar pârâtul M____ D_____ C________, recunoscând prin întâmpinare faptul că a locuit împreună cu reclamanta, motiv pentru care a încuviințat administrarea probei testimonia le.

Numita B________ M_____, audiată în calitate de martor (f.46) a declarat faptul că o cunoaște din copilărie pe reclamanta G I____, dar și pe numitul M____ D_____ C________, care i-a fost coleg de școală, învederând faptul că reclamanta și acest pârât au avut o relație de concubinaj de aproximativ 6 luni, pe parcursul anului 2017. Martora a mai declarat faptul că cei doi au închiriat un apartament în M, Spania și au locuit împreună, numitul M____ D_____ C________ venea des la locul de muncă al reclamantei, în pauzele de masă, dar și la finalul programului.

Martora a mai declarat faptul că, fiind colegă de serviciu cu reclamanta, acesta i-a înmânat martorei suma de 3700 euro și un bilet de avion pe numele pârâtului M____ D_____ C________, cu destinația România-Spania, astfel în luna septembrie 2017, venind în România, martora i-a înmânat pârâtului M____ D_____ C________, în __________________________, suma de bani și biletul de avion.

Instanța va înlătura susținerile martorei, atât cu privire la suma de 5000 euro, cât și cu privire la cea de 3700 euro, având în vedere faptul că aceste aspecte le cunoaște din relatările reclamantei, care îi este prietenă și fostă colegă de serviciu, ca fiind subiective , apreciind că afirmațiile au fost făcute pr o causa.

Referitor la înregistrarea audio depusă de reclamantă la dosarul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 255 din noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu dispozițiile art. 341 noul Cod de Procedură Civilă, benzile de înregistrare a sunetului constituie mijloace materiale de probă admisibile, doar dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri, condiții pe care nu le îndeplinește înregistrarea audio, cât timp a fost realizată fără acordul persoanei înregistrate , pârâtul M____ D_____ C________ contestând această probă, prin apărătorul său, motiv pentru care instanța va înlătura această probă.

Potrivit art.107 C.proc.civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede alte, iar în temeiul art. 113 C.proc.civ. (1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Prin urmare, instanța va respinge excepția necompetenței teritoriale, dat fiind faptul că o parte din suma de bani i-a fost remisă pârâtului M____ D_____ C________ în România, iar domiciliul acestuia este în _______________________ O__.

Din extrasul de cont din data de 31.07.2019(f.37) reiese faptul că pârâtul M____ D_____ C________ a depus la data de 05.09.2017 în contul reclamantei, deschis la BCR, suma de 3000 euro, sumă pe care reclamanta i-a trimis-o pârâtului prin serviciul Western Union, la data de 22.08.2017 astfel cum reiese din înscrisul de la fila 36.

Totodată, instanța reține că reclamanta G I____ i-a trimis pârâtului M____ D_____ C________ suma de 900 euro prin serviciul MoneyGram, la data de 22.08.2017(f.35).

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul M____ D_____ C________ a primit de la reclamantă, cu titlul de împrumut suma de 3900 euro, din care pârâtul i-a restituit suma de 3000 euro, aspecte recunoscute parțial chiar de pârât care susține că a primit 3700 euro.

Cu referire la restul pretențiilor, respectiv acordarea unui împrumut pârâtului M____ D____ și acordarea sumei totale de xxxxx euro pârâtului M____ D_____ C________, instanța reține că aceste aspecte nu au fost probate, iar în temeiul art.249 C.proc.civ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege, în speță sarcina probei revenind reclamantei G I____, urmând ca aceste pretenții să fie respinse ca neîntemeia te.

Astfel, reținând ca dovedite susținerile reclamantei în sensul acordării unui împrumut pârâtului M____ D_____ Cristine, în cuantum de 3900 de euro, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitorului pârât M____ D_____ C________, care nu și-a respectat obligația de a restitui integral împrumutul, motiv pentru care, în baza art. 2164 alin. 1 Cod civil, îl va obliga pârât la plata către reclamantă a sumei de 900 de euro, reprezentând contravaloarea împrumutului acordat și nere stituit.

În temeiul art.453 alin.2 C.proc.civ, având în vedere că reclamantei i-a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, iar pârâtul M____ D_____ C________ a căzut în pretenții, acesta va fi obligat, în mod proporțional, la plata către rec l amantă a sumei de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru proporțional pretențiile admise și onorariu avocat în cuantum de 1500 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 09.03.2020, apela nta G I____, considerând-o netemeinică și nelegală pentru  următoarele motive:

In mod eronat instanța de fond a înlăturat declarația martorei B________ M_____, apreciind că declarațiile acesteia sunt subiective și făcute pro causa.

In declarația sa martora arată că "reclamanta mi-a înmânat sum a de 3,700 euro și un bilet de avion pe numele pârâtului D C________, destinație România - Spania, astfel în luna septembr ie 2017 am venit în România și i- am dat banii și biletul pârâtului D C________ care a venit l a mine acasă în ________________________________> O astfel de declarație consideră că nu poate fi interpretată ca subiectivă sau pro causa . Martora face referire la aspecte concrete, petrecute în anul 2017 și percepute de e a în mod direct. Suma de bani și biletul de avion i-au fost înmânate de reclamantă pentru a - i fi predate pârâtului M____ D_____ C________, iar acest lucru s-a întâmplat în domiciliul martorei din ___________________________ s-a prezentat și a ridicat banii și biletul de avion. Evident că încrederea pe care reclamanta o are în martoră este determinată de relația de prieten ie dintre ele și a faptului că în prezent sunt col ege de muncă, însă declarația a fost făcută sub prestare de jurământ , iar starea de fapt relatată de martoră nu a fost negată sau contrazisă în mod explicit de către pârât. Din contră, pârâtul în înregistrarea atașată la dosarul cauzei confirmă cele declarate de martoră.

Instanța in exercitarea rolului activ putea să ceară relații suplimentare fie martorei, fíe părților. Martora ar fi arătat că în momentul predării banilor și al biletului de avion î n domiciliul său era prezentă și mama sa și poate con firma cele declarate de martoră. Instanța s-a limitat numai la a consemna declarația martorei pentru ca mai apoi să o respingă ca fiind subiectivă.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a înlăturat proba înregistrării audio depusă la dosarul cauzei.

Art. 341 (2) Cod proc.civ. prevede că "sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, daca nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri".

Pentru a hotăra înlăturarea acestei probe, instanța de fond a apreciat că înregistrarea audio nu îndeplinește condițiile cerute de lege deoarece "a fost realizată fără acordul persoanei înregistrate, pârâtul M____ D_____ Cristine l contestând această probă prin apărătorul său".

Raționamentul instanței este unul defectuos , iar concluzia în mod implicit este greșită.

Potrivit Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, art. 4 intitulat "Confidențialitatea comunicărilor", la alin.(2) lit. a prevede: "Ascultarea, înregistrarea, stocarea și orice alt ă formă de interceptare ori supraveghere a comunicărilor și a datelor de trafic aferente sunt interzise, cu excepția cazurilor următoare: a) se realizează de utilizatorii care participă la comunicarea respectivă" .

Prin urmare, pentru admisibilitatea ca probă a înregistrării telefonice prezent e la dosarul cauzei concluzionează că :

a) Nu este Interzis de lege a înregistra o convorbire telefonică de către cel care participă la aceasta.

b) Atingerea adusă vieții private a unor persoane nu poate prevala în fața probării unei infracțiuni sau a unui fapt juridi c civil, cu ocazia unul proces. Această concluzie converge cu principiul aflării adevărului, existent atât în procesul penal, cât și în cel civil.

c) Această probă nu a fost contestată în nici un fel de pârât. Nici prin întâmpinare și nici în cursul procesului. Nu exist ă nicio opoziție din partea sa l a administrarea acestei probe.

Consid eră că situația de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată este pe deplin dovedită de probele existente la dosarul cauzei.

Din convorbirea telefonică rezultă în mod foarte clar că între pârâtul M____ D_____ C________ și reclamantă a existat o relație de concubinaj notoriu.

Această relație a fost confirmată de martora audiată și chiar prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârât. Acest lucru a făcut să existe o imposibilitate morală de preconstituire a unei dovezi scrise privind sumele de bani date.

Însă , suma trimisă prin serviciul Western Union nu poate fi pusă la îndoială. De asemenea, martora B________ M_____ sub prestare de jurământ arată că i-a predat pârâtului suma de 3.700 euro și un bilet de avion. De asemenea, aceasta confirmă că numitului M____ D____ i-a fost predată suma de 5.000 euro pentru a fi adusă în țară iar acest fapt este confirmat în convorbirea înregistrată dintre reclamantă și pârâtul M____ D_____ C_______.

Convorbirea telefonică este edificatoare și în ceea ce privește relația de concubinaj dintre cei doi și în ceea ce privește sumele de bani împrumutate și nerestituite. In cuprinsul convorbii reclamanta menționează toate împrumuturile acordate, sumele de bani restituite și suma de 10.900 euro care mai este de achitat. Pârâtul M____ D_____ C________ recunoaște exp res această sumă: "da , am să-ți dau 10.900 euro,, .

De menționat este și faptul că pârâții nu au administrat nicio probă pentru dovedirea celor susținute de e i . Mai mult, nu au răspuns la interogatoriile formulate.

Avân d în vedere cele mai sus menționate, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulate, respectiv obligarea pârâților să plătească în solid ar suma de 10.900 euro precum și cheltuielile de judecată efectuate.

In drept - art. 466 șl urm Cod proc.civ. și textele legale mal sus invocate .

Î n dovedirea susținerilor solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul intimaților și pr oba cu martora B________ T_____.

Cererea de apel a fost timbrată conform dovezii de la dosar.

La data de 23.06.2020, respectiv la 24.06.2020 au depus întâmpinare intimații M____ D_____ C________ și M____ D______ solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. Solicita cheltuieli de judecata.

Cu privire la primul motiv de apel , în sensul că in mod eronat instanța de fond a înlăturat declarația martorei B________ M_____ apreciind ca declarațiile acesteia sunt subiective si făcute pro causa, arată că din motivarea instanțe i se poate constata ca au fost înlăturate susținerile martorei atât cu privire la suma de 5000 de euro cat si cu privire l a suma de 3700 euro, pentru ca aceste aspecte sunt relatate din/ in urma discuțiilor purtate cu apelanta-reclamanta, alte aspecte relatate de martora fiind reținute in motivarea instanței. Deci nu este înlăturata in totalitate declarația martorei.

Cu privire la al doilea motiv de apel, că în mod greșit instanța de fond a înlăturat proba înregistrării audio depusa la dosarul cauzei, fac referire la art. 4 din legea 506/2004 Confidențialitatea comunicărilor:

(1) Confidențialitatea comunicărilor transmise prin intermediul rețelelor publice de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice destinate publicului, precum și confidențialitatea datelor de trafic aferente sunt garantate.

(2) Ascultarea, înregistrarea, stocarea și orice altă formă de interceptare ori supraveghere a comunicărilor și a datelor de trafic afe rente sunt interzise, cu excepția cazurilor următoare:

a) se realizează de utilizatorii care participă la comunicarea respectivă;

b) utilizatorii care participă la comunicarea respectivă și-au dat, în prealabil, consimțământul scris cu privire la efectuarea acestor operațiuni;

c) se realizează de autoritățile competente, în condițiile legii.

Apreciază că ceea ce a făcut apelanta nu ar fi legal și ca aceste înregistrări au ajuns in spațial public si i-au adus un grav prejudiciu.

Cu privire la motivul 3 de apel prin care se face referire la înregistrarea telefonica, înregistrare car e a fost înlăturata de la probe, fac trimitere la art. 204 c.p.c . reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modific ate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusa cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

Astfel că l a termenul din data de 12.11.2019, al treilea termen de judecata, apelanta prin apărător, a depus o precizare, care de fapt era o modificare cu un alt temei de drept , mult peste termenul, primul termen de judecata, ceea ce este contrar dispozițiilor in vigoare.

Susține că este de remarcat modul in care a încercat sa prezinte o situație care nu are corespondent in realitate, povestioara/descrierea sa se contrazice / se suprapune pe alocuri, si asta pentru ca poveștile nu sunt adevărate, in termeni juridici sunt situații de fapt care sunt neîntemeiate, care nu pot fi dovedite. Se amintește/ se arata, ca ar exista/ ar fi existat un contract de împrumut, fara ca acest contract sa fie anexat cererii de chemare in judecata. Or, Contractul de împrumut/împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

Dovada unui act juridic, respectiv al unui contract de împrumut, în cazul în care valoarea sumei împrumutate depășește suma de 250 de lei, nu se poate face, potrivit dispozițiilor art.309 alin. 2 Cod civil, cu martori.

Susținerile apelantei-reclamante sunt in antiteza cu probele administrate in cauza: s e susține ca suma de 5000 euro a fost data martorei pentru a fi înmânata tatălui acesteia , in declarația martorei regăsim , banii (5000 euro ) au fost dați lui D_____, sa- i dea fratelui acestuia, ca mai apoi sa fie dați mamei paraților pentru a fi păstrați de către aceasta, pana se întoarce reclamanta in România. Arată s e desprinde o totala neconcordanta __________________________ susținerea acesteia/dovedirea acesteia.

Concluzionând, suma de 5000 euro data de reclamanta, potrivit susținerilor sale, paratului D_____, ca mai apoi sa fie data mamei sale, este o suma inexistenta, suma pe care cei doi parați nu au păstrat-o , deci nu trebuie restituit ceva ce nu ai primit.

In ceea ce privește suma de 3700 euro au dovedit ca 3000 euro i-au restituit, rămânând de restituit suma de 700 euro, fapt recunoscut chiar de parata .

Cu privire ia celel alte sume inventate de către reclamanta, dezamăgita, poate de faptul ca nu a înțeles ce dorește, arata ca nu a primit acei b ani.

Coroborând ac este dispoziții legale, si rapo rta t la situația de fapt descrisa in cererea apel si în chemare in judecata, modul in care a fost făcuta solicitarea, persoanele de la care se solicita restituirea sumelor invocate, modalitatea ( in solidar), dar mai ales probele administrate și la dispozițiile legale, l a admisibilitatea acestor probe si felul in care au fost depuse, precum si motivarea in drept, având in vedere ca reclamanta a beneficiat de asistenta juridica acorda ta de un profesionist, solicita respingerea apelului ca neîntemeiat.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

În acord cu criticile apelantei, tribunalul constată că în mod eronat prima instanță a înlăturat susținerile martorei B________ M_____ , apreciind ca anumite afirmații ale acesteia sunt subiective si făcute pro causa .

În acest sens, tribunalul reține că , în etapa de cercetare a procesului , prima instanță a încuviințat pentru reclamantă prob a cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba cu înregistrarea audio și transcrierea acesteia pe suport de hârtie și proba testimonială cu martora B________ M_____ .

Ulterior, la termenul din data de 12.11.2019 instanța a procedat la audierea martorei și la ascultarea înregistrării convorbirii dintre reclamantă și pârâtul M____ D_____ C________ de pe dispozitivul de stocare – memorie USB, aflat la dosarul cauzei, acordând un nou termen de judecată, pentru ca pârâții să-și pregătească apărarea raportat la notele de ședință depuse de reclamantă .

Procedând la aprecierea declarațiilor martorei, față de dispozițiile art. 324 C.proc.civ, prima instanță avea obligația de a ține seama de sinceritatea acesteia și de împrejurările în care a luat cunoștință despre faptele ce fac obiectul declarației respective.

Ori, eronat a apreciat judecătorul fondului că afirmațiile martorei cu privire la suma de 5000 euro, cât și cu privire la cea de 3700 euro sunt subiective, pe considerentul că aceste aspecte le cunoaște din relatările reclamantei, care îi este prietenă și fostă colegă de serviciu . Dimpotrivă, tribunalul reține că declarația martorei, în sensul că reclamanta i-a înmânat suma de 3.700 euro și un bilet de avion pe numele pârâtului M____ D_____ C_______ , astfel că în septembrie 2017 martora a venit în țară și i-a înmânat pârâtului respectiva sumă de bani și biletul de avion  se coroborează cu recunoașterea expresă a părții adverse, făcută în cuprinsul înt â mpinării de la dosar – fila 2 par ag . 4. Tot martora a perceput perso nal despre faptul că reclamanta l-a așteptat pe același pârât  pentru a-i preda suma de 5.000 Euro pe care pârâtul M atei D____ urma să îi aducă în România , spre păstrare de către mama celor doi pârâți. Este real că martora a aflat doar din declarațiile reclamantei că respectivii bani au fost ulterior împrumutați pârâtului M____ D_____ C_______ , însă din cuprinsul convorbirii dintre reclamantă și acest pârât de pe dispozitivul de stocare – memorie USB, aflat la dosarul cauzei rezultă realitatea acestui fapt, astfel că cele spuse de martor sunt confirmate de propriile afirmații ale pârâtului.

Prin urmare, în mod greșit a reținut prima instanță ca de poziț ia martorei nu corespunde adevărului, argumentul că martora este prietenă și fostă colegă de serviciu cu reclamantă nefiind de natură să conducă la această concluzie . D impotrivă, tocmai pe baza relației de apropriere dintre cele două, martora a fost în măsură să perceapă personal mai multe aspecte legate de viața reclamantei.

Nu în ultimul rând, tribunalul constată că, înlăturând declarația martorei ca fiind subiectivă, prima instanță avea obligația de a da posibilitatea părții să completeze probatoriul , fapt care însă nu s-a întâmplat în cauza de față . Astfel, cu valoare de principiu, s-a decis că „ atunci când înlătură depozițiile martorilor favorabili unei dintre părți pe considerentul că aspectele declarate trebuie privite cu rezervă deoarece nu inspiră încredere, instanța trebuie să dea părții respective posibilitatea de a audia eventual și alți martori, care ar putea să confirme susținerile ei în apărare . Numai după completarea probatoriului în sensul arătat instanța va putea ca, reapreciind întregul material probator să pronunțe o soluție temeinică .” – Tribunalul Suprem, completul de 7 judecători.

În ceea ce privește înregistrarea audio depusă la dosar, din nou prima instanță a adoptat o soluție greșit ă .  Astfel, asa cum s-a reținut in supra, la termenul din data de 12.11.2019 instanța a procedat , printre altele, la ascultarea înregistrării convorbirii dintre reclamantă și pârâtul M____ D_____ C________ de pe dispozitivul de stocare – memorie USB, aflat la dosarul cauzei . La acest termen, pârâții au fost reprezentați de avocat , care nu a formulat nicio obiecție cu referire la a cest aspect, după cum anterior nu s-au opus la încuviințarea probei respective – f. 22 ds. fond . Nici măcar în concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor (f.52-54) pârâții nu au contestat acest mijloc material de probă, contrar a ceea ce a reținut prima instanță.

În plus, aprecierea primei instanțe, în sensul că înregistrarea audio, fiind realizată fără acordul persoanei înregistrate , nu îndeplinește condițiile prev. de art. 341 alin. 2 C.proc.civ., nu are suport legal.

Tribunalul reține c ă potrivit art. 4 alin. 2 din legea 506/2004 „ Ascultarea, înregistrarea, stocarea și orice altă formă de interceptare ori supraveghere a comunicărilor și a datelor de trafic aferente sunt interzise, cu excepția cazurilor următoare: a) se realizează de utilizatorii care participă la comunicarea respectivă ; b) utilizatorii care participă la comunicarea respectivă și-au dat, în prealabil, consimțământul scris cu privire la efectuarea acestor operațiuni; c) se realizează de autoritățile competente, în condițiile legii ” . Rezultă așadar că legiutorul a prevăzut mai multe situații în care înregistrarea unei comunicări este permisă, respectiv atunci când este efectuată de către persoană care participă la acesta, nefiind necesar îndeplinirea cumulativă a condițiilor de la a-c, cum  s-a apreciat de prima instanță. Relevant este și aspectul că atunci când s-a urmărit respectarea mai multor condiții s-a arătat în mod expres aceasta, potrivit art. 5 din lege: „ Stocarea de informații sau obținerea accesului la informația stocată în echipamentul terminal al unui abonat ori utilizator este permisă numai cu îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții : ..”

Procedând la aprecierea probelor administrate în cauză, tribunalul reține că din coroborarea înregistrării convorbirii dintre reclamantă și pârâtul M____ D_____ C________ cu extrasel e MoneyGram și Western Unio (f.35,36 ds. fond) și depoziția martorei B________ M_____ rezultă că, pe fondul relației de concubinaj dintre reclamantă și pârâtul M____ D_____ C________ , reclamanta i-a remis acestuia suma totală de 1 3 . 9 00 euro, din care pârâtul i-a restituit doar suma de 3.0 00 Euro ( cf. extras de cont f. 37 ds. fond și recunoașterii pârâtului) . Astfel, în septembrie 2017 i-a predat prin martora B________ suma de 3.700 Euro , la data de 22.08.2017 i-a transmis suma de 900 Euro prin MoneyGram iar prin WesternUnion – 3.000 Euro, a acceptat ca suma de 5.000 euro , predată inițial pârâtului M____ D____ de mama pârâților, să fie folosită de pârâtul  D_____ C________ pentru suportarea unor cheltuieli, urmând a-i fi restituită. Este de altfel de necontestat că în cuprinsul înregistrării convorbirii telefonice aflată la dosar pârâtul M____ D_____ C________  recunoaște explicit faptul că a primit de la reclamantă suma totală de 13.900 euro (inclusiv 4000 Euro prin Money G___ și 1.200 Euro pentru achiziția de materiale de construcții), din care a înapoiat doar 3.000 Euro, asumându-și că mai are de restituit suma de 10.900 euro: „ da, am să-ți dau 10.900 Euro ”.

Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate apărările formulate în apel de către intimați, cu referire la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 204 C.proc.civ.

În primul rând este de observat că pârâții nu au formulat apel împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2019, când  pârâții, prin apărător ales, au solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a formula note de ședință, cerere respinsă de prima instanță. Prin urmare, soluția primei instanțe pe acest aspect a rămas definitivă, ca urmare a neexercitării  apelului, în condițiile art. 466 alin. 4  rap. la art. 634 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ.

De altfel, deși se pretinde că la termenul din data de 12.11.2019 reclamanta si-a modificat acțiunea, tribunalul constată că notele de ședință depuse la dosar (f.45) nu au reprezintă o astfel de cerere adițională, de vreme ce reclamanta nu a urmărit să schimbe elementele importante ale cererii de chemare în judecată, precum părțile, obiectul cererii au temeiul juridic al acesteia, ci doar a prezentat elemente suplimentare în justificarea admisibilității probei cu martori, probă încuviințată deja la un termen anterior (f. 22 ds. fond).

Neîntemeiate sunt și susținerile intimaților pârâți cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 309 alin. 2 C.proc.civ., care interzic dovada cu martori a  unui act juridic ce depășește valoarea de 250 lei.

Din nou, tribunalul arată că pârâții nu au formulat apel în cauză, astfel că, în ceea ce îi privește, concluzia primei instanțe, în sensul că între reclamantă și pârâtul D_____ C________ a existat o relație de conviețuire,  reclamanta fiind în imposibilitatea morală de preconstituire a unei dovezi scrise, se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte , intimații pârâți ignoră dispozițiile art. 309 alin. 4 pct. 1 și 4 C.proc.civ., care recunosc anumite excepții de la regula că actul juridic cu o valoarea mai mare de 250 lei nu poate fi dovedit cu martor i, respectiv: imposibilitatea morală sau materială de preconstituire a probei scrise și acordul expres sau tacit al părților – pârâții neopunându-se la administrarea acestei probe în fața instanței de fond. În acest sens, tribunalul arată că în jurisprudență s-a decis că „dispozițiile referitoare la inadmisibilitatea probei cu martori în dovedirea unei convenții de o valoare mai mare de 250 lei nu au caracter imperativ , încât părțile pot să achieseze la administrarea probei ”.

Concluzionând, tribunalul constată ca fiind dovedite susținerile apelantei reclamante, în sensul că reclamanta i-a remis pârâtului M____ D_____ C________ , în mai multe tranșe, suma totală de 13.900 Euro, din care pârâtul a restituit doar suma de 3.000 Euro.

Însă, în ceea ce privește pretinsa solidaridate dintre pârâți, tribunalul reține incidente dispozițiile art. 1.443 C.civ., potrivit cu care o bligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor.

Tribunalul evidențiază aspectul că s olidaritatea pasivă este o excepție de la regula diviziunii datoriei. Acesta este motivul pentru care, potrivit art. 1445 C .civ. , obligația solidară nu se prezumă. Ea trebuie să fie stipulată expres prin voința părților sau trebuie să fie prevăzută de lege .

Așadar, în această materie, legea instituie prezumția de nesolidaritate , reglementată expres de art. 1.445 C.civ., prezumție relativă, aplicabilă în toate raporturile obligaționale civile , care stabilește, cu titlu de principiu, că obligațiile codebitorilor nu sunt solidare.

În speță, deși reclamanta a solicitat obligarea ambilor pârâți, în solidar, la restituirea sumei în litigiu, tribunalul reține că nu s-a dovedit incidența dispozițiilor privind solidari tatea pasivă dintre cei doi,  pretenția reclamantei fiind așadar nejustificată.

Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite p r ezentul apel, va schimba în parte sentința apelată , în sensul că  va a dmite în parte acțiunea , o blig ând pe pârâtul M____ D_____ C________ să-i restituie reclamantei suma de 10.900 euro sau contravaloare în lei la cursul BNR din ziua plății efective , obligându-l totodată, ca urmare a culpei procesuale și la solicitarea reclamantei, la plata către reclamantă a sumei de 3.800 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată , constând în onorariu de avocat în cuantum de 1.500 lei (f.44 ds. fond) și taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.300 lei (f.5 ds. fond) .

Cu aplicarea art. 453 C . proc.civ., reținând culpa procesuală a intima ților și la solicitarea apelant e i, tribunalul va obliga intimații pârâți către apelanta reclamantă la plata sumei de 1028,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxă judiciară de timbru (f. 16 ds. apel) .

Data publicarii pe portal: 08.10.2020

Domenii speta

Spete similare