Litigiu de muncă. Acțiune privind acordarea sporului salarial pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantum maxim. Ordine emise nelegal.

Litigiu de muncă. Acțiune privind acordarea sporului salarial pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantum maxim. Ordine emise nelegal.

Pârâtul nu a urmat calea prevăzută de art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, singura prin care putea reveni asupra celor statuate prin ordinele emise în data de 15.02.2018. În aceste condiții, în care pîrîtul nu a apelat la calea prevăzută de lege pentru revocarea actelor administrative unilaterale pe care le consideră nelegale el nu mai putea să revoce respectivele ordine emise în 15.02.2018 prin emiterea altora la data de 29.05.2018, indiferent care ar fi fost motivațiile pentru care ar fi apreciat oportun acest aspect.

Secția I civilă , Decizia civilă nr. 1153 din 01 octombrie  2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în data de 27.03.2019, sub nr. …/107/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., și F. au chemat în judecată pârâtul Prefectul Judeţului A. prin reprezentant legal G., solicitând a se dispune  prin hotărârea ce va pronunţa:

1. anularea ordinelor emise de Prefectul judeţului A. la data de 29 mai 2018, pentru fiecare dintre reclamanţi, prin care s-a stabilit ca începând cu data de 1 mai 2018, sporul pentru condiţii vătămătoare să fie în procent de numai 10% aplicat la salariul de bază, în loc de procentul de 15% cum a fost stabilit anterior prin ordinele emise la data de 15 februarie 2018, coloana 3;

2. calcularea şi acordarea sumelor de bani, ce reprezintă diferenţa rezultată din aplicarea la salariul de bază a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15%, la care se consideră îndreptăţiţi, în loc de sporul 10% cum s-a stabilit, în mod greşit, cu începere de la 1 mai 2018 şi pe viitor.

3. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumelor ce trebuie restituite, de la data efectuării fiecărei plăţi în parte şi până la restituirea efectivă şi integrală a acestora.

Prin sentința civilă nr.1274/26.09.2019 Tribunalul Alba a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., și F. în contradictoriu cu Prefectul Judeţului A. și în consecință a anulat următoarele ordine emise de către pârât la data de 29.05.2018, prin care s-a stabilit că reclamanţii beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare în procent de 10% începând cu data de 1.05.2018 în loc de 15% cum era stabilit anterior, respectiv Ordinele cu nr. 215, 218, 229, 248, 242, şi 240; a obligat pârâtul să calculeze şi să le acorde reclamanţilor sumele reprezentând diferenţa rezultată din aplicarea la salariul de bază a sporului pentru condiţii vătămătoare în procent de 15%, începând cu data de 1.05.2018 şi în continuare; a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanţilor diferenţele salariale potrivit prezentei sentinţe actualizate cu dobânda legală aferentă, de la data efectuării fiecărei plăţi în parte şi până la achitarea integrală a sumelor, fiind reținute următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârât, prin întâmpinare, instanţa a respins-o cu motivarea că, din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanţii au îndeplinit procedura prealabilă de contestare, prevăzută de art.37 alin.1 din Legea nr. 153/2017, iar răspunsul la contestaţie le-a fost comunicat reclamanţilor de către pârât, prin adresa nr…/13.03.2019, depusă la fila X din dosar, iar cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 27.03.2019, cu respectarea termenului de 30 zile, prevăzut de art. 37 alin. 4 din Legea nr. 153/2017.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal contractual şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor compartimente şi servicii publice din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului A.

Prin Ordinele emise de Prefectul Judeţului A. la data de 15.02.2018  s-a stabilit că începând cu data de 15.02.2018, reclamanţii  beneficiază de un spor de condiţii de muncă în procent de 15% aplicat la salariul de bază, care se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.

La emiterea acestor ordine, au fost avute în vedere următoarele: procesul verbal nr…/6.02.2018 încheiat de Comisia pentru  stabilirea salariaţilor care beneficiază de sportul pentru  condiţii de muncă pentru  anul 2018, Referatul nr…/15.02.2018 al Serviciului financiar –contabilitate, prevederile H.G. nr. 917/2017, art. 23 din Legea nr. 153/2017.

Prin Ordinele emise de Prefectul Judeţului A. la data de 29.05.2018  s-a stabilit că începând cu data de 1.05.2018, reclamanţii beneficiază de un spor de condiţii de muncă în procent de 10% aplicat la salariul de bază, care se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.

La emiterea acestor ordine, au fost avute în vedere următoarele: procesul verbal nr.  …/29.05.2018 al Serviciului financiar-contabilitate din cadrul Instituţiei Prefectului-Judeţul A., prevederile Legii nr.153/2017.

În conformitate cu disp. art. 37 alin. 2 din Legea nr. 153/2017, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva ordinelor emise la data de  29.05.2018, susţinând că acestea sunt nelegale, fiind emise cu nerespectarea disp. art. 1 alin. 3, art. 9, art. 23 din Legea nr. 153/2017 şi art. 4 din H.G. nr. 917/2017.

Prin adresa nr…/13.03.2019  emisă de către Prefectul Judeţului A., ca răspuns la contestaţia formulată, li s-a adus la cunoştinţă reclamanţilor faptul că nu poate fi aprobată cererea  acestora, întrucât potrivit punctului de vedere exprimat de către Direcţia Generală de management Resurse Umane din cadrul M.A.I. prin adresa nr…/7.08.2018, drepturile salariale ale personalului din cadrul instituţiilor publice acordate începând cu data de  1.01.2018 se determină cu respectarea prevederilor art. 38 şi art. 39 din Legea nr.153/2017, fapt pentru  care apreciază că prevederile H.G. nr. 917/2017 pot fi aplicate doar la momentul aplicării în integralitate a legii cadru.

Nemulţumiţi fiind de modul de soluţionare a contestaţiei administrative, la data de 27.03.2019, reclamanţii  s-au adresat instanţei, formulând cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Începând cu data de 1 iulie 2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017/28.06.2017.

În conformitate cu disp. art.1 alin. 3 din Legea 153/2017: începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.

Salarizarea personalului din cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul A. este prevăzută în Anexa VIII la Legea nr. 153/2017 - denumită familia ocupaţională "administraţie".

 Sporul pentru condiţii de muncă este reglementat la art. 23 din lege, în conformitate cu care:  Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.

În vederea aplicării acestor prevederi legale, a fost adoptată H.G. nr. 917/2017 care a intrat în vigoare la data de 1.01.2018.

Prin Procesul verbal nr…/6.02.2018 întocmit de Comisia specială pentru stabilirea salariaţilor care din cadrul Instituţiei Prefectului – Judeţul A. care beneficiază de sporul pentru  condiţii grele de muncă pentru  anul 2018 constituită în baza Ordinului nr…/2018 emis de Prefectul Judeţului A., s-a constatat că potrivit Buletinului de expertizare a locurilor de muncă din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului A. nr…/30.01.2018 emis de Direcţia de Sănătate Publică, angajaţii instituţiei sunt expuşi la următorii factori de risc:

-Cumul de noxe fizice şi biologie

-Suprasolicitare nervoasă

-Stres neuropsihic

-Expunerea la câmp electromagnetic.

De asemenea, prin acelaşi proces verbal, membri comisiei au constatat existenţa la locurile de muncă din cadrul Instituţiei Prefectului  Judeţul Alba, a unui număr de 5 factori de risc la care sunt expuși reclmanţii.

 În consecinţă, comisia a propus acordarea sporului pentru  condiţii de muncă personalului  din cadrul Instituţiei Prefectul Judeţ A., printre care se regăsesc şi reclamanţii din prezenta cauză, în procent de 15% calculat la salariul de bază.

Pe baza procesului verbal  mai sus menţionat, Prefectul Judeţului A. a emis ordinele din data de 15.02.2018.

Prin ordinele emise de Prefectul Judeţului A. la data de 29.05.2018 şi care fac obiectul prezentului dosar, sporul pentru  condiţii de muncă acordat reclamanţilor a fost redus de la 15% la 10%.

Examinând aceste ultime ordine, instanţa constată că sunt nelegale.

În primul rând, pârâtul nu a contestat faptul că ordinele emise la data de 15.02.2018 au intrat în circuitul civil şi au produse efecte juridice, respectiv că reclamanţii au beneficiat efectiv de sporul pentru  condiţii de muncă în procent de 15%.

Or, atâta timp cât au intrat în circuitul civil, raportat la disp. art.1 alin. 6 din Legea nr.  554/2004, acele ordine nu mai puteau fi revocate sau modificate.

În al doilea rând, pârâtul nu a făcut dovada că la data de 29.05.2018, nu mai erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege la emiterea ordinelor din data de 15.02.2018.

În al treilea rând, prevederile legale care reglementează sporul pentru  condiţii de muncă, nu au suferit modificări în intervalul 15.02.2018-29.05.2018, de natură să justifice diminuarea acelui spor, astfel cum s-a dispus prin ordinele emise la data de 29.05.2018.

Examinând conţinutul concret al ordinelor emise la data de 29.05.2018, instanţa constată că acestea sunt practic nemotivate.

Astfel, în cuprinsul acestora se face referire doar la Referatul nr…/29.05.2018 al Serviciului financiar contabilitate şi o trimitere generală la prevederile Legii nr.153/2017, fără  a se indica însă în concret un text de lege.

Aspectele menţionate în Referatul nr…/29.05.2018 ca urmare a adreselor nr. …/17.04.2018  şi nr…/23.05.2018 emise de către Direcţia Generală de Management Resurse Umane din cadrul M.A.I.  în sensul că sporul a fost în mod eronat acordat în procent de 15%, întrucât raportat la art. 38-39 din Legea nr.153/2017, prevederile art.1 din Anexa VIII la lege pot fi aplicate întocmai doar la momentul aplicării în integralitate a legii cadru pentru  toate categoriile de personal, nu au fost reţinute de către instanţă.

Aceste argumente sunt lipsite de relevanţă în cauză şi nu pot fi luate în considerare, în condiţiile în care ordinele emise la data de 15.02.2018 au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

Altfel spus, legalitatea ordinelor din data de 15.02.2018 nu mai putea fi repusă în discuţie de către organul emitent însuşi, acesta având doar posibilitatea de a sesiza instanţa de contencios administrativ în condiţiile art.1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.

Ordinele emise la data de 29.05.2019 sunt aşadar nelegale, întrucât prin acestea se încalcă prevederile unor acte administrative anterioare intrate deja în circuitul civil.

Ca urmare a anulării ordinelor emise la data de 29.05.2018, se impune restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestora existentă în baza ordinelor din data de 15.02.2018, astfel că va fi obligat pârâtul să calculeze şi să le acorde reclamanţilor retroactiv sumele reprezentând diferenţa rezultată din aplicarea la salariul de bază a sporului pentru condiţii vătămătoare în procent de 15%, începând cu data de 1.05.2018 şi în continuare până la modificarea prevederilor legale.

Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1531 alin. 2 din Codul civil, prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziere de către debitor a obligaţiei de plată, cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens) cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Dobânda legală penalizatoare reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor, aceasta fiind prevăzută de art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011.

În consecinţă, a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanţilor diferenţele salariale potrivit prezentei sentinţe actualizate cu dobânda legală aferentă, de la data efectuării fiecărei plăţi în parte şi până la achitarea integrală a sumelor.

Împotriva acestei sentințe, la data de 28.02.2020, a declarat apel pârâtul Prefectul județului A. solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

În motivarea apelului se arată că în acord cu adresa DIM nr…/DIM/2018 M.A.I. a sesizat Instituția Prefectului județului A. cu privire la stabilirea și acordarea unui procent de 15% pentru sporul de condiții vătămătoare, solicitându-se Prefectului să dispună măsuri în regim de urgenta cu privire la stabilirea drepturilor salariale cu respectarea art. 38 și 39 din Legea cadru nr. 153/2017.

Instanța de fond a ignorat faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 38 din Legea nr.153/2017.

Relevantă în cauză este și Decizia nr. 82/2018 a ÎCCJ prin care s-a  statuat că în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit.c) pct.II lit.A, cap.I din Anexa nr. VIII a Legii cadru nr.153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin.1, alin.2 lit.a), alin.3 lit.a), alin.4 și 6 din actul normativ anterior menționat stabilește că: majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017 și pentru anul 2018.

Potrivit Anexei 1 la Regulamentul cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap.I și cap.II din anexa nr.VIII la Legea cadru nr. 153/2017, cu excepția personalului din administrația publică locală, în funcție de numărul factorilor de risc întruniți, este de 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul cadru.

În jurisprudență s-a reținut că nu este obligatorie acordarea sporului în cuantumul maxim de 15%, întrucât potrivit art.3 din HG nr.917/2017 acordarea sporului este responsabilitatea ordonatorului de credite, cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017 și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr.1153/2020 a respins ca nefondat apelul declarat de către pîrît, pentru următoarele.

Prin ordinele nr…, …, …, …, …, … emise în data de 15 februarie 2018 apelantul a acordat reclamanților intimați, personal contractual în cadrul aparatului propriu, un spor de condiții de muncă în procent de 15% aplicat la salariul de bază începând cu data de 15.02.2018.

Ulterior emiterii acestor ordine, apelantul a emis ordinele …, …, …, …, …, … din 29 mai 2018 prin care acelorași reclamanți, începând cu data de 1 mai 2018, li se acordă un spor de condiții de muncă în procent de 10% aplicat la salariul de bază.

Este de menționat că aceste din urmă ordine nu sunt emise ca urmare a intervenirii unor modificări legislative, temeiul emiterii acestora este tot Legea nr.153/2017, însă au avut în vedere un proces verbal nr…/G/FC/29.05.2018 al Serviciului financiar contabil.

Esențial în soluționarea acestei cauze este faptul că ordinele menționate sunt  acte administrative unilaterale.

Mai mult, apelantul nu contestă faptul că ordinele emise în data de 15.02.2018 au intrat în circuitul civil, respectiv au produs efecte, drepturile salariale ale reclamanților fiind stabilite în baza acestor ordine.

Apelantul susține că a fost necesară emiterea ordinelor din data de 29.05.2018 deoarece a acordat un spor într-un procent mai mare decât permiteau dispozițiile legale în vigoare, sens în care face trimitere la dispozițiile a căror încălcare o reclamă cu privire la momentul emiterii ordinelor din data de 15.02.2018.

Instanța nu contestă dreptul apelantului de a remedia o anumită încălcare a legii, însă trebuie stabilit care este calea prevăzută de lege pentru acest lucru.

În acord cu instanța fondului, Curtea apreciază că în aceste condiții, devin aplicabile cauzei prevederile art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dacă apelantul a apreciat că ordinele emise la data de 15.02.2018 sub nr.  …, …, …, …, …, … sunt nelegale, acesta avea posibilitatea să se adreseze instanței de judecată pentru a solicita anularea acestora, pentru argumentele menționate în declarația de apel, având în vedere că nu mai avea posibilitatea de a le revoca, întrucât au produs efecte juridice (au intrat în circuitul civil).

De menționat că prevederile articolului menționat prevede expres ce se întâmplă când instanța astfel sesizată admite cererea, respectiv instanţa se pronunţă şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.

Mai mult, trebuie menționat că la data emiterii ordinelor atacate, respectiv la data de 29.05.2018, apelantul se afla în termenul de 1 an în care se poate ataca un act administrativ unilateral nelegal intrat în circuitul civil.

Prin urmare, în condițiile în care apelantul nu a apelat la calea prevăzută de lege pentru revocarea actelor administrative unilaterale pe care le consideră nelegale pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă la fond, precum și în motivele de apel, el nu mai putea să revoce respectivele ordine emise în 15.02.2018 prin emiterea altora la data de 29.05.2018, indiferent care ar fi fost motivațiile pentru care ar fi apreciat oportun acest aspect.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond împrejurarea că apelantul pârât nu a urmat calea prevăzută de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, singura prin care putea reveni asupra celor statuate prin ordinele emise în data de 15.02.2018, motiv pentru care nu se mai impune nici analizarea caracterului legal al procentului stabilit prin ordinele emise în data de 29.05.2018, deoarece aceste apărări apelantul le putea face doar în cadrul unei alte proceduri, neurmate însă de acesta.

Domenii speta

Spete similare