Ucidere din culpă. Greșita soluționare a acțiunii civile

DREPT PENAL

Ucidere din culpă. Greșita soluționare a acțiunii civile 

- art. 192 Noul Cod penal

Deşi nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului, trebuie avute în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care părţii civile i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Trebuie să se stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje, care să-i atenueze suferinţele morale, însă fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 573/A din 23 octombrie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 18 iunie 2020, Judecătoria (...), în baza art. 192 alin. (1) şi alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul (I) [fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), jud. (...), CNP (...), cetăţenie română, căsătorit, studii liceale, conducător auto la societatea (...) SRL (...), domiciliat în (...), fără antecedente penale] pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) Cod penal i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei (...) sau în cadrul Şcolii gimnaziale (...), pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal, i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal în sensul revocării suspendării sub supraveghere pentru nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse sau stabilite de lege precum şi în cazul săvârşirii de infracţiuni, toate în termenul de supraveghere.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de (SV) [cu domiciliul procesual ales în (...), la sediul Cabinet avocat (...), CNP (...)], în calitate de soţie supraviețuitoare, şi a fost obligată partea responsabilă civilmente (Prc) [cu sediul în (...)] la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii şi la plata sumei de 260 lei cu titlu de daune materiale, cu dobândă legală aferentă de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de (FV1) [cu domiciliul procesual ales în (...), la sediul Cabinet avocat (...), CNP (...)], în calitate de fiu, şi a fost obligată partea responsabilă civilmente (Prc) la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii şi la plata sumei de 3.964 lei cu titlu de daune materiale, cu dobândă legală aferentă de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de (nV) [cu domiciliul procesual ales în (...), la sediul Cabinet avocat (...), CNP (...)], în calitate de fiică, şi a fost obligată partea responsabilă civilmente (Prc) la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii, cu dobândă legală aferentă de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în data de 15.12.2017, orele 07:00, inculpatul (I), conducând autoutilitara marca (...) (...) cu nr. de înmatriculare (...) aparţinând societăţii comerciale (S) SRL, în centrul localităţii (...), jud. (...), l-a accidentat grav pe (V) care, în calitate de pieton, s-a angajat în traversarea străzii  în zona de acţiune a indicatorului de orientare şi informare „trecere pentru pietoni” marcată şi semnalizată corespunzător. În urma evenimentului rutier s-a produs decesul lui (V).

Instanţa de fond a reţinut că în cauză culpa în producerea accidentului nu este exclusiv a inculpatului, din probele administrate rezultând o culpă concurentă, în proporţie de 50% a victimei, aşa cum rezultă atât din expertiza criminalistică cât şi din imaginile video surprinse la faţa locului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor precum şi mijloacele folosite, sens în care s-a reţinut că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul de serviciu cu depăşirea limitei de viteză pe sectorul respectiv de drum, trebuind să fie conştient de potenţialele pericole ce ar fi putut să apară; - gradul de pericol social concret al faptei este dat de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, sens în care s-a reţinut că inculpatul a circulat cu viteza de 80 km/h, pe un sector de drum cu limită de 30 km/h, depăşind astfel cu 50 km limita maxim admisă; totuşi, gradul de pericol este determinat şi de atitudinea victimei care, în aceeaşi măsură, a contribuit la rezultatul care a determinat decesul său; - natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, sens în care s-a reţinut că inculpatul a produs un eveniment rutier în urma căruia a provocat decesul victimei, concurent cu partea de culpă a decedatului; - natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, sens în care s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale; - conduita după săvârşirea infracţiunii, reţinându-se că inculpatul s-a supus procedurilor judiciare; - conduita în cursul procesului penal, constatându-se că inculpatul a avut o poziţie constantă pe toată durata urmăririi penale, a recunoscut doar săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului; - nivelul de educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia socială şi familială, reţinându-se că inculpatul este o persoană matură, a recunoscut faptele, cu capacitate psihică deplină, apt de muncă, trăieşte într-un mediu familial normal, deci cu suficientă capacitate de a conştientiza faptele şi urmările lor.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 91 Cod penal, raportat  la starea de fapt din prezenta cauză, la situaţia juridică şi la circumstanțele personale ale inculpatului indicate mai sus, constatându-se că acesta nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală, şi, având în vedere  posibilităţile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi că aceasta îşi va atinge scopul fără executare cu privare de libertate, că persoana condamnată nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că succesorii victimei (V) respectiv (SV) (soţia), (FV1) (fiul), (nV) (fiica), (GV) (ginerele), (NV) (nora), (nV) (nepoata) s-au constituit părţi civile în proces faţă de inculpatul (I) respectiv societatea de asigurare (Prc) S.A. în calitate de parte responsabilă civilmente, solicitând obligarea părţii responsabile civilmente la despăgubiri în cuantum de 450.000 euro şi 4.224 lei, calculată astfel: 100.000 euro daune morale şi 260 lei daune materiale pentru (SV), 100.000 euro daune morale şi 3.964 lei daune materiale pentru (FV1), 100.000 euro daune morale pentru (nV), 50.000 euro daune morale pentru (NV), 50.000 euro daune morale pentru (nV) şi 50.000 euro daune morale pentru (GV).

În privinţa laturii civile se constată că în cauză s-au constituit părţi civile soţia, cei doi copii, ginerele, nora şi nepoata victimei, cu privire la care instanţa a constatat că îndeplinesc condiţiile de legalitate prevăzute de art. 25 Cod procedură penală.

Instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, inculpatul, prin acţiunea sa, provocând daune morale părţilor civile.

În ce priveşte cuantumul prejudiciului, instanţa de fond a reţinut în ceea ce o priveşte pe soţia victimei prejudiciul moral este cert, a fost evaluat, este actual şi dovedit, probele administrate. În cauză au fost ascultaţi şi martori, care au declarat că victima a fost o persoană veselă, jovială, care s-a preocupat de familia sa, într-o relaţie bună cu toţi membrii acesteia. Copiii săi sunt căsătoriţi fiecare, au locuinţa personală, unul din ei fiind plecat în străinătate de mai mulţi ani, vizitându-şi rudele cu ocazia sărbătorilor sau a altor evenimente. După decesul victimei, soţia sa a devenit depresivă şi nu se mai ocupă atât de mult de gospodărie, copiii majori sunt marcaţi de cele întâmplate, martorii declarând că victima a suferit accidentul mergând să cumpere ţigări pentru ginerele său, cu care se înţelegea foarte bine.

În acest context, instanţa de fond a reţinut  că, urmare a acţiunii inculpatului, părţile civile au suportat suferinţe psihice şi emoţionale incontestabile, toate efectele dezagreabile trebuind compensate prin acordarea unor despăgubiri, impunându-se repararea în acest mod a prejudiciului resimţit. Se reţine că în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii legale prestabilite de evaluare ale suferinţelor morale, acestea fiind stabilite pe baza evaluării instanţei.

Astfel, la momentul aprecierii cuantumului pecuniar al suferinţelor părţilor civile trebuie avute în vedere circumstanţele cauzei, legătura de rudenie a victimei cu celelalte părţi civile, vârsta defunctului, relaţiile dintre acesta şi cei care au rămas, urmările şi intensitatea pierderii suferite de aparţinătorii victimei, importanţa valorilor morale lezate raportate la caracterul reparaţiei, care trebuie să reflecte cât mai fidel suferinţa produsă şi să nu constituie un factor de îmbogăţire fără just temei în detrimentul inculpatului.

S-a arătat că, în mod cert, nicio sumă de bani nu va putea să acopere lipsa unei persoane în viaţa familiei, astfel daunele morale trebuie să reprezinte o sancţiune ponderată şi nu excesivă pentru cel obligat a le acoperi. În speţă, victima a lăsat în urma sa soţia supravieţuitoare, cu care gospodărea, copiii majori, cu care se vizita cu ocazia sărbătorilor şi evenimentelor.

Cu privire la ginerele, nora şi nepoata minoră, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada în cauză a unei relaţii care să genereze necesitatea acordării daunelor morale, probându-se doar că aceştia se înţelegeau bine, aspect ce denotă o realitate şi o normalitate cotidiană. De asemenea, nepoata minoră locuieşte în străinătate şi nu a reuşit să dezvolte o apropiere suficientă încât daunele morale să fie justificate. Astfel, acţiunile civile formulate de aceştia vor fi respinse ca neîntemeiate.

Cu privire la pretenţiile soţiei supravieţuitoare şi a celor doi copii, având în vedere şi culpa comună reţinută în cauză, raportat la cuantumul despăgubirilor, instanţa de fond a apreciat că sumele stabilite, de 15.000 euro pentru soţia supravieţuitoare şi câte 10.000 euro pentru fiecare copil sunt în măsură a acoperi suferinţa, traumele psihice şi emoţionale suferite, suma fiind judicios şi echilibrat cuantificată. Evident, acest eveniment nefericit nu trebuie să fie o cauză de îmbogăţire a părţilor civile pe seama atitudinii inculpatului dar suma stabilită trebuie să fie de natură a satisface nevoile actuale ale acestora, determinate tocmai de acţiunea culpabilă a inculpatului.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel părţile civile (SV), (FV1), (NV), (nV), (nV) şi (GV) şi de partea responsabilă civilmente SC (Prc) SA, criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi al nelegalităţii.

Părţile civile (SV), (FV1), (NV), (nV), (nV) şi (GV) au criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei şi au solicitat desfiinţarea acesteia atât în ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă. Sub aspectul laturii penale s-a cerut, în principal, să se reţină culpa exclusivă a inculpatului (I) în producerea accidentului, iar în subsidiar să se majoreze procentul de culpă stabilit de instanţa de fond în sarcina acestuia.

Sub aspectul laturii civile s-a cerut să se admită constituirea de parte civilă astfel cum a fost formulată şi să se dispună obligarea asigurătorului la plata daunelor morale în sumă de câte 100.000 euro în favoarea părţilor civile (SV), în calitate de soţie a victimei, (FV1) şi (FV2), în calitate de fii ai victimei şi de câte 50.000 euro în favoarea părţilor civile (NV), în calitate de noră a victimei, (GV), în calitate de ginere al victimei şi (nV), în calitate de nepoată a victimei.

În motivarea apelului s-a arătat că din rapoartele de expertiză criminalistică efectuate în cauză rezultă că inculpatul (I) s-a deplasat cu o viteză de 81 km/h pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă legal era de 30 km/h, şi, cu toate că victima s-a angajat în traversarea străzii la o distanţă de circa 2 metri faţă de marcajul pietonal, această situaţie nu poate fi asimilată celei în care un pieton traversează prin loc nepermis. S-a mai arătat că, circulând în localitate, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h şi apropiindu-se de trecerea pentru pietoni presemnalizată şi semnalizată corespunzător, unde limita maximă admisă este de 30 km/h, inculpatul, deşi este şofer profesionist, a ignorat orice normă legală şi a rulat cu o viteză aproape triplă, de 81 km/h.

S-a mai arătat că, de altfel, în ultimul raport de expertiză efectuat în cauză s-a apreciat că dată fiind distanţa relativ mică între locul traversării şi marcajul trecerii pentru pietoni, respectiv viteza excesivă a autoutilitarei, traversarea de către victimă pe lângă marcaj nu este în legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului, deoarece chiar şi în cazul în care pietonul ar fi traversat pe marcajul destinat trecerii pentru pietoni, impactul tot ar fi avut loc.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a arătat că soţiei supravieţuitoare şi celor doi copii ai victimei li s-au acordat daune morale mult inferioare celor acordate în cauze similare, încălcându-se astfel securitatea juridică, datorită jurisprudenţei neunitare. De asemenea, s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că decesul victimei a fost un şoc pentru familie, o sursă de durere şi tristeţe profundă. Referitor la sumele solicite de nora, ginerele şi nepoata victimei s-a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă că victima a avut o relaţie apropiată cu aceştia, iar decesul brusc al victimei i-a afectat profund, atât din punct de vedere psihic, cât şi emoţional şi s-a susţinut că instanţa de fond respingând pretenţiile formulate de aceştia s-a bazat pe simple prezumţii, reţinând că aceştia doar se înţelegeau bine cu victima şi că asta ar fi normalitatea unor relaţii de familie.

Partea responsabilă civilmente SC (Prc) SA a criticat hotărârea sub aspectul nelegalităţii şi a solicitat desfiinţarea acesteia în sensul înlăturării obligării sale de la plata dobânzilor legale aferente sumelor la plata cărora a fost obligată cu titlu de despăgubiri în favoarea părţilor civile (SV), (FV1) şi (nV).

S-a arătat că instanţa de fond nu a motivat nici în fapt şi nici în drept obligarea la plata dobânzilor legale şi, mai mult de atât, părţile civile nu au învestit-o cu această cerere, astfel că nu se putea acorda ceea ce nu s-a cerut.

De asemenea, s-a arătat că, legal, asigurătorul RCA nu datorează dobânzi aferente sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri persoanelor prejudiciate în urma accidentelor auto de la data pronunţării unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive şi supuse căii de atac şi s-a făcut referire la dispoziţiile art. 21 alin. (4)-(6) din Legea nr. 132/2017.

S-a menţionat că deşi aceste dispoziţii nu fac referire la dobânzi, ci doar la penalităţile de întârziere, data scandenţei obligaţiei principale nu poate fi considerată cea a pronunţării hotărârii în primă instanţă, care nu este definitivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpatul (I), care a uzat de procedura abreviată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, însuşindu-şi în întregime acuzaţia formulată de procuror, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul (I) este angajatul societăţii (...) SRL (...), care are încheiat un contract de prestări de servicii cu societatea (S) SRL, pentru transportul mărfii acestei din urmă societăţi.

În dimineaţa zilei de 15 decembrie 2017, în jurul orei 06:00, inculpatul (I) a condus autoutilitara marca (...) (...), cu nr. de înmatriculare (...), aparţinând SC (S) SRL, în care a fost încărcată carne de pui din depozitul din (...) (...), de la acest depozit spre zona localităţilor (...).

În jurul orei 06:50, inculpatul a intrat în localitatea (...), din jud. (...), iar în momentul în care a ajuns în zona imobilului cu nr. (...) a provocat un accident de circulaţie, nesesizând că victima (V) s-a angajat în trecerea străzii, de la stânga la dreapta faţă de direcţia de deplasare a autoutilitarei, lovind-o cu partea frontală stânga a autoutilitarei şi proiectând-o în afara părţii casorabile.

În urma accidentului a rezultat decesul victimei (V), potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. (...)/III/334/2017 din 07.05.2018, moartea acesteia fiind violentă, datorându-se unei luxaţii altanto-occipitale cu secţiune de trunchi cerebral, în cadrul unui politraumatism cu rupturi viscero-vasculare toraco-abdominale, fracturi sterno-costale, fractură de coloană vertebrală dorsală, fractură de bazin şi de membre inferioare, între aceste leziuni şi deces existând o legătură de cauzalitate directă. Totodată, s-a reţinut că alcoolemia victimei în momentul decesului era de 0,75 grame la mie (filele 42-47 din dosarul de urmărire penală).

Din buletinul de analiză toxicologică nr. (...) din 18 decembrie 2017 (fila 107 din dosarul de urmărire penală), rezultă că inculpatul (I) nu s-a aflat sub influenţa alcoolului, valoarea alcoolemiei la ora 10:40, când a fost recoltată prima mostră biologică fiind de 0,0 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. (...) din 29 mai 2019 efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice (...) (filele 133-140 din dosarul de urmărire penală), potrivit căruia, sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, fără declivităţi, suprafaţa carosabilă având lăţimea de 6,2 m, circulaţia desfăşurându-se pe două benzi, câte una pentru fiecare direcţie de deplasare, pe acest sector de drum fiind marcată şi semnalizată o trecere de pietoni. De asemenea, s-a stabilit că, la data şi ora producerii accidentului, partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfăşurării traficului rutier pe timp de noapte, în lumina farurilor autoturismelor şi a iluminatului public în funcţiune.

Pe baza urmelor de frânare create de autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), s-a stabilit că viteza iniţială de deplasare a acesteia a fost de circa 81 km/h, iar cea din momentul impactului tot de 81 km/h, având în vedere faptul că victima nu a fost observată de conducătorul auto, acesta acţionând sistemul de frânare după impactul cu victima.

De asemenea, s-a reţinut faptul că victima (V) s-a angajat în traversarea drumului public pe lângă marcajul destinat trecerii pentru pietoni, la aproximativ 2 metri de marcajul transversal de închidere, iar indicatorul Trecere pentru pietoni se afla la o distanţă de 8 metri faţă de acel marcaj. În aceste condiţii, deşi traversarea s-a efectuat între cele două indicatoare, s-a apreciat că victima (V) s-a angajat în traversarea drumului public printr-un loc nepermis, fapt care a declanşat o stare de pericol iminent care, în final, a condus la producerea accidentului.

Cu toate acestea, expertul a apreciat că dată fiind distanţa relativ mică între locul traversării şi marcajul trecerii pentru pietoni, respectiv viteza excesivă a autoutilitarei, traversarea victimei pe lângă marcaj nu este în legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului, deoarece chiar şi în cazul în care pietonul ar fi traversat pe marcajul destinat trecerii pentru pietoni, impactul tot ar fi avut loc, însă, în situaţia în care victima s-ar fi asigurat anterior traversării, ar fi putut sesiza faptul că din direcţia (...) se deplasa autoutilitara (...) şi astfel ar fi putut amâna traversarea până în momentul în care aceasta s-ar fi putut efectua în condiţii de siguranţă.

Expertul a reţinut că suntem în prezenţa unui raport de cauzalitate complex, atât viteza excesivă a autoutilitarei (...), cât şi traversarea victimei fără să se asigure dobândind eficienţă cauzală, ambele acţiuni aflându-se în legătură cauzală cu producerea accidentului, acesta neputând avea loc în lipsa uneia dintre cele două acţiuni.

S-a apreciat că evenimentul rutier putea fi prevenit de către victima (V) dacă s-ar fi asigurat şi nu s-ar fi angajat în traversarea părţii carosabile în condiţiile în care pe acel sector de drum se deplasa autoutilitara (...) şi de inculpatul (I) dacă nu ar fi circulat cu o viteză superioară limitei maxime admise legal pe sectorul respectiv de drum.

Curtea consideră că fapta inculpatului (I), care, în data de 15 decembrie 2017, în jurul orei 07:00, conducând autoutilitara marca (...) (...) cu nr. de înmatriculare (...), în centrul localităţii (...), jud. (...), cu o viteză peste limita legală admisă pe acel segment de drum, a lovit-o pe victima (V), care se angajase în traversarea străzii la aproximativ 2 metri de marcajul transversal destinat trecerii pentru pietoni, lovitură în urma căreia victima a fost proiectată în afara părţii carosabile, decedând, este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatului (I) care, conducând autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi măsurilor de prevedere care reglementează circulaţia pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulaţie, urmarea imediată constă în decesul victimei (V), iar între nerespectarea de către inculpat a măsurilor de prevedere şi a regulilor de circulaţie şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat din culpă, în modalitatea reglementată de art. 16 alin. (4) lit. a) Cod penal, prevăzând că prin conducerea autovehiculului cu o viteză mult superioară celei permise pe acel sector de drum poate provoca un accident de circulaţie ce poate avea consecinţe grave, inclusiv decesul pietonilor angajaţi în traversarea drumului şi, deşi a prevăzut acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui (culpă cu prevedere).

Curtea a considerat că în mod corect instanţa de fond a reţinut inculpatul (I) nu este singurul vinovat de producerea accidentului, câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, victima s-a angajat în traversarea drumului la o distanţă de 2 metri de trecerea de pietoni şi fără să se asigure.

Într-adevăr, inculpatul (I) a circulat cu o viteză mult peste cea permisă pe acel sector de drum, însă, dacă victima s-ar fi asigurat înainte de a începe traversarea drumului, impactul nu s-ar fi produs, condiţii în care în mod just instanţa de fond a apreciat că în cauză suntem în prezenta unei culpe concurente, de 50 % a inculpatului şi de 50 % a victimei.

În aceste condiţii, Curtea a considerat că nu se impune nici reţinerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului şi nici reţinerea unei culpe mai mari în sarcina acestuia.

Este adevărat că în raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de LIEC (...) s-a reţinut că traversarea drumului de către victimă pe lângă marcajul trecerii de pietoni nu este în legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului, însă expertul a reţinut că este în legătură directă faptul că victima nu s-a asigurat anterior traversării.

În raport de cele arătate, Curtea a considerat că pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani ce i-a fost aplicată inculpatului (I) a fost corect individualizată şi corespunde gravităţii faptei şi pericolului social pe care-l prezintă persoana inculpatului, hotărârea nefiind de altfel contestată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că hotărârea a fost criticată de părţile civile doar sub aspectul acordării daunelor morale, iar de partea responsabilă civilmente, doar sub aspectul obligării sale la plata dobânzilor legale aferente sumelor la plata cărora a fost obligată, cu titlu de daune materiale şi morale.

Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu cauzat părţilor civile, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, că între fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul cauzat părţilor civile există legătură de cauzalitate şi, de asemenea, că fapta a fost comisă cu vinovăţie de către inculpat. Întrucât la data accidentului autoutilitara marca (...) (...) cu nr. de înmatriculare (...) era asigurată la (Prc) SA, conform poliţiei de asigurare RO/(...)/YD, de asemenea în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea asigurătorului, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor către părţile civile.

În ceea ce priveşte daunele morale, Curtea a reţinut că deşi nu există criterii precise pentru cuantificarea acestora, dată fiind natura prejudiciului, trebuie avute în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care părţii civile i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

De asemenea, Curtea opinează că trebuie să se stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje, care să-i atenueze suferinţele morale, însă fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Pornind de la legăturile de afecţiune dintre victima (V) şi soţie, respectiv dintre victimă şi cei doi copii ai săi, Curtea a considerat că suma de 15.000 euro, în echivalentul în lei la data plăţii acordată părţii civile (SV) – soţia supravieţuitoare şi cea de câte 10.000 euro, în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii acordată părţilor civile (FV1), fiul victimei şi (FV2), fiica victimei sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul suferit de acestea ca urmare a decesului în mod violent şi intempestiv al victimei, la vârsta de 69 de ani şi nu se impune majorarea acestora.

În ceea ce le priveşte pe părţile civile (GV), ginerele victimei,  (NV), nora victimei şi (nV), nepoata victimei, Curtea a considerat că, într-adevăr şi acestea au fost afectate ca urmare a decesului intempestiv al socrului, respectiv bunicului lor, însă în raport de sumele primite de soţii lor (părţile civile (FV1) şi (FV2), respectiv de tatăl părţii civile (nV) (partea civilă (FV1), Curtea a considerat că suma de câte 500 euro, în echivalentul în lei la data plăţii este suficientă pentru a acoperi prejudiciul suferit de aceştia.

Chiar dacă pierderea unei fiinţe dragi – soţ, tată, socru şi bunic – nu poate fi cuantificată şi nici durerea nu poate fi alinată deplin, indiferent de sumele de bani acordate, Curtea a considerat că sumele mai sus arătate sunt de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor, în raport cu suferinţa ce le-a fost pricinuită părţilor civile.

Pe cale de consecinţă, au fost respinse apelurile declarate de părţile civile (SV), (FV1) şi (FV2) şi au fost admise cele declarate de părțile civile (NV), (nV) şi (GV), iar hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată în sensul că s-a dispune obligarea părţii responsabile civilmente la plata în favoarea părţilor civile (NV), (nV) şi (GV) a sumei de câte 500 euro, în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii.

Referitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente, Curtea a reţinut, pe de o parte, că, într-adevăr, nici prin cererea de constituire ca părţi civile (filele 26-30 din dosarul instanţei de fond) şi nici ulterior părţile civile nu au solicitat obligarea părţii responsabile civilmente la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de daune materiale şi morale, or, potrivit art. 19 alin. (5) Cod procedură penală, repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

În procesul civil este incident principiul disponibilităţii, care se caracterizează prin dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului, dar şi de mijloacele procesuale acordate de lege, în toate cazurile judecătorii hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, ceea ce presupune, în ceea ce priveşte obiectul cererii, că instanţa este ţinută de cererea formulată, neputând depăşi limitele acesteia.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, asigurătorul RCA plăteşte despăgubirea în termen de 10 zile de la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă, abia prin rămânerea definitivă a hotărârii creanţa devenind certă, lichidă şi exigibilă.

Ca atare, apelul declarat de partea responsabilă civilmente a fost admis, iar hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată în sensul că s-a înlăturat obligarea acesteia de la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de daune materiale şi morale în favoarea părţilor civile.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părţile civile (SV), (FV1) şi (FV2) împotriva sentinţei penale nr. (...) din 18 iunie 2020 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...).

În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de părţile civile (NV), (nV) şi (GV) şi de partea responsabilă civilmente (Prc) SA împotriva sentinţei penale nr. (...) din 18 iunie 2020 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...), care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, au fost admise acţiunile civile formulate de (NV), (nV) şi (GV) şi s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente (Prc) SA la plata în favoarea acestora a sumei de câte 500 euro fiecare, în echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii, cu titlu de daune morale.

S-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind obligarea părţii responsabile civilmente (Prc) SA la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de daune materiale şi morale în favoarea părţilor civile (SV), (FV1) şi (FV2).

Au fost menținute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, fost obligate părţile civile (SV), (FV1) şi (FV2) la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Domenii speta

Spete similare