Momentul de la care curge termenul de 3 luni în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore poate introduce plângerea prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie

Rezumat:

Prin Decizia nr. 2/20.01.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a stabilit că: „În cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. 1 lit. c din Codul penal, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală - de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei - curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei.

Prin urmare, pentru stabilirea împrejurării dacă plângerea prealabilă formulată împotriva unui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie a fost introdusă în termenul de 3 luni prevăzut de lege, instanţa trebuie să stabilească care este momentul în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore a cunoscut neplata pensiei de întreţinere restantă de către inculpat”.

Cum la data formulării plângerii penale reprezentantul legal al persoanei vătămate minore cunoştea faptul că inculpatul nu achitase pensia de întreţinere în ultimele 22 de luni, amânând formularea plângerii penale împotriva inculpatului pentru infracţiunea de abandon de familie, în speranţa că la un moment dat inculpatul îşi va îndeplini obligaţia de plată, plângerea prealabilă a fost formulată cu depăşirea termenului de 3 luni prevăzut de lege.

Prin Sentinţa penală nr. 356 din data de 28 mai 2019 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ..../314/2018 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

Potrivit art. 67 alin 1 din Codul penal, cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

S-a luat act că persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 868 lei și de 470 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 de lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1556/P/2015 din data de 15.12.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, fiind obligat prin Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul civil nr.../314/2012, la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei B., în cuantum de 120 euro, lunar, începând cu data pronunţării sentinţei, respectiv cu data de 27.03.2013, nu şi-a îndeplinit, cu rea-credinţă, obligaţia stabilită pe cale judecătorească pentru o perioadă mai mare de trei luni, până în prezent.

S-a arătat că actele procesuale specifice efectuate în cursul urmăririi penale s-au concretizat în următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate B., Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 pronunţată în dosarul civil nr. ../314/2012, certificatul de naştere seria ..., nr. ... al minorei B., procesul verbal de verificare în baza judeţeană de evidenţă a persoanelor, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 17.03.2017, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 09.10.2016, proces-verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 03.03.2016, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 12.10.2015, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 25.05.2015, procesul verbal privind neexecutarea mandatului de aducere a inculpatului A., procesul verbal afişare înştiinţare din data de 07.10.2016, procesul verbal verificare A.N.P. şi C.R.A.P. din data de 07.10.2016, procesul verbal verificare A.N.P. şi C.R.A.P. din data de 16.03.2017, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice cu numita ... din data de 16.03.2017, declaraţii martori ..., adresa nr. ... din data de 19.09.2016 emisă de Spitalul Judeţean– Secţia Psihiatrie, adresa nr. 21011 din data de 01.03.2016 emisă de A.N.A.F. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, adresa emisă de Primăria municipiului nr. ... din data de 23.02.2016

Prin Încheierea din 13.03.2018, pronunțată în dosarul nr. .../314/2018/a1, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. .../P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească în cauză în conformitate cu prevederile art. 387 Cod pr.pen. şi analizând ansamblul probator administrat în cursul fazei de urmărire penală şi în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul A. şi martora C. s-au căsătorit la data de 29.10.1994, iar din relaţiile de căsătorie a rezultat minora B., născută la data de 24.04.2001, aspecte care rezultă din certificatul de naştere al minorei, Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 şi declaraţia martorei C.

Prin Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul civil nr. .../314/2012, având ca obiect soluţionarea acţiunii de divorţ şi capetele accesorii, s-a admis acţiunea civilă, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între soţii A. şi martora C., s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora B. să fie exercitată de ambii părinţi, s-a stabilit locuinţa minorei la locuinţa mamei şi s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata, în favoarea minorei, a unei pensii de întreţinere, lunar, în cuantum de 120 de euro, începând cu data pronunţării sentinţei, respectiv cu data de 27.03.2013 şi până la majoratul copilului.

S-a arătat că de la data pronunţării Sentinţei Civile nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava dată în dosarul civil nr. ..../314/2012 şi până în prezent, inculpatul A. nu a achitat, pentru o perioadă mai mare de 3 luni, pensia de întreţinere stabilită în favoarea minorei.

La stabilirea situaţiei de fapt mai sus expuse, instanţa de fond a avut în vedere, faţă de prevederile art. 99 şi art. 103 Cod procedură penală, declaraţia persoanei vătămate B., Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 pronunţată în dosarul civil nr. ../314/2012, certificatul de naştere seria ..., nr. ... al minorei B., procesul verbal de verificare în baza judeţeană de evidenţă a persoanelor, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 17.03.2017, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 09.10.2016, proces-verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 03.03.2016, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 12.10.2015, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice din data de 25.05.2015, procesul verbal privind neexecutarea mandatului de aducere a inculpatului A., procesul verbal afişare înştiinţare din data de 07.10.2016, procesul verbal verificare A.N.P. şi C.R.A.P. din data de 07.10.2016, procesul verbal verificare A.N.P. şi C.R.A.P. din data de 16.03.2017, procesul verbal de consemnare a discuţiei telefonice cu numita ... din data de 16.03.2017, declaraţii martori ..., adresa nr. ... din data de 19.09.2016 emisă de Spitalul Judeţean– Secţia Psihiatrie, adresa nr. 21011 din data de 01.03.2016 emisă de A.N.A.F.– Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, adresa emisă de Primăria municipiului Suceava nr. ... din data de 23.02.2016 adresa nr. 250513 din data de 09.03.2016 emisă de Primăria municipiului– Direcţia de Asistenţă Socială – Serviciul Protecţie Socială, adresa emisă de I.T.M. nr. R ... din data de 08.02.2016, adresa nr. .... din data de 09.02.2016 emisă de A.N.O.F.M.

Instanţa de fond a reţinut că din declaraţia persoanei vătămate B. şi a martorei C. rezultă că până la data de 12.09.2016, dată la care minora a fost audiată în prezenţa mamei sale şi a avocatului ales, inculpatul nu şi-a îndeplinit în integralitate obligaţia impusă prin Sentinţa Civilă menţionată.

S-a arătat că din aceleaşi mijloace de probă rezultă că de la data la care obligaţia sa de plata a pensiei de întreţinere a devenit exigibilă, inculpatul a plătit suma de 240 euro, echivalentul a 2 luni, suma corespunzătoare celor 22 de luni nefiind achitată.

S-a mai reţinut că în urma verificărilor efectuate, din adresa nr. 444 din data de 19.09.2016 emisă de Spitalul Judeţean– Secţia Psihiatrie a rezultat că inculpatul A. nu figurează înregistrat în evidenţele Secţiei Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă.

De asemenea, din adresa nr. 1026 din data de 09.02.2016 emisă de A.N.O.F.M. a rezultat că inculpatul A. nu figurează înregistrat în evidenţa A.J.O.F.M. cu dosar de indemnizaţie de şomaj în plată sau cu cerere pentru căutarea unui loc de muncă aflată în teren de valabilitate sau cerere pentru a participa la programe de formare profesională aflate în termen de valabilitate, iar din adresa emisă de I.T.M. nr. R .. din data de 08.02.2016 reiese că inculpatul A. nu figurează în Registrul general de evidenţă a salariaţilor în format electronic, cu contract individual de muncă.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor ... instanţa de fond a reţinut că inculpatul A. a lucrat în străinătate în perioada prealabilă pronunţării divorţului, şi că în continuare acesta lucrează în afara ţării, din răspunsul oferit de A.N.A.F. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice prin adresa nr. 21011 din data de 01.03.2016 rezultând că inculpatul A. nu figurează în evidenţele organului fiscal cu venituri aferente anilor 2013 – 2015, iar din adresa emisă de Primăria municipiului nr. ... din data de 23.02.2016 a reieşit că inculpatul nu figurează înregistrat în evidenţele fiscale ale primăriei cu bunuri materiale impozabile.

S-a arătat că cele declarate de martori au fost confirmate şi de menţiunile notate în procesul-verbal întocmit de organul de poliţie la data de 03.03.2016, realizat ca urmare a încercărilor repetate de contactare a inculpatului, din care reiese că acesta în prezent locuieşte pe teritoriul statului spaniol, împreună cu noua sa familie.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi inculpatul nu figurează cu bunuri pe teritoriul României, reaua sa credinţă în îndeplinirea obligaţiei stabilite de instanţa de judecată este evidentă, acesta fiind o persoană sănătoasă şi aptă pentru prestarea unei munci neremunerate, care nu a depus diligenţe pentru a-şi căuta un loc de muncă stabil în ţară şi care totuşi reuşeşte, ca împreună cu noua sa familie, să supravieţuiască pe teritoriul unui stat străin şi să îşi procure resursele necesare întreţinerii sale şi familiei sale, neglijând obligaţia de a contribui la creşterea şi educarea fiicei sale.

Raportat la data de la care inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, respectiv data de 27.03.2013, la cuantumul pensiei datorate, constând în suma de 120 euro, la suma efectiv plătită până la data depunerii plângerii prealabile, respectiv suma de 240 euro, s-a constatat că inculpatul nu şi-a achitat pensia de întreţinere stabilită pe cale judecătorească pentru o perioadă mai mare de 3 luni.

S-a apreciat că reaua-credinţă a inculpatului subzistă chiar şi dacă acesta avea poprire pe venituri în cuantum de 120 Euro, întrucât pe întreaga perioada menţionată acesta nu a achitat nicio sumă cu titlu de pensie de întreţinere faţă de fiica sa.

De asemenea, s-a arătat că probatoriul administrat a relevat şi faptul că inculpatul este total dezinteresat de fiica sa, neinteresându-se în niciun mod de soarta acesteia.

Instanța de fond a constatat că din întreg probatoriul administrat rezultă că, începând cu data de 27.03.2013, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani persoanei vătămate cu titlu de pensie de întreținere.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, fiind obligat prin Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul civil nr. ../314/2012, la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei B., în cuantum de 120 euro, lunar, începând cu data pronunţării sentinţei, respectiv cu data de 27.03.2013, nu şi-a îndeplinit, cu rea-credinţă, obligaţia stabilită pe cale judecătorească pentru o perioadă mai mare de trei luni, până în prezent, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

 Având în vedere succesiunea de legi penale în timp (la data de 1.02.2014 intrând în vigoare Noul Cod penal), instanța de fond a constatat dispozițiile actuale sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere că urmează ca pedeapsa să fie orientată spre minimul special, iar dispozițiile art. 305 Cod penal 1969 prevăd o limită minimă specială de un an închisoare, mai mare față de cea prevăzută de dispozițiile art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, respectiv 6 luni închisoare.

Instanţa de fond a constatat că fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni, respectiv, este prevăzută de legea penală ca infracţiune, este săvârşită cu vinovăţie, este nejustificată şi este imputabilă inculpatului, nefiind incidentă în cauză niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 18-31 Cod penal.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a bunei dezvoltări a copilului minor prin neexecutarea obligației de întreținere.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (instanța de fond a avut în vedere că inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani începând cu 27.03.2013, dar are în vedere și faptul că din înscrisurile atașate la dosar reiese că inculpatul nu figurează cu bunuri sau venituri impozabile pe teritoriul României), natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (periclitarea bunei dezvoltări a fiicei sale, prin lipsa de diligență a inculpatului în plata sumelor la care era obligat cu titlu de întreținere), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul a avut o atitudine procesuală de nerecunoaştere a faptei), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (inculpatul are 44 de ani, studii profesionale, nu are ocupație).

Instanţa de fond a considerat că pedeapsa închisorii constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fiind o pedeapsă necesară şi proporţională cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat.

S-a arătat că pedeapsa amenzii penale, prevăzută ca sancțiune alternativă, nu poate fi aplicată în cauză, având în vedere că inculpatul nu dispune de venituri în prezent, dar și atitudinea acestuia față de obligațiile cu caracter patrimonial legal stabilite. Totodată, instanța de fond a apreciat că față de atitudinea inculpatului repetată de sfidare a regulilor impuse de autorități, se impune interzicerea drepturilor publice prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Astfel, în limitele legale şi având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

Potrivit art. 67 alin 1 din Codul penal, cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanţa de fond a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 de lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul A. pentru motivele prezentate oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 06 iulie 2020 când instanţa de control judiciar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 10 iulie 2020.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată apelul promovat de inculpat ca întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 1556/P/2015 din data de 15.12.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în aceea că,  deşi a fost obligat prin Sentinţa Civilă nr. 2122/27.03.2013 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul civil nr. ../314/2012 la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei B. în cuantum de 120 euro, lunar, începând cu data pronunţării sentinţei, respectiv cu data de 27.03.2013, inculpatul nu şi-a îndeplinit, cu rea-credinţă, obligaţia stabilită pe cale judecătorească pentru o perioadă mai mare de trei luni.

Curtea constată că pentru infracţiunea de abandon de familie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform art. 378 alin. 3 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 10.02.2020 în faţa instanţei de apel apărătorul ales al inculpatului a invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile din prezenta cauză, raportat la Decizia nr. 2/20.01.2010 a Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Analizând excepţia invocată Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2/20.01.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 135/20.02.2020, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul penal nr. 11.252/256/2017, şi s-a stabilit că:

„În cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. 1 lit. c din Codul penal, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală - de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei - curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei.

Termenul de 3 luni prevăzut în conţinutul art. 296 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracţiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoaşterii faptei; b) din momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării şi c) din momentul epuizării infracţiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoaşterea săvârşirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale”.

În motivarea soluţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că:

„Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezenta chestiune de drept a fost determinată de dificultatea interpretării şi aplicării sintagmei „săvârşirea faptei” cuprinse în conţinutul dispoziţiilor art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, în sensul stabilirii momentului de la care curge termenul de 3 luni în care poate fi introdusă plângerea prealabilă de către titularul acţiunii penale în cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Calificarea juridică a infracţiunii de abandon de familie, în varianta normativă prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal (art. 305 alin. 1 lit. c) din Codul penal de la 1969), constând în „neplata cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească”, în sensul că reprezintă o infracţiune unică continuă, cu toate consecinţele ce decurg de aici şi momentele pe care le parcurge inacţiunea concretizată în neplata pensiei de întreţinere, cel al consumării şi al epuizării faptei, a fost dată prin Decizia nr. 4 din 20 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017, argumentele fiind expuse pe larg în conţinutul deciziei şi care nu vor fi reluate. În esenţă, în considerentele deciziei de unificare a practicii judiciare s-au reţinut următoarele „(...) calificarea juridică a faptei de abandon de familie, în varianta de la lit. c) din art. 378 alin. (1) din Codul penal [...], ca reprezentând o infracţiune continuă, rezultă din împrejurarea că inacţiunea concretizată în neplata pensiei de întreţinere se prelungeşte în timp, în mod natural, după data consumării, până la încetarea activităţii infracţionale, adică la momentul epuizării. Astfel, infracţiunea de abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească şi se epuizează la momentul reluării plăţii de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracţional şi se autonomizează activitatea desfăşurată până la acel moment”.

Fiind o infracţiune la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) din Codul penal, ceea ce trebuie lămurit este înţelesul sintagmei „săvârşirea faptei” de la care începe să curgă termenul de 3 luni în care poate fi introdusă plângerea prealabilă reglementată de dispoziţiile art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală.

Ca o excepţie de la principiul oficialităţii procesului penal, şi în noua reglementare, legiuitorul a statuat că, în cazul anumitor infracţiuni, printre care şi cea de abandon de familie, declanşarea procesului penal să se realizeze la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 295 din Codul penal, care trebuie introdusă în termenul de 3 luni (fiind o instituţie de drept penal - cauză de pedepsibilitate şi de drept procedural - condiţie de procedibilitate) de la momentul când persoana vătămată sau reprezentantul legal (în cazul incapabilului sau minorului) a aflat despre săvârşirea faptei, potrivit dispoziţiilor art. 296 alin (1) şi (2) din Codul de procedură penală.

Prin folosirea sintagmei „săvârşirea faptei” în conţinutul dispoziţiilor art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a prevăzut nicio distincţie privind termenul de 3 luni de introducere a plângerii în raport cu formele săvârşirii infracţiunii (fapte consumate sau fapte epuizate), prin urmare, termenul curge fără nicio diferenţiere din momentul cunoaşterii faptei de către persoana vătămată sau reprezentantul legal, în lipsa unei dispoziţii legale care să stabilească momentul iniţial al curgerii termenului, respectiv momentul consumării ori cel al epuizării. Atunci când legiuitorul a dorit să facă o astfel de distincţie a arătat în mod expres acest lucru, cum este cazul termenului de prescripţie a răspunderii penale, când a stabilit că, în cazul infracţiunilor continue, termenul curge de la data încetării acţiunii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Codul penal.

Prin urmare, dacă s-ar accepta existenţa unei astfel de distincţii în cazul infracţiunilor continue şi s-ar considera ca moment iniţial al curgerii termenului de introducere a plângerii prealabile momentul epuizării, s-ar ajunge la situaţia în care titularul acţiunii penale, deşi cunoaşte momentul consumării faptei, nu ar putea să introducă plângerea între momentul consumării şi cel al epuizării infracţiunii, adică până la momentul la care făptuitorul ar hotărî reluarea plăţii pensiei de întreţinere la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească. Or, printr-o asemenea interpretare s-ar ajunge la modificarea conţinutului art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală şi stabilirea unui termen mai lung decât cel avut în vedere de legiuitor. Totodată, raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cerinţă a declanşării şi desfăşurării procesului penal a avut în vedere atât interesul social şi particular al făptuitorului de a nu lăsa la latitudinea persoanei vătămate să ţină sub ameninţarea formulării unei plângeri prealabile făptuitorul, dar şi protecţia intereselor persoanei vătămate, în acest sens relevantă fiind Decizia nr. 324 din 9 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 iulie 2017, care a precizat, referitor la durata termenului prevăzut de art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi la posibilitatea de a introduce plângerea prealabilă fără indicarea obligatorie a făptuitorului, că legea nouă asigură o protecţie mai bună intereselor persoanei vătămate (paragraful 24).

Astfel, în considerarea acestor argumente, în interpretarea dispoziţiilor art. 296 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, nu se poate aprecia că termenul de introducere a plângerii prealabile, pentru infracţiunea continuă de abandon de familie, în varianta normativă prevăzută în conţinutul art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, trebuie raportat la momentul epuizării infracţiunii, după cum acest moment nici nu poate fi exclus pentru ipoteza în care persoana vătămată sau reprezentantul legal au aflat despre săvârşirea faptei la momentul epuizării faptei. (...)

În concluzie, în interpretarea dispoziţiilor art. 296 din Codul de procedură penală, Înalta Curte apreciază că termenul de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor continue, curge de la data când persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei, consumate sau epuizate, interpretare îmbrăţişată şi în doctrină în condiţiile în care dispoziţiile ce reglementează termenul de introducere a plângerii prealabile nu conţin vreo distincţie privind formele de săvârşire a infracţiunii (fapte consumate sau fapte epuizate).”

Raportat la dispozitivul şi considerentele Deciziei nr. 2/20.01.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorii pentru instanţă, Curtea constată că pentru stabilirea împrejurării dacă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, instanţa trebuie să stabilească care este momentul în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore B. a cunoscut neplata pensiei de întreţinere restantă de către inculpat.

Aşa cum rezultă din plângerea penală aflată la fila 10 dup, numita C., în calitate de reprezentant legal al minorei B. (la acel moment persoana vătămată B. fiind în vârstă de 13 ani) a formulat plângere penală împotriva inculpatului A. sub aspectul infracţiunii de abandon de familie, plângerea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava la data de 06.04.2015.

În motivarea plângerii numita C. a arătat că prin Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul civil nr. ../314/2012, inculpatul a fost obligat la plata lunară a unei pensii de întreţinere în cuantum de 120 de Euro, inculpatul achitând de la data de 27.03.2013 doar pensia echivalentă pentru 2 luni, rămânând neachitată pensia pentru celelalte 22 de luni restante.

Prin urmare, la data formulării plângerii penale, 06.04.2015, reprezentantul legal C. cunoştea faptul că inculpatul nu achitase pensia de întreţinere în ultimele 22 de luni.

Pentru a clarifica care este momentul în care reprezentantul legal C. a cunoscut că inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere, Curtea i-a solicitat printr-o adresă reprezentantului legal C. să ofere explicaţii în legătură cu acest aspect.

Prin răspunsul formulat reprezentantul legal C. a arătat că „fiind tatăl fiicei mele, B., am tot sperat că acesta va achita pensia de întreţinere, iar la momentul la care am consultat un avocat în ideea constrângerii legale a acestuia în vederea achitării pensiei de întreţinere, în luna martie 2015, măcar pentru viitor, am aflat că, până la acest moment, fostul soţ a comis infracţiunea de abandon de familie. În acest sens, l-am mandatat pe avocatul ales să formuleze plângerea penală existentă al dosar. În concluzie, am formulat plângerea penală în luna aprilie 2015 întrucât am crezut că inculpatul se va achita totuşi de obligaţia stabilită în sarcina sa, însă s-a dovedit că acesta nu a avut nicio intenţie în acest sens”.

Se constată aşadar că reprezentantul legal C. a cunoscut neplata pensiei de întreţinere încă din anul 2013, însă a amânat formularea plângerii penale împotriva inculpatului pentru infracţiunea de abandon de familie, în speranţa că la un moment dat inculpatul îşi va îndeplini obligaţia de plată. Or, în motivarea Deciziei nr. 2/20.01.2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a arătat că raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut cerinţa declanşării şi desfăşurării procesului penal pentru infracţiunea de abandon de familie, stabilind un termen de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile, termen care curge de la data la care persoana vătămată/reprezentantul legal al acesteia au cunoscut săvârşirea faptei, a avut în vedere atât interesul social şi particular al făptuitorului de a nu lăsa la latitudinea persoanei vătămate să ţină sub ameninţarea formulării unei plângeri prealabile făptuitorul, dar şi protecţia intereselor persoanei vătămate.

Curtea observă că în speţa de faţă inculpatul nu a achitat pensia lunară stabilită prin Sentinţa Civilă nr. 2122 din data de 27.03.2013 a Judecătoriei Suceava începând cu luna iunie a anului 2013, astfel încât infracţiunea s-a consumat în luna august 2013 (neplata timp de 3 luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească), dată de la care reprezentantul legal al persoanei vătămate avea la dispoziţie un termen de 3 luni de zile prev. de art. 296 Cod procedură penală pentru a formula plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru infracţiunea de abandon de familie. Or, aşa cum am arătat anterior reprezentantul legal C. a formulat plângerea prealabilă abia în data de 06.04.2015, cu depăşirea termenului legal prevăzut de lege, motivul formulării cu întârziere a plângerii prealabile fiind acela că a sperat că inculpatul va plăti totuşi pensia de întreţinere.

Observând că plângerea prealabilă a fost tardiv formulată, Curtea constată că există un impediment în exercitarea acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, respectiv cel prev. de art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală - lipsa plângerii prealabile.

De aceea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 356 din 28.05.2019 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ../314/2018, va desfiinţa în totalitate Sentinţa penală nr. 356 din 28.05.2019 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ../314/2018 şi, în rejudecare, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât lipseşte plângerea prealabilă.

Constatând că până la momentul pronunţării Deciziei nr. 2/20.01.2010 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, interpretarea instanţelor judecătoreşti cu privire la momentul de la care se calculează termenul de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile în cazul infracţiunii de abandon de familie era diferită, neputându-se reţine în sarcina reprezentantului legal C. o culpă procesuală, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale, din cursul judecăţii în primă instanţă şi din apel vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală suma de 868 de lei reprezentând onorariu apărător oficiu care a acordat asistenţa juridică a inculpatului A. la instanţa de fond, suma de 470 de lei reprezentând onorariu apărător oficiu care a acordat asistenţa juridică persoanei vătămate B. la instanţa de fond, şi suma de 470 de lei reprezentând onorariu apărător oficiu care a acordat asistenţa juridică persoanei vătămate B. la instanţa de apel, vor rămâne în sarcina statului şi se vor avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în fondurile Baroului.

Domenii speta

Spete similare