Contestaţie împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii

DREPT PROCESUAL PENAL

Contestaţie împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii. Nulitatea relativă a hotărârii pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea persoanei condamnate

- art. 597 alin. (5) și (7) Cod procedură penală

- art. 353 alin. (1) Cod procedură penală

 La data încarcerării sale, persoana condamnată a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

 Potrivit art. 597 alin. (7) Cod procedură penală, hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. Cum termenul de contestaţie începe să curgă de la comunicarea copiei minutei iar în cauză instanţa de fond nu i-a comunicat în mod legal persoanei condamnate sentinţa penală, aceasta fiind comunicată doar la adresa din România, unde se ştia că persoana condamnată nu mai locuieşte, termenul de declarare a contestaţiei pentru acesta nu a început să curgă, astfel încât contestaţia a fost declarată în termen, nefiind incidente dispoziţiile privitoare la repunerea în termenul de contestaţie.

Judecarea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, instanţa având obligaţia de a verifica dovezile de primire şi procesele-verbale încheiate de agentul procedural şi de a dispune, dacă este necesar, refacerea acestora. Or, deşi din actele de la dosar rezultă dincolo de orice dubiu că persoana condamnată locuieşte în Germania şi că venea doar sporadic în România, instanţa de fond l-a citat pentru primul termen de judecată, la care de altfel a şi dezbătut cauza, doar la adresa din România şi deşi procedura de citare la această adresă a fost îndeplinită prin afişare, nu a acordat un nou termen de judecată în vederea citării persoanei condamnate şi de la adresa de domiciliu din Germania. Câtă vreme persoana condamnată nu a fost citată personal la proces şi nu există nicio dovadă că aceasta a primit citaţia emisă sau că ar fi fost notificată oficial cu privire la procedura desfăşurată împotriva sa, Curtea a apreciat că judecarea a avut loc în lipsa persoanei condamnate, nelegal citate. Ca atare, hotărârea instanţei de fond este nelegală, încălcarea dispoziţiei legale privind citarea persoanei condamnate determinând nulitatea relativă a acesteia, prin nerespectarea acestei cerinţe legale persoanei condamnate aducându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 31/C din 4 aprilie 2022

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 25 februarie 2022, Tribunalul (...), în baza art. 583 Cod procedură penală, a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune (...) privind revocarea suspendării sub supraveghere dispusă în ceea ce-l priveşte pe numitul (I) şi, în consecinţă, în baza art. 864 rap. la art. 84 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) Cod penal, pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară, aplicată de Tribunalului (...) prin Sentinţa penală nr. (...)/29.10.2018 în dosar nr. (...)/2017, rămasă definitivă la data de 27.02.2019 prin Decizia penală nr. (...)/A/27.02.2019 a Curţii de Apel (...) pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal şi a dispus executarea acesteia în regim de deţinere.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

În considerentele sentinţei atacate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 14.11.2019, deşi s-a întocmit de către Serviciul de Probaţiune (...) un plan de supraveghere, condamnatul (I) luând la cunoştinţă de conţinutul acestui plan şi arătând că înţelege să coopereze în executarea obligaţiilor ce îi revin, nu a respectat măsurile de supraveghere şi nu a executat obligaţiile impuse ori stabilite de lege, privind prezentarea la Serviciul de probaţiune (...) la datele fixate.

În ceea ce privește condiția relei-credințe, instanța de fond a apreciat pe deplin dovedită îndeplinirea acestei condiții pentru dispunerea revocării, având în vedere toate înscrisurile și documentele puse la dispoziție de Serviciul de probațiune (...) în legătură cu conduita post condamnare a persoanei condamnate (I). S-a constatat că, începând cu momentul la care i s-a comunicat (04.03.2019) că sentința penală prin care a fost condamnat a rămas definitivă în data de 27.02.2019 și i s-a comunicat condamnatului obligația de a se prezenta la sediul Serviciului de probațiune (...) pentru data de 01.04.2019, prima întrevedere a avut loc la data de 15.01.2019, când acesta a luat la cunoștință care sunt obligațiile pe care le are în perioada de supraveghere, dată la care s-a întocmit în acest sens și un proces-verbal. S-a mai reţinut că, de-a lungul perioadei de supraveghere, condamnatul a beneficiat de mai multe amânări ale momentului întrevederii cu consilierul de probațiune, motivate de faptul că acesta a anunțat că și-a găsit un loc de muncă în străinătate mai precis în Germania, depunând declaraţii în acest sens. Astfel, la ultima întrevedere din data de 25.02.2020 condamnatul a declarat că are probleme la locul de muncă, fiind stabilită o nouă întrevedere în data de 17.04.2020, dată de la care condamnatul nu s-a mai prezentat şi nu a mai putut fi contactat nici telefonic.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în data de 24 martie 2022, a declarat contestaţie condamnatul (I), criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi solicitând, în principal, desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe baza sentinţei atacate şi a punerii sale de îndată în libertate.

În subsidiar, s-a cerut ca, în urma admiterii contestaţiei, să se desfiinţeze hotărârea atacată şi, rejudecând, să se respingă sesizarea Serviciului de probaţiune (...), având în vedere faptul că acesta nu s-a sustras cu rea-credinţă măsurilor de supraveghere şi că exista posibilitatea fie a contactării sale, pe baza datelor furnizate, fie a apărătorului său ales.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că instanţa de fond l-a citat pe contestator numai la adresa din România, unde locuia doar sporadic, deşi, din actele depuse la dosar de Serviciul de probaţiune rezultă că locuinţa sa regulată se află în Germania. S-a mai arătat că nici soluţia atacată nu i-a fost comunicată în mod legal contestatorului, acesta întorcându-se în ţară în data de 21 martie 2022 şi luând cunoştinţă despre revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere doar în data de 22 martie 2022, când a fost executat mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că aceasta este nelegală, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 29 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2017, definitivă prin decizia penală nr. (...)/A din 27 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2017, în baza art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal 1969 a fost condamnat inculpatul (I) la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal 1969 s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. (...)/16.06.2017 a Tribunalului (...), rămasă definitivă prin neapelare.

În baza art. 34 lit. b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal 1969 au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 861 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, conform art. 71 alin. (5) Cod penal 1969.

În baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune (...); să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 404 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi 865 Cod penal 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al neexecutării obligaţiilor civile.

Aşa cum rezultă din raportul de evaluare prin care s-a cerut revocarea suspendării sub supraveghere (filele 2-4 din dosarul instanţei de fond), Serviciul de probaţiune (...) a întocmit dosarul de probaţiune nr. (...)/SV din 01.03.2019, având ca obiect supravegherea executării de către persoana condamnată (I) a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor instituite în sarcina acestuia pe durata termenului de supraveghere, iar prima întrevedere a avut loc la mai 6 luni după rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât contactarea acesteia nu a fost posibilă, persoana condamnată fiind plecată în străinătate încă din timpul procesului penal.

S-a menţionat că, la data primei întrevederi i s-au explicat persoanei condamnate conţinutul sentinţei penale, măsurile de supraveghere şi modul de executare a acestora, precum şi consecinţele nerespectării prevederilor hotărârii judecătoreşti şi că, în cadrul celei de-a doua întrevederi, din 14.11.2019, acesteia i s-au înmânat planul de supraveghere şi calendarul de întrevederi.

S-a precizat că persoana condamnată a depus la dosarul de probaţiune o parte din documentele justificative solicitate, însă a respectat doar parţial programul de supraveghere, sens în care s-a arătat că, la data ultimei convorbiri telefonice, din noiembrie 2020, i s-a pus în vedere să contacteze Serviciul de probaţiune cu câteva zile înainte de întrevederea stabilită prin calendar, în 18.12.2020, însă persoana condamnată a întrerupt legătura cu serviciul. S-a mai arătat că, deşi s-a încercat contactarea persoanei condamnate, inclusiv la numărul de telefon pe care îl utiliza în Germania, acest lucru nu a fost posibil, în pofida faptului că acesta avea cunoştinţă de prevederile sentinţei penale şi s-a întors pe raza oraşului (O) în perioada Crăciunului 2021.

Din actele anexate sesizării rezultă că în data de 15.10.2019, persoana condamnată (I) a arătat că locuieşte în Heinrich-Bammel-Weg (...), (...), Germania (fila 26 din dosarul instanţei de fond), depunând la dosar şi o copie a contractului de închiriere pentru acest spaţiu (filele 20-22 din dosarul instanţei de fond), iar în data de 25 februarie 2020, persoana condamnată a depus o declaraţie privind deplasarea de la domiciliu mai mult de 8 zile, arătând că începând cu data de 26.02.2020 până în 17.04.2020 va putea fi găsit în Langerfelder str. (...), Germania, indicând şi un număr de telefon la care poate fi contactat, declaraţie care a fost înmânată consilierului de probaţiune (fila 40 din dosarul instanţei de fond).

Tot în data de 25 februarie 2020, persoana condamnată (I) a depus la dosar o declaraţie privind schimbarea domiciliului, arătând că începând cu data de 01.02.2020 noul său domiciliu este Langerfelder str. (...), Germania.

Potrivit notei telefonice din 02.11.2020 întocmite de consilierul de probaţiune (fila 51 din dosarul instanţei de fond), persoana condamnată (I) a contactat Serviciul de probaţiune, arătând că este plecat în străinătate, unde munceşte şi va reveni cu un apel telefonic în aproprierea următoarei date din calendar: 18.12.2020.

Ca urmare a faptului că persoana condamnată nu a contactat Serviciul de probaţiune anterior datei de 18.12.2020, s-au cerut relaţii de la Poliţia oraşului (O) şi de la Primăria oraşului (O).

Aşa cum rezultă din procesul-verbal din 12.12.2021 încheiat de Poliţia oraşului (O) (fila 54 din dosarul instanţei de fond), la domiciliul din România al persoanei condamnate s-a constatat că imobilul este nelocuit, iar din discuţiile cu vecinii a reieşit că aceasta este plecată în străinătate, comunicându-se totodată că în cursul anului 2021 persoana condamnată a fost sancţionată contravenţional conform Legii nr. 50/2020 pentru nerespectarea prevederilor privind prevenirea răspândirii virusului COVID-19 şi conform HCL nr. 51/2017 pentru depozitarea de moloz pe domeniul public, precizându-se că nu a putut fi executată procedura de înştiinţare.

Din nota telefonică întocmită în 18.01.2022 de consilierul de probaţiune (fila 56 din dosarul instanţei de fond) rezultă că, potrivit informaţiilor comunicate de şeful Poliţiei Comunale (...), contestatorul a fost acasă în (O), pentru o scurtă perioadă de timp, în toamna anului 2021, când a fost surprins părăsind carantina ce i s-a impus, probabil, din cauza condiţiilor precare de locuit.

Sesizarea Serviciului de probaţiune (...) privind revocarea suspendării sub supraveghere a fost înregistrată sub dosarul nr. (...)/2022 al Tribunalului (...), primul termen de judecată fiind stabilit pentru 21 februarie 2022.

Pentru acest termen de judecată persoana condamnată (I) a fost citată doar de la adresa din (O), str. (...), nr. (...), jud. (...), iar potrivit procesului-verbal de predare (fila 59 din dosarul de fond), procedura de citare a fost îndeplinită prin afişare.

La termenul de judecată din 21 februarie 2022, instanţa de fond, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită, a acordat cuvântul asupra sesizării şi a amânat pronunţarea hotărârii pentru 25 februarie 2022, când, prin Sentinţa penală nr. (...) din 25 februarie 2022 a admis sesizarea Serviciului de probaţiune şi, pe cale de consecinţă, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate persoanei condamnate.

Sentinţa penală nr. (...) din 25 februarie 2022 a fost motivată în data de 25 februarie 2022 şi comunicată în data de 01 martie 2022 persoanei condamnate (I) prin afişare, la adresa din (O), str. (...), nr. (...), jud. (...) (fila 68 din dosarul instanţei de fond).

În data de 15 martie 2022, Tribunalul (...) a emis în baza acestei sentinţe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. (...)/2022.

În data de 18 martie 2022, Inspectoratul Poliţiei Judeţene (...) – Serviciul de Investigaţii Criminale (fila 89 din dosarul instanţei de fond), a comunicat instanţei de fond că, în urma verificărilor efectuate pe raza de competenţă şi la domiciliul persoanei condamnate (I), precum şi la rudeniile şi cunoştinţele acesteia rezultă că persoana condamnată este plecată în străinătate, fără a se cunoaşte locaţia.

Tot în data de 18 martie 2022, IPJ (...) – Serviciul de Investigaţii Criminale (fila 90 din dosarul instanţei de fond) a comunicat că persoana condamnată este dată în urmărire la nivel naţional şi a solicitat emiterea unui mandat european de arestare pe seama persoanei condamnate.

Cele două adrese au fost înregistrate la Tribunalul (...) în data de 23 martie 2022, în aceeaşi dată, prin adresa nr. (...) din 22 martie 2022, Penitenciarul (...) comunicând instanţei de fond că în data de 22 martie 2022 persoana condamnată (I) a fost înmatriculată în această unitate de penitenciar pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. (...)/2022 emis de Tribunalul (...) pe baza Sentinţei penale nr. (...) din 25 februarie 2022.

Curtea a constatat că în data de 22 martie 2022, data încarcerării sale, persoana condamnată (I) a formulat contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 25 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2022 şi că, potrivit art. 597 alin. (7) Cod procedură penală, hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Aşadar, termenul de contestaţie începe să curgă de la comunicarea copiei minutei. Or, în cauză, instanţa de fond nu i-a comunicat în mod legal persoanei condamnate (I) Sentinţa penală nr. (...) din 25 februarie 2022, care a fost redactată în ziua pronunţării, aceasta fiind comunicată doar la adresa din (O), str. (...), nr. (...), jud. (...), unde se ştia că persoana condamnată nu mai locuieşte.

În aceste condiţii, cum inculpatului nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe, termenul de declarare a contestaţiei pentru acesta nu a început să curgă, astfel încât contestaţia a fost declarată în termen, nefiind incidente dispoziţiile privitoare la repunerea în termenul de contestaţie.

Totodată, potrivit art. 597 alin. (5) Cod procedură penală, judecarea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul III – Judecata al Părţii speciale a Codului de procedură penală şi, potrivit art. 353 alin. (1) Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, instanţa având obligaţia de a verifica dovezile de primire şi procesele-verbale încheiate de agentul procedural şi de a dispune, dacă este necesar, refacerea acestora.

Curtea a constatat că, deşi din actele de la dosar rezultă dincolo de orice dubiu că persoana condamnată (I) locuieşte în Langerfelder str. (...), Germania şi că venea doar sporadic în România, la adresa din (O), str. (...), nr. (...), jud. (...), instanţa de fond l-a citat pentru primul termen de judecată, la care de altfel a şi dezbătut cauza, doar la adresa din România şi deşi procedura de citare la această adresă a fost îndeplinită prin afişare, nu a acordat un nou termen de judecată în vederea citării persoanei condamnate şi de la adresa de domiciliu din Germania.

Câtă vreme persoana condamnată (I) nu a fost citată personal la proces şi nu există nicio dovadă că aceasta a primit citaţia emisă sau că ar fi fost notificată oficial cu privire la procedura desfăşurată împotriva sa, Curtea a apreciat că judecarea contestaţiei a avut loc în lipsa persoanei condamnate nelegal citate.

Ca atare, hotărârea instanţei de fond este nelegală, încălcarea dispoziţiei legale privind citarea persoanei condamnate determinând nulitatea relativă a acesteia, prin nerespectarea acestei cerinţe legale persoanei condamnate aducându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, Curtea a admis contestaţia formulată de (I) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 25 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2022.

A fost desfiinţată hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...) dispunându-se și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. (...)/2022 emis de Tribunalul (...) în baza Sentinţei penale nr. (...) din 25 februarie 2022 pronunţate în dosarul nr. (...)/2022.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a contestatorului (I) de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. (...)/2022 emis de Tribunalul (...), dacă acesta nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestaţie au rămas în sarcina statului.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mihail UDROIU)

Domenii speta

Spete similare