Aplicarea legii în timp. Situaţii juridice în curs de constituire. Criterii de evaluare a despăgubirilor Legea nr. 165/2013

În ceea ce priveşte aplicarea legii civile în timp, s-a dezbătut în apel problema Grilei Notariale aplicabile pentru evaluarea imobilului ce a făcut obiectul cererii de despăgubire, în împrejurarea în care aprobarea soluţionării dosarului administrativ de către CNCI s-a realizat în cadrul CNCI din anul 2019, decizia fiind emisă cu data de 06.02.2020 şi, astfel, apelanta a susţinut că situaţia juridică a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 22/2020, în vigoare de la data de 21.03.2020. În acest context, apelanta a apreciat că sunt aplicabile în cauză, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 22/2020, evaluarea imobilului fiind corect realizată prin raportare la Grila Notarilor Publici din 2013.

Curtea a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 80/12.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative (paragraful 63).

De asemenea, au fost reţinute considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că decizia autorităţii administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013, a fost supusă controlului jurisdicţional, iar dreptul de creanţă de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie, nu este un drept cert şi exigibil şi de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (paragraful 64).

S-a apreciat că, în drept, considerentele expuse anterior au un caracter general şi pot fi avute în vedere în cauze ce implică aplicarea legii în timp, în speţă, aplicarea în timp a Legii nr. 165/2013, nefiind înlăturate de specificul cauzei în care au fost expuse.

Mai mult, a fost avută în vedere şi Decizia nr. 46/07.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept care confirmă interpretarea dată anterior menţionându-se, în cuprinsul acesteia, că, în dezlegarea chestiunii de drept, prezintă relevanţă Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv statuarea asupra existenţei unei situaţii juridice în curs de constituire, această calificare fiind regăsită şi în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale din perspectiva compatibilităţii ei cu principiile legii fundamentale. (paragraful 95)

Potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o consecvenţă de interpretare impune, sub acest aspect, aceeaşi soluţie pentru problema de drept ce face obiectul sesizării, în sensul că, de principiu, se poate considera că, până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare/validare parţială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă. (paragraful 98 decizia nr. 46/2021)

În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, dată fiind contestaţia îndreptată împotriva Deciziei de compensare, emise de intimata CNCI în anul 2020, Curtea a constatat că situaţia juridică nu a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 22/2020 (în vigoare de la data de 21.03.2020), contestaţia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 21.02.2020 şi fiind încă în curs de soluţionare. Astfel, au fost reţinute ca  fiind incidente în cauză, dispoziţiile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 09.07.2021.

Cu referire la celelalte criterii de evaluare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, Curtea a reţinut că, potrivit art. 24 alin. 1  din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. S-a apreciat că, în speţă, trebuie avută în vedere suprafaţa indicată în actul de proprietate, întrucât actul menţionat atestă în mod cert întinderea dreptului de proprietate constituind o probă contrară celor menţionate în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

În ceea ce priveşte materialele din care a fost realizată construcţia, Curtea a reţinut că, potrivit 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013, în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).

 Faţă aceste dispoziţii, s-a apreciat că singurele probe care pot fi avute în vedere, cu referire la acest aspect sunt documentele existente în dosarul de despăgubire. Or, aşa cum a reţinut şi expertul desemnat, aceste documente nu oferă detalii legate de sistemul constructiv al imobilului şi astfel,  construcţia ce a făcut obiectul notificării trebuie evaluată prin raportare la valoarea minimă pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru municipiul ...

În ceea ce priveşte actualizarea despăgubirilor, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. 1 din Titlul II al OUG nr. 184/2002, pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.

Astfel, în mod corect prima instanţă a avut în vedere cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării şi cursul leu/dolar S.U.A. din data emiterii Deciziei de compensare. Contrar susţinerilor apelantei, nu poate fi avut în vedere cursul leu/dolar S.U.A. din data şedinţei de analiză a dosarului.

 Decizia civilă nr. 15 din 20 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de ..., sub nr. ...., reclamantele ... şi ..., au formulat în contradictoriu cu CNCI, contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. ... emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de compensare pentru suma corectă care trebuie acordată faţă de caracteristicile dreptului de proprietate pentru care se acordă despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat în esenţă, că prin Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului ..., în soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform acestei legi și imposibilitatea restituirii în natură a imobilului situat în municipiul ..., preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Dosarul cu propunerea de acordare de despăgubiri a fost înaintat intimatei în anul 2006 unde s-a format dosarul nr. ... spre soluționare.

Ca urmare a pronunțării Hotărârii Tribunalului ... nr. ... prin care intimata a fost obligată la emiterea deciziei de compensare, rămasă definitivă după apelul formulat de intimată, dar respins de Curtea de Apel ..., aceasta a emis decizia de compensare ... prin validarea Dispoziției nr. ... emise de Primăria municipiului ..., însă a acordat un număr de doar 65.473 puncte.

Au subliniat reclamantele că după 14 ani și doar după ce a fost obligată de către instanța de judecată, pârâta a emis decizia în acest dosar, însă a acordat o sumă incorectă față de întinderea dreptului de proprietate, respectiv față de caracteristicile tehnice și amplasamentul imobilului ce nu a putut fi restituit în natură.

Au mai arătat că, potrivit actelor dosarului de despăgubire, imobilul este reprezentat de construcție în suprafață desfășurată de 98,51 mp și suprafață utila de 81,57 mp, respectiv teren în suprafață de 194 mp. S-a menţionat că în decretul de expropriere nr. ..., la poziția V, sunt menționați autorii ... și ... cu teren în suprafață de 194 mp, construcție desfășurată de 98,51 mp, respectiv 81,57 mp suprafață utilă, iar în adeverinta emisă de Regia Autonomă ... sub nr. ..., sunt menționate atât suprafața terenului, cât si suprafața utilă a construcției.

Conform calculului efectuat de reclamante pe baza grilei notariale din 2013 (publicată pe site-ul A.N.R.P.) și a caracteristicilor acestui imobil, rezultă că acesta  se încadrează în zona 0, valoarea minimă pentru clădire veche fiind de 400 lei/mp suprafată desfăsurată, iar valoarea terenului este de 600 lei/mp.

Grila notarială a municipiului ... la pag. 18 precizează la capătul de tabel „Indice de preț - lei/mp suprafață desfășurată”, iar la nota aferentă tabelului: ”Calculele se vor face pentru suprafața desfășurată”.

În opinia reclamantelor, nu există nici o explicație pentru care pârâta — emițând decizia de compensare, ca efect al hotărârii judecătorești prin care a fost obligată astfel, să reducă în mod considerabil dreptul la despăgubiri.

Reclamantele au arătat că prin sentinţa civilă nr. ..., pârâta CNCI a fost obligată să valideze propunerea cuprinsă în Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului ..., propunere vizând acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în ..., imobil imposibil de restituit persoanelor îndreptățite”.

Atât în Dispoziția nr. ... emisă de Primăria municipiului ..., cât și în sentinta civilă nr. ... s-a reținut ca termen general imobilul, acelasi termen fiind mentionat şi în Decretul nr. prin care s-a realizat preluarea abuzivă atât a terenului de 194 mp, dar şi a construcțiilor edificate pe acesta în suprafață desfăsurată de 98,51 mp respectiv suprafata utilă de 81,57 mp.

S-a mai menţionat că s-au primit despăgubiri doar pentru construcție în suma de 37.106 lei la momentul când au fost expropriate de statul român, documentul cu suma plătită de statul român regăsindu-se la dosarul administrativ transmis pârâtei de Primăria municipiului ...

Au fost invocate dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013 şi s-a arătat că valoarea despăgubirilor în cuantum de 37.106 lei - încasate în anul 1987, se va stabili prin aplicarea coeficientului de actualizare la data de 23.12.2019, data aprobării despăgubirilor acordate. Valoarea totală a despăgubirilor ce urmau să le fie acordate, trebuiau calculate atât pentru suprafața terenului, cât si pentru construcțiile edificate pe acesta din care să se scadă valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în anul 1987, astfel:

116.400 lei (valoare teren) + 39.404 lei (valoare construcție) = 155.804 lei

155.804 lei - 39.236 lei (valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în anul 1987) = 116.568 lei

De asemenea, a fost invocată aceeaşi decizie şi s-a arătat că „numărul de puncte acordate reprezintă valoarea imobilului situat în ..., stabilită în conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în cuantum de 37.106 lei - încasate în anul 1987, actualizate cu coeficientul de actualizare”.

 Au apreciat reclamantele că valoarea punctelor acordate prin decizia de compensare este mult inferioară celei corecte care se impunea a fi acordată.

In subsidiar, reclamantele au solicitat emiterea unei noi decizii de compensare pentru diferența punctelor rezultate ca urmare a stabilirii valorii corecte.

În drept au invocat dispozitiile Legii nr. 165/2013 şi Legii nr. 10/2001.

Au depus în sustinere înscrisuri.

Pârâta CNCI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

În motivare a arătat în esenţă că a avut în vedere Decizia nr. 686/26.1 1.2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a și art. 21 alin. 5 și 8 din Legea nr. 165/2013, prin care se constată că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu se aplică dispozițiilor entităților investite cu soluționarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești, prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Prin urmare, având în vedere aspectele reținute de instanță, Secretariatul CNCI nu mai poate verifica aceste aspecte potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 cu privire la întinderea dreptului de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.

Referitor la modalitatea de calcul și de încadrare în grila notarială, pe care reclamantele o contestă, a învederat faptul că imobilul ce a fost situat în municipiul ..., încadrat în zona 1, compus din locuință C1, în suprafață de 98.51 mp și teren în suprafață de 193,50 mp a fost evaluat întocmai cu respectarea acestor norme, cu aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

În ceea ce privește terenul în suprafaţă de 193.50 mp, ținând cont de faptul că la momentul preluării, pe acest teren erau edificate construcții, categoria de folosință a terenului era de curti-constructii. Astfel, terenul în suprafață de 193,50 m a fost evaluat cu prețul de 500 lei/mp.

 S-a mai menţionat că în vederea efectuării evaluării imobilului-constructie sunt necesare următoarele informatii: suprafața, destinația (locuință, anexă, spațiu comercial etc.), anul construcției, materialele (cărămidă, lemn etc.), instalații (sanitare, electrice, gaze), stare construcție (bună, satisfăcătoare, etc.), finisaje, spații la demisol sau mansardă (dacă este cazul), informații suplimentare pentru apartamente, bloc (nr. camere, etaj). Potrivit înscrisurilor existente la dosar construcția este compusă din locuința C1 în suprafață de 98.51 mp construită în anul 1986.

Având în vedere faptul că nu se cunosc materialele din care era compusă locuința, aceasta a fost evaluată cu prețul de 80 lei/mp, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6)1 din Legea nr. 165/2013. În consecinţă, valoarea orientativă a proprietăţii este 104630,80 lei (96750 + 7880,8).

Pârâta a mai arătat că pentru imobilul notificat au fost încasate despăgubiri în anul 1987 în cuantum de 37.106 lei, care au fost actualizate conform prevederilor art. 1 (1) titlul II din OUG nr. 184/2002 prin raportare la coeficientul de actualizare (cursul oficial leu/$ comunicat de BNR în 20.12.2019).

Astfel, valoarea de 37.106 lei fost împărtiță la 4.07 (cursul oficial leu/$ din anul 1087). Rezultatul obtinut a fost înmulţit cu 4.2951 (valoarea cursului leu/$ comunicat de BNR în 20.12.2019). Despăgubiri actualizate – 65473 puncte.

Așadar, CNCI a evaluat imobilul situat în municipiul ..., încadrat în zona 1, în mod corect și în concordanță cu prevederile legale în vigoare.

În ceea ce privește solicitarea privind plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instituie o limitare în ceea ce priveste onorariul de avocat, tocmai pentru a se asigura o echivalenţă între munca prestată şi onorariu.

De asemenea, a arătat că, prin Decizia nr. 492/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583/05.07.2006, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocatiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În sensul celor expuse este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute, în mod real, în limita unui cuantum rezonabil.

În drept a invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, art. 205-208 C.pr.civ.

A anexat înscrisuri, respectiv copia dosarului administrativ nr. 26909.

Instanta a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cea cu expertiza imobiliară, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ...

Prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., instanţa a admis cererea formulată de contestatoarele ... și ..., împotriva deciziei de compensare nr. ... emise de intimata CNCI, a anulat în parte Decizia de Compensare nr. ... emisă de CNCI şi a constatat că reclamantele au dreptul să primească măsuri reparatorii, respectiv 199985,6 puncte pentru imobilul notificat, situat în mun.  ... (1punct = 1 leu). Totodată, instanţa a obligat-o pe pârâta CNCI să plătească reclamantei ... suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. ... pronuntată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., definitivă prin neapelare, a fost recunoscută reclamantelor calitatea de persoane îndreptătite la despăgubiri pentru imobilul situat în ..., fiind obligată pârâta să valideze propunerea cuprinsă în Dispoziţia nr. ... emisă de Primarul municipiului ...

Prin Decizia de compensare nr. ... emisă de CNCI s-a validat Dispoziţia primarului municipiului ... şi s-a emis decizia de compensare prin 65473 puncte în favoarea reclamantelor din prezenta cauză.

In ceea ce priveşte criteriile de evaluare, s-a reţinut că, potrivit art. 21 alin. 6-8 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/08.07.2021 – „(6) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu. (61) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6). (62) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot/poate stabili suprafaţa şi/sau descrierea, din punct de vedere arhitectural, a construcţiilor pentru care se stabilesc despăgubiri, se acordă măsuri compensatorii pentru o suprafaţă utilă de 21 mp. Evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială aplicabilă pentru localitatea respectivă. (7) Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)”.

Din considerentele deciziei (HP) ICCJ nr. 46/2021, Tribunalul a reţinut că raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative. Astfel, dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite, atunci când este contestată decizia autorității administrative. Instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, s-a raportat la aceeași hotărâre (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul examinării principiului neretroactivității legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr. 165/2013, statuând în sensul că „nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi”.

De principiu, s-a apreciat că, în cauză, până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a contestației formulate împotriva deciziei de compensare/validare parțială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă.

În consecinţă, grila notarială ce va fi avută în vedere va fi cea din anul anterior emiterii deciziei contestate, deci din 2019.

Instanţa a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert judiciar II, imobilul expropriat, situat în mun. ..., este amplasat în zona 1 a municipiului ... şi, nu zona 0 cum au invocat reclamantele. Acesta era format din teren în suprafaţă de 194 mp (astfel cum este mentionat în hotărârea judecătorească mai sus citată, dar şi în actul de preluare a imobilului) şi locuinţa în suprafaţă de 98,51 mp. Referitor la sistemul constructiv al imobilului, Tribunalul a avut în vedere opinia expertului referitoare la faptul că locuinta era din cărămidă, motivat de faptul că „în zona centrală nu ar fi existat case de paiantă”, fiind aspecte ce ţin de istoria oraşului, cunoscute de expert tocmai prin prisma specialităţii sale.

S-a mai reţinut că, potrivit grilei notariale din 2019, terenul are o valoare de 121.250 lei (625 lei/mp), iar constructia o valoare de 118.212 lei (1200 lei/mp), valoarea totală a imobilului teren şi constructii fiind de 239.462 lei.

Potrivit art. 1 alin. 1 teza I din titlul II din OUG nr. 184/2002 „Pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea”.

 Faţă de valoarea actualizată a despăgubirilor primite la momentul preluării abuzive a imobilului (37106:4.07)x4,33=39476,4 lei (1 dolar SUA=4,3311 lei la cursul BNR din data de 06.02.2020) s-a reţinut că reclamantele au dreptul să primească despăgubiri în cuantum 199985,6 lei (1 leu = 1 punct).

In consecinţă, faţă de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, având în vedere considerentele de mai sus, Tribunalul a reţinut că, în speţă, contestaţia este fondată.

Văzând şi dispozitiile art. 453 şi urm C.pr.civ., Tribunalul a obligat-o pe pârâta CNCI să plătească reclamantei ... suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert achitat în cauză potrivit extrasului de cont depus la dosar.

Împotriva sentinţei civile nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., a declarat apel pârâta CNCI. A solicitat apelanta, în principal, casarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, apelanta a arătat că în mod greşit prima instanţa a avut în vedere Grila Notarială aferentă anului 2019 pentru evaluarea imobilului ce a făcut obiectul cererii de despăgubire în împrejurarea în care aprobarea soluţionării dosarului administrativ nr. ... s-a realizat în cadrul şedinţei CNCI din data de 23.12.2019, decizia fiind emisă cu data de 06.02.2020 şi, astfel, situaţia juridică a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 22/2020, în vigoare de la data de 21.03.2020. În acest context, apelanta a apreciat că sunt aplicabile în cauză, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 22/2020, evaluarea imobilului fiind corect realizată prin raportare la Grila Notarilor Publici din 2013.

Au fost invocate Decizia nr. 189/18.03.2021 a Curţii Constituţionale, din Decizia nr. 46/07.06.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv art. 15 alin. 2 din Constituţie şi s-a arătat că asigurarea previzibilităţii şi stabilităţii raporturilor juridice face ca legea să nu mai poată fi aplicată retroactiv unor situaţii născute anterior intrării în vigoare a unei legi al cărei conţinut nu este cunoscut subiecţilor de drept care astfel, nu se puteau conforma unor cerinţe legale care nu existau şi pe care nu le puteau anticipa.

 În consecinţă, apelanta a apreciat că a stabili numărul de puncte reprezentând despăgubirea pentru imobilul în discuţie cu aplicarea unei alte grile a notarilor publici echivalează cu o aplicare retroactivă a legii în condiţiile în care o lege ulterioară nu poate să aducă atingere constituirii, modificării sau stingerii situaţiilor juridice anterioare.

Invocând practica judiciară, a mai menţionat apelanta că instanţa nu poate determina validitatea unui act decât prin raportare la legea în vigoare la momentul soluţionării dosarului administrativ. Astfel, instanţa ar trebui să se raporteze la prevederile legale în vigoare la momentul aprobării propunerii de validare de către CNCI, respectiv la data de 23.12.2019 (data şedinţei), orice intervenţie a legii noi asupra situaţiei desfăşurate integral sub imperiul legii vechi reprezentând o încălcare a principiului neretroactivităţii.

Potrivit apelantei, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 80/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în sensul că modificările şi completările aduse prin OUG nr. 98/2016 se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate. A apreciat apelanta că, în speţă, nu poate fi identificată aceeaşi ipoteză şi nu se poate aprecia că orice modificare adusă dispoziţiilor menţionate, indiferent de conţinut şi moment al intrării în vigoare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. A subliniat că, prin decizia menţionată Înalta Curte a reţinut că legiuitorul nu a adus nimic inovator textului de lege, ci s-a prevăzut în mod expres un aspect pe care norma îl reglementa iniţial, de la data intrării sale în vigoare, fără a se ridica problema retroactivităţii legii civile.

În ceea ce priveşte terenul de 193,5 mp, apelanta a precizat că, la momentul preluării, pe acesta erau edificate construcţii, iar categoria de folosinţă era de curţi – construcţii, terenul fiind evaluat la 500 lei/mp.

Referitor la construcţia evaluată a arătat că, potrivit înscrisurile prezentate, aceasta era în suprafaţă de 98,51 mp şi a fost construită în anul 1986. Având în vedere că nu se cunosc materialele din care era compusă locuinţa, apelanta a arătat că aceasta a fost evaluată cu preţul de 80 lei/mp, potrivit prevederilor art. 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013. A indicat apelanta o valoare orientativă a proprietăţii de 104 630,80 lei. Faţă de despăgubirile în cuantum de 37 106 lei, primite de autorii reclamantelor şi actualizate conform art. 1 alin. 1 titlul II din OUG nr. 184/2002, apelanta a apreciat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantelor este de 65.473 lei (65 473 puncte).

Apelanta a mai arătat, în referire la cheltuielile de judecată, că dispoziţiile art. 451 alin. 3 Cod procedură civilă instituie o limitare în ceea ce priveşte onorariul expertului, tocmai pentru a se asigura echivalenţa între munca prestată şi onorariu. A subliniat apelanta că, făcând aplicarea art. 451 alin. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi clientul său, acesta din urmă îi va plăti avocatului onorariul cuvenit, însă cealaltă parte nu va fi obligată să îi plătească adversarului întregul onorariu convenit de aceasta cu avocatul său, ci numai un onorariu în cuantumul fixat de instanţă. Potrivit apelantei, instanţa nu încalcă nici dreptul expertului la o retribuire echitabilă a muncii prestate la solicitarea instanţei, dreptul său fiind protejat de legea naţională şi de cea internaţională.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 165/2013, respectiv art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.

Conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Potrivit art. 28 din OUG nr. 80/2013, raportat la art. 35 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Legal citate, intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.

Prin note scrise depuse la dosar, intimatele-reclamante au arătat că prima instanţă a apreciat în mod corect că, în ceea ce priveşte criteriile de evaluare, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 6-8 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1893/08.07.2021, în condiţiile în care raporturile juridice din cauză nu pot fi considerate ca fiind finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative, ţinând cont de considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 46/2921, respectiv ale Deciziei nr. 568/09.07.2020 a Curţii Constituţionale.

Au apreciat intimatele că trebuie aplicată, în speţă, grila notarială anterioară deciziei conestate, deci grila aferentă anului 2021 şi se impune rectificarea evaluării direct în baza legii, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 199 893,31 lei.

Analizând legalitatea şi temeinicia seninţei civile nr. ..., pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ..., prin prisma motivelor de apel, reţine următoarele:

Potrivit Deciziei nr. 80/12.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative (paragraful 63).

De asemenea, Înalta Curte a statuat că decizia autorităţii administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 a fost supusă controlului jurisdicţional, iar dreptul de creanţă, de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie, nu este un drept cert şi exigibil şi, de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (paragraful 64).

Contrar susţinerilor apelantei, considerentele expuse anterior au un caracter general şi pot fi avute în vedere în cauze ce implică aplicarea legii în timp, în speţă, aplicarea în timp a Legii nr. 165/2013, nefiind înlăturate de specificul cauzei în care au fost expuse.

Mai mult, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Decizia nr. 46/07.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, confirmă interpretarea dată anterior menţionându-se, în cuprinsul acesteia, că, în dezlegarea chestiunii de drept, prezintă relevanţă Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv statuarea asupra existenţei unei situaţii juridice în curs de constituire, această calificare fiind regăsită şi în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale din perspectiva compatibilităţii ei cu principiile legii fundamentale. (paragraful 95)

Prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, instanţa de contencios constituţional, s-a raportat la aceeaşi hotărâre (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul examinării principiului neretroactivităţii legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr. 165/2013 şi statuând în sensul că „nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi” (paragraful 97 decizia nr. 46/2021).

Potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o consecvenţă de interpretare impune sub acest aspect, aceeaşi soluţie pentru problema de drept ce face obiectul sesizării, în sensul că de principiu, se poate considera că, până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare/validare parţială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă (paragraful 98 decizia nr. 46/2021).

În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, dată fiind contestaţia îndreptată împotriva Deciziei de compensare nr. ..., emise de intimata CNCI, Curtea constată că situaţia juridică nu a fost realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 22/2020 (în vigoare de la data de 21.03.2020), contestaţia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 21.02.2020 şi fiind încă în curs de soluţionare.

Decizia nr. 189/18.03.2021 a Curţii Constituţionale vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în forma rezultată în urma adoptării Legii nr. 219/2020, potrivit căruia evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Prin excepţie, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacţionat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională. Neconstituţionalitatea constatată a fost legată de încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, respectiv a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie prin aceea că, în ceea ce priveşte persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, legiuitorul a realizat deja o diferenţiere faţă de titularii originari ai dreptului de proprietate şi de moştenitorii acestora.

Astfel, deşi prevederile menţionate şi-au încetat efectele la data publicării deciziei de neconstituţionalitate, la data de 09.07.2021, anterior pronunţării sentinţei contestate a Tribunalului ..., a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 193/08.07.2021 prin care s-a dispus modificarea art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 în sensul că „evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.”

Faţă de considerentele de mai sus, legate de împrejurarea că situaţia juridică se află în curs de constituire până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei formulate, Curtea reţine ca fiind incidente în cauză, dispoziţiile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021.

În consecinţă, pentru evaluarea imobilului ce face obiectul cererii reclamantelor, prima instanţă a avut în vedere, în mod corect, Grila Notarilor Publici din anul 2019 (anul anterior emiterii deciziei de către Comisia Naţională).

În ceea ce priveşte Notele scrise formulate de intimate, reţine, pe de o parte, că susţinerile acestora legate de criteriile de evaluare, respectiv aplicabilitatea Grilei Notarilor Publici din anul 2021, nu au fost cuprinse într-o cale de atac. Or, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre ce a fost atacată.  Astfel, date fiind limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, Curtea nu este ţinută a analiza argumentele intimatelor expuse în cuprinsul notelor scrise.

Pe de altă parte, este de remarcat că, deşi sunt aplicabile dispoziţiile legii noi, respectiv ale Legii nr. 193/2021,  pentru o situaţie juridică în curs de constituire, legea nouă indică drept criteriu de evaluare grila notarială pentru anul anterior emiterii deciziei contestate, în speţă grila notarială din anul 2019, iar nu cea din anul anterior soluţionării definitive a contestaţiei.

În ceea ce priveşte celelalte criterii de evaluare, cu referire la suprafaţa terenului, constată că, potrivit art. 24 alin. 1  din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Or, deşi în cuprinsul Decretului nr. ..., suprafaţa terenului situat în ..., a fost menţionată ca fiind de 194 mp, în cuprinsul Actului de vânzare întocmit la data de ..., suprafaţa terenului a fost menţionată ca fiind de 193,5 mp.

În acest context, Curtea reţine că suprafaţa de 193,5 mp este cea care trebuie avută în vedere, actul de proprietate fiind singurul care atestă în mod cert întinderea dreptului de proprietate constituind o probă contrară celor menţionate în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în concordanţă cu concluziile expertului desemnat, terenul se află situat în zona 1 a oraşului.

Valoarea terenului, prin raportare la Grila Notarilor din anul 2019, va fi reţinută astfel, ca fiind de 120 937,5 lei (193,5 mp X 625 lei/mp).

Faţă de susţinerile părţilor, va reţine ca fiind necontestată, suprafaţa construcţiei (98,51 mp).

În ceea ce priveşte materialele din care a fost realizată construcţia, reţine că, potrivit 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013,  în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).

Prima instanţă a reţinut că imobilul  - construcţie ce a făcut obiectul notificării ar fi fost construit din cărămidă având în vedere, în acest sens, concluziile bazate pe considerente istorice ale expertului desemnat în cauză II.

Faţă de dispoziţiile art. 21 alin. 61 din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciază că singurele probe care pot fi avute în vedere în acest context sunt documentele existente în dosarul de despăgubire. Or, aşa cum a reţinut şi expertul desemnat, aceste documente nu oferă detalii legate de sistemul constructiv al imobilului.

În consecinţă, date fiind criteriile reţinute mai sus, constată că, în speţă, construcţia ce a făcut obiectul notificării trebuie evaluată la 39 404 lei (98,51 mp  X 400 lei/mp), faţă de valoarea minimă pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru municipiul B.

În ceea ce priveşte actualizarea despăgubirilor, reţine că, potrivit art. 1 alin. 1 din Titlul II al OUG nr. 184/2002, pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.

Astfel, în mod corect prima instanţă a avut în vedere cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării şi cursul leu/dolar S.U.A. din data de 06.02.2020, data emiterii Deciziei de compensare nr. 32067.

Contrar susţinerilor apelantei, nu poate fi avut în vedere cursul leu/dolar S.U.A. din data de 20.12.2019, aceasta fiind data şedinţei de analiză a dosarului în cauză, însă nu data soluţionării acestuia.

În consecinţă, valoarea actualizată a despăgubirilor primite va fi reţinută ca fiind  39476,4 lei (37106:4.07)x4,33) (1 dolar SUA =4,3311 lei la cursul BNR din data de 06.02.2020).

Faţă de toate argumentele de mai sus, reţine că reclamantelor li se cuvine, conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, o despăgubire de 120 865,1 puncte (120 937,5 + 39 404 – 39 476,4) pentru imobilul notificat, situat in mun. B (1punct = 1 leu).

În ceea ce priveşte obligaţia de a achita cheltuielile de judecată, Curtea reţine că, în sensul art. 453 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă este în culpă procesuală întrucât a pierdut procesul, despăgubirile stabilite prin Dispoziţia de compensare nr. ... nefiind în concordanţă cu criteriile de evaluare incidente în cauză, aşa cum s-a stabilit anterior .

În consecinţă, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, aceasta este ţinută să suporte cheltuielile de judecată ale părţii adverse, solicitate de aceasta.

Contrar susţinerilor apelantei, în speţă, nu se impune o reducere a onorariului expertului ce poate fi pus în sarcina sa, în sensul art. 451 alin. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă. Suma de 1000 lei stabilită ca onorariu al expertului desemnat este rezonabilă, respectiv proporţională cu valoarea şi complexitatea cauzei, respectiv cu activitatea desfăşurată de expert şi cheltuielile acestuia.

Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă nr. pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ... şi, în consecinţă, va constata că reclamantele au dreptul să primească măsuri reparatorii, respectiv 120 865,1 puncte, pentru imobilul notificat, situat în mun. B (1punct = 1 leu).

Va înlătura orice dispoziţii contrare prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare