Achiziţii publice. Cabinet Sanitar-Veterinar. Acord Cadru încheiat în temeiul disp. og nr. 42/2004 m, neurmat de încheierea ulterioară de Act aditional la acesta. Pretenţii întemeiate pe disp. art. iv din Legea nr. 236/2019. Temeinicie

Potrivit disp. art. IV  din Legea nr. 236/2019, invocată ca temei al cererii introductive  : (1) Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul …………., până la finalizarea acestora.

Astfel, din textul de lege susredat, rezultă condiţiile de acordare a sumei de 10.000 lei ca fiind: a)existenţa unui contract de concesiune şi/sau prestări servicii încheiat anterior datei intrării în vigoare a respectivei legi; b)contractul să aibă ca obiect realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin însăşi Legea nr. 236/2019.

Din textul alin 6 al art. 15 rezultă că direcţiile  sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului …. vor modifica, după caz, fiecare contract încheiat, iar textul alin 7 al art. 15  condiţionează acordarea sumei de 10.000 lei de încadrarea în prevederile alin 6 al art. 15 din OG nr. 42/2004 completată şi modificată- inclusiv prin Legea nr. 236/2019.

Textul art. IV din Legea nr. 236/2019 nu conţine o reglementare diferită de cea a textelor de lege susredate, şi deci nu trebuie interpretat in mod singular, ci în concordanţă cu celelalte reglementări din lege, deoarece în chiar conţinutul său impune a se avea în vedere” modificările şi completările aduse prin prezenta lege”, arătate în precedent.

Prin sentinţa nr.29/08.03.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. ………., s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ………şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta ………., prin administrator ……...

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de ………instanţa a reţinut că potrivit art. IV (1) din Legea nr. 236/2019, beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul ……….., până la finalizarea acestora.

S-a mai reţinut că potrivit art. 36 C.Pr.Civ., calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana care este ţinută să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită în raportul juridic dedus judecăţii.

De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile legale au prevăzut expres ca plăţile să se facă din bugetul ……….., prin urmare, chiar legea face trimiterea la instituţia care urmează să facă plata, şi prin urmare care este persoana juridică ținută să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită în raportul juridic dedus judecăţii.

Pe fond, s-a reţinut că, pretențiile formulate prin acțiune au fost întemeiate pe împrejurarea că a încheiat cu pârâta ……….  acordurile cadru nr……… din 13.07.2018  şi respectiv ……… /5.07.2019, invocând că aceste acorduri cadru constituie  temeiul  obligării pârâtei la plata sumelor solicitate pentru perioada ianuarie -august 2020 .

Tribunalul a mai reţinut  că aceste acorduri nu reprezintă veritabile contracte generatoare de obligații, ci reprezintă niște acorduri preliminarii care definesc stabilirea principiilor esențiale ce vor sta la baza încheierii viitoarelor contracte subsecvente, părțile stabilind prin acordurile cadru ca ulterior să fie încheiate contracte  subsecvente  în care se vor stabili condițiile concrete şi obligațiile ce derivă din încheierea acestor contracte .

In acest sens instanța a avut în vedere art.3 din acordurile cadru care reglementează Scopul acordului-cadru, art.10.1.

În același sens, tribunalul a constatat că art 7 care vizează ajustarea prețului, vorbește de existenta unui contract subsecvent.

Tribunalul a apreciat că respectivele acorduri cadru reprezentau doar acorduri de voinţă între cele 2 părți contractante în care se prezentau condițiile generale pentru încheierea ulterioară a unor contracte subsecvente  prin intermediul cărora  să se stipuleze în concret care sunt drepturile si obligațiile părţilor  .

De asemenea, tribunalul a apreciat  că doar prin încheierea contractelor subsecvente pentru perioada de referință solicitată prin acțiune, s-ar fi creat situația premisă pentru ca reclamanta să poată solicita în concret plata sumelor pentru perioada ianuarie -august 2020 .

S-a mai reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că pârțile ar fi încheiat contracte subsecvente acordurilor cadru prin care pârâta să își fi asumat în concret obligația de a plăți serviciile solicitate de reclamantă .

Mai mult, s-a reţinut că reclamanta nu a  făcut dovada că pârâta …..  ar fi solicitat in mod expres prestarea de servicii de natura celor pentru care a întocmit deconturi  şi astfel sunt incidente dispoziţiile art 12 din acordurile cadru care fac referire la ,,Atribuirea contractelor subsecvente,,

În consecință, s-a reţinut că solicitările reclamantei de a-i fi decontate servicii pretins prestate care nu au o bază contractuală concretă nu sunt întemeiate , întrucât obligația de plată a pârâtei pentru respectivele servicii  s-ar fi născut doar ca urmare a încheierii unor contracte subsecvente în care să se stipuleze în concret drepturile si obligațiile părților, prețul serviciilor precum si modalitatea de decontare a serviciilor prestate .

S-a mai reţinut că documentaţia justificativă întocmită de reclamantă a fost returnată de către pârâtă.

Instanţa a constatat că în toate hotărârile judecătorești depuse de părți drept practică judiciară, s-a reținut existenţa unor contracte subsecvente  de prestări servicii şi nu doar existenţa unor acorduri cadru așa cum este situația în speța de față .

Împotriva sentinţei a declarat apel la data de 26.04.2022, SC ………., solicitând, în temeiul art. 480 alin.4 C.pr.civ., într-o primă teză, admiterea apelului anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Tg-Jiu, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate.

Apelanta reclamantă arată că în mod greșit instanța a apreciat că Secția a II-a Civilă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, acțiunea de față privind obligația de executare a acteloradministrative.

Cu privire la excepția necompetenței materiale, arată că prin raportare la disp. art. 10 alin. I și 3 din Legea 554/2004, raportat la disp. art. 26 din OG 42/2004, contractele de concesiune atribuite fiind asimilate actelor administrative conform prevederilor art. 2 alin. I lit. c indice I din Legea 554/2004, astfel că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

De asemenea, apreciază că nu este atrasă competența în baza art. 10 alin. (l) teza finală, din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, în cauză, obiectul nu este reprezentat de un act administrativ emis de o autoritate centrală, ci petitul este reprezentat de „pretenții” în cuantum de 160.000 lei, sub plafonul de 3.000.000 lei, prevăzut de textul citat, pretenția afirmată fiind pretinsă, în principal, în contradictoriu cu ……., care nu are calitatea de autoritate centrală.

Mai  arată că potrivit art. 2 alin. I lit. c din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 26 din Anexa la OUG nr. 1 17/2020, contractele menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt acte administrative assimilate.

Totodată, arată că potrivit art. IV alin. I din Legea nr. 236/2019, intrată în vigoare la data de 16.12.2019, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. 2 al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul………., până la finalizarea acestora.

Mai arată că din textul legal menționat, rezultă că suma de 160.000 lei decurge din executarea contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii, fiind acordată beneficiarilor acestor contracte.

Prin urmare, arată că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, privește aspecte care țin de executarea contractelor administrative, iar potrivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr 554/2004: „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

De asemenea, susţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin 2 teza I din Legea nr. 554/2004, în cazul litigiilor privind contractele administrative, instanța de contencios administrativ are competență doar în ceea ce privește litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, arată că în ceea ce privește litigiile care decurg din executarea contractelor administrative, aceste litigii sunt date în competența exclusivă a instanțelor civile, după cum prevede art. 8 alin 2 teza a II - a din Legea nr. 554/2004, normă legală care în mod explicit dispune că „litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.”.

Așadar, arată că legiuitorul a înțeles să stabilească în mod expres competenta de soluționare în primă instanță a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun.

În consecință, apreciază că prezentul litigiu, având ca obiect cererea de obligare a pârâtei la plata unei sume pretins datorate în temeiul unui contract administrativ, este de competența funcțională a instanței civile competente teritorial, fiind exclusă prin voința legiuitorului competența instanțelor de contencios administrativ în faza de executare a unui contract administrativ.

În raport de suma solicitată, respectiv 160.000 lei, având în vedere dispozițiile art. 94 alin. I lit. k Cod procedură civilă, apreciază că litigiul este de competența Judecătoriei, cererea fiind evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului cererii este mai mică de 200.000 lei.

Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Tg-Jiu.

Pe fondul cauzei, dacă se va trece peste cele învederate, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, susţinând că în mod greșit a reținut instanța faptul că acorduri încheiate cu pârâtele nu reprezintă veritabile contracte generatoare de obligații, ci niște acorduri preliminarii care definesc stabilirea principiilor esențiale ce vor sta la baza încheierii viitoarelor contracte subsecvente, părțile stabilind prin acordurile cadru ca ulterior sa fie încheiate contracte subsecvente în care se vor stabili condițiile concrete și obligațiile ce derivă din încheierea acestor contracte.

Apelanta mai arată că părțile au încheiat contracte subsecvente acordurilor cadru prin care pârâta și-a asumat în concret obligația de a plăti serviciile solicitate prin cererea ce face obiectul prezentei cauze .

De asemenea, arată că, așa cum rezultă din contractele subsecvente, pârâta ……… i-a solicitat în mod expres prestarea de servicii de natura celor pentru care a întocmit deconturi, aspecte ce rezultă din documentele atașate.

În consecință, arată că solicitările pentru decontarea serviciilor prestate au o bază contractuală concretă, întrucât obligația de plată a pârâtei pentru respectivele servicii s-a născut atât prin acordul cadru, cât și ca urmare a încheierii unor contracte subsecvente.

Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 453, art.466, art.470,art.480 C.pr.civ.

La dispoziţia instanţei apelanta a timbrat apelul cu 2.152,50 lei conform ordinului de plată multiplu electronic nr. …./27.06.2022 f.91.

La data de 09.06.2022, a formulat apel incident pârâta ……….. (……...), criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate

În motivare, arată că dovada calității procesuale a tuturor părților trebuie făcută de cel care sesizează instanța cu o cerere şi, prin urmare, reclamantul fiind cel care a pornit acțiunea, va trebui să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

Mai arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 (it. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele ale pct. 4 din Anexa nr. 2 (a H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea ……….. și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și completările ulterioare, Direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului ………. sunt instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ……….., finanțate din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat.

În virtutea actelor normative invocate, arată că ……… este institutie publică cu personalitate juridică care funcționează în subordinea ………..., având astfel capacitate procesuală şi doar aspectul că ………. este ordonator principal de credite nu poate avea drept consecintă participarea acesteia, in calitate de parte, in toate litigiile instituțiilor din subordinea acesteia (inclusiv în cadrul prezentului litigiu).

Mai arată că, potrivit art. 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite sunt de 3 categorii: ordonatorii principali, ordonatorii secundari și ordonatorii terțiari.

Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome, iar ordonatorii secundari sau terțiari de credite, după caz, sunt conducătorii instituțiilor publice cu personalitate iuridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite.

Așadar, arată că Președintele ……….. este ordonator principat de credite, iar directorul executiv al ……….. (instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea ………..) este ordonator terțiar de credite.

De asemenea, arată că rolul ordonatorilor principali de credite este prevăzut în art. 21 din Legea nr. 500/2002, iar în art. 22 din același act normativ sunt prevăzute responsabilitățile ordonatorilor de credite, fără ca legiuitorul să distingă între cele 3 categorii de ordonatori de credite.

De asemenea, arată că potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ordonatorul principal de credite (președintele ……..) și ordonatorul terțiar de credite (directorul executiv al ………) au obligatia de a angaia cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Apelanta arată că din textele art. 20, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002, rezultă că, în cadrul procesului bugetar, ……. repartizează ordonatorilor terțiari de credite, respectiv ………. sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget.

Precizează că ……. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și în raport cu împrejurarea că reclamantul are un raport contractual cu ……. este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, căreia, în calitate de ordonator terțiar de credite, îi revine competența EXCLUSIVA cu privire la îndeplinirea atribuțiilor referitoare la stabilirea si plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Așadar, arată că între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 119/22.07.2020 (în speță între…… și……..) există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce (e revin în procesul bugetar, însă prestarea activităților sanitar-veterinare prevăzute de art. 15 alin. 2 din O.G. nr. 42/2004 şi plata lunară. pentru fiecare contract, a sumei de 10.000 lei sunt obligațiile principale ce rezultă pentru reclamant și, respective, pentru pârâta ……….. din existența raporturilor juridice născute prin semnarea de către acestea, a Acordului cadru de servicii nr. …/13.07.2018 - pentru …… și a Acordului cadru de servicii nr. ……/05.07.2019 - pentru ……

Mai arată că președintele …….., în calitate de ordonator principal de credite, are obligația de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate împotriva instituțiilor publice care funcționează în subordinea …….., îndeplinirea acestei obligații nefiind condiționată de acţionarea în instanță a ……... alături de unitățile din subordine (……….. județene, respectiv a municipiului …….. și Institutele naționale veterinare de referință).

De asemenea arată că, în cadrul procesului bugetar, ……….. repartizează ordonatorilor terțiari de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, însă subscrisa ………. nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, având în vedere cheltuielile cu plata drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 119/22.07.2020 aprobate prin buget pentru anul respectiv, conform Legii nr. 5/06.01.2020 a bugetului de stat pe anul 2020, act normativ prin care a fost aprobat bugetul ……. pe anul 2020.

Menționează faptul că procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligaţia de diligenţă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finantelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectele de rectificare a acestor bugete.

De asemenea, arată că dispozițiile analizate ale art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 1 - 4 din O.G. 22/2002 nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal at existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine ……. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice din subordine, cu privire Ia drepturile izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Apelanta mai arată că simpla calitate a …….. de ordonator principal de credite nu atrage calitatea sa procesuală pasivă într-un litigiu ce decurge din raporturile contractuale stabilite între beneficiarii contractelor pentru efectuarea activităților sanitar-veterinare prevăzute ta art. III din O.U.G. nr. 117/2020 și o unitate cu personalitate juridică care îi este subordonată.

Apelanta consideră că atragerea în proces a instituției publice centrale, respectiv ……., în cadrul căreia este organizată și funcționează instituția publică, respectiv ……, cu care este stabilit raportul contractual al reclamantului, nu poate fi justificată nici de necesitatea stabilirii unei garanții pentru aprobarea și repartizarea creditelor bugetare potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, o astfel de aarantie fiind nu numai lipsită de suport legal, dar și inutilă, în condițiile în care potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor, stabilite prin titluri executorii.

Apelanta mai arată că în raport de dispoziţiile art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004) intitulată „PREVEDERI SPECIFICE DE APLICARE A ART. 15 din ordonanță, precum și de situația în care reclamantul solicită „obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.000 lei/lună (la care se adaugă TVA), începând cu data de 16.03.2020 și până la 24.07.2020, …. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât ….., în calitate de ordonator principal de credite, are obligația doar de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite (în speță, …….fondurile necesare, îndeplinind un rol de administrator al bugetului de stat, în vederea plăţii efective a sumei de 10.000 lei/lună de către ……. în baza actului adițional (conform art. 8 alin. 7 din Anexa ta O.U.G. nr. 117/2020, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 sunt obligati să încheie un act adițional la acestea), a decontului și a documentelor iustificative (conform art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020).

Întrucât reclamantul nu a făcut nicio dovadă cu privire la existența unui raport juridic obligațional în care …... să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport, arată că, în speță, cu privire la acțiunea dedusă judecății, …….. nu poate avea calitate procesuală pasivă.

În concluzie, solicită admiterea apelului incident, și, în consecință, modificarea în parte a sentinţei, urmând ca instanţa să constate că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SC …….. în contradictoriu cu ………. … se justifică inclusiv ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 472 și art. 473 C.pr.civ.

La data de 04.06.2022, a formulat întâmpinare …….., solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală, în sensul respingerii acţiunii înaintate de către reclamanta SC ……. ca netemeinică şi nelegală.

În motivare, arată că fără existenţa unor norme metodologice, emise de organele competente și cărora …… nu se poate substitui, Legea nr.236/2019  nu a putut fi pusă în aplicare, iar art. V din Legea nr. 236/2019 a fost abrogat de art. IV din OUG. nr. 117/22.07.202C, prin chiar preambulul acestei ordonanțe de urgentă, reținându-se că aspectul plăţii în sumă de 10.000 lei lunar în favoarea fiecarui beneficiar al contractului încheiat în vederea realizării activităților sanitare veterinare publice, a fost insuficient reglementat la nivel de legislație primară.

Menționează faptul că realizarea activităților sanitare veterinare publice se asigură de către medicii veterinari de liberă practică, în acest sens, existând încheiate la nivelul ……… județene, atât contracte de concesiune, cât și acorduri cadru; în cazul contractelor de concesiune, în temeiul prev. de art. II din Legea nr. 127/2005, calitatea de concedent revine autorității centrale respectiv ……

Astfel, arată că funcţia de stabilire a drepturilor și obligațiilor medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare publice, revine autoritatii centrale (……..), astfel că în lipsa unor norme de aplicare a Legii nr. 236/2019, respectiv a reglementării concrete a drepturilor și obligațiilor acestor medici, titulari de contracte, numai…… nu a fost în măsură, nici a implementa practic dispozițiile acestei legi și nici a se angaja la efectuarea unor cheltuieli în acest sens, atâta timp cât Autoritatea stabilește necesitățile de finanțare a acestora, iar în bugetul ……. nu au fost virate sume cu această destinație.

Mai arată că odata cu intrarea în vigoare a OUG. nr. 117/22.07.2020, s-a creat cadrul legal adecvat prin stabilirea drepturilor și obligațiilor concrete ale părților aflate în relații contractuale (medicii veterinari de liberă practică, ……. și ……….), prin stabilirea modului concret de realizarea a activității sanitar-veterinare publice, prin stabilirea modalității concrete de decontare a activității prestate, precum și prin stabilirea răspunderii părților în caz de nerealizare a obligațiilor legale stabilite în sarcina acestora.

Astfel, susţine că drepturile și obligațiile părților sunt stabilite la art. 2-4 din Anexa la OG. 42/2004, așa cum aceasta a fost modificată prin OUG. nr. 117/22.07.2020. De asemenea, arată că modalitatea de decontare a activităților prestate și de efectuare a plăților este stabilită ta art. 5 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Anexa 21 la OG. nr. 42/2004; totodată, întocmirea decontului, a actelor justificative și depunerea acestora se face în condițiile stabilite de OUG. nr. 117/22.07.2020 prin care a fost modificată OG. nr. 42/2004.

Apelanta arată că în mod corect instanta de fond a reţinut că acordurile încheiate cu paratele nu reprezinta veritabile contracte generatoare de obligatii, ci reprezintă nistre acorduri preliminarii care definesc stabilirea principiilor esentiale ce vor sta la baza încheierii viitoarelor contracte subsecvente, părtile stabilind prin acordurile cadru ca ulterior să fie încheiate contracte subsecvente în care se vor stabili condiţiile concrete şi obligatiile ce derivă din încheierea acestor contracte.

Astfel, apreciază că nu există temei legal pentru tragerea la răsundere a …….., prin obligarea retroactiv la plăti către medicii veterinari de liberă practică, cu atât mai mult, cu cât ne aflam în situatia În care, medicii veterinari de liberă practică nu au desfasurat activități sanitare veterinare (dintre cele stabilite la art.15 alin.7 din OG 4212004 modificată prin OUG-117/2020), întrucât în condițiile concrete prevăzute de OUG nr.117/22.07.2020 nu există decontul lunar stabilit de acest act normativ cu documentele justificative în baza căruia să se poata efectua vreo plată, iar ca aspect esențial, precizăm că acest act normativ nu se poate aplica retroactiv.

Totodată, susţine că reclamanta nu a facut dovada prestării activităţilor prevăzute de art. 15 alin.7 din OG 42/2004 cu modificarile si completarile ulterioare si nici nu a făcut dovada înaintării deconturilor justificative pentru perioada 01.01.2020-31.08.2020, acest lucru nefiind posibil, întrucât modelul de decont a fost emis ulterior acestei perioade prin Note de serviciu emise de ……….., astfel că reclamantei i-au fost efectuate plăţile pentru luna septembrie, data de la care a fost încheiat şi actul aditional pentru a presta actiunile prevăzute de art. 15 alin.7 din OG 42/2004.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 alin.2 din Legea nr.134/2010 Cod procedură civilă, HG 1415/2009 privind organizarea și funcționarea …….. și a unităților din subordinea acesteia cu modificarile și completarile ulterioare, OG 42/2004 privind organizarea activității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonan a Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța precum și pentru modificarea unor acte normative, OUG 117 1 2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor și pentru abrogarea art. IV alin. (2) și art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative şi ORDINUL nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale.

La data de 09.06.2022, a formulat întâmpinare pârâta ……. (……….), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică și legală, în ceea ce privește fondul cauzei.

În motivare, arată că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se afla sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Astfel, arată că, din această perspectivă și din modul de redactare a acțiunii, litigiul dedus judecății se circumscrie noțiunii de litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ.

Având în vedere că, atât dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și cele ale Legii nr. 101/2016 folosesc denumirea de contracte administrative, pârâta arată că din punct de vedere al stabilirii competenței, ceea ce prezintă relevanță este faptul că litigiul decurge din executarea unui contract administrativ.

Așadar, arată că, indiferent de calificarea ca fiind contract administrativ ce intră sub incidența Legii nr. 554/2004 sau de achiziție publică reglementat de Legea nr. 10112016, competența de soluționare aparține Tribunalului Gorj - Secția Civilă.

De asemenea, arată că plata sumei de 10.000 lei nu se face oricum și în orice condiții, ci doar cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II din Anexa la OUG nr.117/22.07.2020.

Astfel, arată că voința legiuitorului este în sensul că suma de 10.000 lei exclusiv TVA să fie acordată, din bugetul ….., prin bugetul ……….. RESPECTIV A MUNICIPIULUI ………. beneficiarilor contractelor de concesiune pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, numai în baza decontului si a documentelor justificative.

Intimata mai arată că beneficiarii contractelor de concesiune si/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, beneficiază de suma de 10.000 lei, numai dacă aceștia au încheiat, în condițiile legii, cu ……. județene, respectiv a muncipiului ……., un act aditional la acestea și numai în baza decontului și a documentelor justificative prevăzute în Capitolul II - „Decontarea activităților sanitar veterinare publice” din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 2 1 din O.G. nr. 42/2004).

Mai mult, arată că din interpretarea dispozițiilor art. 6 din Anexa O.U.G. nr. 117/22.07.2020, rezultă că decontul și documentele justificative întocmite, conform reglementărilor în vigoare, de către beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 sunt verificate si vizate de către medicul veterinar oficial al circumscriptiei sanitar-veter'nare pentru siguranța alimentelor oficiale, înainte de depunerea oficială Ia Registratura ……. județene, respectiv a municipiului ….

Ulterior, decontul și documentele justificative sunt verificate, în termen de maximum 5 zile de la depunerea la registratura …….. județene, respectiv a municipiului … de către serviciul/biroui economic din cadrul direcției sanitar-veterinare şi pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului …….. și aprobate de directorul executiv în vederea realizării plății.

Pârâta subliniază faptul că dreptul reclamantei este un drept sub condiție, întrucât acordarea sumei de 10.000 lei lunar este circumscrisă îndeplinirii, de către aceasta a obligațiilor prevăzute la art. 2 si art. 5 alin. (I) - art. 8 din Capitolul II „Decontarea activităților sanitarveterinare publice” din ANEXA la O.U.G. nr. 1 17/22.07.2020.

Pârâta mai arată că beneficiarii contractelor de concesiune și/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, beneficiază de suma de 10.000 lei numai dacă au incheiat, în condițiile legii, cu ….. județene, respectiv a muncipiului …….., un act adițional la acestea și numai în baza decontului şi a documentelor justificative prevăzute în Capitolul II - „Decontarea activităților sanitar-veterinare publice” din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 2 1 din O.G. nr. 42/2004).

Prin urmare, arată că pentru a beneficia de dreptul prevăzut de art. IV alin. (I) din Legea nr. 236/2019, nu este suficient să existe un contract de concesiune/prestări servicii, întrucât acesta este un drept sub condiție, acordarea sumei de 10.000 Iei lunar fiind circumscrisă îndeplinirii, de către beneficiari a obligațiilor prevăzute la art. 2 și art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II - „Decontarea activităților sanitar•veterinare publice” din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

De asemenea, arată că verificarea îndeplinirii condițiilor în vederea plății se face de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar.veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale și de către Serviciul/Biroul control oficial•sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul ……... județene, respectiv a Municipiului ……. și aprobate de directorul executiv.

Totodată, pârâta arată că nu s-a probat faptul că a fost respectată toată această procedură, că nu s-au aplicat penalități conform textelor de lege mai sus citate etc, simplul fapt că apelanta este titulara unui contract de concesiune nefiind în măsură să dovedească împlinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sumei de 10.000 lei lunar.

Instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizand sentinţa, în raport de criticile şi apărările părţilor, coroborat cu dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:

Apelul reclamantei este nefondat.

Critica potrivit căreia competenţa de soluţionare a cauzei revenea Judecătoriei Tg -Jiu, în temeiul disp. art. 8 alin 2 coroborat cu art. 10 alin 1 şi 3 şi art. 2 alin 1 lit c ind 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 26 din Anexa la OG 42/2004, nicidecum Tribunalului Gorj, este neîntemeiată.

Astfel, potrivit disp. art. 26 din Anexa nr. 2” Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă”, introdus prin OUG nr. 117/2020: „ contractele de concesiune atribuite sunt asimilate actelor administrative, conform prevederilor art. 2 alin 1 lit c ind 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”, iar potrivit art. 2 alin 1 lit c ind 1 din Legea nr. 554/2004 M: „ sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţi publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de acte administrative”.

Potrivit disp. art. 8 alin 2 din Legea nr. 554/2004 M: (2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun” iar potrivit disp. art. 10 alin 1 şi 3 din Legea nr. 554/2004 M: (1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.... (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Dispoziţiile Legii nr.554/2004 susredate, reprezintă regula generală în materie, ele fiind aplicabile ori de câte ori prin lege specială nu se dispune altfel.

În cauză, cererea reclamantei, este întemeiată pe disp. art.IV din Legea nr. 236/2019 şi Acordurile cadru nr. …/13.07.2018 f. 12-16. d.f. şi respectiv nr. …/05.07.2019 f. 17-21 d.f. ,  din preambulul acestora din urmă rezultand fără dubiu că ele sunt contracte de achiziţii publice încheiate în temeiul disp. Legii nr. 98/2016, astfel că în ceea ce priveşte aceste contracte, competenţa de soluţionare a litigiilor rezultate din executare se determină potrivit legii speciale - Legea nr. 101/2016 M, aşa cum corect susţine intimata …….. prin intâmpinarea f. 41 şi urm.

Ori, potrivit disp. art. 53 alin 1 ind 1 din Legea nr. 101/2016, în forma la data introducerii cererii de chemare în judecată, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Curtea constată că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de către Tribunalul Gorj- Secţia a II a civilă, adică de o instanţă competentă material, potrivit disp. art. 53 alin 1 ind 1 din Legea 101/2016 M, astfel că susţinerile apelantei privind competanţa Judecătoriei Tg Jiu sunt vădit nefondate.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea reţine că în mod neîntemeiat apelanta reclamantă susţine că, respingând cererea de chemare în judecată, prima instanţă a aplicat greşit legea.

Astfel, potrivit disp. art. IV  din Legea nr. 236/2019, invocată ca temei al cererii introductive  : (1) Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul …………., până la finalizarea acestora.

Curtea constată că, invocând acest temei de drept, reclamanta a pretins plata sumei de 10.000 lei aferent perioadei ianuarie 2020-august 2020, susţinând că, având încheiate Acordurile -cadru de servicii nr. …/ 13.07.2018 ( pentru …) şi nr.  …../05.07.2019 pentru …….., i se cuvine respectiva sumă lunară in virtutea legii, independent de prestarea/neprestarea vreunor servicii, singura condiţie fiind a existenţei respectivelor contracte.

Susţinerile sunt eronate.

Astfel, din textul de lege susredat, rezultă condiţiile de acordare a sumei de 10.000 lei ca fiind: a)existenţa unui contract de concesiune şi/sau prestări servicii încheiat anterior datei intrării în vigoare a respectivei legi; b)contractul să aibă ca obiect realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin însăşi Legea nr. 236/2019.

Ori potrivit art. I din Legea nr. 236/2019: Articolul 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: I. Alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:"(2) Pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului ……… încheie contracte de concesiune pe o durată de 5 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condiţiile legii, în situaţiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii."2. După alineatul (5) se introduc şase noi alineate, alineatele (6) - (11), cu următorul cuprins:  "(6) Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului ………. vor modifica, după caz, fiecare contract încheiat între medicul veterinar organizat în condiţiile legii şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului …., prin arondarea teritoriilor administrative ale comunelor şi oraşelor identificate în baza codului Sistemului informatic al Registrului unităţilor teritorial-administrative care cuprind exploataţii nonprofesionale pe o rază de 30 km, astfel încât să existe un număr minim de animale ce atinge 300 de unităţi vită mare.(7) Beneficiarii contractelor încheiate în vederea realizării activităţilor prevăzute la alin. (2), care se încadrează în prevederile alin. (6) şi care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar pentru fiecare contract suma de 10.000 lei din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării”.

Din textul alin 6 al art. 15 rezultă că direcţiile  sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului …. vor modifica, după caz, fiecare contract încheiat, iar textul alin 7 al art. 15  condiţionează acordarea sumei de 10.000 lei de încadrarea în prevederile alin 6 al art. 15 din OG nr. 42/2004 completată şi modificată- inclusiv prin Legea nr. 236/2019.

Textul art. IV din Legea nr. 236/2019 nu conţine o reglementare diferită de cea a textelor de lege susredate, şi deci nu trebuie interpretat in mod singular, ci în concordanţă cu celelalte reglementări din lege, deoarece în chiar conţinutul său impune a se avea în vedere” modificările şi completările aduse prin prezenta lege”, arătate în precedent.

Ori în cauză, pentru perioada solicitată ianuarie -august 2020 apelanta reclamanta nu a făcut dovada modificării Acordurilor cadru, în condiţiile art. 15 alin 6 din OG nr. 42/2004 modificat şi completat prin Legea nr. 236/2019, nefiind deci întrunite condiţiile art. IV din Legea nr. 239/2019 pentru ca pârâta …….să fie obligată la plata sumei aferente acestei perioade. 

Critica potrivit căreia ar fi încheiat contracte subsecvente care să acopere perioada respectivă este neîntemeiată, contractele  nr. …./13.01.2020 - având preţul de 58.020,2 lei şi respectiv nr. ……/13.01.2020 – având preţul de 68.772,89 lei,  vizand prestări de servicii ce nu fac obiectul cererii introductive, aşa cum a precizat oral şi apărătorul apelantei. De altfel, Curtea constată că la termenul de judecată din 29.06.2022 apelanta a depus Act aditional nr. …./06.04.2021 la Acordul cadru de servicii nr. ……./04.07.2019 şi respectiv nr. …../06.04.2021 la Acordul cadru de servicii nr. ……./13.07.2018, cu referire la însăşi art. IV alin 1 din Legea nr. 236/2019, dar acestea nu pot produce efecte retroactiv, adică anterior datei încheierii. Susţinerea potrivit căreia pârâta ………. i-ar fi solicitat în mod expres prestarea de servicii de natura celor pentru care a întocmit deconturi şi documente justificative este neîntemeiată, apelanta reclamantă  dovedind doar emiterea unei  facturi, respectiv nr. …/04.09.2020 f.37 d.f.,  aferent lunii august 2020, la care a ataşat înscrisuri, dar în mod corect pârâta … i-a restituit-o, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru achitarea acesteia, respectiv existenţa unor acte aditionale la contractele cadru, aşa cum s-a arătat mai sus.

Şi apelul incident este nefondat.

Astfel, critica apelantei pârâte ………… potrivit căreia în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii sale procesual pasivă este neîntemeiată.

Este real că apelanta pârâtă nu are obligaţia de a face plata către prestatorul de servicii,  această obligaţie revenind ……….. în calitate de ordonator terţiar de credite şi parte în contractele încheiate cu prestatorul, deci ……… nu are calitate procesuală pasivă în raport de capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 160.000 lei şi a dobânzii legale.  Dar apelanta pârâtă are obligaţia- in calitate de ordonator principal de credite -de a repartiza  ordonatorului terţiar de credite-……..,  sumele alocate prin bugetul de stat, cu acest titlu, cuvenite prestatorilor de servicii. Prin urmare, chiar dacă nu are calitate procesuală în raport de capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 160.000 lei şi a dobânzii legale, apelanta pârâtă are  calitate procesuală în raport capătul de cerere având ca obiect alocarea către ……. a fondurilor necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de OG 42/2004 M, în condiţiile legii.

În cauză,  aşa cum s-a reţinut în precedent, atat timp cât reclamanta nu este îndreptăţită la plata sumei pretinse prin acţiune, rezultă că intimata pârâta …… nu poate fi obligată la plata acesteia, situaţie în care nici apelanta pârâtă nu poate fi obligată la alocarea sumelor pretinse de către reclamantă către ordonatorul terţiar de credite,  astfel că în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiat şi acest capăt de cerere.

În raport de considerentele de fapt şi de drept de mai sus, Curtea constată că sentinţa apelată este temeinică şi legală, astfel că în temeiul art. 480 C.pr.civ. apelurile formulate vor fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare