Ordonanţă de plata. Art. 25 din Regulamentul ue nr. 1215/2021. Necompetenţa instanţelor romane

Conform dispozițiilor art. 25 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, dacă prin convenţia părţilor, indiferent de domiciliul acestora, competenţa de soluţionare a litigiului care a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanţei sau instanţelor dintr-un stat membru, competenţa revine acelei instanţe sau instanţelor respective, cu excepţia cazului în care convenţia este nulă şi neavenită în privinţa condiţiilor de fond în temeiul legislaţiei statului membru respectiv. Această competenţă este exclusivă, cu excepţia unei convenţii contrare a părţilor.

 În speţă, Curtea constată că sediul principal al debitoarei ……… (…) se află în Franţa, mai precis în oraşul ….., iar creditoarea ……… nu a făcut dovada încheierii cu debitoarea ……… (…) a unei convenţii atributive de competenţă, în niciuna din formele reglementate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 25, alin. 1 şi alin. 2 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012.

Prin cererea promovată la data de 8 ianuarie 2021, creditoarea  ………… a chemat în judecată debitoarea ………. (….), solicitând emiterea unei ordonanţe de plată,pentru sumele de 333.113,24 euro, din care 136.463,09 euro reprezentând debit, conform contractului de cesiune de creanţă (facturi nr. ……./2017, nr. …/2017, nr. …../2017 şi nr. …/2017) şi de 196.650,15 euro, penalităţi de întârziere (calculate la data de 08.01.2021), actualizată până la data plăţii efective, în funcţie de rata inflaţiei și fixarea unui termen de plată de 15 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată, în temeiul art. 1022 alin. 3 teza I Cod procedură civilă.

În motivarea, în fapt, a cererii, creditoarea ……. arătat că, debitoarea ……….. (…..) nu a dat curs notificării de plată din data de 01.10.12.2017 (comunicată la data de 17.12.2020), astfel că a înţeles să formuleze prezenta ordonanţă de plată, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate de către debitoare.

A mai arătat că, în baza contractului de cesiune de creanţă încheiat la data de 28.02.2019, i-a fost cesionată o creanţă în valoare totală de 148.249.16 Euro de la cedentul ……, cu sediul în …, str. …………. nr…., bl…. sc…., ap…., jud. …, înregistrată la ORC sub nr. …./2019 şi având CUI ……., astfel că a dobândit toate drepturile cu privire la urmărirea şi încasarea creanţei, inclusiv dreptul de a solicita şi efectua executarea silită, precum şi accesoriile acesteia (penalităţi, dobânzi, etc) dar şi garanţiile reale şi/sau personale ce însoţesc această creanţă.

Creditoarea ……… a menţionat că, pe cale de consecinţă, de la data de 28.02.2009, în calitate de cesionar, s-a subrogat de drept în toate drepturile cesionarului, dobândind corelativ, dreptul de a pretinde debitorului cedat - ……… (…) - prin orice mijloace, executarea obligaţiei şi, pentru cesionarea creanţei, s-a obligat să plătească cedentului 20% din suma pe care o va încasa efectiv de la debitorul cedat, plata urmând a deveni exigibilă la momentul încasării.

De asemenea, creditoarea ……. a precizat că, la data de 29.10.2020, cedentul i-a comunicat fişa client actualizată a debitorului cedat, din care rezultă suma actualizată a creanţei datorate este în sumă de 136.463,09 euro.

Mai mult, a susţinut creditoarea ………., această creanţă (şi accesoriile sale) izvorăşte din relaţia contractuală a ……… şi a ………. (…), în baza contractului de colaborare din data de 14.03.2017, prin care cedentul a efectuat servicii de transport mărfuri, iar debitorul cedat s-a obligat să achite un preţ de 0,55 euro/km, cât şi taxelor de autobandă Franţa/Italia, precum şi a cheltuielilor de motorină şi de combustibil industrial.

În opinia creditoarei ……, întrucât obligaţiile contractuale legal asumate au putere de lege între părţile contractante, instanţa va aprecia că pretenţiile creditoarei, în ceea ce priveşte contravaloarea facturilor şi a penalităţilor de întârziere calculate conform Legii nr.469/2002, sunt întemeiate.

Creditoarea …….. a considerat că, un aspect important al prezentei cereri îl constituie competenţa instanţei de judecată, cu privire cererea emiterii ordonanţei de plată, sens în care a invocat dispoziţiile art. 98, art. 94 alin. l lit. k, coroborate cu art. 95 alin. l Cod procedură civilă, din care rezultă că tribunalul este competent material să soluţioneze prezenta cauză.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, creditoarea …….. a invocat dispoziţiile art. 113 alin. l pct. 3 Cod procedură civilă, conform cărora: ”instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract” şi clauza inserată în cuprinsul facturilor emise către debitor, conform căreia „în caz de litigiu e competent tribunalul aferent din judeţul furnizorului”, considerând că Tribunalul Dolj este competent, întrucât domiciliul creditoarei este în judeţul Dolj.

Creditoarea ……… a mai invocat dispoziţiile art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora creanţa certă este aceea a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, o creanţă este lichidă, atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi, de asemenea, conform dispoziţiilor art. 663 alin. 4 Cod procedură civilă, o creanţă este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În ceea ce priveşte facturile fiscale depuse, creditoarea ……. a menţionat că, acestea fac dovadă împotriva atât emitentului cât şi în favoarea destinatarului ei, însă, în condiţiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar, ea face dovadă şi împotriva acestuia în ceea ce priveşte existenţa actului juridic şi executarea operaţiunii care constituie obiectul ei.

De asemenea, a învederat că acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ştampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către pârât sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acestuia, or, în cauză, achitarea parţială a acestora de către debitor reprezintă în fapt o acceptare tacită, având în vedere că modalitatea de transmitere a acestora a fost prin intermediul poştei electronice.

Cu privire la natura creanţei, creditoarea ……. a susţinut că, în mod neîndoielnic, este una civilă, prin înscrisurile însuşite de debitor, acesta recunoscând debitul, cât şi accesoriile, iar obligaţiile contractuale legal asumate au putere de lege intre părţile contractante.

În concluzie, în considerarea prevederilor art. 1014 Cod procedură civilă, creditoarea ……. a solicitat să se constate îndeplinită procedura prealabilă şi, faţă de motivele cererii, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi emiterea ordonanţei de plată împotriva debitorului ……… (…), pentru suma de 333.113,24 euro, din care 136.463,09 euro reprezentând debit conform contract de cesiune de creanţă (facturile nr. ……/2017, nr. ……/2017, nr. …/2017 şi nr…../2017) şi 196.650,15 euro penalităţi de întârziere, sumă ce urmează a se actualiza până la data plăţii efective în funcţie de rata inflaţiei.

Creditoarea ………. a arătat că, procedura ordonanţei de plată, reglementată de Titlul IX al Cărţii a Vl-a a, este o procedură sumară şi simplificată, care se întemeiază pe o aparenţă a dreptului de creanţă a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor şi debitor şi, prin intermediul acestei proceduri simplificate de obţinere a unui titlu executoriu, instanţa nu este ţinută să analizeze fondul cauzei deduse judecăţii, ci numai condiţiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanţe de plată.

Creditoarea …….. a invocat prevederile art. 1022 alin. l şi alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora „în cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată. ... (3) Termenul de plată prevăzut la alin.(l) şi (2) nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.”

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1014 alin. l Cod procedură civilă, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Creditoarea ……. a considerat că, în cauză sunt îndeplinite cerinţele instituite de art. 1014 Cod procedură civilă, în sensul că este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constând în obligaţia de plată a unei sume de bani, care rezultă dintr-un contract comercial şi facturi fiscale însuşite de părţi prin semnătură sau prin alt mod admis de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 şi urm., art. 1538 Cod Civil şi Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă.

 La data de 19 februarie 2021, debitoarea……… (…) a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, cu consecinţa respingerea cererii de plată ca inadmisibilă, nefiind de competenţa instanţelor române, excepţia prematurităţii şi excepția inadmisibilităţii cererii de emitere a ordonanţei de plată.

Pe fondul cauzei, debitoarea ……… (…) a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată ca fiind neîntemeiată şi obligarea creditoarei …….., în temeiul prevederilor art. 451 alin. (1) coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă, la plata tuturor cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu, pe cale separată.

În cuprinsul întâmpinării, debitoarea ……. (…) a invocat că, între aceasta, în calitate de client, şi societatea ……., în calitate de prestator, a intervenit contractul de colaborare din data de 14.03.2017 şi potrivit contractului, societatea …… s-a obligat să efectueze servicii de transport mărfuri iar debitoarea s-a obligat să achite un preţ de 0,53 Euro/km precum şi să asigure plata cheltuielilor de autostradă si cea a cheltuielilor de motorină şi combustibil industrial.

Debitoarea …….. (…) a arătat că, în timpul unui control pe care l-a efectuat, s-au constatat niveluri de consum anormale şi cheltuieli de autostradă nejustificate, evaluate la suma de 187.112 euro, din care suma de 97.112 euro reprezintă cheltuială cu carburant şi suma de 90.000 euro cheltuială aferentă taxelor de drum şi, din aceste considerente, a suspendat plata mai multor facturi primite din partea societăţii ………., cu o valoare cumulată de 149.180,18 euro. Ca urmare a suspendării plăţii facturilor respective, ……… a formulat o cerere de chemare în judecată în regim de urgenţă în faţa Tribunalului Comercial din Antibes în data de 12.09.2017, care şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de fond, conform hotărârii din data de 20.11.2017 anexată.

Debitoarea …….. (…) a susţinut că, împotriva acestei hotărâri ………… a formulat apel ce s-a soluţionat în mod definitiv prin decizia Curţii de Apel din Aix-En-Provence din data de 21.02.2019, în sensul menţinerii hotărârii pronunţate de Tribunalul Comercial din Antibes şi prin decizia astfel pronunţată, s-a reţinut, în mod definitiv, că „litigiul dintre părţi dă naştere unor contestaţii serioase, nefiind posibilă soluţionarea acestuia în regim de urgenţă” a litigiului având ca obiect „ o creanţă în valoare totală de 148.249,16 euro, reprezenând valoarea creanţei dobândite de cedent – creditoarea ……… – asupra debitorului cedat ………. Creanţa cesionată este înscrisă în contabilitatea cedentei ……….. şi este o creanţă litigioasă, respectiv pe rolul instanţelor franceze - Cour d'Appel D'aix-en Provence fiind înregistrată declaraţia de apel nr. …./… cu număr de înregistrare …/…, sentinţa finală fiind pronunţată la data de 19 aprilie 2019."

Debitoarea …….. (…) a mai susţinut că, în plan paralel, pe rolul instanţelor din Franţa, la acest moment, se află în curs de soluţionare acţiunea pe care a formulat-o împotriva …….. si…………, prin intermediul căreia a solicitat obligarea societăţii ……… la plata suprafacturării costurilor de motorină/benzină si taxelor de autostradă stabilite la valoarea sumei de 187.402,12 Euro, iar, prin sentinţa din 17.05.2019 pronunţată de Tribunalul din Andibes, instanţa a desemnat un expert judiciar, pentru a evalua suma în litigiu, procedură ce este în curs de efectuare.

Debitoarea ……… (…) a considerat că, pentru a fi admisă cererea creditoarei …….., ar trebui ca aceasta sa se bazeze pe deţinerea împotriva debitoarei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Debitoarea …….. (…) a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dolj, având în vedere că, potrivit art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, „cererea de chemare in judecata se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" (articol care reprezintă regula generala în materia competenţei teritoriale, fiind o materializare a principiului actor sequiţur forum rei) şi sediul său principal, mai exact sediul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, este cel indicat în partea introductiva a întâmpinării, si anume in Saint-Laurent-du-Var, Franţa iar cererea de chemare în judecată a fost îndreptată către Tribunalul Dolj, în raza căreia nu se afla sediul debitoarei.

Debitoarea ………. (…) a arătat că, în speţă, creditoarea …a introdus cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată cu nesocotirea normelor ce reglementează competenţa teritorială a instanţelor

Totodată, debitoarea …….. (…) a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin (1), pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât prin convenţia părţilor nu a fost stabilită o clauză expresă, care să prevadă locul executării, fie chiar în parte a obligaţiei, într-o atare - situaţie competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 Cod procedură civilă. De asemenea, a menţionat că precizarea creditoarei …………, în sensul că în facturile emise către debitoare a fost inserată menţiunea „în caz de litigiu e competent tribunalul aferent din judeţul furnizorului" este lipsită de fundament juridic, întrucât facturile nu echivalează cu o convenţie a părţilor, în ceea ce priveşte locul prevăzut pentru executarea obligaţiei, atât timp cât acesta nu este determinat prin contractual încheiat ce reprezintă legea părţilor.

Debitoarea …….. (…) a precizat că, şi în cazul în care ar lua în considerare o posibilă competenţă teritorială alternativă, dată fiind natura contractului de colaborare din data de 14.03.2017, respectiv de transport mărfuri, conform art. 113 alin (1), pct. 6 Cod procedură civilă, ar fi fost competentă instanţa locului de plecare sau de sosire şi, conform contractului de colaborare, punctul de plecare a fost agreat de părţi ca fiind adresa punctului de lucru al subscrisei din Italia, cu punct de sosire la clienţii … din Franţa.

În consecinţă, debitoarea ………. (…) a considerat că se impune admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalul Dolj, pentru a soluţiona prezenta cauză şi, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente din Franţa, respectiv Italia, conform dispoziţiilor prevăzute în contractul de transport încheiat între cele două părţi.

Debitoarea ……… (…) a invocat că, în ceea ce priveşte caracterul prematur al cererii privind emiterea unei ordonanţe de plată, prin cererea reclamantei ……..şi prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creditoarea nu a demonstrat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi, deşi aceasta susţine certitudinea creanţei prin existenţa contractului de cesiune, în acest document se menţionează natura litigioasă şi instabilă a creanţei, cât şi data ipotetică la care se va soluţiona litigiul, respectiv 19.02.2019.

Debitoarea … (…) a considerat că orice procedură judiciară ar fi prematură, mai ales că reclamanta …….. nu a făcut nici măcar dovada soluţionării acestui litigiu, prin depunerea la dosarul cauzei a hotărârii pronunţate Curtea de Apel din Aix-En-Provence în dosarul cu numărul de înregistrare ….. Având în vedere situaţia litigioasă, dreptul material la acţiune nu poate fi exercitat, prezentele aspecte dovedind prematuritatea ordonanţei de plată introduse de către creditoare.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii privind emiterea ordonanţei de plată, debitoarea ………. (…) a susţinut că, în cadrul acestei proceduri, stabilirea caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei se poate face doar pe baza înscrisurilor depuse de părţi si pe baza explicaţiilor şi lămuririlor date de acestea, la cererea judecătorului.

Totodată, debitoarea ………. (…) a considerat că, dacă pentru verificarea certitudinii şi exigibilităţii creanţei este necesară administrarea altor probe (interogatoriu, expertize, martori), cererea de emitere a ordonanţei de plată va trebui respinsă, ca inadmisibilă, creditorul având deschisă calea dreptului comun pentru dovedirea pretenţiilor sale. Or, având în vedere apărările sale, cuprinse în prezenta întâmpinare, coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, este indubitabil că era necesară administrarea de probe suplimentare în speţa dedusă judecaţii, iar acest lucru nu ne este permis pe calea ordonanţei de plata aleasă de către creditoarea ……..

Debitoarea ………. (…) a invocat dispoziţiile art. 1020 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora „dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifica dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar si a explicaţiilor si lămuririlor părtilor. În cazul in care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin incheiere" şi prevederile art. 1020 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere".

Debitoarea …….. (…) a considerat că expertiza reprezintă mijlocul de probă incompatibil cu examenul pe care instanţa trebuie să îl facă cu privire la creanţa dedusă judecăţii, astfel încât soluţia care se impune este cea de respingere a cererii de emitere a ordonanţei de plată.

Debitoarea …….. (…) a arătat că procedura ordonanţei de plată nu poate substitui procedura de drept comun, ea având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certa, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată, însă, în situaţia dedusă judecăţii, creanţa pretinsă de creditoarea …….. este litigioasă, întrucât a contestat existenţa şi cuantumul ei, iar, pentru dovedirea pretenţiilor creditoarei, este necesară administrarea unui material probator complex, în care să se regăsească şi expertiza de specialitate, fapt ce conduce la ideea, că cererea reclamantei trebuie, în mod evident, respinsă având caracter inadmisibil.

Cu privire la netemeinicia cererii privind emiterea ordonanţei de plată, debitoarea ……. (…) a considerat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile realizării creanţei prin procedura specială a ordonanţei de plată, prevăzută de art. 1014 alin. (1) Cod procedură civilă, creanţa solicitată de creditoarea ……….. nefiind certă, lichidă şi nici exigibilă, deoarece simpla depunere a unor facturi nu determină eo ipso realizarea creanţei în procedura specială a ordonanţei de plată.

Mai mult, a susţinut debitoarea …….. (….), înscrisurile depuse de creditoare nu sunt în măsură să demonstreze caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, deoarece creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă neîndoielnic din însuşi titlul executoriu. De asemenea, caracterul cert al creanţei mai constă şi în faptul că asupra sa nu există nicio situaţie litigioasă, or, în cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din întregul material probator, creanţa pretinsă de creditoarea …….. nu poate avea un caracter cert, atât timp cât, pe rolul instanţelor franceze se află în curs de soluţionare un litigiu cu privire la existenţa şi întinderea creanţei. Aşadar, până la data la care acest litigiu nu se va soluţiona în mod definitiv, creanţa, pentru care creditoarea solicită executarea, are caracter incert.

Mai mult decât atât, conform celor menţionate în prezentarea situaţiei de fapt, debitoarea ……..(…) a arătat că, anterior formulării prezentei cereri privind emiterea ordonanţei de plată, cedentul …….. a formulat o cerere de chemare în judecată, în regim de urgenţă, împotriva sa, pentru aceeaşi creanţă, respinsă în mod definitiv de instanţele din Franţa, pe fondul lipsei caracterului cert al creanţei şi necesităţii administrării unor probe suplimentare, care exced procedurii de soluţionare în regim de urgenţă.

Debitoarea …….. (…….) a considerat că, faţă de situaţia divergentă dintre cele doua părţi şi având în vedere că pe rolul instanţelor din Franţa, la acest moment, se află în curs de soluţionare acţiunea în pretenţii formulată cu privire la stabilirea sumei totale aflate în litigiu, devine evident că procedura ordonanţei de plată este inadmisibilă, creditoarea …. neputându-şi realiza pe această cale dreptul pretins şi, în acest scop, aceasta se poate adresa instanţei de judecată în procedură de drept comun (procedura ordonanţei de plată fiind o procedură simplificată), cu parcurgerea tuturor etapelor specifice acesteia, deoarece în cadrul unei astfel proceduri va putea fi administrată o expertiză de specialitate pentru lămurirea situaţiei financiare dintre părţi.

Debitoarea …….. (……) a invocat, cu titlu de exemplu din jurisprudenţa internă, sentinţa civilă nr. 3243/25.10.2018, pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a Civilă, prin care s-a respins o cerere de ordonanţă de plată, în care era necesară o expertiză de specialitate pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor creanţei: „după cum se arată la art: 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile. Debitoarea a arătat că  instanţa trebuie să verifice caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei solicitate şi potrivit art. 1021 Cod procedură civilă această verificare se poate face doar prin administrarea probei cu înscrisuri şi se observă ca atunci ordonanţa de plată este pronunţată, aceasta se bucură de autoritatea lucrului judecat, nemaiputând fi demarat vreun litigiu de drept comun în care debitorul să se prevaleze de toate mijloacele de probă recunoscute de procedura civilă şi concluzia aceasta reiese din aceea că numai creditorului îi este recunoscută calea dreptului comun atunci când pretenţiile sale sunt respinse în tot (cf. art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilăsau numai în parte (cf. art. 1022 alin. 2 Cod procedură civilă) Or, dacă litigiul ar fi soluţionat definitiv în defavoarea debitorului, fără ca acestuia să-i fie îngăduit să se apere prin administrarea mai multor probe ar însemna ca dreptul la un proces echitabil să fie puternic erodat în privinţa acestuia, ceea ce nu este admisibil (cf. art. 6 alin. 1 Cod procedură civilă). Aşadar, având în vedere că nu se poate stabili caracterul cert al creanţei fără a se efectua o expertiză judiciară, în condiţii de contradictorialitate, cererea în anulare este neîntemeiată".

Cu privire la caracterul lichid al creanţei, având în vedere că la data investirii instanţei de judecată cu prezenta ordonanţă de plată pe rolul instanţelor franceze există un litigiu în curs de soluţionare cu privire la întinderea creanţei, debitoarea ……. (…) a susţinut că, nu se poate vorbi despre o creanţă lichidă, în virtutea dispoziţiilor art. 663 alin. (3) Cod procedură civilă şi, cu atât mai mult, fără a fi certă şi lichidă, nu se poate vorbi de o creanţă exigibilă, deoarece, pentru a putea fi pusă în executare, mai întâi, aceasta trebuie să se nască dintr-un raport juridic valabil şi să aibă o întindere determinată sau cel puţin determinabilă, cele trei caractere fiind interdependente.

În consecinţă, debitoarea …….. (….) a considerat că, nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile de admisibilitate ale cererii de emitere a ordonanţei de plată şi prin procedura ordonanţei de plată se urmăreşte realizarea „de bunăvoie" a creanţei sau, în subsidiar, înlocuirea unui titlu ce constată existenţa indubitabilă a creanţei cu un titlu judiciar, susceptibil de investire cu formula executorie şi devenind astfel titlu executoriu şi ori de cate ori debitorul, prin obiecţiile invocate, contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, soluţia judecătorului nu poate fi decât aceea de respingere a cererii creditorului, pentru că, alftel, s-ar transforma ordonanţa de plată într-o veritabilă acţiune de drept comun, ceea ce contravine specificului acestei proceduri.

Pentru toate argumentele de mai sus, debitoarea ………… (…) a solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În drept, debitoarea ……. (…) a invocat dispoziţiile art. 1014 si urm, art. 113, art. 107, art. 1019 alin. (3), art. 663, art. 1021, art. 453 Cod procedură civilă.

Analizând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, excepția de necompetență generală a instanțelor române, în temeiul prevederilor art. 25 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, Curtea constată că este fondată, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea formulată, creditoarea …….. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, pentru obligarea debitoarei ……… (…) la plata sumei de 136.463,09 euro, invocând drept titlu al creanței, contractul de cesiune de creanță, încheiat cu …….., la data de 28 februarie 2019, prin care i-a fost cesionată creanța deținută de cedentul ……… împotriva debitorului cedat, ………. (….), în baza contractului de colaborare încheiat între acestea la data de 14.03.2017, având ca obiect servicii de transport mărfuri, creanța având natură litigioasă, făcând obiectul declarației de apel nr. …/…., cu număr de înregistrare …/…, pe rolul instanței franceze Cour d Apple D aix-en Provence

În conformitate cu dispozițiile art. 1016 Cod procedură civilă, dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, iar potrivit art. 132, alin. 1 din același cod, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 25 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, dacă prin convenţia părţilor, indiferent de domiciliul acestora, competenţa de soluţionare a litigiului care a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanţei sau instanţelor dintr-un stat membru, competenţa revine acelei instanţe sau instanţelor respective, cu excepţia cazului în care convenţia este nulă şi neavenită în privinţa condiţiilor de fond în temeiul legislaţiei statului membru respectiv. Această competenţă este exclusivă, cu excepţia unei convenţii contrare a părţilor. Convenţia atributivă de competenţă se încheie: (a) în scris sau verbal cu confirmare scrisă; (b) într-o formă conformă cu obiceiurile statornicite între părţi; sau (c) în comerţul internaţional, într-o formă conformă cu uzanţa cu care părţile sunt sau ar trebui să fie la curent şi care, în cadrul acestui tip de comerţ, este cunoscută pe larg şi respectată cu regularitate de către părţile la contractele de tipul pe care îl implică domeniul comercial respectiv. (2) Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenţiei este considerată ca fiind "în scris". (3) Instanţa sau instanţele dintr-un stat membru cărora printr-un act constitutiv al unui trust li s-a atribuit competenţă au competenţă exclusivă în orice acţiune introdusă împotriva unui fondator, trustee sau beneficiar al unui trust dacă în cauză sunt relaţiile dintre acele persoane sau drepturile ori obligaţiile acestora în cadrul trustului. (4) Convenţiile atributive de competenţă, precum şi prevederile similare din actele constitutive ale unui trust nu au efect juridic dacă sunt contrare dispoziţiilor articolelor 15, 19 sau 23 ori dacă instanţele de la competenţa cărora acestea derogă au competenţă exclusivă în temeiul articolului 24. (5) O convenţie atributivă de competenţă care face parte dintr-un contract este considerată o convenţie independentă de celelalte clauze ale contractului. Valabilitatea unei convenţii atributive de competenţă nu poate fi contestată doar pe motivul că respectivul contract nu este valabil.

Din interpretarea textului de lege invocat şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în această materie reiese că, instanţa sesizată are obligaţia de a examina dacă clauza atributivă de competenţă a constituit efectiv obiectul unui consimţământ între părţi, care trebuie să fie exprimat în mod clar şi precis, în formele impuse la alineatul 1 al normei legale , care au rolul de a sigura dovedirea efectivă a consimţământului.

În speţă, Curtea constată că sediul principal al debitoarei ……… (…) se află în Franţa, mai precis în oraşul ….., iar creditoarea ……… nu a făcut dovada încheierii cu debitoarea ……… (…) a unei convenţii atributive de competenţă, în niciuna din formele reglementate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 25, alin. 1 şi alin. 2 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012.

Astfel, clauza inserată de creditorul cedent …….., în calitate de furnizor, în facturile pe care le-a emis debitoarei ……….. (…), potrivit căreia „în caz de litigiu e competent tribunalul aferent din judeţul furnizorului”, invocată de creditoarea ……….., cesionara creanţei, nu echivalează cu o convenţie a părţilor atributivă de competenţă, întrucât nu a fost însuşită de către cealaltă parte contractuală – debitorul cedat ……….. (…) – nici prin semnătură şi nici prin vreun alt mod de acceptare, astfel încât nu se înscrie în ipoteza reglementată, în mod strict, de dispoziţiile art. 25, alin. 1, lit. a) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012.

De asemenea, Curtea consideră că facturile fiscale, invocate de creditorul cesionar …….., reprezintă înscrisuri contabile, ce fac dovada executării obligaţiilor în baza unui contract şi fac proba împotriva atât a emitentului, cât şi în favoarea destinatarului, iar, în condiţiile în care au fost acceptate la plată de către acesta, fac dovada şi împotriva sa, în ceea ce priveşte existenţa actului juridic, ce constituie obiectul ei, referitor la vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, la executarea operaţiunii şi la existenţa obligaţiei corelative de plată, însă nu poate excede acestui obiect şi nu poate avea valoarea juridică a unui consimţământ valabil exprimat de debitoare, în ceea ce priveşte încheierea unei clauze atributive de competenţă, astfel încât nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 25, alin. 1, lit. a) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012, astfel cum s-a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârea din 7 iulie, Hoszig C-222/15, EU:C:2016:525, hotţrârea din 7 februarie 2013, Refcomp, C-543, EU:C:2013:62).

În plus, în cauza Jacy Ham&Gordon NV/SA împotriva Lusovonga-Maquius e Accesorios Industriais SA, s-a statuat că, o clauză atributivă de competenţă, menţionată în factură, îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 25, alin. 1  din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 numai dacă a fost stipulată în condiţiile generale de vânzare.

De altfel, Curtea constată că, în contractul de colaborare încheiat între creditorul cedent ………., în calitate de furnizor şi debitorul cedat ………. (…), nu există inserată nicio clauză atributivă de competenţă şi, în ipoteza în care ar fi fost încheiată verbal, era necesară confirmarea scrisă, conform dispoziţiilor art. 25, alin. 1, lit. a) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012.

De asemenea, Curtea constată că, în speţă, creditoarea ……… nu a făcut dovada că inserarea clauzei în facturile emise de creditorul cedent ……….. s-ar fi făcut într-o formă conformă cu obiceiurile statornicite de părţi sau în conformitate cu uzanţa respectată cu regularitate de acestea, pentru a fi incidente ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 25, alin. 1, lit. b) şi lit. c) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012.

În ceea ce priveşte susţinerile creditoarei ………, ce vizează incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 126 Cod procedură civilă, potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă (...), Curtea constată că sunt nefondate, întrucât textul de lege nu este aplicabil în cauză, în condiţiile lipsei consimţământului cocontractantului, debitoarea …….. (…).

Prin urmare, Curtea constată că, în raport de considerentele relevate, sunt incidente dispoziţiile art. 4, alin. 1 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012, potrivit cărora, sub rezerva dispoziţiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor respectivului stat membru, astfel încât excepţia de necompetenţă este fondată şi o va admite.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, în temeiul art. 132, raportat la art. 1071 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de plată, ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta

Spete similare