. Inadmisibilităţii cererii având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare emis în temeiul disp. oug nr.66/2011, interpretarea şi aplicarea disp. art.46 şi 47 din oug nr.66/2011, încălcarea

Procedura prealabilă învestirii instanţei de judecată, reglementată prin disp. art.46 şi 47 din OUG nr.66/2011, nu încalcă accesul liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanţă, care are posibilitatea să-şi revoce actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Prin sentinţa nr.848/22.11.2021, pronunțată de Trib.în dosarul nr.2809/95/2021, s-a admis excepţia invocată de pârâtă.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta TLI Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale – CRFIR  ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta TLI INTREPRINDERE INDIVIDUALA solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea soluţionării cauzei pe fond.

Arată că prima instanță a soluționat cauza pe excepție (excepția inadmisibilității) ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile ce se pretinde că trebuia urmată împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14.06.2021.

Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este una nelegală deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.46 alin.2 din O.U.G 66/2011 contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii.

Analizând dispozițiile acestui articol, instanța de fond a dat o interpretare greșită acestui text de lege în sensul că și din acest text s-ar înțelege că trebuie parcursă procedura prealabilă.

În opinia acesteia, din interpretare acestui text de lege rezultă faptul că, și în lipsa contestației, nu este înlăturat dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ.

Față de cele menționate anterior, este evident faptul că, instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale sus-menționate a pronunțat o soluție greșită, limitându-se a soluționa cauza pe cale de excepție, împrejurare ce nu poate fi înlăturată decât pe calea casării și trimiterii cauzei spre rejudecare, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. 1, pct.8 C.proc.civ și art.498 alin.2

Recursul  a fost respins ca nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea a reţinut că, în mod esenţial, criticile din cererea de recurs se referă la greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii şi greşita interpretare a dispoziţiilor art.46 alin.2 din O.U.G. nr. 66/2011, critici care sunt nefondate, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material şi procesual incidente.

În raport de excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare nr. 7975/17.06.2021, invocată prin întâmpinare, în mod corect instanţa de fond, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, motivată de neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile, prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 din N.proc.civ., excepţiile se soluţionează premergător administrării probelor şi cercetării în fond a cauzei, în măsura în care, prin efectul lor, fac inutil acest lucru, iar în speţă, excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea procesului verbal nr. 7975/17.06.2021 îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 245 din N.C.proc. civ., în sensul că este o excepţie procesuală care nu pune în discuţie fondul dreptului, ci reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, tinzând la împiedicarea judecăţii pe fond.

În contextul soluţionării cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii, în mod corect nu au mai făcut obiectul analizei instanţei de fond susţinerile formulate de reclamantă.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei criticate de recurentă, criticile formulate sunt nefondate.

În mod judicios instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 46 alin. 1 şi art. 47 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit art. 47 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 „(1) Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, şi trebuie să conţină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestaţiei; c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice. (2) Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestaţiei administrative îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.”

Conform prevederilor legale, împotriva titlului de creanţă, se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, iar potrivit art. 51 alin. 2 „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative, iar nu, în mod direct, actul administrativ fiscal.

Procedura prealabilă învestirii instanţei de judecată nu încalcă accesul liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanţă, care are posibilitatea să-şi revoce actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Impunerea unei proceduri prealabile cum este cea de faţă nu reprezintă o încălcare a dreptului la acţiune al reclamantei. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 687/12.06.2008, a statuat că „parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti”.

În acord cu principiile cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O. şi Curtea Constituţională a reţinut, de altfel, că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie şi la un proces echitabil, în însăşi substanţa sa, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.

Faptul că legiuitorul a stabilit că la instanţa de contencios administrativ fiscal poate fi atacată numai Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia, nu reprezintă o încălcare a dreptului reclamantei la apărare şi la un proces echitabil, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Necercetarea fondului de către instanţa de fond ca efect al corectei soluţionări a excepţiei nu atrage casarea hotărârii astfel pronunţate, deoarece nu este rezultatul unei greşeli de judecată, ci este o consecinţă legală a incidenţei în speţă a excepţiilor respective.

Domenii speta

Spete similare