Stabilirea salariilor de bază pentru funcţionarii publici din administraţie. Condiţia consultării organizaţiei sindicale sau a reprezentanţilor salariaţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 septembrie 2018 sub nr. de dosar 3072/86/2018, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul X, Consiliul Local al Municipiului X şi Primarul Municipiului X, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea poziţiilor prin care au fost stabilite salariile de bază ale reclamanţilor în Anexa la Hotărârea Consiliului Local al municipiului X nr. 8/25.01.2018 privind stabilirea salariilor de bază aferente funcţiilor publice şi contractuale din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului X şi unităţile subordonate Consiliului Local al municipiului X şi indemnizaţiile consilierilor din cadrul Consiliului Local al municipiului X, respectiv: - aparatul de specialitate al primarului municipiului X: - lit. C. Funcţii publice de execuţie - nr. crt. 1 pentru funcţia de auditor - gradul profesional superior, nr. crt. 2 pentru funcţiile de consilier, consilier juridic, inspector - gradul profesional superior şi principal; nr. crt. 3 pentru funcţia de referent de specialitate - gradul profesional superior şi nr. crt. 4 pentru funcţia de referent - gradul profesional superior; - lit. D. Funcţii publice de execuţie specifice - nr. crt. 1 pentru funcţiile de poliţist local consilier, inspector - gradul profesional superior.

- anularea poziţiilor prin care au fost stabilite salariile de bază ale reclamanţilor în Anexa la Dispoziţia nr. 25/31.01.2018 privind stabilirea salariilor de bază aferente funcţiilor publice şi contractuale din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului X şi unităţile subordonate Consiliului Local al municipiului X începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv: - Aparatul de specialitate al primarului municipiului X: - Lit. C. Funcţii publice de execuţie - nr. crt. 4 - 7; 9; 17; 18; 21 - 23; 27; 30; 31; 34; 40; 41; 44; 45; 47 şi 54; - lit. D. Funcţii publice de execuţie specifice - Serviciul poliţia locală - nr. crt. 13; 14; 17 şi 21.

 - obligarea pârâţilor la calculul salariilor de bază pornind de la cuantumul coeficienţilor stabiliţi anterior şi având vedere H.G. nr. 846/2017 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2018 şi a O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (cu privire la contribuţiile sociale obligatorii) şi emiterea actelor administrative cu noul cuantum al salariilor;

- plata drepturilor salariale nete reprezentând diferenţa dintre cuantumul salariilor calculate conform pct. 3 şi cele acordate începând cu 01 ianuarie 2018, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală aferentă.

Prin sentinţa nr. 1144 din 8 noiembrie 2018, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului X şi a Consiliului local al municipiului X invocată de pârâtul Municipiul X prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi având ca obiect „calcul drepturi salariale” .

Prin decizia nr. 721 din data de 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava a admis recursul împotriva sentinţei nr. 1144 din 8 noiembrie 2018, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, unde a fost reînregistrată sub nr. 3072/86/2018* la data de 18 ianuarie 2021.

Prin sentinţa nr. 303 din 5 mai 2021 a Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 3072/86/2018*, s-a luat act de renunţarea reclamanţilor ... la judecarea cauzei şi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii ... prin reprezentant legal Sindicatul Primăriei municipiului X, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul X, Consiliul local al Municipiului X şi Primarul municipiului X.

Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanţii ... prin reprezentant legal Sindicatul Primăriei municipiului X, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei pe fond şi admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivare, reclamanţii recurenţi au arătat că sentinţa este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.pr.civ.

Au susţinut că în mod nelegal şi fără niciun argument a reţinut instanţa de fond că documentele care au stat la baza Hotărârii Consiliului Local nr. 8/25.01.2018 explicitează suficient de clar raţiunile care au dus la emiterea acesteia şi că actul administrativ cuprinde cerinţele de fond şi formă impuse, nefiind identificată o condiţie de nelegalitate. Astfel, nu a fost motivată diminuarea coeficienţilor de salarizare, expunerea de motive se limitează la considerente legate de competenţa emiterii şi temeiul de drept, fără a conţine elemente de fapt care să permită destinatarilor să cunoască temeiurile hotărârii şi să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Ca urmare, nemotivarea actului administrativ contestat reprezintă o cauză de nulitate a acestuia. Au mai arătat că H.C.L. nr. 8/25.01.2018 a fost adoptată ilegal, în lipsa consultării organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate, încălcându-se prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 153/2017. După cum rezultă din adresa de convocare nr. 33180/11.12.2017, transmisă organizaţiilor sindicale de primarul municipiului, scopul negocierilor era transferul contribuţiilor de pensii şi sănătate în totalitate la salariaţi, stabilirea salariilor brute în acest sens şi nu diminuarea coeficenţilor, respectiv ale salariile de bază ale reclamanţilor din prezenta cauză. Au mai sesizat prin acţiunea formulată că grila adoptată pentru salariile de bază lunare, anexă la H.CL. nr. 8/25.01.2018 a fost întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor din Legea nr. 153/2017 şi a anexelor din acest act normativ, respectiv nu se respectă principiul ierarhizării, pe verticală în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, prevăzut la art. 6 lit. f) c in Legea nr. 153/2017. Instanţa de fond, fără a contrazice cele sesizate cu privire la greşelile existente în grila de salarizare (referentul de specialitate debutant are salariu mai mare decât consilierul, consilierul juridic sau inspectorul debutant) a invocat aspectul nerelevant că în statul de funcţii nu ar exista angajaţi în funcţia de consilier juridic debutant şi că la funcţionarii superiori grila este corectă.

Au învederat faptul că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a tuturor motivelor invocate de recurenţii-reclamanţi prin cererea de chemare în judecată şi nu a verificat toate susţinerile acestora cu privire la nelegalitatea H.CL. nr. 8/25.01.2018, la insuficienta justificare a măsurilor adoptate prin actul administrativ contestat, cu privire la respectarea art. 6 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 etc, limitându-se să constate că documentele care au stat la baza emiterii H.CL. nr. 8/25.01.2018 explicitează suficient de clar raţiunile care au dus la emiterea acesteia şi cuprind cerinţele de fond şi formă impuse, nefiind identificată o condiţie de nelegalitate şi că reprezentantul reclamanţilor a fost de acord cu majorarea salariului lunar de bază brut, astfel încât să acopere creşterea contribuţiilor angajatului prin trecerea CAS şi CASS de la angajat la salariat, iar salariul net să rămână la nivelul lunii noiembrie 2017.

Au invocat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în considerentele hotărârii se vor arăta, pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Faptul că instanţa de fond nu a prezentat în considerente motivele pentru care a înlăturat susţinerile reclamanţilor echivalează cu o necercetate a fondului cauzei, nerespectându-se şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Au mai precizat şi faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului X şi a Consiliului Local al municipiului X, invocată prin întâmpinarea depusă în cauză.

Pârâţii intimaţi Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului X şi Primarul municipiului X au înaintat la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.pr.civ., temeiul de drept al cererii de recurs formulate de către reclamanţi, au precizat că, prin raportare la hotărârea pronunţată în cauză, instanţa de fond a prezentat argumentele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, fără a exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Motivul de recurs invocat priveşte situaţiile în care instanţa de control judiciar nu poate desluşi starea de fapt reţinută de prima instanţă sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluţiei, din cauza motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii. Au solicitat a se constata că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi art. 425 C.pr.civ., întrucât acestea reţin de o manieră corespunzătoare situaţia de fapt, la care au fost aplicate normele de drept incidente, astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C.pr.civ. nu este incident în cauză.

În situaţia în care instanţa de control judiciar va trece peste cele expuse anterior, au susţinut motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării înaintate instanţei de fond, referitoare la modalitatea în care, în conformitate cu dispoziţiile din Legea-Cadru nr. 153/2017, au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului X nr. 8/25.01.2018,  precizând că în stabilirea salariilor de bază, lunare, aferente funcţiilor publice şi contractuale din aparatul de specialitate al Primarului municipiului X şi unităţile subordonate Consiliului Local al municipiului X, autorităţile locale, în virtutea autonomiei locale de care beneficiază, au respectat întrutotul organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, precum şi principiile statuate la art. 6 din Legea-Cadru nr. 153/2017, în considerarea regimurilor juridice distincte incidente funcţiilor publice, respectiv funcţiilor contractuale, ţinând cont totodată, de constrângerile bugetare, prezentate de dispoziţiile art.II alin.4 din Legea cadru nr. 153/2017.

Au precizat că reclamanţii apreciază eronat şi nelegal situaţia juridică a două persoane cu aceeaşi vechime în muncă şi funcţie, dintre care unul face parte din categoria personalului contractual, iar celălalt din categoria funcţionarilor publici, inclusiv de la nivelul unor sectoare de activitate diferită, ce ar presta aceeaşi activitate şi prin urmare ar trebui ca salariile de bază să coincidă, o concluzie falsă, netemeinică. Au susţinut că stabilirea salariilor de bază se realizează prin evaluarea fiecărui lucrător în parte, în funcţie de criteriile expres stabilite de Legea-Cadru nr. 153/2017, astfel că, în ipoteza existenţei unor diferenţe între salariile reclamanţilor, acestea rezultă exclusiv din aplicarea criteriilor generale menţionate, nicidecum din utilizarea unor criterii arbitrare. În afara diferenţierii de regim juridic aplicabil, în virtutea libertăţii de apreciere în privinţa stabilirii nivelurilor de salarizare, conform art. 6 şi 11 din Legea-Cadru nr. 153/2017, autorităţile locale de la nivelul municipiului X au hotărât redimensionarea cheltuielilor bugetare de personal, prin diminuarea salariilor lunare aprobate şi aflate în plată până la 31.12.2017. Aşa cum s-a decis prin H.C.L. nr. 8/25.01.2018, măsura a fost realizată ţinându-se cont de respectarea principiului fundamental bugetar de încadrare a cheltuielilor în limitele veniturilor, neputându-se asigura prevederi bugetare pentru capitolul cheltuieli de personal în bugetul aferent anului 2017, autorităţile locale asigurând respectarea art. 49 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, în sensul că inacţiunea autorităţilor locale de rectificare negativă a acestui capitol bugetar - cheltuieli de personal sau acţiunea de rectificare pozitivă a acestui capitol ar fi determinat ca secţiunea de funcţionare să înregistreze deficit pe parcursul anului.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de  recurs  formulate, curtea a  constatat următoarele:

Prealabil, relativ la chestiunea legăturii prezentei cauze cu dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, curtea a constatat că nu se impune suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea acestuia, cât timp soluţia din prezenta cauză nu depinde de cea care se va pronunţa în acea cauză.

Recurenții - reclamanţi au criticat sentinţa Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material şi procesual. Arată recurenţii că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi prin întâmpinare. Asupra fondului, apreciază că instanţa a reţinut în mod greşit că actul administrativ este motivat, enumerând o serie de documente, toate acestea nejustificând diminuarea coeficienţilor de salarizare. De asemenea, arată că nu a existat o consultare cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor relativ la modificarea coeficienţilor de salarizare, procesul – verbal de negociere referindu-se la transferul contribuţiilor CAS şi CASS la salariaţi şi stabilirea salariilor brute în acest sens. Arată și că nu se respectă principiul ierarhizării pe verticală, consilierul juridic debutant cu studii superioare având un salariu mai mic decât referentul de specialitate debutant cu studii de scurtă durată, nefiind relevant că în cadrul instituţiei nu este prevăzut un asemenea post.

Analizând criticile formulate, curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate în parte, respectiv în ce priveşte nelegalitatea hotărârii consiliului local din perspectiva echivocului și nesustenabilității motivelor expuse care au stat la baza adoptării hotărârii relativ la diminuarea coeficienţilor, și a lipsei unei negocieri efective pentru acest aspect, ca și condiție de esență în procedura de stabilire a drepturilor salariale în această materie.

Astfel, în primul rând, curtea a reținut că prin hotărârea atacată, nr. 8 din 25.01.2018, s-a dispus stabilirea salariilor de bază aferente funcţiilor publice şi contractuale din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului X, începând cu 1.01.2018, conform anexei din hotărâre, având loc o diminuare a coeficienţilor pentru stabilirea salariilor, adoptaţi conform hotărârii nr. 109/27.07.2017 modificată prin hotărârea nr. 122 din 31.08.2018. De asemenea, prin dispoziţia nr. 25 din 31.01.2018 a fost reîncadrat personalul în cauză în acord cu hotărârea de stabilire a salariilor.

Potrivit hotărârii şi motivelor cuprinse în expunerea de motive nr. 1101 din 15.01.2018, dincolo de citarea in extenso a unor texte legale, s-a consemnat că se are în vedere aplicarea art. 11 din Legea cadru nr. 153/2017, că salariul minim pe economie garantat în plată pentru 2018 este, potrivit HG nr. 846/2017, 1900 lei, că se are în vedere o creştere faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, că se are în vedere punerea în aplicare a OUG nr. 79/2017 privind modificarea Codului fiscal, că se vor modifica coeficienţii de ierarhizare aprobaţi conform hotărârii nr. 122/31.08.2017, că toate acestea au loc pentru ca prin transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, salariile nete ale tuturor angajaţilor să rămână la nivelul lunii noiembrie 2017.

Or, o atare motivare nu cuprinde, aşa cum arată reclamanţii, nici un considerent pentru care a avut loc o reducere a coeficienţilor pentru stabilirea salariilor. Motivarea actului administrativ amintită anterior, expune o serie de considerente şi măsuri pentru punerea în aplicare a OUG nr. 79/2017 privind transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, cu dezideratul afirmat al menţinerii salariului din noiembrie 2017 – sens în care chiar se arată acordarea unei majorări salariale procentuale considerabile, însă relativ la coeficienţii de salarizare nu se explicitează în niciun fel de ce, în contextul acordării unor majorări a salariului pe de o parte, aceştia sunt reduşi pe de altă parte, menţionându-se lapidar doar că potrivit procesului – verbal de negociere colectivă nr. 33475 din 13.12.2017 s-a convenit modificarea acestor coeficienţi (dar potrivit acestuia din urmă, la fel, în cuprinsul lui se menţionează doar iniţierea unui proiect de modificare a coeficienţilor astfel încât prin transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, salariile nete ale angajaţilor să rămână la nivelul lunii noiembrie 2017). De remarcat că de altfel, hotărârea sau expunerea de motive nu menţionează nici un moment reducerea coeficienţilor, ci doar modificarea acestora, şi tot astfel şi negocierea la care s-a făcut referire în expunerea de motive, aspect care, în contextul afirmării de principiu a dezideratului de menţinere a salariilor şi de acordare a unor creşteri, nu antamează în nici un fel reducerea coeficienţilor ce a avut loc efectiv.

Astfel, curtea a concluzionat că, o motivare a actului administrativ relativ la necesitatea reducerii coeficienţilor de salarizare nu este dată și motivarea expusă anterior este cel puțin echivocă, în condițiile afirmării explicite de către emitentul actului administrativ în cuprinsul actului şi în documentaţia ce a stat la baza emiterii lui, doar a necesității acordării de majorări şi menţinerii nivelului de salarizare. Atât actul administrativ cât și documentația aferentă și la care actul administrativ trimite pentru observarea motivelor, nu afirmă un atare resort al măsurii.

De altfel, nici apărările procesuale avansate de către pârâtă pe parcursul judecăţii, nu aduc lămuriri relativ la considerentele pentru care s-a avut în vedere o reducere a coeficienţilor, iar de fapt prin apărările avansate nici nu s-a pretins că hotărârea şi documentaţia aferentă acesteia ar fi cuprins vreo motivare asupra reducerii coeficienţilor, aceasta deşi chestiunea este una de esenţă în cauză, constituind fundamentul acţiunii promovate de reclamanţi. Pârâta afirmă prin apărările depuse în cauză, la nivel teoretic, necesitatea de respectare a dispoziţiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 153/2017 privind încadrarea în buget pentru capitolul cheltuieli de personal în bugetul anului 2017 (aceasta deşi hotărârea vizează salarizarea în anul 2018, deci afirmaţia nu este nici măcar în legătură cu bugetul corespunzător, pentru 2018, iar nu pentru 2017), sau responsabilitatea ce revine autorităţilor locale potrivit art. 49 din Legea nr. 273/2006, pârâta invocând determinarea unui deficit pe parcursul anului. Aceste afirmaţii au însă un caracter cu totul nou faţă de motivele şi considerentele expuse în actele administrative criticate şi documentaţiile aferente, în condiţiile în care singurele referiri relativ la respectarea bugetului cuprinse în actul administrativ sau expunerea de motive sunt strict relativ la încadrarea în limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, or această limită are în vedere acordarea sporurilor, şi nu are legătură cu modificarea coeficienţilor.

A subliniat curtea că, aşa cum s-a arătat în literatura şi practica judiciară, motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum și indicarea faptelor pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale. A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității măsurii, iar importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicații; motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, respectiv completă, precisă și circumstanțială; desigur, ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. Obiectivul motivării este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului, cu dublă finalitate, a îndeplinirii funcției de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, dar şi asigurând posibilitatea instanţei să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permiţând reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995). De asemenea, astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional.

Ca urmare, curtea a apreciat că nu poate reţine ca motive ale actului administrativ altele decât cele ce rezultă expres din conţinutul său şi al documentaţiei ce a stat la baza emiterii lui, şi nu poate astfel analiza apărările intimatei din această perspectivă, a noii motivaţii afirmate a actului privind încadrarea în bugetul de cheltuieli pentru salarii.

 A reținut curtea apoi că, hotărârea Consiliului local ce face obiect al judecăţii este nelegală şi din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege la adoptarea acesteia, respectiv relativ la necesitatea desfăşurării unei negocieri efective cu salariaţii asupra chestiunii reducerii coeficienţilor de salarizare.

Este adevărat că, astfel cum susţine recurenta, pentru materia salarizării pentru familia ocupaţională Administraţie, legiuitorul a prevăzut reglementări distincte şi derogatorii de la regulile de drept comun.  Astfel, în vreme ce regula stabilirii salariilor în celelalte domenii la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 este cea a menţinerii salariilor în plată de la 30.06.2017 (art. 38 alin. 2 lit. b: Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții), prin alin. 2 lit. b pentru categoria Administrație prevede o regulă distinctă și specială, respectiv : b) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol. Or, potrivit art. 11, Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale Administrație din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților. Relevante devin apoi, în același sens – al sublinierii caracterului separat, special al determinării salariului în această materie, și dispozițiile art. 6 lit. a) din lege, care, după ce enunță legalitatea sistemului de salarizare (bazat pe lege), pentru salariile în domeniul administrației trasează din nou, trăsături distincte: ...drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. 1,... dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege.

Aşadar, dincolo de orice alte dezbateri privind substanţa drepturilor sau alte aspecte de procedură, este cert că în această materie pentru stabilirea drepturilor salariale, legiuitorul instituie regula desfăşurării unei negocieri între angajator și angajați în acest domeniu. Este adevărat că legea nu impune angajatorului rezultatele negocierii, nu mai puţin însă o atare negociere este o condiţie de stabilire a salariilor în materie, şi îndeplinirea nu poate fi reprezentată decât de realizarea ei în condiţii reale şi efective. Or, în cauză, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu confirmă îndeplinirea acestei condiții: astfel, deşi a existat o convocare din partea angajatorului la negociere, aceasta a privit strict chestiunea transferului contribuţiilor de la angajator la angajat, nu şi aspectul relativ la necesitatea reducerii coeficienţilor de salarizare. Împrejurarea că în procesul – verbal de negociere s-a inserat o afirmaţie relativ la modificarea coeficienţilor (menţionându-se, aşa cum s-a arătat mai sus, menţinerea salariilor şi modificarea coeficienţilor), nu schimbă concluzia anterioară, procedura de negociere neantamând efectiv reducerea coeficienţilor lor, neputându-se nici măcar deduce intenţia de reducere în contextul scopului afirmat - al creşterii/menţinerii salariilor. Rezultă aşadar că nu a existat o dezbatere efectivă asupra acestui aspect, or, aceasta nu este în niciun caz o negociere în sensul imperativ la textului, condiție care astfel apare ca neîndeplinită și justifică anularea actului şi din această perspectivă.

În ce priveşte argumentele reclamanţilor privind nerespectarea principiului ierarhizării, curtea a reținut că reclamanţii, deşi au clamat nerespectarea acestui principiu în general, relativ la toate poziţiile din anexă criticate, în concret au indicat doar un singur caz relativ la lipsa de proporţionalitate între salariului unui referent de specialitate debutant cu studii de scurtă durată şi salariul unui consilier juridic debutant cu studii superioare, apărare pe care curtea o apreciază ca nepertinentă în condiţiile în care nici unul dintre reclamanţi nu ocupă o atare funcţie şi nu poate astfel invoca o vătămare din această perspectivă. De asemenea, nu pot fi reţinute în cauză ca fiind pertinente apărările recurenţilor relativ la nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive, cât timp atari excepţii au fost invocate de pârâţi prin întâmpinare relativ la propria lor participare în proces urmărind prin aceasta un fine de neprimire a acţiunii. Or, prin pronunţarea de către prima instanţă a unei soluţii asupra fondului, cu depăşirea unei chestiuni privind calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, reclamanţii au obţinut un avantaj procesual prin neprimirea unei atari excepţii (chiar dacă prin nepronunţare), astfel invocarea acestui aspect  de către reclamanţi în recurs apare ca fiind lipsită de interes.

Ca urmare, curtea a apreciat că fiind dată nulitatea actelor administrative atacate din perspectiva drepturilor salariale ce privesc pe reclamanţii – recurenţi în componenta coeficienţilor de salarizare, va dispune o soluţie de anulare parţială a actelor administrative atacate, cu obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ privind stabilirea salariilor recurenților – reclamanţi începând cu 01.01.2018, cu reţinerea coeficienţilor din decembrie 2017, şi cu obligarea la plata eventualelor diferenţe salariale, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobânda legală aferentă, avându-se în vedere necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului.

În ce priveşte obligarea la emiterea actului administrativ astfel cum s-a dispus anterior, a observat curtea că reclamanţii au formulat acest petit (pct. 3 din petit acţiune) relaţionat cu aplicarea HG nr. 846/2017 şi OUG nr. 79/2017 – motivat de faptul că hotărârea din 25.01.2018 a vizat şi punerea în aplicare a acestor acte normative; curtea a constatat însă că acţiunea a privit exclusiv nelegala diminuare a coeficienţilor, că prin acţiune nu au fost antamate motive legate de neaplicarea corectă a HG nr. 846/2017 sau OUG nr. 79/2017, astfel anularea actului are în vedere doar chestiunea relativ la diminuare coeficienţilor, nu şi chestiuni legate de aplicarea acestor acte normative, şi tot astfel şi obligarea la emiterea noului act vizează similar refacerea doar a ceea ce s-a înlăturat.

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că în cauză hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, existând motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia date de art. 488 alin. 8 C.pr.civ, că astfel, cererea de recurs este întemeiată, în temeiul art. 496 Cpc a admis recursul, a casat sentința recurată, și în rejudecare, a dispus admiterea acţiunii în parte, dispunând anularea hotărârii consiliului local nr. 8 din 25.01.2018 şi a dispoziţiei nr. 25/31.01.2018 în ce priveşte poziţiile din anexă ce privesc pe reclamanţii – recurenţi, obligând totodată la emiterea actului administrativ pentru recurenţii – reclamanţi cu reţinerea coeficienţilor din decembrie 2017, şi cu obligarea la plata eventualelor diferenţe salariale, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobânda legală aferentă.

Domenii speta

Spete similare