Motive de recurs invocate omisso medio privind rolul activ al instantei.

Rolul judecătorului în cadrul procesului civil este determinat de următoarele atribuţii: în tot cursul procesului va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere şi va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare; oferă calificarea corectă a cererii şi a actelor şi faptelor deduse judecăţii în raport de conţinutul acestora şi nu după denumirea dată de parte; conduce dezbaterile şi poate să ia orice măsură legală pentru buna desfăşurare a procesului; pune în discuţia părţilor orice aspect de fapt sau de drept, chiar dacă nu a fost menţionat în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, dacă poate duce la soluţionarea cauzei; poate invoca din oficiu încălcarea normelor de ordine publică; poate să reţină probe legale din oficiu, chiar fără voinţa părţilor, însă le va pune în discuţia contradictorie a părţilor; oferă părţilor îndrumări în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor acestora.

Aceste atribuţii sunt limitate însă de principiul disponibilităţii, partea putând să dispună de obiectul procesului şi de mijloacele procesuale pe care legea i le acordă.

Ceea ce se pretinde în cauză de către recurent nu prive?te calificarea corectă a cererii în raport de con?inutul acesteia ?i nu de denumirea gre?ită a acesteia, ci chiar posibilitatea instan?ei de a alege pentru reclamant temeiul de drept potrivit pentru admiterea cererii, substituindu-se astfel rolului de apărător al acesteia.

Împrejurarea că tribunalul a re?inut că cererea ar putea fi întemeiată pe o altă institu?ie juridică (uzucapiunea), constatând netemeinicia cererii în raport de calea aleasă de reclamant (accesiunea), nu îi conferă acesteia nici dreptul, nici obliga?ia de a schimba cauza dedusă judecă?ii, cu atât mai pu?in în faza procesuală a apelului. Se re?ine astfel că nu denumirea dată de parte cererii este gre?ită, ci calea aleasă de reclamant nu îl îndreptă?e?te la valorificarea dreptului pretins.

Art. 492 Cod civil

Art. 488 pct.5, art.22 Cod de procedură civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa în data de 20.11.2014, sub numărul …/212/2014, reclamanta [...] a solicitat, în contradictoriu cu ORAŞUL … PRIN PRIMAR, să se constate că aceasta deţine un drept de proprietate asupra părţii în suprafaţă de 45.24 mp din imobilul-construcţie situat în Oraşul …, …, jud Constanţa, având număr cadastral …/S şi Cartea funciara … care excede construcţiei iniţiale achizi?ionate prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. …/03.02.1997.

În drept, cererea a fost a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 492 Cod civil.

La termenul din data de 02.06.2015, instanţa a dispus introducerea în calitate de reclamant a numitului …, moştenitor al reclamantei [...], potrivit certificatului de moştenitor …/17.04.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 3323/30.04.2020 pronunţată în dosarul nr. …/212/2014, Judecătoria Constanţa a respins cererea de chemare în judecată, admiţând cererea de intevenţie în interes accesoriu formulată de [...] în favoarea pârâtului ORAŞUL … PRIN PRIMAR în contradictoriu cu ….

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …/04.05.1998, Consiliul Local … a vândut reclamantei locuinţa situată în …, compusă din 3 camere de locuit, cu suprafaţa de 53,04 mp. Totodată, s-a atribuit reclamantei în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 82,42 mp.

 Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.83/03.02.1997, Consiliul Local … a vândut pârâtei [...] locuinţa situată în …, compusă din 2 camere de locuit, cu suprafaţa de 35,05 mp. Totodată, s-a atribuit pârâtei în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 85,77 mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/24.03.2011 BNP …, Oraşul … reprezentat prin Primar a vândut pârâtei [...] întregul drept de proprietate asupra bunului imobil-teren situat în intravilan, pe teritoriul cadastral al Oraşului …, …, judeţul Constanţa, notat cu nr. cadastral …, în suprafaţă de 162 mp.

În cuprinsul contractului a fost menţionată clauza potrivit căreia pe terenul obiect al prezentei vânzări este amplasată construcţia C1-Locuinţă, proprietatea pârâtei [...], dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. …/1997, locuinţă formată din trei camere, una bucătărie, una baie două wc-uri şi două holuri, având o suprafaţă totală utilă de 80,29 mp şi o suprafaţă construită la sol de 103 mp, notată cu nr. Cadastral …/S.

De asemenea, conform menţiunii din contract, construcţia C1 –locuinţă notată cu numărul cadastral …/S este înscrisă în CF nr. 16023 a unităţii administrativ teritoriale …, sub A1, prin Încheierea nr. … dispusă la data de 21.02.2001 de Agenţia Naţională de Cadastru şi publicitate Imobiliară –OCPI Constanţa-BCPI Constanţa.

Prin Sentinţa Civilă nr. 2816 pronunţată  în dosarul nr. …/212/2012 - ataşat prezentei cauze, s-a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei inserate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/24.03.2011 BNP …,  potrivit căreia „construcţia C1-locuinţă amplasată pe terenul obiect al contractului este formată din trei camere, una bucătărie, una baie, două wc-uri şi două holuri, având o suprafaţă totală utilă de 80,29 mp şi o suprafaţă construită la sol de 103 mp, notată cu nr. Cadastral …/S”, respectiv în ceea ce priveşte încăperile ce exced imobilului dobândit de pârâta [...] prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …/03.02.1997, respectiv locuinţă compusă din 2 camere de locuit.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre s-a constatat nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmită de … în ceea ce priveşte construcţia C1, respectiv încăperile ce exced imobilului dobândit de pârâta [...] prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …/03.02.1997 constând în locuinţă compusă din 2 camere de locuit.Constată nulitatea absolută a Încheierii nr. …/21.02.2011 dată de Oficiul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa în ceea ce priveşte construcţia C1, respectiv încăperile ce exced imobilului dobândit de pârâta [...] prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …/03.02.1997 constând în  locuinţă compusă din 2 camere de locuit.

S-a reţinut că pentru partea excedentă din construcţie (ce face obiectul prezentei cauze), [...] nu a făcut dovada dreptului de proprietate, iar accesiunea imobiliară prevăzută de art. 492 din Vechiul Cod Civil, pe lângă faptul că nu poate fi invocată direct în apel, trebuia să fie constatată deja la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/24.03.2011.

Totodată, judecătoria a reţinut că pe rolul Judecătoriei Constanţa se găseşte dosarul …/212/2011 - ataşat la prezenta cauză, prin care intervenienta accesorie din prezenta cauză solicită ca pârâta să fie obligată la demolarea lucrărilor de construcţie efectuate de aceasta în mod abuziv pe holul comun, obligarea pârâtei să readucă spaţiul şi accesele comune la forma iniţială sau, în caz contrar, reclamanta să fie autorizată  să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei. Prin încheierea pronunţată la data de 12.10.2015 în dosar …/212/2011 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. …/212/2014.

Urmare administrării probei cu expertiza topografică şi cu expertiza imobiliară construcţii civile, judecătoria a reţinut că construcţia ce face obiectul acţiunii în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune este de fapt recompartimentarea, amenajarea holului ce iniţial fusese comun, precum şi extinderea în exterior, în curtea din spate, prin amenajarea magaziei existente-2 băi şi dormitor. Concluzii similare se regăsesc şi în expertiza efectuată în dosarul nr. …/212/2011,  potrivit căreia: pe holul de acces comun, [...] a edificat două băi şi a amenajat o bucătărie (chicinetă).

Totodată, la edificarea modificărilor extinderii construcţiei nu s-a eliberat autorizaţie de construire (întrebarea 8 fila 93).

Judecătoria, reţinând incidenţa în cauză a Deciziei Înaltei Cur?i de Casaţie şi Justiţie nr. 13/2019, a constatat că construc?iile pentru care se cere constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare au fost edificate ulterior datei de 1 august 2001 (aspect învederat de intervenient şi necontestat de reclamant, ce rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în dosarul nr. …/212/2012), astfel încât dreptul de proprietate aferent acestora nu poate fi intabulat în cartea funciară, în lipsa autoriza?iei de construire.

Totodată, judecătoria a constatat că, chiar şi în lipsa recursului în interesul legii mai sus amintit, reclamantul a schimbat, în fapt destinaţia holului comun al clădirii, drept pentru care nu pot deveni incidente dispoziţiile accesiunii.

Împotriva sentinţei civile nr. 3323/30.04.2020 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …/212/2014, în termen legal, a fost declarat apel de către apelantul reclamant …, cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia I Civilă la data de 25.06.2020 sub acelaşi număr unic de dosar.

Apelantul a solicitat ca, urmare admiterii apelului, să fie schimbată hotărârea primei instanţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată şi să se constate că deţine un drept de proprietate asupra părţii din construcţia tip condominiu situată în oraşul …, …, jud. Constanţa, constând în o cameră, o bucătărie, o baie, două w.c.-uri şi două holuri, toate în suprafaţă utilă cumulată de 45,24 mp, şi care se află pe terenul proprietatea sa, în suprafaţă de 162 mp.

Apelantul a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect că extensia faţă de locuinţa iniţială provine din părţi existente ale construcţiei tip condominiu, care datează dinainte de dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului şi asupra cărora exercită folosinţa exclusivă ca urmare a renunţării voluntare a intervenientei … la utilizarea lor. Cu toate acestea, prima instanţă consideră, în mod paradoxal, că edificarea respectivelor părţi din construcţie era supusă obţinerii de către reclamant a unei autorizaţii de construire, ceea ce nu este cazul.  Cel mult, prima instanţă ar fi putut considera că realizarea amenajărilor/modificărilor ar fi trebuit supusă autorizării, însă acest lucru nu poate înlătura posibilitatea apelantului de a invoca accesiunea cu privire la părţile din condominiu care se situează pe terenul său şi care se află în folosinţa sa exclusivă.

Apelantul a mai criticat sentinţa civilă şi sub aspectul faptului că prima instanţă nu a valorificat anumite împrejurări din care rezultă indubitabil că pârâta îi recunoaşte dreptul de proprietate asupra extensiilor construcţiei iniţiale, care se poziţionează pe terenul pe care tot pârâta i l-a vândut, după cum reiese din certificatul de atestare fiscală a edificării construc?iilor nr. 8113/06.08.2014 şi din nota de constatare nr. 8113/06.08.2014.

Prin decizia civilă nr. 1514/22.10.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. …/212/2014 s-a respins apelul formulat de apelantul reclamant …, împotriva sentinţei civile nr. 3323/30.04.2020 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. …/212/2014, în contradictoriu cu intimatul pârât ORAŞUL … PRIN PRIMAR şi intimata intervenientă ….

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse de apelantul reclamant, tribunalul a apreciat nefondat apelul declarat, pentru  considerentele expuse în continuare.

Tribunalul a considerat că prima instanţă în mod întemeiat a procedat la respingerea acţiunii reclamantului, instanţa de apel apreciind însă că acţiunea reclamantului nu poate fi primită prin raportare la incidenţa accesiunii imobiliare ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiei excedentare, temeiul legal invocat de reclamant neputând sta la baza dobândirii acestui drept.

Astfel, s-a observat că, prin acţiunea formulată de numita [...], care a decedat pe parcursul procesului, fiind astfel introdus în cauză reclamantul …, în calitate de moştenitor în baza certificatului de calitate de moştenitor nr. 11/17.04.2015 eliberat de B.N.I. …, s-a solicitat să se constate că reclamantul are un drept de proprietate asupra construcţiei excedentare celei obţinute prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu intimatul pârât Oraşul … în anul 1997.

Construcţia iniţială, achiziţionată de către [...], avea o suprafaţă utilă de 35,05 mp, iar ulterior construc?iilor realizate de către aceasta, unitatea locativă astfel obţinută are o suprafată utilă de 80,29 mp.

Întrucât pentru construcţia excedentară de 45,24 mp reclamantul nu deţine un titlu de proprietate, acesta s-a adresat instanţei de judecată pentru a se stabili calitatea sa de proprietar asupra construcţiei, drept obţinut prin accesiune imobiliară.

Judecătoria a reţinut că partea excedentară a construc?iei a fost edificată ulterior datei de 1 august 2001, ţinând seama în acest sens de aspectele învederate de intervenient şi necontestate de reclamant, ce rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în dosarul nr. …/212/2012.

Tribunalul a reţinut că la momentul lunii februarie 2011 era realizată partea excedentară a construcţiei, în condiţiile în care aceasta este atestată în noua configuraţie prin măsurătorile cadastrale întocmite de către ing. …, măsurători ce au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/24.03.2011 de către BNP ….

Tribunalul a mai constatat că intervenienta [...], prin cererea de intervenţie accesorie în sprijinul poziţiei procesuale a pârâtului formulată la data de 02.06.2015, a susţinut că partea reclamantă a edificat partea excedentară a construcţiei în anul 2011, prin zidirea uşilor imobilului intervenientei, care dădeau spre holul comun, pe acest hol construind o baie şi o bucătărie.

Susţinerile intervenientei au fost confirmate de către reclamantul … care, prin răspunsul la interogatoriu, a învederat că o parte din încăperile excedentare au fost realizate prin ocuparea holului comun, dar şi prin cererea introductivă şi prin cererea de apel, prin care s-a afirmat faptul că aceste încăperi reprezintă spaţiul destinat iniţial holului comun şi unei anexe – magazie.

Aspectele evidenţiate anterior demonstrează faptul că, în realitate, partea reclamantă nu a edificat vreo construcţie, anexată construcţiei deja existente, pe care [...] o cumpărase, în anul 1997, de la pârâtul Oraşul …, ci a ocupat o parte dintr-o construcţie deja existentă – holul care face legătura între imobilul cumpărat de [...] în anul 1997 şi imobilul cumpărat în anul 1998 de către … -, pe care a înţeles să o amenajeze, recompartimenteze după cum a considerat, respectiv prin înfiinţarea unei băi şi a unei bucătării. Totodată, reclamanta [...] a ocupat şi spaţiul ce iniţial avea destinaţia de anexă, pe care l-a transformat într-o cameră, observându-se în acest sens atât expertiza topografică efectuată la fond, dar şi expertiza imobiliară construcţii civile (expertul arătând la punctul 3 din raport că [...] a rămas cu holul 9 – identificat astfel în expertiza topografică – în folosinţă exclusivă şi a amenajat interiorul şi exteriorul astfel: a amenajat în hol 2 băi corespunzătoare camerelor nr. 2 şi 3, fără bucătăria prevăzută în planşa 1 a expertului Moldoveanu şi a amenajat, din magazia existentă, o baie pentru camera 1 şi însă un dormitor şi o baie).

Aşadar, partea reclamantă şi-a extins spaţiul locativ prin ocuparea holului comun şi a anexei - magazie, iar nu prin realizarea unei noi construcţii, alăturat celei pentru care deţine un titlu de proprietate.

Tribunalul a constatat că reclamantul nu a procedat la edificarea niciunei construcţii, ci doar la ocuparea unor părţi din construcţii deja existente pe care le-a recompartimentat şi amenajat, respectiv hol şi magazie-anexă, care se află în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.

Astfel, în raport de situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, constatarea de către instanţă a dobândirii unui eventual drept de proprietate asupra acestor spaţii nu poate fi realizată prin accesiune imobiliară, ci doar pe calea uzucapiunii, în absenţa unui consens între unitatea administrativ-teritorial şi persoana reclamantului.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale principale asupra unui bun prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra acestuia, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.

Observând, aşadar, că este nefondată justificarea părţii reclamante în privinţa modalităţii de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiei excedentare celei ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. …/03.02.1997, întrucât aceasta nu a realizat o nouă construcţie, ci a ocupat construcţii deja existente, tribunalul a considerat că acţiunea reclamantului este nefondată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1514/22.10.2020  reclamantul … a formulat recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate, admiterea apelului, anularea sentinţei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Constanta, pentru următoarele motive:

Motivul de recurs: art. 488 alin.l pct 5 c.pr. civ.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei avand ca obicei constatarea dreptului de proprietate asupra unor construcţii in suprafaţa de 45, 24 mp, situata la imobilul construcţie situat in oraşul …, …, jud. Constanta. Aceasta suprafaţa construită excede construcţiei dobândita prin contractul de vanzare cumpărare nr. …/1997.

Instanţa de fond a analizat motivele cererii de chemare in judecata din perspectiva accesiunii imobiliare artificiale, prevăzută de art. 492 c.civ.

Reţinând incidenţa deciziei ICCJ, RIL nr.13/2019, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, iu considerarea datei realizării acestor construcţii (respectiv după data de 01 august 2001), considerând insa, ca sunt aplicabile, de prinepiu, dispoziţiile relative la accesiunea imobiliara.

Prin decizia civila nr. 1514/22.10.2020, pronunţata de Tribunalul Constanta s-a respins apelul formulat de către reclamant, reţinând insa, ca in cauza nu sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la accesiunea imobiliara, pentru ca, in cauza nu exista o lucrare construita, ci numai o ocupare a unui spaţiu existent si ca, eventual, ar fi aplicabile dispoziţiile privitoare la uzucapiune.

În raport de situaţia reţinuta de catre instanţa de apel, consideră ca, aceasta nu a lămurit pe deplin cadrul procesual, in sensul de a stabili, in concret, temeiul de drept de al acţiunii, fie accesiunea imobiliara artificiala, fie uzucapiunea, mai cu seama ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat “ constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei.

S-a invocat art. 22 - Rolul judecătorului in aflarea adevărului

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurata este susceptibila de casare atunci când prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Deşi principiul disponibilităţii guvernează procesul civil, în aceeaşi măsură, legiuitorul, prin art. 22 C. proc. civ., referitor la rolul judecătorului în aflarea adevărului, a dorit să evite tocmai interpretarea eronată a obiectului litigiului dedus judecăţii, sau calificarea juridică a actelor şi faptelor, în situaţia în care părţile le-au dat o altă denumire, obligându-l pe judecător să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă; tot judecătorul fiind cel ce dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecaţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, în scopul pronunţării linei hotărâri temeinice şi legale.

Judecătorul nu poate schimba cauza dedusă judecăţii, cu de la sine putere şi peste voinţa celui care are calitate de reclamant. Insă judecătorul este însă ţinut ca, observând cauza acţiunii astfel cum a fost construită de reclamant, să aplice acesteia textul de lege corect.

Potrivit art. 22 Cod procedura civila, judecătorul are dreptul si chiar obligaţia de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecaţii, chiar daca părţile le-au dat o alta denumire, ceea ce se traduce, intre altele, prin aceea ca, invocarea greşita a unui text de lege de către parte, da dreptul judecătorului de a stabili si aplica textul legal corect situaţiei de fapt fundamentate juridic de către parte. Prin urmare, ca regula, denumirea unor acte sau fapte deduse judecaţii si textul legal invocat nu sunt chestiuni de natura sa tina judecătorul la pronunţarea soluţiei, acesta fiind indreptatit sa le califice corect din punct de vedere juridic.

Instanţa de fond si instanţa de apel nu au lămurit însă natura acelor cereri de chemare în judecată, fie accesiune imobiliara artificiala, fie uzucapiune, raportat la susţinerile reclamantei, la temeiul de drept şi situaţia de fapt, cele doua hotarari pronunţate conţinând motive contradictorii care nu sunt de natură să lămurească situaţia de fapt şi de drept şi care fac imposibilă exercitarea controlului judiciar în prezenta cauză.

Astfel, deşi instanţa de fond a considerat ca sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la accesiunea imobiliara, pe care si-ar fi întemeiat acţiunea reclamanta, dar, in raport de decizia ICCJ 13/2019, acţiunea nu mai poate fi admisă, in considerarea datei efectuării lucrărilor de construire, decizia instanţei de apel, considera faptul ca acţiunea nu putea fi întemeiata pe dispoziţiile care reglementează accesiunea imobiliara, ci pe dispoziţiile legale ce reglementează uzucapiunea.

Dreptul de a califica o cerere constituie dreptul instanţei de a da denumirea legala unei cereri intitulata greşit de parti, dar fundamentate corect in raport de situaţia de fapt. Indicarea eronata a textelor legale nu este de natura a impieta asupra dreptului instanţei de calificare corecta a cererii, independent de poziţia procesuala adoptata de parti.

In schimb, dreptul instanţei de a pune in discuţie oportunitatea modificării unei cereri, implicând refundamentarea cererii întemeiate greşit in raport de situaţia de fapt sau schimbarea cadrului procesual (cu excepţia ipotezelor in care instanţa poate introduce fortat, din oficiu, alte persoane in litigiu), nu este de natura sa conducă la modificarea cererii decât cu concursul părtii ce a formulat-o.

Calificarea acţiunii de către instanţa de fond era cu atât mai necesară, având in vedere motivarea instanţei de apel, care afirma ca: “Aşadar, partea reclamanta si-a extins spaţiul locativ prin ocuparea holului comun si a anexei- magazie iar n prin realizarea unor noi construcţii, alăturat celei pentru care deţine un titlu de proprietate.”

Reţinând aceasta motivare, care schimba in tot considerentele instanţei de fond, si prin care instanţa de apel recalifica situaţia de fapt, inclusiv din perspectiva motivării reclamantului, care a susţinut realizarea unei construcţii noi, Tribunalul ar fi trebuit să pună in discuţie, din oficiu, o anulare a sentinţei de fond, cu trimitere spre rejudecare, in vederea punerii in discuţie, cu respectarea principiului contradictorialităţii si al respectării dreptului la apărare a recalificării situaţiei de fapt şi eventual a temeiului de drept.

Recalificarea situaţiei de fapt, deşi este atributul instanţei de judecată, aceasta trebuie realizată in contradictoriu şi pusă in discuţia contradictorie a părţilor, conform art.22 alin. 2 C.proc.civ.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate ?i a dispozi?iilor legale incidente, Curtea apreciază că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele ce succed:

În raport de motivele invocate, instan?a re?ine că sunt incidente în prezentul recurs prevederile art.488 pct.5 C.proc.civ. ”instan?a a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sanc?iunea nulită?ii”.

În acest sens se re?ine că recurentul a criticat modul în care instan?a de fond/ apel ?i-a exercitat rolul activ, încălcând obliga?ia ce îi revenea de a stabili temeiul de drept al cererii - accesiune sau uzucapiune - aspecte care ?in de regulile de procedură aplicabile în procesul civil (art.22 C.proc.civ.).

În contextul în care se invocă faptul că art.22 C.proc.civ. consacră la nivel de principiu rolul activ al judecătorului, Curtea trebuie să sublinieze că dispozi?iile acestui articol au fost respectate în cauză, în litera ?i spiritul legii.

Se re?ine astfel că instan?a s-a pronun?at asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în acord cu prevederile art.22 alin.6 C.proc.civ.

De?i recurentul pretinde că revenea instan?ei sarcina de a efectua încadrarea corectă în drept a cererii, potrivit art.22 alin.5 ”judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile”.

Or, trebuie subliniat că reclamantul a beneficiat atât în fond, cât ?i în apel de apărare prin avocat ales, fiind prezumat astfel că acesta a dat calificarea cererii (invocând art.492 C.civ.) potrivit principiului disponibilită?ii, care guvernează procesul civil.

Rolul judecătorului în cadrul procesului civil este determinat de următoarele atribuţii: în tot cursul procesului va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere şi va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare; oferă calificarea corectă a cererii şi a actelor şi faptelor deduse judecăţii în raport de conţinutul acestora şi nu după denumirea dată de parte; conduce dezbaterile şi poate să ia orice măsură legală pentru buna desfăşurare a procesului; pune în discuţia părţilor orice aspect de fapt sau de drept, chiar dacă nu a fost menţionat în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, dacă poate duce la soluţionarea cauzei; poate invoca din oficiu încălcarea normelor de ordine publică; poate să reţină probe legale din oficiu, chiar fără voinţa părţilor, însă le va pune în discuţia contradictorie a părţilor; oferă părţilor îndrumări în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor acestora.

Aceste atribuţii sunt limitate însă de principiul disponibilităţii, partea putând să dispună de obiectul procesului şi de mijloacele procesuale pe care legea i le acordă.

Ceea ce se pretinde în cauză de către recurent nu prive?te calificarea corectă a cererii în raport de con?inutul acesteia ?i nu de denumirea gre?ită a acesteia, ci chiar posibilitatea instan?ei de a alege pentru reclamant temeiul de drept potrivit pentru admiterea cererii, substituindu-se astfel rolului de apărător al acesteia.

În acest context este vădit neîntemeiată critica formulată, în caz contrar fiind încălcate dispozi?iile mai sus citate, ceea ce nu poate fi permis. Judecătorul nu poate rupe echilibrul procesual, constituindu-se într-un apărător al reclamantului, întrucât ?i partea adversă beneficiază de dreptul la un proces echitabil în fa?a unei instan?e impar?iale.

Împrejurarea că tribunalul a re?inut că cererea ar putea fi întemeiată pe o altă institu?ie juridică (uzucapiunea), constatând netemeinicia cererii în raport de calea aleasă de reclamant (accesiunea), nu îi conferă acesteia nici dreptul, nici obliga?ia de a schimba cauza dedusă judecă?ii, cu atât mai pu?in în faza procesuală a apelului. Se re?ine astfel că nu denumirea dată de parte cererii este gre?ită, ci calea aleasă de reclamant nu îl îndreptă?e?te la valorificarea dreptului pretins.

Pe de altă parte, în privin?a criticii aduse hotărârii primei instan?e în legătură cu aplicarea dispozi?iilor art.22, se re?ine că în cadrul cererii de apel reclamantul nici nu a invocat încălcarea acestor prevederi privind exercitarea rolului activ al judecătorului, fiind formulate exclusiv critici pe fondul cauzei. În acest sens, Curtea apreciază că această critică referitoare la hotărârea de primă instan?ă nici nu poate fi primită în raport de dispozi?iile art.488 alin.2 C.proc.civ., potrivit cu care motivele de casare nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe cale apelului. Consacrând regula inadmisibilită?ii criticilor formulate omisso medio, legiuitorul a în?eles să acorde garan?ii suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalită?ii hotărârii pronun?ate în apel. Aceasta este deopotrivă una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explica prin aceea ca, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel. Numai în acest fel se respecta principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrara, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oara de instanţa investita cu calea extraordinara de atac.

Prin urmare, tribunalul în mod corect a analizat motivele de apel, în limitele stabilite de art.477 ?i 478 C.proc.civ. (tantum devolutum quantum apellatum, tantum devolutum quantum iudicatum), o solu?ie contrară fiind în contradic?ie cu legea.

În considerarea motivelor de recurs invocate, prin prisma prevederilor art.488 pct.5 C.proc.civ., Curtea a apreciat recursul ca nefondat ?i l-a respins în consecin?ă.

Domenii speta

Spete similare