Nulitate absolută pentru lipsa obiectului contractului și a obiectului obligației pârâților;

Nulitate absolută pentru lipsa obiectului contractului și a obiectului obligației pârâților;

Nulitate absolută întemeiată pe o normă de drept substanțial, ca motiv de ordine publică, se impune a fi invocată din oficiu de către instanța de apel cu ocazia judecării fondului, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă și cele ale art. 1247 alin. 3 Cod civil;

- art. 1225 alin. 1 și 2 Cod civil, art. 1226 alin. 1 și 2 Cod civil,  art. 1247 alin. 3 Cod civil,  art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă

Nulitate absolută întemeiată pe lipsa obiectului contractului,  art. 1225 alin. 1 și 2 Cod civil, și nulitatea absolută întemeiată pe lipsa obiectului obligației pârâților, art. 1226 alin. 1 și 2 Cod civil,  fiind de ordine publică se impun a fi invocate din oficiu de către instanța de apel cu ocazia judecării fondului, după anularea sentinței pronunțate de către prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă și cele ale art. 1247 alin. 3 Cod civil, la fel cum pot fi invocate și în apel în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 teza finală, întrucât această reglementare nu limitează motivele de ordine publică numai la cele care au ca izvor normele dreptului procesual. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin Sentința civilă nr. 96/S, pronunțată în dosarul nr. xxxx/338/2017, Tribunalul Brașov - Secția I civilă, a hotărât următoarele:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. și D..

A constatat nulitatea absolută a înscrisului denumit proces - verbal încheiat între părți la data de 9.05.2017.

A respins celelalte pretenții ale reclamanților formulate în prezentul dosar.

A respins cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali C. și D. în prezentul dosar.

A respins cererea formulată de reclamanții C. și D. în contradictoriu cu pârâtul A. în dosarul nr. xxxx/338/2018 al Judecătoriei Zărnești, conexat la prezentul dosar.

A obligat pe pârâții C. și D. să plătească reclamanților  A. și B. suma de 8630 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în sensul celor arătate, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând: să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit proces - verbal încheiat între părţi la data de 9.05.2017 în ce priveşte suma de 55000 euro, din care reclamanţii ar trebui să mai plătească suma de 25.000 euro;  să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumei de 30.000 euro, achitată în baza acestui proces-verbal;  obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

S-a mai solicitat să se dispună suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea plângerii penale formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat următoarele:

În toamna anului 2016, au venit în România, din Italia, pentru a o vizita pe fiica reclamantei, E., ocazie cu care s-au hotărât să se stabilească în oraşul F. şi să înceapă o afacere.

Fiica reclamantei, care era angajată fără forme legale la S.C. G. S.R.L., le-a spus acest lucru pârâţilor, proprietari ai firmei, aceştia oferindu-se să le vândă imobilul situat în F., str. […], nr. xx, constituit din spaţiu comercial în care îşi desfăşura activitatea comercială şi o parte din părţile sociale ale acesteia.

Reclamanţii s-au întors în Italia, dar au păstrat legătura cu pârâta D., în vederea cumpărării imobilului şi firmei.

În încercarea de a-i determina să cumpere, pârâta le-a comunicat că societatea are o activitate prosperă, de 15.000 euro/lună şi veniturile obţinute i-au permis să construiască şi să achiziţioneze mai multe imobile în oraşul F..

Acest fapt l-a determinat pe reclamantul A. să-şi vândă proprietatea pe care o avea în Italia, pentru suma de 80.000 euro şi să se întoarcă în România, după ce s-a căsătorit cu reclamanta şi i-a virat acesteia în cont suma obţinută din vânzarea imobilului din Italia.

În data de 29.04.2017, reclamanţii s-au întors în ţară şi au fost cazaţi de pârâţi în imobilul lor din str. […] nr. yy, ocazie cu care pârâta D. a insistat foarte mult cu privire la vânzarea imobilului şi a S.C. G. S.R.L.

După ce s-au înţeles cu pârâţii asupra preţului şi a celorlalte aspecte, reclamantul A. a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. xxxx/3.05.2017 ce are ca obiect imobilul situat pe str. […], nr. xx, la preţul de 40.000 euro din care, conform clauzelor contractuale, s-ar fi plătit 10.000 euro în contul pârâtei D., diferenţa de 30.000 euro urmând să se plătească până la data de 9.05.2017 în acelaşi cont.

Pentru această diferenţă s-a constituit ipoteca legală în favoarea pârâţilor.

În realitate, întreaga sumă de 40.000 euro a fost achitată prin ordin de plată în data de 5.05.2017.

Totodată s-a încheiat contractul de cesiune, cu legalizare de semnătură sub nr. xx/3.05.2017, prin care reclamanta B. a dobândit de la pârâta D. 70% din părţile sociale ale S.C. G. S.R.L. la preţul de 5000 euro, preţ achitat integral în data de 5.05.2017 prin ordin de plată.

Ca atare, preţul total negociat şi acceptat de părţi pentru imobil şi afacerea comercială a fost de 45.000 euro, plătiţi integral la data de 5.05.2017.

Între părţi nu a existat nici o înţelegere anterioară sau concomitentă încheierii contractelor notariale în sensul că preţul nu ar fi cel prevăzut în cuprinsul acestora ci unul mai mare, pe care ar urma să îl plătească ulterior.

Ulterior, cazaţi fiind la pârâţi, aceştia au exercitat o acţiune de presiune psihică asupra reclamanţilor, pentru a le mai plăti suma de 29.000 euro - 1000 euro s-a plătit ca acont - amenințându-i că fără această plată nu le va da niciodată înscrisul necesar radierii dreptului de ipotecă şi alte ameninţări care le-au provocat temeri.

În aceste condiţii, de frică, în data de 9.05.2017, reclamanţii au plătit în contul pârâtei D. 19.000 euro prin virament bancar şi suma de 10.000 euro pe care i-au încasat cash.

În seara zilei de 9.05.2017, în jurul orelor 24, pârâţii i-au impus reclamantei să redacteze un act, intitulat proces - verbal, în care se menţiona că reclamanţii au cumpărat imobilul şi activitatea comercială pentru suma de 100.000 euro, suma de 75.000 euro fiind achitată, urmând a fi achitată diferenţa de 25.000 euro, astfel: 5.000 euro până la data de 25.06.2017, iar restul de 20.000 euro din venitul lunar, la sfârşitul fiecărei luni, începând cu luna iulie.

Acest proces - verbal a fost scris de reclamanta B., la dictarea pârâţilor, după ce în prealabil au fost din nou ameninţaţi că nu ridică ipoteca dacă nu îl semnează, că reclamanţii nu vor putea face nimic, că dacă nu mai plătesc 25.000 euro vor da faliment, că vor influenţa populaţia din zonă să nu mai cumpere nimic de la italian şi alte ameninţări cărora le-au dat crezare, neavând cunoştinţe juridice.

De frică, reclamanţii au semnat înscrisul, după care au fost daţi afară din casă, în toiul nopţii, şi şi-au petrecut noaptea în maşină.

Toate aceste aspecte şi altele, prin care au fost induşi în eroare la semnarea contractelor, i-au determinat pe reclamanţi să formuleze plângere penală împotriva pârâţilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi furt şi apoi pentru şantaj şi ameninţare.

În data de 30.06.2017 reclamanţii au fost somaţi de către pârâţi, prin executor judecătoresc, să le plătească suma de 5000 euro, scadentă la data de 25.06.2017, conform procesului-verbal din data de 9.05.2017, motivându-se că la acea dată au realizat o nouă negociere a preţului, iar ulterior au fost acţionaţi în judecată pentru emiterea unei ordonanţe de plată.

Procesul-verbal din data de 9.05.2017 este lovit de nulitate pentru următoarele:

Conform art. 1244 Cod civil, convenţia care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează să fie înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiat în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Coroborând această dispoziţie legală cu cele ale art. 1243 Cod civil, rezultă că dacă legea cere pentru încheierea contractului translativ de proprietate forma autentică, orice modificare a acestuia trebuie să îmbrace aceeaşi formă.

Procesul - verbal dezavuat în cauză, prin care se modifică preţul stabilit prin contractul de vânzare - cumpărare şi contractul de cesiune, poate fi interpretat în sensul de act adiţional la contracte şi în ceea ce priveşte vânzarea trebuia să îmbrace aceeași formă autentică, chiar dacă modificarea priveşte numai preţul.

Potrivit art. 1226 alin. 2 Cod civil, obiectul obligaţiei - prestaţia la care angajează debitorul - trebuie să fie determinat sau determinabil şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Prin procesul-verbal se arată că B. şi A. au cumpărat un imobil şi o afacere comercială în valoare de 100.000 euro.

Deoarece contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat doar de reclamantul A. la prețul de 40.000 euro, iar contractul de cesiune a fost încheiat numai de reclamanta B., la prețul de 5000 euro, așa zisa diferență de la 45.000 euro la 100.000 euro nu este o obligație solidară. Au fost încheiate două contracte distincte, cu titulari și obiecte diferite, și trebuia să se specifice expres ce sumă din 55000 euro datorează fiecare dintre reclamanți.

Prestația la care s-ar fi angajat fiecare dintre reclamanți nu este determinată sau determinabilă.

S-a mai susținut de către reclamanți că legislația română nu permite și nu prevede posibilitatea unei renegocieri ulterioare a prețului stabilit printr-un contract de vânzare - cumpărare autentic și un contract de cesiune de creanță, a unei obligații asumate și stinse prin plată. Dacă o asemenea operațiune s-a realizat, în condițiile expuse anterior, prestația asumată are caracter ilicit, iar actul în sine are o cauză ilicită.

În cauză nici măcar nu a existat o renegociere. Pârâții i-au impus și i-au dictat reclamantei ce să scrie în respectivul proces - verbal, încălcându-se astfel prevederile art. 1282 Cod civil, actul fiind expresia eludării tuturor dispozițiilor legale în materia contractelor.

La încheierea procesului-verbal lipsește consimțământul reclamantului A., iar lipsa consimțământului acestuia atrage nulitatea actului.

Din actele notariale încheiate de reclamant rezultă că acesta nu cunoaște limba română, de aceea, la încheierea contractelor a fost asistat de traducător autorizat.

Înscrisul denumit proces verbal prin care numai reclamanții se obligă, nu cuprinde formalitatea bun și aprobat, cu arătarea în litere a sumei datorate, în ceea ce îl privește pe reclamantul A..

Consimțământul reclamantei a fost smuls prin violență, chiar dacă acest viciu de consimțământ atrage doar o nulitate relativă. Procesul-verbal a fost semnat de reclamanți doar ca urmare a amenințărilor exercitate de pârâți, noaptea, în casa lor, care le-au creat temerea că bunurile lor sunt în pericol, motiv de anulabilitate prevăzut de art. 1216 şi art. 1217 Cod civil.

Ca un efect obligatoriu al constatării nulității absolute a procesului verbal încheiat între părți la data de 9.05.2017, se impune repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor executate în baza acestuia, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care s-ar fi aflat dacă actul nu s-ar fi încheiat.

Situația anterioară este cea în care reclamanții au încheiat contractul de vânzare - cumpărare pentru prețul de 40.000 euro și contractul de cesiune pentru prețul de 5000 euro, iar diferența de 30.000 euro, achitată în baza procesului verbal urmează a fi restituită.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6130 lei.

Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, susținând că acțiunea reclamanților are, din întreaga sa economie, un scop josnic, demonizându-i pe pârâți, de etnie romă, pentru a obține afacerea pe care au cumpărat-o de la aceștia, la un preț cât mai mic.

În apărare s-a arătat că reclamanții și pârâții s-au prezentat la notar unde au încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. xxxx/2017 având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra construcției și plata prețului de 40.000 euro și contractul de cesiune cu încheierea de legalizare de semnătură nr. xx/3.05.2017, prin care reclamanta a dobândit 70% din părțile sociale ale S.C. G. S.R.L., cu prețul de 5000 euro.

Reclamanții au pretins, îndată după încheierea celor două contracte, ca pârâții să evacueze imobilul, deși nu se plătise, și ca pârâții să le pună la dispoziție stocul de marfă, mobilierul, furnizorii și alte asemenea date ce țin de secretul comercial.

Pârâții au fost de acord cu noua dimensiune a pretențiilor reclamanților, astfel că părțile au renegociat prețul și obligațiile lor.

Astfel, la data de 9.05.2017 s-a încheiat procesul-verbal atacat de reclamanți și care consemnează că prețul imobilului și a activității comerciale din str. […] nr. xx este de 100.000 euro, din care s-a achitat suma de 75.000 euro, urmând ca diferența de 25.000 euro să fie plătită lunar; pârâții și-au luat angajamentul să repare acoperișul imobilului, ușile și transferarea monitorului de la camerele video.

Acest proces verbal a fost scris în întregime de reclamanta  B., care i-a tradus și soțului său A., în condițiile în care ei plătiseră deja 75.000 euro, mai mult decât prețul din cele două acte notariale.

Semnificația este univocă: părțile s-au înțeles asupra obiectului material al tranzacției, pe care l-au suplimentat în sensul celor de mai sus cu un preț majorat.

Însă, reclamanții au refuzat plata diferenței de preț de 25.000 euro și au formulat prezenta acțiune, urmărind fraudarea vânzătorilor.

Art. 1244 Cod civil stabilește că trebuie să îmbrace forma autentică sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale și care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

Prin procesul - verbal din 9.05.2017 nu s-a realizat nici o convenție de strămutare sau constituire de drepturi reale, această convenție este conținută în actul autentificat sub nr. xxxx/3.05.2017.

Potrivit art. 1243 Cod civil, orice modificare a contractului este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa. Contractul de vânzare - cumpărare este consensual, chiar dacă are ca obiect imobile. Nici un text legal nu impune încheierea în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare a unor imobile, decât dacă un asemenea contract cuprinde și convenția de strămutare sau constituire de drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

Renegocierea a avut ca obiect reașezarea prețului din perspectiva împrejurării că reclamanții au cumpărat o afacere comercială cu tot ceea ce presupune aceasta, iar nu un imobil oarecare și câteva părți sociale ale unei societăți.

Reclamanții au susținut că obiectul obligației asumate prin procesul-verbal din data de 9.05.2017 nu este determinat și nici determinabil pentru că prin această convenție este modificat, în mod indistinct, prețul a două acte juridice, cu doi debitori diferiți.

Pârâții susțin că această apărare nu are fundament. Obligația reclamanților este precis determinată: nu trebuie să plătească suma de 1000 euro împreună. Obligația asumată de reclamanți este divizibilă, ei obligându-se către pârâți la aceeași prestație. Reclamanții fac confuzie între solidaritate și divizibilitate atunci când arată că obiectul obligației nu este determinat, punându-se problema divizibilității, problemă cu care instanța de judecată nu a fost sesizată de reclamanți.

S-a mai susținut prin întâmpinare că legea nu prohibește o renegociere într-un cadru privat, iar această renegociere, făcută în temeiul principiului libertății contractuale nu contravine ordinii publice și a bunelor moravuri.

În cauză nu există nici o dovadă a în sensul celor afirmate de reclamanți, violența distructivă de consimțământ trebuie pusă în relație cu un pericol grav și iminent.

Pârâții au formulat în cauză și cerere reconvențională prin care au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, acesta având conținutul din procesul verbal din 9.05.2017.

În motivarea cererii reconvenționale s-a susținut că în condițiile în care instanța de judecată va aprecia că apărările formulate prin întâmpinare, referitoare la interpretarea art. 1243 și 1244 Cod civil nu sunt fondate, procesul verbal fiind nul pentru lipsa formei autentice, atunci se solicită pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu prevederile art. 1279 alin. 3 Cod civil.

Procesul-verbal din 9.05.2017 conține un raport juridic cu tipicitate legală, în sensul că el are părți, acestea și-au manifestat consimțământul asupra unei cauze și obiect determinate, dar lipsește forma autentică.

Potrivit principiului conversiunii actului juridic, reglementat de art. 1260 Cod civil, procesul verbal din 9.05.2017 de modificare a prețului contractului de vânzare - cumpărare și a celui de cesiune, nul pentru lipsa formei autentice, valorează promisiune de contractare, respectiv de modificare a prețului vânzării.

Procesul - verbal încheiat la data de 9.05.2017 are la bază principiul libertății de contractare și are toate cerințele legale pentru validitatea unei promisiuni de modificare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. xxxx/2017.

Reclamanții, pârâți reconvenționali, au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au solicitat respingerea acestei cereri ca netemeinică.

Aceste cereri au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei Zărnești.

Pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată o altă cerere de chemare în judecată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții D. și C., prin care s-a solicitat radierea dreptului de ipotecă legală înscrisă în CF […] F., ca urmare a achitării integrale a prețului consemnat.

Această cerere a fost înregistrată în dosarul nr. xxx3/338/2017.

Și în acest dosar pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantului A. și a soției acestuia B., la plata sumei de 25.000 euro.

Din considerentele acestei cereri rezultă că această sumă este datorată în baza procesului verbal de renegociere și fixare a prețului, încheiat la data de 9.05.2017.

Această cerere reconvențională a fost disjunsă din dosarul nr. xxx3/338/2017 al Judecătoriei Zărnești, înregistrată în dosarul nr. xxxx/338/2018 al aceleiași instanțe, iar acest din urmă dosar a fost conexat la dosarul xxxx/338/2017 al Judecătoriei Zărnești.

Prin Sentința civilă  nr.362/2019 a Judecătoriei Zărnești a fost declinată competența de soluționare a acestui dosar în favoarea Tribunalului Brașov.

În fața Tribunalului Brașov, instanță competentă să soluționeze cauza, reclamanții au formulat o precizare de acțiune în sensul că a fost completat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată cu dispozițiile art. 1214 - 1215 Cod civil.

S-a susținut că, la data încheierii contractului de cesiune în formă autentică, reclamanta B. s-a aflat în eroare cu privire la existența datoriei S.C. G. S.R.L., pârâta cedentă declarând că cesiunea se face liberă de sarcini.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile părților și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a reținut următoarele:

Între pârâții C. și D., în calitate de vânzători și reclamantul A., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. xxxx/3.05.2017.

În data de 4.05.2017 a fost înscris în cartea funciară […] F. dreptul de proprietate al reclamantului A. asupra imobilului construcție și dreptul de ipotecă în favoarea pârâților pentru plata sumei de 30.000 euro.

Asupra terenului este proprietar Statul Român.

Prin acest contract vânzătorii au înstrăinat cumpărătorului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în orașul F., […] nr. yy, înscris în CF […] F., cu destinația de spațiu comercial, regim de înălțime parter, prețul stabilit fiind de 40.000 euro.

Ulterior, la data de 11 mai 2017, contractul a fost rectificat în sensul că nr. administrativ al imobilului este xx, nu yy.

La aceeași dată, între pârâta D. și reclamanta B. s-a încheiat contractul de cesiune, legalizat prin încheierea x2/3.05.2017, prin care pârâta a cedat reclamantei 3514 părți sociale ale S.C. G. S.R.L., din totalul de 5020.

Cesiunea s-a făcut liberă de sarcini și procese, pentru prețul de 5000 euro.

Prin același act, pârâta a fost revocată din funcția de administrator a societății, reclamanta fiind numită administrator.

Prețul de 40.000 euro din contractul de vânzare - cumpărare și cel de 5000 euro din contractul de cesiune au fost achitate anterior datei de 9 mai 2017, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

La data de 9.05.2017 a fost întocmit un proces verbal, semnat de toate părțile din prezentul litigiu, scris de reclamanta  B., act a cărei nulitate se solicită a se constata în prezentul litigiu.

În cuprinsul acestui act se menționează că la data de 4.05.2017 reclamanții au cumpărat de la pârâți un imobil și o activitate comercială în str. […] nr. xx, în valoare de 100.000 euro, din care reclamanții au achitat, prin virament bancar, în contul pârâtei D., suma de 75.000 euro. Restul de 25.000 euro urma să se achite astfel: 5000 euro până la data de 25.06.2017, iar restul de 20.000 euro în baza venitului lunar, la fiecare sfârșit de lună, începând cu luna iulie.

Prin același act, pârâții s-au obligat să repare acoperișul imobilului, să repare ușile și să  și să transfere monitorul de la camerele video.

Pârâții susțin că prin acest act s-a renegociat prețul pentru vânzarea imobilului și cedarea părților sociale, deoarece reclamanții au pretins, îndată după încheierea contractelor, ca pârâții să evacueze imobilul, deși prețul nu se plătise, și ca pârâții să le pună la dispoziție stocul de marfă, mobilierul, furnizorii și alte date ce țin de secretul comercial.

Imobilul și activitatea comercială nu sunt indisolubil legate, aspect ce rezultă atât din modul în care au fost încheiate contractele în data de 3.05.2017, cât și din faptul că legea nu impune existența unei identități între proprietarul unui imobil în care se desfășoară o activitate comercială și acționarii societății care desfășoară această activitate.

Dreptul de proprietate asupra imobilului construcție a fost transferat către reclamantul A., acesta și-a înscris dreptul în evidențele de carte funciară, iar solicitarea ca pârâții să evacueze imobilul nu reprezintă o pretenție care excede obligațiilor contractuale, în condițiile în care în contract s-a specificat că stăpânirea de drept și de fapt asupra imobilului s-a făcut la data autentificării actului.

Existența ipotecii pentru diferența de preț menționată nu justifică formularea de noi pretenții de către pârâți pentru predarea imobilului.

Susținerea reclamanților în sensul că obiectul obligațiilor asumate prin procesul-verbal din data de 9.05.2017 nu este determinat sau determinabil este întemeiată.

Fiecare dintre contractele menționate, cel de vânzare de imobilului construcție și cel de cesiune, a avut obiect distinct și s-a încheiat între părți diferite. Legătura dintre acestea rezidă în faptul că activitatea S.C. G. S.R.L. se desfășura în imobilul construcție înstrăinat de pârâți.

Mențiunea din procesul-verbal din data de 9.05.2017, în sensul că reclamanții au cumpărat de la pârâți un imobil și o activitate comercială pentru suma de 100.000 euro, din care s-a plătit suma de 75.000 euro, nu este suficient de clară pentru a permite determinarea obiectului prestației fiecărui reclamant.

Din procesul - verbal menționat nu rezultă în ce cuantum a fost modificat prețul contractului de vânzare - cumpărare, la plata cărei sume ar fi obligat reclamantul A. și care este contraprestația care a determinat această modificare, în ce cuantum a fost modificat prețul cesiunii, dacă prin acest act se înstrăinează întreaga afacere, sau s-a modificat prețul celor 70% din părțile sociale menționate în contractul de cesiune.

În conformitate cu prevederile art. 1179 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.

În conformitate cu prevederile art. 1225 Cod civil, obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și alte asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale.

La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit, sub sancțiunea nulității absolute.

Art. 1226 Cod civil prevede că obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul. Sub sancțiunea nulității absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și licit.

Procesul - verbal întocmit la data de 9.05.2017 este nul absolut sub aspectul calificării sale drept o convenție a părților deoarece nu are un obiect determinat, nu cuprinde în mod explicit operațiunea juridică convenită de părți și prestațiile reciproce concrete la care se obligă părțile.

Având în vedere că acest motiv de nulitate este întemeiat, instanța nu va mai analiza celelalte motive de nulitate și anulare invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată și prin precizarea acesteia.

Prin precizarea de acțiune s-a invocat eroarea în care s-a aflat reclamanta B. la încheierea contractului de cesiune, însă în cauză nu s-a solicitat anularea acestui contract, ci constatarea nulității procesului verbal din data de 9.05.2017, sub acest aspect fiind irelevantă eroarea invocată.

În consecință, instanța a constat nulitatea absolută a înscrisului denumit proces - verbal încheiat între părți la data de 9.05.2017, ca urmare a lipsei de obiect.

Reclamanții au solicitat, ca efect obligatoriu al constatării nulității absolute a actului mai sus menționat, repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților la plata sumei de 30.000 euro achitată în baza procesului verbal.

Din actele existente la dosar rezultă că reclamanții au achitat pârâților suma de 40.000 euro ca preț al imobilului construcție, suma de 5.000 euro ca preț al cesiunii a 70% din părțile sociale ale S.C. G. S.R.L. și suma de 30.000 euro.

Această sumă a fost achitată anterior întocmirii procesului - verbal din 9.05.2017, iar prin acesta s-a constatat plata făcută, însă nu s-a făcut în baza acestuia, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, acest proces-verbal este lipsit de obiect.

În consecință, cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sumei de 30.000 euro, ca efect al nulității procesului verbal, nu este întemeiată.

Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, acesta având conținutul din procesului - verbal din 9.05.2017, în situația în care procesul verbal a fost declarat nul pentru lipsa formei autentice.

Așa cum s-a expus anterior, procesul verbal a fost constatat ca fiind nul pentru lipsa de obiect, nu pentru lipsa formei autentice, situație în care cererea reconvențională nu este întemeiată.

În condițiile în care s-a constatat că procesul verbal nu cuprinde elementele de validitate ale unui contract, prin hotărâre judecătorească nu i se poate atribui această valoare.

În dosarul conex, pârâții din prezentul litigiu, C. și D. au solicitat obligarea reclamantului A. și a soției acestuia B., la plata sumei de 25.000 euro, obligație scadentă conform procesului-verbal din data de 9.05.2017.

Ca urmare a constatării nulității absolute a acestui proces - verbal, cererea pârâților C. și D. formulată în dosarul conex a fost respinsă.

În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, pârâții reclamanți reconvenționali C. și D. au fost obligați să le plătească reclamanților suma de 8630 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., precum și reclamanții - pârâți reconvenționali A. și B..

Prin cererea de apel formulată apelanții C. și D. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale formulate de ei.

În expunerea de motive apelanții au arătat următoarele:

Tribunalul Braşov a găsit convenţia încheiata între parţi la 9.05.2017, ca fiind  izbită de nulitate absoluta pentru că „nu are obiect determinat, nu cuprinde în mod explicit operaţiunea juridica convenita de parţi şi pretenţiile reciproce concrete la care se obliga părţile, fiind deci încheiata cu ignorarea art. 1179 Cod civil potrivit cu care o condiţie esenţială pentru validitatea contractului este şi aceea a unui obiect determinat.

Reţinând acest motiv de nulitate, instanţa de fond a lipsit de efecte convenţia din 9.05.2017 şi a respins solicitarea pârâţilor de a fi pronunţată o hotărâre judecătoreasca care sa tina loc de contract, respingând şi pretenţia pârâților de a fi indemnizaţi cu suma de 25.000 euro, potrivit procesului-verbal din 9.05.2017.

După cum se poate observa, chestiunea care a fost reţinută de instanţa de fond şi care a dus la dezlegarea procesului în sensul din dispozitiv, este aceea a nulităţii convenţiei din 9.05.2017 pentru raţiunea ca obiectul ei ar fi nedeterminat.

Pentru verificarea corectitudinii raţionamentului Tribunalului Braşov este necesar ca instanţa de apel să facă aprecieri asupra raportului juridic dintre părţi.

Astfel, succint, lucrurile se prezintă astfel:

- la data de 3.05.2017 D. şi C. vând lui A. dreptul lor de proprietate asupra imobilului din F., […], nr. yy, cu preţul de 40.000 euro.

- la aceeaşi data de 3.05.2017, D. vinde lui B. 70 % din părţile sociale emise de S.C. G. S.R.L., cu preţul de 5000 euro.

- anterior celor doua contracte de vânzare, A., soţul lui B., plăteşte un avans de 1000 euro, în contul lui D..

- la 5.05.2017, B. plăteşte în contul lui D. suma de 40.000 euro, preţul imobilului, şi suma de 5000 euro, preţul părţilor sociale achiziționate.

- la 9.05.2017, înainte de orice convenţie scrisa, B. plăteşte în contul lui D. suma de 19.000 euro reprezentând ”diferenţa spaţiu comercial”.

- la 9.05.2017, înainte de orice convenţie scrisă, B. şi A. au plătit pârâților D. şi C. suma de 10.000 euro, în numerar.

- la 9.05.2017, după plăţile de mai sus, părţile încheie un proces - verbal prin care:

”noi, B. şi A. am cumpărat de la C. şi D. un imobil şi o activitate comerciala în str. […], nr.xx, în valoare de 100.000 euro, din care am achitat prin virament bancar în contul lui D. suma de 75.000 euro, restul de 25.000 euro urmând să se achite prin comun acord: 5000 euro până la data de 25.06.2017, iar restul de 20.000 euro (---),  la fiecare sfârşit de lună, începând cu  luna iulie.”

Această convenţie conținută în procesul - verbal din 9.05.2017 este atacată cu nulitate de B. şi A., criticând-o pentru viciul obiectului nedeterminat, şi tot această convenţie este cauza acţiunii pârâţilor, care pretind de la reclamanţi executarea consimţământului dar şi plata sumei de 25.000 euro.

Tribunalul Braşov a reţinut că, convenţia amintită este nulă pentru că obiectul ei este nedeterminat.

Consideră greşită soluţia Tribunalului Brașov, pentru următoarele argumente:

- obiectul contractului este reprezentat (art. 1225 alin. 1 Cod civil) de operaţiunea juridică ca atare, fie ea vânzare, locațiune, împrumut şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractului.

- obiectul contractului îl reprezintă, deci, operaţia juridică pe care părţile au înţeles să o realizeze, în timp ce obiectul obligaţiei este pretenţia la care se angajează debitorul (art. 1226 Cod civil). Între cele două noţiuni există diferenţa de reglementare (art. 1225 şi 1226 Cod civil) şi diferenţa de sens, existând între ele, însă, o strânsă legătură.

Tribunalul Brașov confundă cele doua noţiuni juridice atunci când reproşează convenţiei din 9.05.2017 ca „.nu cuprinde în mod explicit operaţiunea juridică convenită de părţi şi prestaţiile reciproce concrete la care se obligă părţile.”

Prin cererea de chemare în judecată, B. şi A. au criticat convenţia din 9.05.2017 pentru aceea că „pretenţia la care s-ar fi angajat fiecare dintre reclamanţi, în parte, prin acel proces-verbal nu este determinată şi nici măcar determinabilă”. Temeiul de drept invocat de reclamanţi, la finalul acţiunii lor, este art. 1226 Cod civil, cel referitor la obiectul obligaţiei, iar nu art. 1225, cel referitor la obiectul contractului.

Tribunalul Brașov avea obligaţia sa analizeze doar dacă obiectul obligaţiei este determinat sau nu, pentru ca aceasta este sesizarea, iar nu şi dacă obiectul contractului este determinat. Stabilind că nu este determinat obiectul contractului, Tribunalul Braşov s-a pronunţat asupra unor lucruri necerute.

În ceea ce priveşte identificarea obiectului obligaţiei asumate de reclamanţi prin procesul - verbal din 9.05.2017, este nevoie de verificarea voinţei părţilor prin raportare la pretenţia la care s-au angajat reclamanţii.

Obiectul obligaţiei este reprezentat de conduita pe care și-o asumă debitorii, pretenţia sau conduita efectivă şi particulară la care aceştia se angajează. Obiectul obligaţiei poate fi materializat în obligaţia de a da, de a face sau de a nu face.

Prin procesul - verbal din 9.05.2017 reclamanţii s-au obligat să facă un fapt pozitiv, acela de a efectua plata sumei de 25.000 euro către D. şi C. cu următorul calendar: 5000 euro pana la 25.06.2017 şi diferenţa de 20.000 euro, lunar, începând cu luna iulie 2017.

Comportamentul la care s-au obligat reclamanţii este cert, determinat, inteligibil: sa plătească suma de 25.000 euro.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii nu s-au plâns decât de nedeterminarea obiectului propriei lor obligaţii, iar nu şi de nedeterminarea obligaţiei pârâților; din aceasta perspectiva, reţinerea Tribunalului Braşov în sensul că „nu sunt cuprinse în mod explicit (---) prestaţiile reciproce la care se obliga părțile” este făcută cu depăşirea limitelor investirii.

Revenind, critica reclamanţilor potrivit căreia ei nu-și cunosc propriile pretenţii la care s-au obligat şi de aceea procesul - verbal din 9.05.2017 este nul, conform art. 1226 alin. 2 Cod civil, este neîntemeiată pentru că această prestaţie este descrisă în mod inteligibil în convenţie; trebuia să plătească o suma de bani individualizată la anumite termene prestabilite.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, având în vedere că obiectul obligaţiei asumate de reclamanţi este determinat, acela de a plaţi suma de 25.000 euro, văzând că obligaţia nu a fost executată la termenele stabilite, solicită obligarea reclamanţilor la plata sumei amintite.

Cererea de apel nu a fost motivată în drept.

Prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.718 lei.

La cererea de apel formulată de apelanții C. și D. intimații A. și B. au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul întâmpinări intimații au arătat următoarele:

Dispoziţia instanţei cu privire la constatarea nulităţii absolute a convenţiei din 09.05.2017 este temeinică şi legală, fiind pronunţată cu respectarea principiului disponibilităţii, având la bază argumente de fapt şi de drept corect apreciate de instanţa de fond.

Este sofistică susţinerea apelanţilor, potrivit cu care instanţa şi-a depăşit limitele judecăţii când a dispus nulitatea absolută a contractului pe motivul lipsei unui obiect determinat, în condiţiile în care ar fi trebuit să se pronunţe asupra nulităţii contractului pentru lipsa de determinare a obligaţiilor contractuale.

Diferenţierea scolastică între cele două noțiuni este una nefericită întrucât prevederile art. 1225 - 1226 se regăsesc în paragraful 4, Secţiunea 3, Titlul II, Cartea V a Codului civil şi este intitulat Obiectul contractului.

Nu pot să nu remarce că obiectul contractului care potrivit art. 1225 alin. (2) Cod civil trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului, este definit ca fiind operaţiunea juridică convenită de părţi astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale, art. 1225 alin. (1) Cod civil.

Or, obligaţia contractuală care potrivit art. 1226 alin. (2) Cod civil trebuie să fie determinată sau cel puţin determinabilă şi licită, sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului, este prestaţia la care se angajează debitorul.

În atare situaţie, este evident nelegală abordarea dihotomică atât de abruptă pe care apelanţii o fac între obiectul contractului şi obiectul contractului şi obiectul obligaţiei.

Deci, este evident că instanţa de judecată s-a pronunţat în limitele în care a fost învestită şi nu a încălcat sub niciun aspect principiul disponibilităţii.

Starea de fapt a fost corect reţinută de instanţa de judecată, care a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză.

La data de 03.05.2017, între ei şi apelanţii C. şi D., a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. xxxx/03.05.2017 de B.I.N. H., având ca obiect vânzarea imobilului situat pe str. […], nr. xx, pentru preţul de 40.000 de euro.

La aceeaşi data de 03.05.2017, între ea B. şi apelanta D. s-a încheiat contractul de cesiune, legalizat prin încheierea x2/03.05.2017., prin care aceasta din urmă a cedat ei B., 3514 de părţi sociale din totalul de 5020 de părţi sociale ale societăţii G. S.R.L., reprezentând o cotă de 70% din acestea, pentru preţul de 5.000 euro.

A doua zi, la data de 04.05.2017, a fost înscris în cartea funciară a imobilului dreptul de proprietate al subsemnatului A. asupra imobilului construcţie şi dreptul de ipotecă în favoarea intimaţilor pentru plata sumei de 30.000 euro.

Preţul de 40.000 euro din contractul de vânzare - cumpărare şi cel de 5.000 euro din contractul de cesiune au fost achitate anterior datei de 09.05.2017, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la data de 09.05.2017 (mai exact, în noaptea dintre data de 08.05.2017 şi data de 09.05.2017), apelanţii i-au impus ei B. să redacteze sub dictarea intimaţilor un proces-verbal, al cărui nulitate s-a constatat în mod corect de prima instanţă.

În cuprinsul procesului - verbal se menţionează că la data de 04.05.2017 au cumpărat de la pârâţi un imobil şi o activitate comercială în valoare de 100.000 euro, din care au achitat, prin virament bancar, în contul intimaţilor D. şi C. suma de 75.000 euro. Restul de 25.000 euro urma să se achite astfel: 5000 euro până la data de 25.06.2017, iar restul de 20.000 euro în baza venitului lunar, la fiecare sfârşit de lună, începând cu luna iulie. Prin acelaşi act apelanţii s-au obligat să repare acoperişul imobilului, să repare uşile şi să transfere monitorul de la camerele video.

În mod temeinic şi legal, instanţa de fond a reţinut că susţinerea lor în sensul că obiectul obligaţiilor asumate prin procesul verbal din data de 9.05.2017 nu este determinat sau determinabil este întemeiată.

Fiecare dintre contractele menţionate, cel de vânzare de imobilului construcţie şi cel de cesiune, a avut obiect distinct şi s-a încheiat între părţi diferite. Legătura dintre acestea rezidă în faptul că activitatea comercială se desfăşura în imobilul construcţie înstrăinat de pârâţi.

Menţiunea din procesul verbal din data de 9.05.2017, în sensul că ei au cumpărat de la apelanţii - pârâţi un imobil şi o activitate comercială pentru suma de 100.000 euro, din care s-a plătit suma de 75.000 euro, nu este suficient de clară pentru a permite determinarea obiectului prestaţiei fiecărui reclamant.

Din procesul-verbal menţionat nu rezultă în ce cuantum a fost modificat preţul contractului de vânzare - cumpărare, la plata cărei sume ar fi obligat el A. şi care este contraprestația care a determinat această modificare. În ce cuantum a fost modificat preţul cesiunii, dacă prin acest act se înstrăinează întreaga afacere, sau s-a modificat preţul celor 70% din părţile sociale menţionate în contractul de cesiune.

În conformitate cu prevederile art. 1179 Cod civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală.

În conformitate cu prevederile art. 1225 Cod civil, obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi alte asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale. La alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Art. 1226 Cod civil prevede că obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul. Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fíe determinat sau cel puţin determinabil şi licit.

În atare situaţie, este legală şi temeinică susţinerea instanţei potrivit cu care procesul - verbal întocmit la data de 9.05.2017 este nul absolut sub aspectul calificării sale drept o convenţie a părţilor deoarece nu are un obiect determinat, nu cuprinde în mod explicit operaţiunea juridică convenită de părţi şi prestaţiile reciproce concrete la care se obligă părţile.

Prin urmare, se impune a se constata că apelul numiţilor C. şi D.  este nefondat, urmând a fi respins, iar hotărârea instanţei relativ la nulitatea actului din 09.05.2017 să fie păstrată.

Prin întâmpinarea depusă nu s-a solicitat administrarea de probe.

Apelanții A. și B., prin cererea de apel formulată, au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, respectiv repunerea părților în situația anterioară încheierii actului desființat cu consecința obligări pârâților intimați C. şi D.  la restituirea către ei a sumei de 29.000 euro.  Cu cheltuieli de judecată.

În expunerea de motive apelanții au arătat următoarele:

Obiectul apelului lor îl reprezintă dispoziţia instanţei prin care aceasta a respins pretenţiile lor formulate în prezentul dosar, relativ la repunerea părţilor în situaţia anterioară constând în restituirea sumei de 30.000 de euro, achitată în baza procesului - verbal a cărui nulitate a fost constatată.

Astfel, în cadrul prezentului apel principal, nu se critică celelalte dispoziţii ale instanţei, urmând a se exprima poziţia procesuală faţă de acestea cu ocazia apărărilor în eventualul apel formulat de intimaţii C. şi D..

Totodată, prin prezenta, în condiţiile art. 478 raportat la art. 204 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă se diminuează câtimea obiectului petitului care face obiectul prezentului apel la suma de 29.000 de euro (în loc de 30.000 de euro), motivarea factuală a acesteia reieşind din cele ce urmează.

Critica lor relativ la hotărârea instanţei de fond rezidă la încălcarea principiul restabilirii situaţiei anterioare (restitutio in integrum) ca efect al constatării nulităţii actului juridic civil.

Este de principiu că, odată constatată nulitatea actului juridic reprezentat de procesul - verbal încheiat la 09.05.2017, instanţa trebuia să dea efect prevederile art. 1254 alin. (3) Cod civil, potrivit cu care dacă actul juridic civil este desfiinţări fiecare parte trebuie să restituie celeilalte părţi, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite în temeiul actului desfiinţat.

Acesta este de altfel esenţa principiului restitutio in integrum care reprezintă acea regulă de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic nul trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

În sensul principiului anterior enunţat şi a prevederilor legale arătate, în cazul în care actul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639 - 1647 Cod civil, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

Regula restituirii prestaţiilor este că se face în natură, în condiţiile art. 1639 Cod civil, prin restituirea bunurilor primite în baza actului desfiinţat.

Instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii legale, motiv pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea instanţei de fond.

Deopotrivă, hotărârea primei instanţe este şi netemeinică, având în vedere confuziile realizate în interpretarea probelor, în special a probelor cu înscrisuri, ori ignorarea acestora, în special a probei cu înscrisuri.

În hotărârea atacată, prima instanţă reţine în mod greşit faptul că din actele existente la dosar ar rezulta că ei au achitat intimaţilor suma de 40.000 euro ca preţ al imobilului construcţie, suma de 5.000 euro ca preţ al cesiunii a 70% din părţile sociale ale G. S.R.L. şi suma de 30.000 euro.

Ab initio, arată că suma plătită în baza procesului-verbal din 09.05.2017, nu este de 30.000 de euro, ci de 29.000 de euro, sens în care s-a făcut precizarea câtimii obiectului, în chiar prezentul apel.

Plata acestei sume reiese din următoarele acte depuse în probatoriu ca înscrisuri la dosarul cauzei: Ordinul de plată având seria […] nr. […]/09.05.2017, emis de către […], în cuantum de 19.000 de euro; Chitanţa de eliberare numerar nr. […]/09.05.2017, emisă la ora 15:17 de către […]., în cuantum de 10.000 de euro cuprinzând şi menţiunea olografa însoţită de semnătură lui D. prin care confirma încasarea sumei de bani respectiva.

În mod netemeinic, prin hotărârea atacată, prima instanţă a reţinut în mod complet eronat că „această samă a fost achitată anterior întocmirii procesului - verbal din 9.05.2017, iar prin acesta s-a constatat plata făcută, însă nu s-a făcut în baza acestuia, deoarece, aşa cum s-a reţinut anterior, acest proces verbal este lipsit de obiect.”

Astfel cum reiese atât din Ordinul de plată având seria [… nr. […]/09.05.2017, emis de către […], în cuantum de 19.000 de euro, cât şi din Chitanţa de eliberare numerar nr. […]/09.05.2017, emisă la ora 15:17 de către […], în cuantum de 10.000 de euro, aceste plăţi au fost efectuate în data de 09.05.2017.

Cu alte cuvinte, plata în cuantum total de 29.000 de euro a fost efectuată în ziua încheierii Procesului-verbal din data de 09.05.2017, în jurul orei 15:17.

Din materialul probator, rezultă că Procesul-verbal a fost încheiat la primele ore din noapte ale datei de 09.05.2017, în urma unor fapte care au început în noaptea zilei de 08.05.2017.

Simplul fapt că în cuprinsul Procesului-verbal din data de 09.05.2017 nu este trecută ora exactă a încheierii acestuia nu este de natură să demonstreze că ar fi fost încheiat ulterior efectuării plăţii în cuantum total de 29.000 de euro.

Or, faţă de întreg probatoriul administrat în cauză şi faţă de data de efectuare a plăţii care coincide cu data în care Procesul-verbal a fost încheiat, singura concluzie care se poate impune este aceea că plata a fost efectuată în baza procesului-verbal, în ziua în care acesta a fost încheiat.

Aşadar, considerentele instanţei cu privire la faptul că suma de bani ar fi fost achitată anterior întocmirii procesului-verbal din data de 09.05.2017 se întemeiază pe o simplă bănuială, care însă nu este nici măcar rezonabilă şi cu atât mai puţin nu este aptă să dovedească dincolo de orice dubiu că plata a fost efectuată cu adevărat înainte de încheierea procesului-verbal.

Prin urmare, se impune a se constata că cererea lor de obligare a intimaţilor la plata sumei de 29.000 euro, ca efect al nulităţii procesului - verbal din data de 09.05.2017, este pe deplin întemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.

În probațiune, apelanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară în cuantum de 3.065 lei.

La cererea de apel formulată de apelanții A. și B. intimații C. şi D. au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.

În cuprinsul întâmpinării intimații au arătat că apelul este nefondat pentru că:

Reclamanţii au plătit în plus faţă de preţul din cele două contracte încheiate cu pârâţii, respectiv în plus faţă de preţul achiziţiei imobilului şi faţă de preţul achiziţiei părţilor sociale, suma de 30.000 euro.

Înainte de orice contract scris, reclamantul A. plăteşte în contul lui D. suma de 1000 euro, care poate fi socotită arvună pentru achitarea preţului vânzării imobilului.

Reamintesc, aici, că dobânditorul imobilului este A., el fiind sub regimul separaţiei de bunuri cu soţia sa, B.. După plata acestei arvune, s-a încheiat contractul de vânzare al imobilului cu preţul declarat de 40.000 euro care, însă, a fost actualizat de părţi.

Preţul de 40.000 euro a fost plătit de B., iar nu de A., făcând însă o plată valabilă în numele acestuia.

Se poate conchide că preţul imobilului nu a fost cel declarat, de 40.000 euro, ci cel puţin de 41000 euro, având în vedere şi plata anterioară a sumei de 1000 euro. În realitate preţul a fost mai mare, după cum vom argumenta.

La aceeaşi dată cu încheierea contractului de vânzare între A. şi C. şi D., se încheie un contract de cesiune de părţi sociale prin care B. cumpără de la D. 70 % din părţile sociale emise de G. S.R.L., cu preţul declarat în act de 5000 euro.

Ulterior, la 9.05.2017, B. îi plăteşte lui D., în cont, suma de 19.000 euro reprezentând ”diferenţă spaţiu comercial”. Prin urmare, preţul adevărat al celor 70 % părţi sociale este de 5000 euro + 19.000 euro = 24.000 euro.

În aceeaşi zi de 9.05.2017, cei doi reclamanţi au plătit pârâţilor şi suma de 10.000 euro în numerar.

După ce plăţile de mai sus, în sumă de 75.000 euro au fost făcute, părţile încheie procesul - verbal din 9.05.2017 în care confirmă că anterior încheierii acestui act reclamanţii au plătit în total 75.000 euro şi reclamanţii îşi iau obligaţia de a plăti încă 25.000 euro ca preţ al imobilului şi activităţi comerciale.

Este în afară de orice îndoială că menţiunea plăţii sumei de 75000 euro are semnificaţia că această plată s-a făcut anterior şi că prin procesul - verbal se ia angajamentul unei plăţi viitoare de euro.

Reclamanţii nu au plătit suma de 40.000 euro + 5000 euro + 1000 euro + 19.000 euro + 10.000 euro în temeiul convenţiei din 9.05.2017 ci în baza unor înţelegeri anterioare pe care le recunosc prin procesul - verbal din 9.05.2017.

Conchizând, B. a plătit pentru afacerea comercială cumpărată de la D. suma de 24.000 euro, din suma totală plătită de reclamantă de 75.000 euro.

A. a plătit pentru imobilul achiziţionat suma de 51.000 euro (1000 euro + 40.000 euro + 10.000 euro).

Plăţile de mai sus au fost făcute în temeiul unor convenţii anterioare încheierii procesului-verbal din 9.05.2017.

Prin procesul-verbal din 9.05.2017, reclamanţii s-au obligat să mai plătească suma de 25.000 euro şi asupra obiectului acestei convenţii am discutat în propriul nostru apel.

Faţă de cele ce precedă, se impune respingere apelului reclamanţilor.

Relativ la probele solicitate a fi administrate în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 4 și 5, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instanța a încuviințat pentru intimații - apelanți A. și B. proba cu înscrisurile depuse la dosar în apel.

Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelanții, apărările intimaților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de apel constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată intimații - apelanți - reclamanți A. și B. au solicitat instanțe să constate nulitatea absolută a actului denumit ”PROCES - VERBAL” încheiat între ei și apelanții - intimați - pârâți C. şi D., la data de 9.05.2017, în ce priveşte suma de 55000 euro, din care reclamanţii ar trebui să mai plătească suma de 25.000 euro, iar subsecvent să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea apelanților - intimați - pârâți C. şi D. la plata către ei sumei de 29.000 euro achitată în baza acestui proces verbal.

În susținerea cererii de desființare a amintitului act, intimații - apelanți - reclamanți A. și B. au invocat atât cauze de nulitate absolută că și motive de nulitate relativă, respectiv:

- art. 1244 și art. 1243 Cod civil referitoare la nulitatea absolută determinată de lipsa formei autentice a înscrisului, necesară pentru înscrierea în cartea funciară;

- art. 1226 alin. 2 Cod civil conform căruia lipsa obiectului obligației (a prestației la care s-au angajat ei în calitate de debitori ai obligației de plată) atrage sancțiunea nulității;

- art. 1236 alin. 2 Cod civil privind cauza ilicită a actului a cărui nulitate o pretind;

- lipsa unuia dintre elementele prevăzute de art. 1179 alin. 1 Cod civil, pentru validitate a contractului, respectiv a consimțământului;

- nevalabilitatea consimțământului ca urmare a exercitării asupra lor a unor acte de violență și amenințare, conform dispozițiilor art. 1216 și art. 1217 Cod civil;

- vicierea consimțământului prin dolul determinat de omisiunea de a nu li se aduce la cunoștință situația relativă la datoriile societății G. S.R.L., potrivit art. 1214 și 1215 Cod civil.

Prima instanță, prin sentința criticată a desființat actul contestat.

Demersul jurisdicțional realizat de către prima instanță s-a întemeiat pe o două cauze de nulitate absolută, respectiv lipsa caracterului determinat al obiectului contractului - art. 1225 alin. 2 Cod civil și lipsa obiectului obligațiilor părților, a prestațiilor reciproce concrete la care s-au obligat părțile - art. 1226 alin. 2 Cod civil.

Procedând astfel, pe de o parte, prima instanță a depășit limitele învestirii, ignorând dispozițiile art. 9 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu a fost învestită să desființeze actul juridic intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, pentru cauza de nulitate întemeiată pe lipsa obiectului contractului - art. 1225 alin. 2 Cod civil și nici pentru cea referitoare la lipsa obiectului obligației apelanților - intimați - pârâți C. şi D., ci doar cu o cerere de constatare a nulității absolute exclusiv pentru lipsa obiectului obligației intimații - apelanți - reclamanți A. și B..

Chiar dacă era obligată să cerceteze din oficiu cauzele de nulitate absolută conform 1247 alin. 3 Cod civil, prima instanță nu a invocat și nu a pus în discuție, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 2 și art. 224 Cod procedură civilă, cele două cauze de nulitate absolută a contractului, respectiv pentru lipsa obiectului contractului - art. 1225 alin. 2 Cod civil și pentru lipsa obiectului obligației apelanților - intimați - pârâți C. şi D., în condițiile în care și-a întemeiat soluția pe aceste cauze de nulitate.

Pe de altă parte, din perspectiva intimaților - apelanți - reclamanți A. și B., obiectului obligației acestora, conform contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, apare ca fiind determinat și constă în plata sumei de 25.000 euro, în mod eșalonat, respectiv 5.000 euro la data de 25.06.2017, iar restul la sfârșitul fiecărei luni, începând cu luna iulie.

Împrejurarea că în cuprinsul actului încheiat între părți nu se consemnează la plata cărei sume s-a obligat intimatul - apelant - reclamant A., se poate rezolva apelând la dispozițiile art. 1423 Cod civil referitoare la prezumția de egalitate.

Având în vedere considerentele expuse, împrejurarea că prima instanță nu a mai analizat celelalte cauze de nulitate absolută și nici cauzele de nulitate relativă invocate de a contractului încheiat între părțile în litigiu, nesoluționând practic fondul, văzând și dependența criticilor apelanților A. și B. de modul de soluționare a petitului privind nulitatea contractului denumit ”PROCES - VERBAL” încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2, 3 și 6 Cod procedură civilă, prin Decizia nr. 1297/Ap pronunțată la data de 21.12.2020, în dosarul cu nr. de mai sus, Curtea de Apel Brașov a admis atât cererea de apel formulată de apelanții C. şi D., cât și cererea de apel formulată de apelanții A. și B., iar pe cale de consecință Sentința civilă nr. 96/S, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția I civilă în dosarul xxxx/338/2017, a fost anulată, cauza fiind reținută pentru judecarea fondului.

Cu ocazia judecării fondului, la termenul din data de 03.02.2021, instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 1247 alin. 3, art. 1225 alin. 1 și 2, art. 1226 alin. 1 și 2 Cod civil, văzând și art. 22 alin. 2 și art. 224 Cod procedură civilă, a pus în pus în discuție, ca și motive de ordine publică, cele două cauze de nulitate absolută a denumit ”PROCES - VERBAL” încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, reținute de către prima instanță în sentința anulată, respectiv cea întemeiată pe lipsa obiectului contractului - art. 1225 alin. 2 Cod civil, și cea întemeiată pe lipsa obiectului obligației pârâților - reclamanți reconvenționali C. şi D. - art. 1226 alin. 2 Cod civil.

Judecând cauza, instanţa de apel reţine următoarele:

I. Între pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., în calitate de vânzători, și reclamantul - pârât reconvențional A., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un ”CONTRACT DE VÂNZARE - CUMPĂRARE”, autentificat de B.I.N. H., sub nr. xxxx/3.05.2017, prin care, pârâții - reclamanți reconvenționali au vândut, iar reclamantul - pârât reconvențional a cumpărat, ca bun propriu, imobilul situat în oraşul F., […], nr. yy (rectificat ulterior ca fiind nr. administrativ xx), jud. I., înscris în CF […] F., la A1.1, nr. cad. […] - spațiu comercial, cu descrierea din contract, la A1.2, nr. cad. […], casă, cu descrierea din contract, A1.3, nr. cad. […], construcții anexă, cu descrierea din contract, terenul fiind proprietatea Statului Român (f. 13-15, v. I).

Conform contractului prețul de vânzare a fost convenit de părți la suma de 40.000 euro, din care suma 10.000 euro a fost achitată prin virament bancar, din sursele proprii ale reclamantului - pârât reconvențional, iar diferența de 30.000 euro, urma a fi plătită de către reclamantul - pârât reconvențional până la data de 09.05.2017, sub sancțiunea desființării și repunerii în situația anterioară, fără punere în întârziere ori altă formalitate, și fără restituirea sumei încasate.

Prin același contract, pârâții - reclamanți reconvenționali s-au obligat, ca după primirea întregului preț, să dea o declarație descărcătoare și pentru radierea dreptului de ipotecă legală înscris în favoarea lor.

Dreptul de proprietate al reclamantului - pârât reconvențional A. asupra imobilului cumpărat și dreptul de ipotecă legală al pârâților - reclamanți reconvenționali C. și D., pentru suma de 30.000 de euro, reprezentând diferența de preț, au fost înscrise în CF […] F. la data de 04.05.2017, conform act cf. […].

Tot la data de 03.05.2017, între pârâta - reclamantă reconvențională D., asociat unic al S.C. G. S.R.L., în calitate de cedentă, și reclamanta - pârâtă reconvențională B., în calitate de cesionară, s-a încheiat un ”CONTRACT DE CESIUNE” sub semnătură legalizată, conform Încheierii B.I.N. H., sub nr. xx/3.05.2017, prin care pârâta - reclamantă reconvențională i-a cesionat reclamantei - pârâte reconvenționale 3.514 părți sociale (din totalul de 5020), în valoare de câte 10 lei, fiecare, prețul cesiunii fiind stabilit de părți la suma de 5.000 euro (f.16, v. I).

Conform contractului de cesiune, prețul cesiunii a fost achitat anterior semnării contractului de cesiune, prin virament bancar.

Conform extrasului de cont eliberat de […] și ordinelor de plată depuse la dosar (f. 17, 21 și 19) suma de 40.000 euro, reprezentând prețul imobilului mai sus identificat, precum și suma de 5.000 euro, reprezentând prețul părților sociale, au fost plătite de către reclamanții - pârâți reconvenționali la data de 05.05.2017.

Din ordinul de plată și a chitanței de eliberare numerar (f. 47 și 48 dos. apel), rezultă că în data de 09.05.2017, reclamanta - pârâtă reconvențională B. a efectuat  două plați, una în valoare de 19.000 de euro, reprezentând diferență spațiu comercial, și alta în cuantum de 10.000 de euro, ambele către pârâta - reclamantă reconvențională D..

La câteva zile după încheierea celor două contracte anterior evocate, respectiv la data de 09.05.2017, între pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., pe de o parte, și reclamanții - pârâți reconvenționali B. și A., pe de altă parte, se încheie un contract, intitulat de părți denumit ”PROCES - VERBAL” (f.12, v. I), din conținutul căruia rezultă că:

- reclamanții - pârâți reconvenționali B. și A. au cumpărat de la pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D. un imobil și o activitate comercială în str. […] nr. xx, în valoare de 100.000 de euro, din care au achitat prin virament bancar în contul lui D. suma de 75.000 de euro, restul urmând să se achite prin comun acord, astfel: 5.000 de euro, până la data de 25.06.2017, iar restul de 20.000 de euro, îi achită din venitul lunar, la fiecare sfârșit de lună, începând cu luna iulie.

- pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D. se obligă să repare acoperișul imobilului și ușile, respectiv să transfere monitorul de la camerele video.

- în data de 14.05.2017 se va efectua inventarul mărfurilor și mijloacelor fixe.

Ulterior, între părți au apărut neînțelegeri legate de interpretarea și executarea contractelor încheiate între ei, reclamanții - pârâți reconvenționali solicitând desființarea contractului intitulat ”PROCES - VERBAL”, atât pentru cauze de nulitate relativă și pentru motive de nulitate absolută, în timp ce pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D. au susținut valabilitatea acestui contract, solicitând totodată executarea acestuia.

II. Referitor nulitatea relativă a contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la 9.05.2017, ca o consecință a vicierii consimțământului fiecăruia dintre reclamanții - pârâți reconvenționali prin dolul determinat de omisiunea de a nu li se aduce la cunoștință situația relativă la datoriile S.C. G. S.R.L., respectiv nevalabilitatea consimțământului ca urmare a exercitării asupra lor a unor acte de violență și amenințare.

Conform art. 1204  Cod civil ”Consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.”, iar art. 1206 alin 1 și 2 stabilește că, atunci când este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin violenţă sau în caz de leziune, consimțământul este viciat.

Referitor la dol, dispozițiile art. 1214 și art. 1215 Cod civil prevăd următoarele:

Art. 1214

”(1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

(2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

(3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.

(4) Dolul nu se presupune.”

Art. 1215

”(1) Partea care este victima dolului unui terţ nu poate cere anularea decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului.

(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.”

În ceea ce privește violența, art. 1216 Cod civil  dispune după cum urmează:

”(1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.

(2) Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent.

(3) Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.

(4) În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului.”

De asemenea, art. 1217 Cod civil prevede că poate constitui violență și temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.

Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, răspunsuri la interogatorii și declarațiile martorilor ascultați în cauză, nu rezultă vicierea consimțământului reclamanților - pârâți reconvenționali, provocată de manoperele dolosive sau frauduloase ale pârâților - reclamanți reconvenționali.

Pretinsele omisiuni ale pârâților - reclamanți reconvenționali de a-i informa pe reclamanții - pârâți reconvenționali în legătură cu situația financiară a S.C. G. S.R.L., datoriile acesteia, nu pot fi reținute fiind dolosive, deoarece informațiile cu privire la situația financiară a societății sunt publice, astfel încât reclamanții - pârâți reconvenționali puteau lesne să ia cunoștință despre aceste date, accesând on-line bazele de date ale autorităților fiscale, ori alte site-uri sau aplicații care conțin informații cu privire situațiile financiare ale societăților comerciale, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f. 19 și 81 - 87, v. 4 din dos primei instanțe).

Mai mult decât atât, prin contractul de cesiunea celor 3.514 părți sociale, pârâta - reclamantă reconvențională D. și-a asumat răspunderea în continuare față de terți pentru obligațiile contractate de societate până la data încheierii contractului de cesiune.

De asemenea, în cazul în care, nu aveau cunoștințele necesare pentru a verifica situația financiară a societății, și se îndoia de realitatea informațiilor prezentate de către pârâta - reclamantă reconvențională D. în legătură cu S.C. G. S.R.L., anterior încheierii contractului de prin care a dobândit părțile sociale ale S.C. G. S.R.L., reclamanta - pârâtă reconvențională B. putea să solicite opinia unui expert contabil, pentru a o lămuri sub toate aspectele referitoare la starea respectivei societăți, astfel după cum a procedat după încheierea contractului de cesiune.

Prin urmare, instanța constată că sunt nefondate susținerile reclamanților - pârâți reconvenționali referitoare la vicierea consimțământului lor, prin dol, în sensul art. 1214 alin. 1 și 3 Cod civil.

Referitor la violența pretins a fi exercitată asupra lor, reclamanții - pârâți reconvenționali au susținut că procesul verbal din 9.05.2017 a fost încheiat fără consimţământul lui reclamantului - pârât reconvențional A., fiind scris de reclamanta - pârâtă reconvențională B. ca urmare a ameninţărilor, violenţelor şi presiunilor exercitate de pârâţii - reclamanții reconvenționali.

În declaraţia dată de reclamantul - pârât reconvențional A. la 25.08.2017 în faţa organelor de poliţie acesta a arătat că a semnat contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” din data 9.05.2017, întrucât că a fost semnat de toţi şi pentru că reclamanta - pârâtă reconvențională B. l-a asigurat că era necesar pentru ridicarea ipotecii. A mai învederat că nu a anunţat organele de poliţie despre faptul că a fost constrâns să încheie actul şi nici despre faptul că a fost ameninţat întrucât nu cunoştea pe nimeni în F..

De asemenea, din răspunsul reclamantului - pârât reconvențional A. la interogatoriu, reiese că acesta a cunoscut conţinutul contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” din 9.05.2017 şi că a înţeles că prin plata diferenţei de 29.000 euro va primi ajutor de la pârâţi pentru efectuarea reparaţiilor al imobil şi pentru a obţine profit din activitatea firmei şi totodată că va urma să se ridice ipoteca menţionată în contractul de vânzare-cumpărare.

În ceea ce o privește pe reclamanta - pârâtă reconvențională B., în declarația dată de către acesta în fața organelor de poliție, la data de 07.07.2017, aceasta a arătat arată că a fost de acord cu plata sumei de 10.000 euro întrucât dorea ridicarea ipotecii de 30.000 euro, iar apoi a achitat prin transfer şi suma de 19.000 euro la solicitarea pârâţilor.

Din răspunsul la interogatoriul luat reclamantei - pârâtă reconvențională B. la solicitarea pârâților - reclamanți reconvenționali C. și D., rezultă că nu i-au fost aduse la cunoștință informațiile legate de situația financiară reală a S.C. G. S.R.L., informaţiile cu privire la aceste aspecte le-a aflat de la contabilă după semnarea contractului de cesiune, fără însă a se evidenția aspecte legate de exercitarea unor acte de violență asupra sa ori asupra reclamantului - pârât reconvențional A..

În consecință, sunt nefondate susținerile celor doi reclamanți - pârâți reconvenționali, referitoare la pretinsa viciere a consimțământului lor, prin acte de violență și amenințări exercitate asupra lor, în sensul prevăzut de art. 1216 sau art. 1217 C.civ., care i-ar fi determinat să încheie la data de 9.05.2017, contractul intitulat ”PROCES - VERBAL”.

III. În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la 9.05.2017, determinată de lipsa totală a consimțământului reclamantului - pârât reconvențional A., lipsa unui obiect determinat, cauza ilicită și lipsa formei autentice.

Conform art. 1179 alin. 1 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală. Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

Referitor la invocata lipsă a consimțământului reclamantului - pârât reconvențional A. la încheierea actului intitulat ”PROCES - VERBAL” din data de 9.05.2017, instanța o constată nefondată, având în vedere că acest reclamant - pârât reconvențional a participat la încheierea acestuia, a cunoscut și înțeles conținutul acestuia, iar prin semnarea acestuia în aceste condiții, și-a exprimat acordul cu privire la obligațiile asumate prin acest act, aspecte care rezultă din înscrisurile depuse la dosar și din răspunsurile date de către respectivul reclamant - pârât reconvențional la interogatoriu.

Prin urmare, cauza de nulitate întemeiată pe lipsa consimțământului reclamantului - pârât reconvențional A. nu poate fi primită.

Cu privire la obiectul obligațiilor, efecte ale obiectului contractului, instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel după cum a fost precizată și completată, reclamanții - pârâți reconvenționali B. și A. au invocat nulitatea absolută a contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la 9.05.2017, ca urmare a lipsei obiectului obligației (prestației) lor, susținând că în ceea ce îi privește obligația lor nu este determinată sau determinabilă, deoarece, în actul contestat ”se arată că B. şi A. au cumpărat un imobil şi o afacere comercială în valoare de 100.000 euro. Deoarece contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat doar de reclamantul A. la prețul de 40.000 euro, iar contractul de cesiune a fost încheiat numai de reclamanta B., la prețul de 5000 euro, așa- zisa diferență de la 45.000 euro la 100.000 euro nu este o obligație solidară. Au fost încheiate două contracte distincte, cu titulari și obiecte diferite, și trebuia să se specifice expres ce sumă din 55000 euro datorează fiecare dintre reclamanți.”

Prin urmare, susțin reclamanții - pârâți reconvenționali, că prestația cu privire la care s-ar fi angajat fiecare dintre ei, nu este determinată sau determinabilă.

Și acest motiv de nulitate absolută apare ca fiind nefondat, deoarece după cum instanța a arătat și în considerentele deciziei de anulare a sentinței primei instanțe, din perspectiva reclamanților - pârâți reconvenționali A. și B., obiectului obligației acestora, conform contractului intitulat ”PROCES - VERBAL”, încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, apare ca fiind determinat și constă în plata sumei de 25.000 euro, în mod eșalonat, respectiv 5.000 euro la data de 25.06.2017, iar restul la sfârșitul fiecărei luni, începând cu luna iulie, iar împrejurarea că în cuprinsul actului încheiat între părți nu se consemnează, la plata cărei sume s-au obligat fiecare dintre cei doi reclamanți - pârâți reconvenționali, se poate rezolva apelând la dispozițiile art. 1423 C.civ. referitoare la prezumția de egalitate.

Relativ la cauzele de nulitate absolută puse în discuție din oficiu, cu ocazia judecării fondului, după anularea hotărârii primei instanțe, respectiv cea întemeiată pe lipsa obiectului contractului - art. 1225 alin. 1 și 2 C.civ., și cea întemeiată pe lipsa obiectului obligației pârâților - reclamanți reconvenționali C. şi D. - art. 1226 alin. 1 și 2 Cod civil, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1247 alin. 3 Cod civil, este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

Nulitatea absolută întemeiată pe o normă de drept substanțial, ca motiv de ordine publică, se impunea a fi invocată cu ocazia judecării fondului, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă și cele ale art. 1247 alin. 3 Cod civil, la fel cum putea fi invocată și în apel în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 teza finală, întrucât această reglementare nu limitează motivele de ordine publică numai la cele care au ca izvor normele dreptului procesual. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Obiectul contractului este reprezentat de operațiunea juridică convenită de părțile contractante.

În speță, chiar dacă părțile nu au definit operațiunea juridică consemnată în contractul intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la data de 9.05.2017, fiind vorba despre convenție nenumită, nu poate fi reținută cauza de nulitate impusă de lipsa obiectului contractului, întemeiată pe dispozițiile art. 1225 alin. 1 și 2 Cod civil.

Cu totul alta este situația în ceea ce privește sancțiunea nulității absolute a aceluiași contract determinată de lipsa obiectului obligației pârâților - reclamanți reconvenționali C. şi D.

Sub acest aspect, instanța are în vedere dispozițiile art. 1226 alin. 1 Cod civil, conform cărora, obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul, precum și cele ale alin 2 ale aceluiași articol, care stabilesc că, sub sancţiunea nulităţii absolute, obiectul obligaţiei (prestaţia la care se angajează debitorul) să fie determinat sau cel puţin determinabil.

Contractul intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la data de 9.05.2017, în accepțiunea părților, reprezintă o convenție de modificare a două contracte, respectiv:

- contractul de vânzare - cumpărare, încheiat între pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., în calitate de vânzători, și reclamantul - pârât reconvențional A., în calitate de cumpărător, autentificat de B.I.N. H., sub nr. xxxx/3.05.2017, prin care, pârâții - reclamanți reconvenționali au vândut, iar reclamantul - pârât reconvențional a cumpărat, ca bun propriu, imobilul situat în or. F., […], nr. xx, jud. I., înscris în CF […] F., la A1.1, nr. cad. […] - spațiu comercial, la A1.2, nr. cad. […], casă, și la A1.3, nr. cad. […], construcții anexă;

- contractul de cesiune (vânzare) a 3.514 părți sociale deținute la S.C. G. S.R.L., încheiat la data de 03.05.2017, între pârâta - reclamantă reconvențională D., asociat unic al S.C. G. S.R.L., în calitate de cedentă, și reclamanta - pârâtă reconvențională B., în calitate de cesionară, sub semnătură legalizată, conform Încheierii B.I.N. H., sub nr. xx/3.05.2017.

Pentru a satisface cerințele impuse de art. 1226 Cod civil, în cazul unui contract de vânzare - cumpărare sau ale unui contract prin care sunt modificate elementele esențiale ale contractului de vânzare - cumpărare încheiat anterior (obiectul vândut, prețul, etc.), nu este suficient ca acordul părților să cadă numai asupra naturii dreptului, ci si asupra bunului la care se referă dreptul. Astfel, în jurisprudență, s-a stabilit că este nulă vânzarea care are ca obiect transferul proprietății unei suprafețe de teren nedeterminate, dintr-o parcelă mai mare decât cea vândută, deoarece din punctul de vedere al naturii, dreptul care a format acordul părților (dreptul de proprietate) este determinat, însă din punctul de vedere al prestației vânzătorului, în ansamblul ei, aceasta nu este determinată și nici determinabilă, în condițiile în care acel drept de proprietate nu poate fi atașat unui bun anume din patrimoniul vânzătorului, pentru a se putea stabili cu precizie la ce anume s-a obligat acesta.

Determinarea sau indicarea bunului ori a criteriilor de determinare a acestuia trebuie să rezulte din voința părților contractante, această determinare neputând fi făcută de către instanța de judecată.

Raportat la cele două contracte mai sus amintite, cu toate că obiectul obligației reclamanților - pârâții reconvenționali este determinat, și constă în plata diferenței de 25.000 euro, în cinci rate lunare, obiectul obligației pârâților - reclamanți reconvenționali nu este determinat și nici determinabil, în condițiile în care, în mod evident, prestațiile tuturor părților din cele două contracte, de vânzare - cumpărare și respectiv cesiune, încheiate la data de 3.05.2017, s-au modificat. 

Astfel, în convenția a cărei nulitate a fost pusă în discuție, se face referite la vânzarea - cumpărarea unui imobil, fără a se identifica în concret despre care imobil este vorba, dacă este vorba despre spațiul comercial în care își desfășoară activitatea S.C. G. S.R.L., întregul imobil situat în oraşul  F., […], nr. xx, jud. I., înscris în CF […] F., la A1.1, nr. cad. […], la A1.2, nr. cad. […], și la A1.3, nr. cad. […], sau un alt imobil.

De asemenea, în contractul a cărei nulitate s-a solicitat, se menționează transferul de către pârâții - reclamanții reconvenționali a unei activități comerciale, fără a se menționa din ce se compune această afacere, dacă aceasta are în vedere numai diferența de părți sociale, necesionate prin contractul de cesiune (vânzare), încheiat la data de 03.05.2017, sau dacă vizează sau nu și spațiile comerciale în care își desfășoară activitatea S.C. G. S.R.L., marfa, mijloace fixe, etc.

Determinarea în concret a conținutului obligațiilor pârâților - reclamanți reconvenționali în amintitul contract era imperios necesară, cu atât mai mult cu cât anterior încheierii ”PROCESULUI - VERBAL” din 9.05.2017, imobilul situat în oraşul F., […], nr. xx, jud. I., înscris în CF […]  F., la A1.1, nr. cad. […], la A1.2, nr. cad. […], și la A1.3, nr. cad. […], a fost odată vândut, respectiv cumpărat, în schimbul sumei de 40.000 euro, iar în schimbul sumei de 5.000 euro, pârâta - reclamantă reconvențională D. îi cesionase reclamantei - pârâtă reconvențională B. și hotărâseră desemnarea administratorului societății în persoana reclamantei - pârâtă reconvențională, prestațiile reciproce ale părților fiind indubitabil determinate.

Or, convenindu-se o modificare prestațiilor fiecărei părți din cele două contracte mai sus amintite, iar nu numai a prețurilor menționate în aceste contracte, în mod evident, în actul care modifică amintitele contracte, se impunea ca obiectul obligației pârâților - reclamanți reconvenționali să fie identificat, în sensul de a se arăta care sunt contraprestațiile acestora, corelative cu prestația reclamanților - pârâți reconvenționali de a plăti o sumă de bani în plus, cu titlu de diferență de preț, iar dacă nu au fost identificate, să fie cel puțin identificabile prin clauzele convenției modificatoare.

Relativ la obligațiile privind repararea acoperișului, a ușilor și transferarea monitorului, pe de o parte, din voința părților, exprimată în ”PROCESUL - VERBAL” din 9.05.2017, nu se poate deduce că acestea au fost asumate în legătură cu plata diferenței de preț de 30.000 euro, achitată în temeiul înțelegerilor anterioare celei din 9.05.2017, sau reprezintă o obligație asumată în legătură cu diferența de 25.000 euro, plătibil în cinci rate lunare.

În altă ordine, după cum rezultă din conținutul înțelegerii consemnate în ”PROCESUL - VERBAL” din 9.05.2017, repararea acoperișului, a ușilor și transferarea monitorului, reprezintă obligații accesorii, subsidiare, marginale, în raport cu obligația principală a reclamanților pârâți reconvenționali privind plata diferenței de preț de 25.000 euro, respectiv în raport cu ceea ce reprezintă și ar fi trebuit să fie consemnate ca atare, obligațiile principale a pârâților - reclamanți reconvenționali.

Având în vedere că, în speță, actul intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la data de 9.05.2017, reprezintă o convenție de modificare a două contracte, de vânzare și respectiv cesiune contra unui preț, cu drepturi și obligați reciproce, corelative, părțile contractante având dublă calitate de creditori și respectiv creditori, față de împrejurarea că obiectul obligațiilor pârâților - reclamanți reconvenționali nu este determinat și nici determinabil în conformitate cu voința exprimată de părți în cuprinsul amintitului act, văzând și dispozițiile art. 1226 Cod civil, instanța va reține nulitatea acestui contract, însă, fără a se pronunța în acest sens.

În ceea ce privește motivul de nulitatea absolută a contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat între părțile litigiului la data de 9.05.2017, pentru lipsa formei autentice a contractului, instanța are în vedere, că, în conformitate cu dispozițiile art. 1244 Cod civil, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară, trebuie încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, iar potrivit art. 1243 Cod civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa.

Din conținutul contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la data de 9.05.2017, nu rezultă, în mod evident împrejurarea că obiectul obligației pârâților - reclamanți reconvenționali a fost în legătură cu imobilul situat în or. F., […], nr. xx, jud. I., înscris în CF […] F., la A1.1, nr. cad. […] - spațiu comercial, la A1.2, nr. cad. […], casă, și la A1.3, nr. cad. […], construcții anexă, respectiv dacă a fost vorba despre o modificare a contractului încheiat între pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., în calitate de vânzători, și reclamantul - pârât reconvențional A., în calitate de cumpărător, autentificat de B.I.N. H., sub nr. xxxx/3.05.2017, acesta fiind și motivul pentru care instanța a reținut nulitatea convenției intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat la data de 9.05.2017.

Prin urmare, neputându-se stabili dacă în concret a avut loc o modificare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat, care a avut ca obiect imobilul anterior identificat, și ale cărui efecte au fost operate în cartea funciară - nu se poate reține nici incidența dispozițiilor art. 1244 și 1243 Cod civil.

În legătură cu modificarea contractului de cesiune (vânzare) a 3.514 părți sociale deținute la S.C. G. S.R.L., încheiat la data de 03.05.2017, între pârâta - reclamantă reconvențională D., asociat unic al S.C. G. S.R.L., în calitate de cedentă, și reclamanta - pârâtă reconvențională  B., în calitate de cesionară, sub semnătură legalizată, conform Încheierii B.I.N. H., sub nr. xx/3.05.2017, instanța constată că vânzarea de părți sociale ori vânzarea unei activității comerciale, sunt operațiuni consensuale, potrivit art. 1178 Cod civil, astfel încât, orice modificare a unor astfel de contracte este tot consensuală, în conformitate cu art. 1243 Cod civil. 

Raportat la cele expuse, nu se poate reține, nulitatea contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat între părți la data de 9.05.2017, pentru lipsa formei autentice.

Referitor la nulitatea contractului intitulat ”PROCES - VERBAL” încheiat între părți la data de 9.05.2017, pentru cauză ilicită, instanța constată că, dacă prin lege nu se prevede altfel, modificarea unui contract este permisă de lege sub toate aspectele, conform art. 1169 și art. 1243 Cod civil. Or, raportat la cele două contracte mai sus evocate, respectiv contractul de vânzare - cumpărare încheiat între pârâții - reclamanți reconvenționali C. și D., în calitate de vânzători, și reclamantul - pârât reconvențional A., în calitate de cumpărător, autentificat de B.I.N. H., sub nr. xxxx/3.05.2017, și contractul de cesiune sub semnătură legalizată conform Încheierii B.I.N. H. nr. xx/3.05.2017 încheiat între pârâta - reclamantă reconvențională D., asociat unic al S.C. G. S.R.L., în calitate de cedentă, și reclamanta - pârâtă reconvențională B., în calitate de cesionară, reclamanții - pârâți reconvenționali nu au evidențiat nicio dispoziție legală în conformitate cu care modificarea celor două contracte să fie prohibită.

În altă ordine, în conformitate cu dispozițiile 1238 alin. 2 Cod civil, cauza ilicită atrage nulitatea absolută a contractului dacă aceasta este comună ori, în caz contrar dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască.

În legătură cu încheierea convenției intitulate ”PROCES - VERBAL” din data de 9.05.2017, reclamanții - pârâți reconvenționali nu au susținut caracterul ilicit al cauzei lor, aceștia neputându-se prevala de propria lor turpitudine.

Prin urmare, nu poate fi reținută cauza ilicită a convenției anterior amintite.

IV. Cu privire la pretenția reclamanților - pârâți reconvenționali A. și B., în sensul obligării pârâților - reclamanți reconvenționali C. și D. la restituirea sumei de 29.000 euro (30.000 euro).

În primul rând, este de reținut că instanța nu va decide nulitatea contractului consemnat în actul definit ”PROCES - VERBAL”, întocmit de părți la data de 9.05.2017, toate motivele de nulitate relativă ori absolută ale acestei convenții, invocate de reclamanții - pârâți reconvenționali fiind considerate neîntemeiate, astfel încât și pretenția subsecventă privind repunerea în situația anterioară apare, din această perspectivă, ca nefondată.

În altă ordine, instanța constată că suma de 29.000 euro nu a fost plătită de către reclamanții - pârâți reconvenționali în baza înțelegerii consemnate în actul intitulat ”PROCES - VERBAL” întocmit la data de 9.05.2017, după cum pretind reclamanții - pârâți reconvenționali.

În acest sens, instanța are în vedere conținutul procesului - verbal contestat, în care reclamanții - pârâți reconvenționali consemnează, la timpul trecut, că au achitat prin virament bancar în contul pârâtei - reclamanta reconvenționale D. suma de 75.000 euro, obligându-se să mai achite în viitor 25.000 euro, în 5 tranșe lunare egale, prima tranșă urmând a fi plătită la data de 25.06.2017.

Prin urmare, este evident că anterior încheierii convenției din data de 9.05.2017, părțile conveniseră asupra sumei de 29.000 euro.

Chiar dacă plata a fost efectuată în ziua de 09.05.2017, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței de apel (f. 47 și 48), această plată a avut ca și temei o înțelegere anterioară. Dacă suma de 29.000 euro ar fi făcut parte din înțelegerea consemnată în actul intitulat ”PROCES - VERBAL” întocmit la data de 9.05.2017, ar fi consemnat expres această împrejurare și nu s-ar fi referit la aceasta ca fiind achitată anterior, împreună cu suma de 45.000 euro (40.000 + 5.000), plătită la data de 05.05.2017, în baza contractului de vânzare - autentificat de B.I.N. H., sub nr. xxxx/3.05.2017, și a contractului de cesiune sub semnătură legalizată conform Încheierii B.I.N. H. nr. xx/3.05.2017.

În consecință, singura sumă de bani care rezultă din înțelegerea consemnată în actul intitulat ”PROCES - VERBAL” întocmit la data de 9.05.2017, este cea de 25.000 euro, neplătită de către reclamanții - pârâți reconvenționali.

Având în vedere considerentele expuse, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. și D., urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca o consecință a reținerii nulității absolute a contractului intitulat ”PROCES - VERBAL”, încheiat între părți la data de 9.05.2017, cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali C. și D. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali A. și B., precum și cererea reconvențională formulată de reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâtul A., în dosarul conexat nr. xxxx/338/2018, vor fi respinse, ca nefondate.

Urmare a respingerii tuturor cerilor formulate în prezenta cauză, ulterior anulării hotărârii primei instanțe și judecării fondului de către instanța de apel, văzând și împrejurarea că pârâții, pârâții reconvenționali și intimații A. și B.  nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în aceste calități, în legătură cu exercitarea drepturilor la apărare, precum și dispozițiile art. 452 și art. 453 Cod procedură civilă, cererile acestora referitoare la obligarea părților care au pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, vor fi respinse.

Domenii speta

Spete similare