Faliment. Procedura insolvenței. Compatibilitatea suspendării facultative a judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. cu principiile procedurii insolvenței

Decizie 223 din 29.05.2020


Faliment. Procedura insolvenței. Compatibilitatea suspendării facultative a judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. cu principiile procedurii insolvenței

Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

Conform art. 5 alin. (2) din același act normativ, organele prevăzute la alin. 1 (instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Principiul celerității guvernează întreaga desfășurare a procedurilor reglementate de Legea nr. 85/2006, în acest sens legiuitorul statuând reguli precum citarea părților prin BPI, caracterul executoriu al hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic ori reducerea la 10 zile a termenului de motivare a hotărârii judecătorești.

În aceste condiții, principiul celerității reprezintă unul dintre criteriile de verificare a compatibilității aplicării, în completare, a dispozițiilor Codului de procedură civilă, inclusiv a art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.

( Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 223/R din data de 29 mai 2020)

Prin încheierea din data de 27.02.2019, Tribunalul București – Secția a VII-a civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/3/2018.

Prima instanță a reținut că soluţionarea prezentei contestaţii depinde, în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, respectiv operarea sau nu a rezilierii care trebuie analizată în mod prioritar de instanţa de drept comun în dosarul nr. x/3/2018 (fiecare dintre pretenţiile solicitate de contestator în prezenta cauză presupun ca premisă în analiza judiciară validitatea notificării de reziliere nr. 540/27.06.2017, transmisă de contestator).

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs MW S.R.L., care a solicitat casarea în tot a încheierii recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.

În motivare a arătat, în esență, că declanșarea litigiului care face obiectul dosarului nr. x/3/2018 s-a făcut cu rea-credință, tocmai pentru a obține suspendarea judecății în prezentul dosar.

A mai susținut că în acest mod îi este încălcat dreptul la soluționarea contestației.

Administratorul judiciar al debitoarei a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul, Curtea reține:

Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 (forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei), dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.  L 160 din 30 iunie 2000.

Conform art. 5 alin. (2) din același act normativ, organele prevăzute la alin. 1 (instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Principiul celerității guvernează întreaga desfășurare a procedurilor reglementate de Legea nr. 85/2006, în acest sens legiuitorul statuând reguli precum citarea părților prin BPI, caracterul executoriu al hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic ori reducerea la 10 zile a termenului de motivare a hotărârii judecătorești.

În aceste condiții, principiul celerității reprezintă unul dintre criteriile de verificare a compatibilității aplicării, în completare, a dispozițiilor Codului de procedură civilă, inclusiv a art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.

Curtea constată că prima instanță nu a efectuat o asemenea verificare a compatibilității măsurii suspendării facultative a judecății cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, mai exact, cu principiul celerității.

Efectuând această verificare, Curtea reține că prezenta contestație a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a civilă la data de 24.11.2017.

 Acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/3/2018 a fost înregistrată la data de 24.10.2018, așadar la circa 11 luni de la înregistrarea prezentei contestații.

Totodată, măsura suspendării facultative a judecății s-a dispus la data de 27.02.2019, adică la circa un an și trei luni de la înregistrarea contestației.

În aceste condiții, Curtea constată că aplicarea în concret în prezenta cauză a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. s-a făcut într-o modalitate incompatibilă cu principiul celerității, astfel cum acesta este reglementat de Legea nr. 85/2006, astfel încât încheierea recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă Tribunalului București – Secția a VII-a civilă pentru continuarea judecății.

În ceea ce privește riscul de pronunțare a unor hotărâri contradictorii, Curtea reține că există și alte mijloace procesuale care pot evita sau, după caz, remedia existența unor contradicții în cele statuate de instanțele judecătorești.