Contestaţie decizie de pensionare. Posibilitatea Casei Judeţene de Pensii de a cenzura, pe fond, valabilitatea înscrierilor din adeverinţele eliberate de fostul angajator privind încadrarea activităţii în grupă de muncă. Interpretarea dispoziţiilor art. 1

Rezumat

Alin. 6 al art. 158 prevede dreptul casei de pensii de a efectua verificări în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupa de muncă, iar alin. 7 prevede regula aplicabilă în funcţie de rezultatul verificărilor. Or, în condiţiile în care alin. 7 prevede posibilitatea valorificării perioadelor cu privire la care s-au efectuat verificări ca vechime în muncă în condiţii normale de muncă, cele două concluzii ale primei instanţe nu mai au temei legal după intrarea în vigoare a Legii nr. 172/2016.

Pct. 160 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 se referă la „personalul de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderile din industria materialelor de construcţii (hale sau poligoane de prefabricate din beton şi beton celular, linii tehnologice de fabricare a ipsosului, gipsului, produselor ceramice, agrocalcarului şi dolomitei, materialelor de zidărie, dalelor mozaicale, atelierelor de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de carcase şi confecţii metalice, precum şi activitatea manuală de încărcări-descărcări şi manipularea materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite şi combustibililor”.

Aşadar, dispoziţia menţionată nu se referă doar la activităţi specifice industriei materialelor de construcţii.

Prevederile legale privind încadrarea locurilor de muncă în grupa de muncă nu fac distincţie între diferitele categorii de salariaţi, condiţia necesară pentru ca activitatea acestora să fie încadrată în grupa a II a de muncă fiind ca aceştia să fi lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele etc. 

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17.03.2020 sub numărul de dosar 983/86/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii, a solicitat anularea Deciziei nr. .../27.01.2020, emisă de către Casa Judeţeană de Pensii; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 27.01.2020, cu luarea în considerare şi a activităţii prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 05.08.1981 - 25.10.1995, precum şi a sporurilor şi salariilor brute, conform adeverinţelor nr. ../12.12.2019 şi nr. ../12.12.2019, eliberate de SC B. SA; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că la data de 08.01.2020 a înaintat către intimata Casa Judeţeană de Pensii o cerere de emitere a unei Decizii de pensionare pentru limită de vârstă, luând în considerare şi adeverinţele nr. ../12.12.2019 şi ../12.12.2019, eliberate de SC B. SA.

În data de 10.02.2020 i-a fost comunicată Decizia nr. ../27.01.2020, prin care Casa Judeţeană de Pensii i-a respins cererea de pensionare.

Adeverinţa nr. ../12.12.2019 emisă de instituţia angajatoare îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă, respectiv au fost inserate toate elementele de identificare ale angajatorului şi ale angajatului, perioadele în care a fost angajatul unităţii, natura meseriei, grupa de muncă, procentajul stabilit conform nominalizării actului intern, Hotărârea din 1.12.1999 de completare a hotărârii CA din 17.09.1990, emisă de către unitatea angajatoare, precum şi temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă.

Adeverinţele se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute la Anexa nr. 14, respectându-se prevederile HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I si a II-a de munca s-a făcut de către conducerile unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile concrete în care şi-au desfăşurat activitatea persoanele respective.

Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la punctul 15 din ordinul menţionat, unităţile aveau obligaţia să analizeze şi să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I şi a II-a de muncă începând cu data de 18.03.1969.

Conform prevederilor punctului 8 din Ordinul amintit, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unităţii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.

În principiu, legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestau condiţiile de muncă şi veniturile obţinute de salariaţi nu puteau fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor.

Înlăturarea unor astfel de adeverinţe de la aplicare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie nu putea fi posibilă decât cel mult în cazul unor inadvertenţe evidente, inadvertenţe care nu se regăsesc în cauză.

A susţinut că adeverinţa depusă a îndeplinit condiţiile de formă şi conţinut, iar nevalorificarea ei este nejustificată deoarece a muncit în condiţii grele de muncă. Locul de muncă şi condiţiile deosebite în care a desfăşurat activităţile în muncă se circumscriu dispoziţiilor pct. 160 din anexa II la Ordin.

Pârâta nu a motivat în niciun fel soluţia de respingere, respectiv nu a indicat de ce activităţile şi locul de muncă descrise de angajator în documentele emise nu s-au circumscris cerinţelor, simpla referire la text nefiind în măsură să suplinească motivarea deciziei sale, iar instanţa de judecată nu are posibilitatea concretă de cenzurare, în lipsa unei astfel de motivări.

În anexa nr. 14 s-a precizat modelul de adeverinţă care trebuie întocmit pentru ca adeverinţele referitoare la încadrarea activităţii în grupe de muncă să fie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie. Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, anexa 14, au prevăzut înscrisurile ce se au în vedere la luarea în considerare a perioadelor lucrate în grupele de muncă anterior lunii aprilie 2001, înscrisuri care nu pot fi decât menţiunile din carnetul de muncă sau adeverinţe care trebuie să aibă o anumită formă şi conţinut.

Cu privire la conţinut, a solicitat instanţei să constate faptul că adeverinţa la care a făcut referire respectă toate cerinţele prevăzute de anexa 14 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, activitatea desfăşurată de el în grupa a II a de muncă a fost conformă cu cerinţele temeiurilor juridice menţionate, astfel că, în mod greşit pârâta a refuzat valorificarea menţiunilor din adeverinţa prezentată.

Conform dispoziţiilor art. 2 lit. d). din Legea nr. 263/2010 „principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament discriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile si obligaţiile prevăzute de lege.”

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, Ordinul nr. 50/1990, art. 139 alin. (1) din Legea nr. 127/2019.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea deciziei R nr. .. din data de 27.01.2020.

În fapt, a arătat că la data de 08.01.2020, prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii cu numărul .., reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Înscrisurile anexate solicitării au fost următoarele: carnetul de muncă seria Bd. nr. 061..4534, acte de stare civilă, copie livret militar, adeverinţa nr. ../12.12.2019 şi tabel nominal, adeverinţa nr. ../12.12.2019.

Urmare a analizării înscrisurilor depuse prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Legea nr. 263/2010, s-a emis la data de 27.01.2020 decizia de respingere R/.., nefiind îndeplinite condiţiile de vârstă, în vederea înscrierii la pensie.

Conform dispoziţiilor art. 52 din Legea nr.263/2010, “Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute de prezenta lege”.

În buletinul de calcul al deciziei R/../27.01.2020 s-au reţinut următoarele date, prin raportare la înscrisurile existente la dosarul de pensie şi la dispoziţiile legale incidente: vârsta la data solicitării înscrierii la pensie: 61 ani; vârsta standard de pensionare: 65 ani; stagiul complet de cotizare conform Legii nr. 263/2010: 35 ani; total stagiu de cotizare realizat: 27 ani, 7 luni şi 17 zile.

În subsidiarul deciziei R/../27.01.2020 s-a precizat că nu s-a valorificat adeverinţa ../12.12.2019, temeiul legal fiind incomplet şi meseria nu s-a regăsit în grupă superioară. Totodată, s-a precizat că nu au fost valorificate sporurile, raportat la salariile brute din adeverinţa nr. ../12.12.2019.

Referitor la valorificarea adeverinţei nr. ../12.12.2019, în cuprinsul acesteia se precizează că în perioada 05.08.1981 - 25.10.1995 reclamantul, având meseria de tinichigiu auto, a desfăşurat activitate încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, iar temeiul juridic al încadrării precizat este Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, punctul 160.

Punctul 160 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 a vizat personalul care desfăşoară activităţi în industria materialelor de construcţii, astfel încât, raportat la meseria înscrisă în cuprinsul adeverinţei nr. ../12.12.2019, a fost evident că temeiul juridic înscris este eronat, aspect faţă de care a apreciat că în mod corect adeverinţa nr. ../12.12.2019 nu a fost valorificată.

Referitor la valorificarea adeverinţei nr. ../12.12.2019, aşa cum a rezultat din înscrisurile pe care le-a anexat întâmpinării, reclamantul nu a îndeplinit condiţiile de vârstă prevăzute de Legea nr. 263/2010, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă.

Valorificarea adeverinţei nr. ../12.12.2019 nu a condus la îndeplinirea de către reclamant a condiţiilor de vârstă prevăzute de lege. Aceasta cuprinde sporul de vechime şi alte sporuri brute primite de reclamant, respectiv spor condiţii nocive.

În ceea ce priveşte sporul de vechime, acesta a fost valorificat prin raportare la datele înscrise în adeverinţa nr. ../12.12.2019, cu respectarea dispoziţiilor art. 165 alin. 3, respectiv 4 din Legea nr. 263/2010.

Aspectul valorificării sporului de vechime, a rezultat fără echivoc, din datele privind activitatea în muncă a reclamantului, înscris pe care l-a anexat, în copie, întâmpinării.

Conform dispoziţiilor art. 165 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 263/2010, “(3) Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:

a) perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:

- 3%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

- 5%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

- 7%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;

- 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

b) perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:

- 3%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;

- 6%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

- 9%pentruo vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

- 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;

- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

(4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.”

În ceea ce priveşte “Alte sporuri brute“ înscrise în adeverinţa nr. ../12.12.2019, având în vedere dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010, coroborat cu anexa nr. 15 din H.G.nr. 257/2011 şi faptul că aceste sporuri au fost calculate la salariul realizat şi nu la salariul tarifar, acestea nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.

Conform dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, “(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise in carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Având în vedere considerentele anterior expuse şi cadrul legislativ precizat, apreciază că decizia R nr. 31143 din data de 27.01.2020 este corectă şi legală.

În drept, Legea nr. 263/2010; HG nr. 257/2011; Cod Procedură Civilă, art. 205 alin. 2, art. 411 alin. 1 punctul 2.

Prin sentinţa civilă nr. 540 din 20 iulie 2020, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea; a anulat decizia nr. 31143/27.01.2020 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile cuvenite reclamantului prin valorificarea activităţii prestate în perioada 05.08.1981 - 25.10.1995 în grupa a II-a de muncă, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. ../12.12.2019 emisă de S.C. B. S.A.; a respins ca nefondat capătul de cerere privind valorificarea adeverinţei nr. ../12.12.2019 emisă de S.C. B. S.A.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 08.01.2020, prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii cu numărul .., reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, solicitare respinsă de intimată, care a emis la data de 27.01.2020 decizia R/.., cu motivaţia că acesta nu îndeplinea condiţiile de vârstă în vederea pensionării. În decizia de respingere s-a precizat că nu au fost valorificate adeverinţele nr.../12.12.2019 şi nr.../12.12.2019, eliberate de SC B. SA.

Analizând adeverinţa nr. 1917/12.12.2019 emisă de SC B. SA din punct de vedere formal, în contextul art. 158 din Legea 263/2010, instanţa a apreciat că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege.

Acest articol trebuie corelat cu prevederile HG 257/2011 - art. 125, în conformitate cu care angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.

Prin urmare, organul cu atribuţii în calculul drepturilor de pensie nu poate cenzura valabilitatea pe fond a înscrierilor efectuate în adeverinţe provenind de la fostul angajator, ci trebuie să se mărginească la verificarea validităţii formale a actului care certifică date pertinente pentru stabilirea dreptului la pensie.

De asemenea, art. 126 din acelaşi act normativ prevede, obligatoriu, că adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Din compararea machetei aferentă Anexei 14 cu adeverinţa nr. .../12.12.2019 emisă de SC B. SA, rezultă că aceasta cuprinde menţiunile referitoare la societate, apoi numele solicitantului, data naşterii acestuia, CNP, faptul încadrării la societate, perioadele lucrate, temeiul juridic, precum şi certificarea că aceste date au fost eliberate în baza documentelor, verificabile, aflate în arhiva societăţii, cunoscându-se atât prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât şi prevederile legislaţiei de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Din interpretarea alineatelor 4, 5 şi 6 din acelaşi articol rezultă că intenţia legiuitorului nu este aceea de a sancţiona cu nulitatea absolută asemenea adeverinţe, ele putând fi valorificate dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut.

Astfel, alineatul 4 arată că adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele 1 şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin.1, în timp ce alineatul 5 menţionează că adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta.

A apreciat instanţa că adeverinţa care îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond poate fi valorificată, iar întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în aceasta revine exclusiv unităţii emitente.

Casa Judeţeană de Pensii nu poate cenzura conţinutul unei adeverinţe emise de către angajator sau de către deţinătorul arhivei care cuprinde elementele raportului juridic de muncă privind condiţiile de muncă şi stagiul, utile în stabilirea drepturilor de pensie.

Corectitudinea încadrării în grupa de muncă excede atribuţiilor conferite de statut acestei instituţii, care are doar atribuţii de verificare şi valorificare a documentelor care atestă vechimea în muncă şi/sau condiţiile de încadrare în grupe superioare de muncă, efectuarea calculului drepturilor de pensie şi punerea în plată a dosarelor de pensionare, în măsura în care aceste înscrisuri au fost eliberate cu respectarea prevederilor legale. Or, în speţă, adeverinţa care atestă încadrarea în grupa a II- a de muncă a contestatorului a fost eliberată în conformitate cu dispoziţiile legale, refuzul de luare în considerare a acesteia la stabilirea drepturilor de pensie fiind nejustificat.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de valorificare a adeverinței nr. ../12.12.2019, instanţa, analizând datele privind activitatea în muncă a contestatorului, a constatat că sporul de vechime a fost valorificat de către intimată, motiv pentru care a respins această solicitare ca netemeinică.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat, în esenţă, următoarele:

Sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, ale H.G. nr. 257/2011 şi ale Ordinului nr. 50/1990.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat obiectul dedus judecăţii prin prisma tuturor dispoziţiilor legale invocate de părţi şi nu a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Apreciază că instanţa de fond a dispus obligarea Casei Judeţene de Pensii la emiterea unei noi decizii prin care să fie valorificată perioada 05.08.1981-25.10.1995, în grupa a II a de muncă, fără a avea în vedere dispoziţiile H.G. nr. 257/2011, anexa 14, coroborate cu dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, punctul 160.

Instanţa de fond reţine în cuprinsul sentinţei nr. 540/20.07.2020 că adeverinţa nr. ../12.12.2019,emisă de SC B. SA, îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de anexa nr. 14 din H.G. nr. 257/2011 pentru a putea fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, iar Casa Judeţeană de Pensii nu poate cenzura conţinutul adeverinţei.

Casa Judeţeană de Pensii are însă competenţa de a analiza înscrisurile depuse de solicitanţi şi a corobora datele din înscrisurile prezentate de aceştia, în vederea emiterii deciziei de pensie şi a plăţii drepturilor de pensie.

Conform dispoziţiilor art. 158 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, "Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii".

Conform anexei 14 din H.G. nr. 257/2011, "Temeiul juridic al încadrării în grupa**) .... de muncă îl reprezintă .....****) ****) Se completează actul normativ (nr., dată, poziţie, anexă etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă"

Raportând temeiul juridic al încadrării în grupă de muncă înscris în cuprinsul adeverinţei nr. 1917/12.12.2019, şi anume Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, punctul 160, la meseria de tinichigiu auto, înscrisă în cuprinsul aceleiaşi adeverinţe, s-a constatat existenţa unei inadvertenţe, în sensul că temeiul juridic înscris, Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, punctul 160, vizează personalul care desfăşoară activităţi în industria materialelor de construcţii, domeniu de activitate nespecific tinichigiilor auto.

Astfel, din punct de vedere formal este înscris temeiul juridic al încadrării în grupă de muncă, dar raportând acest temei legal la meseria înscrisă în adeverinţa nr. 1917/12.12.2019, este evident că temeiul juridic înscris este eronat.

Toate aceste aspecte şi dispoziţii legale au fost invocate şi prezentate şi instanţei de fond, dar acestea nu au fost analizate, ori au fost interpretate greşit.

În drept, a invocat Legea nr. 263/2010; HG nr. 257/2011, Ordinul nr. 50/1990, punctul 160, anexa 2, Codului Procedură Civilă, art. 466, art. 468, art. 411 alin. 1 punctul 2.

Reclamantul intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform dispoziţiilor art. 477 şi 479 alin. (1) Cod procedură civilă, modul în care prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi a aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Faţă de data emiterii deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă contestată în cauză, 27.01.2020, Curtea constată că la acel moment erau în vigoare dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 263/2010 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 172/2016, care prevedeau următoarele cu privire la dovada vechimii în muncă în grupa a II-a de muncă:

“(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.

(6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.

(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă”.

Faţă de aceste dispoziţii legale aplicabile la data emiterii deciziei nr. R/.../27.01.2020, Curtea constată că sunt eronate concluziile primei instanţe privind imposibilitatea cenzurării de către organul cu atribuţii în calculul drepturilor de pensii a valabilităţii pe fond a înscrierilor efectuate în adeverinţe provenind de la fostul angajator şi imposibilitatea ignorării adeverinţei în măsura în care aceasta nu a fost anulată, urmând a fi înlăturate din motivarea soluţiei, întrucât nu reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 158 din Legea nr. 263/2010 citate anterior.

Alin. 6 al art. 158 prevede dreptul casei de pensii de a efectua verificări în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupa de muncă, iar alin. 7 prevede regula aplicabilă în funcţie de rezultatul verificărilor. Or, în condiţiile în care alin. 7 prevede posibilitatea valorificării perioadelor cu privire la care s-au efectuat verificări ca vechime în muncă în condiţii normale de muncă, cele două concluzii ale primei instanţe nu mai au temei legal după intrarea în vigoare a Legii nr. 172/2016.

Art. 125 şi 126 din H.G. nr. 257/2011 nu conduc la o altă concluzie, aceste prevederi reglementând răspunderea emitenţilor de adeverinţe şi modalitatea în care se întocmesc adeverinţele, chestiuni distincte de cele prevăzute în art. 158 din Legea nr. 263/2010 şi expuse anterior.

În ce priveşte legalitatea încadrării activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 5.08.1981 – 25.10.1995, ca tinichigiu auto, în grupa a II a de muncă, pârâta nu a efectuat alte verificări, în sensul dispoziţiilor alin. (6) al art. 158, anterior citat, ci a reţinut că temeiul juridic al încadrării, menţionat în adeverinţă, nu priveşte meseria prestată de reclamant, ci personalul care desfăşoară activitate în industria materialelor de construcţii.

Pct. 160 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 se referă la „personalul de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderile din industria materialelor de construcţii (hale sau poligoane de prefabricate din beton şi beton celular, linii tehnologice de fabricare a ipsosului, gipsului, produselor ceramice, agrocalcarului şi dolomitei, materialelor de zidărie, dalelor mozaicale, atelierelor de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de carcase şi confecţii metalice, precum şi activitatea manuală de încărcări-descărcări şi manipularea materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite şi combustibililor”.

Aşadar, dispoziţia menţionată nu se referă doar la activităţi specifice industriei materialelor de construcţii.

Prevederile legale privind încadrarea locurilor de muncă în grupa de muncă nu fac distincţie între diferitele categorii de salariaţi, condiţia necesară pentru ca activitatea acestora să fie încadrată în grupa a II a de muncă fiind ca aceştia să fi lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele etc.

Prin urmare, interpretarea dată de pârâtă este formalistă, relevante fiind condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii reclamantului, de tinichigiu auto, care, de altfel, pot fi identice cu cele din domeniul industriei materialelor de construcţii, iar nu denumirea sau obiectul principal de activitate al angajatorului.

Or, în considerarea condiţiilor concrete în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în perioada 5.08.1981 – 25.10.1995, fostul angajator a procedat la încadrarea acestuia în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, „conform nominalizării efectuate prin: Hot. C.A. din 1.12.1999 de completare a Hot. C.A. din 17.09.1990”, numele acestuia regăsindu-se la pct. VI, Autoservice, nr. crt. 1 din Tabelul Nominal aprobat la 1.12.1999.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei la valorificarea datelor atestate de adeverinţa nr. .../12.12.2019 emisă de SC B. SA, este legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare