Autoritate de lucru judecat. Lipsa identităţii de cauză

Rezumat:

Deşi, în esenţă, demersul reclamantei are acelaşi scop cu cel din dosarul anterior, respectiv recuperarea de la pârâtă a sumelor de bani reprezentând restanţe la rambursarea concediilor medicale ale salariaţilor pentru lunile decembrie 2013 şi mai 2014, cauza acestuia, respectiv fundamentul juridic pe care s-au întemeiat cele două cereri de chemare în judecată, este diferită

Ulterior pronunţării hotărârii sus-menţionate, reclamanta a formulat noi cereri de rambursare, adresate pârâtei la 23.06. şi, respectiv, 27.09.2017, cereri respinse prin comunicarea cu nr. 24584 din 9.10.2017, cu menţiunea că „cererile de rambursare pentru lunile decembrie 2013 şi mai 2014 nu se pot plăti deoarece a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani.”

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta contestă această comunicare a pârâtei, susţinând că termenul de prescripţie care, în opinia sa, este de 5, iar nu de 3 ani, nu s-a împlinit.

În mod evident, cauza celor două cereri este diferită, fiind necesar a se face distincţia între cauza acţiunii civile, prin care se poate înţelege scopul urmărit de partea care iese din pasivitate şi acţionează, declanşând o procedură judiciară, şi cauza unei cereri de chemare în judecată, care vizează fundamentul juridic pe care se întemeiază pretenţia dedusă judecăţii.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. .../193/2019 la data de 29 07.2019, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, solicitând plata sumei de 1914 lei reprezentând restanţe la rambursarea concediilor medicale ale salariaţilor pentru luna decembrie 2013 (în cuantum de 901 lei) şi luna mai 2014 (în cuantum de 1013 lei).

În motivare reclamanta a arătat că pârâta a refuzat să-i ramburseze suma datorată pentru dosarele privind concediile medicale pentru luna decembrie 2013 şi luna mai 2014 nejustificat, fără nici un temei legal.

A fost nevoită să achite în cursul acestei perioade sumele reprezentând indemnizaţia pentru concediile medicale către salariaţii săi în cuantum de 1914 lei, sumă ce nu a fost recuperată de la pârâtă

Deşi a depus declaraţiile obligatorii la plata către bugetul FUNASS, înregistrate sub nr. 4118 din 23.06.2017 şi respectiv nr. 5079 din data de 27.09.2017, pârâta i-a comunicat adresa nr. 24589/09.10.2017, prin care i-au fost respinse solicitările, cu menţiunea că sumele aferente lunii decembrie 2013 şi respectiv luna mai 2014 sunt prescrise.

Referitor la excepţia prescripţiei, a precizat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. ../14.08.2015 a solicitat pârâtei aceste sume, iar prin sentinţa civilă nr. 1177/13.11.2015 tribunalul a dispus admiterea acţiunii. Însă, prin Decizia nr. 322 /22 .03.2016 Curtea de Apel Suceava a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 1177/13.11.2015 a Tribunalului Botoşani. Apreciază reclamanta că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost întreruptă şi, drept urmare, nu mai operează în cauză. Mai mult, în cauză operează termenul de prescripţie de 5 ani întrucât pârâta este instituţie publică.

Prin sentinţa civilă nr 574 din data de 12.02.2020 Judecătoria Botoșani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, Secţia I Civilă –Complet Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 322/22.03.2016.

Prin sentinţa nr. 267 din 28 mai 2020, Tribunalul Botoşani a admis excepţia autorităţii lucrului judecat a Deciziei nr. 322/22.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. ../40/2015 şi, pe cale, de consecinţă a respins pentru autoritate de lucru judecat acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 1946/40/2015, reclamanta a solicitat ca pârâta CAS să fie obligată la plata diferenţelor dintre indemnizaţiile sociale de sănătate plătite salariaţilor şi contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii la bugetul FUNASS, în cuantum de 2009 lei, sumă compusă din 901 lei pentru decembrie 2013, 95 lei pentru luna martie 2014 și 1013 lei pentru luna mai 2014.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.38 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţia de asigurări sociale.

Sentinţa civilă nr.1177/13.11.2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. ../40/2015, a fost schimbată în tot prin decizia Curţii de Apel Suceava nr. 322 din 22.03.2016.

S-a reţinut în motivarea Curţii de Apel Suceava nr.322 din 22.03.2016 că reclamanta nu a respectat dispoziţiile legale sus enunţate, din conţinutul cărora rezultă că nu este suficient să depui cererea de rambursare, ci, în mod obligatoriu trebuie ataşate centralizatoarele privind certificatele medicale şi dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii.

Prin cererea înregistrată în prezenta cauză, reclamanta solicită ca pârâta CAS să fie obligată la plata sumei de 1914 lei reprezentând restanţe la rambursarea concediilor medicale pentru lunile decembrie 2013, în cuantum de 901 lei și mai 2014, în cuantum de 1013 lei.

Astfel, în cauză s-au reţinut ca fiind incidente disp. art.430 alin.1 şi 2 NCPC, conform cărora:

,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În motivarea apelului a arătat următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea adresei nr. 24589 din 09.10.2017, prin care pârâta a respins cererile reclamantei de rambursare, pe motiv că s-a depăşit termenul de prescripţie de 3 ani.

2. Tribunalul Botoşani nu a încadrat corect cererea reclamantei de chemare în judecată.

3. În prezentul proces s-a cerut rambursarea pentru lunile decembrie 2013 şi mai 2014, iar în dosarul de la Curtea de Apel Suceava s-a judecat o altă cerere.

4. Consideră că rezultă cu claritate faptul că este vorba despre două cereri diferite, împrejurarea că sumele sunt aceleaşi fiind irelevantă.

5. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Suceava nu interzice rectificarea problemei şi efectuarea unei nou cereri de rambursare, care de altfel a şi fost formulată.

6. În manieră greşită, Tribunalul Botoşani a considerat că cererea reclamantei are acelaşi obiect de judecată cu cel din dosarul nr. ../40/2015. Curtea de Apel a respins cererea motivat de faptul că dosarele de rambursare erau incomplete. Ca urmare, s-au remediat aceste probleme şi s-a emis o nouă cerere de rambursare, care a fost respinsă pentru prescripţie.

7. Dosarul nr. ../40/2015 se referă la o altă cauză şi are alt obiect, respectiv anularea deciziei nr. 24239 a CAS.

8. În prezenta cauză a fost contestată decizia nr. 24589 a CAS Botoşani.

9. Ca urmare, solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, nefiind întrunite condiţiile legale ale admiterii excepţiei (identitate de părţi, obiect şi cauză – cumulativ).

10. Prescripţia se suspendă în momentul introducerii acţiunii în instanţă, în acest caz operând prescripţia specială de 5 ani şi nu cea generală de 3 ani, pârâta fiind instituţie publică.

Legal citată în procedura prealabilă, pârâta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat în cauză şi a pretenţiilor reclamantei de restituire a sumei de 1914 lei.

Prezenta cauză are aceleaşi părţi, obiect şi cauză cu dosarul nr. ../40/2015, în care cererea reclamantei a fost respinsă în mod definitiv, astfel încât în mod corect Tribunalul Botoşani a admis excepţia autorităţii de lucru judecată.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie invocat de reclamantă, de 5 ani, aprecierile privind întreruperea acestui termen pe perioada acţiunii în dosarul nr. ./40/2015 sunt nelegale şi nejustificate, având în vedere faptul că instanţa, prin Decizia civilă nr. 322/22.03.2016, definitivă, nu s-a pronunţat în acest sens şi nici Tribunalul Botoşani, prin Sentinţa civilă nr. 267/28.05.2020, pronunţată în dosarul nr. ../193/2019.

Referitor la cererile de rambursare formulate de reclamanta-apelantă, arată pârâta-intimată că acestea nu au fost însoţite de documentele legale, dosarele astfel întocmite fiind incomplete. De asemenea, au fost constatate nereguli şi în ceea ce priveşte modul de calcul şi modul de completare a certificatelor medicale seria CCMAG nr. ....

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, conform dispozițiilor art. 477 și art. 479 alin. (1) Cod procedură civilă, în raport de lucrările dosarului, Curtea constată întemeiat apelul, urmând a-l admite pentru considerentele ce succed:

În conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (1) Cod procedură civilă, „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect” iar dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă prevăd că „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”

Aşadar, pentru existenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat trebuie îndeplinite, cumulativ, condiţiile privind identitatea de părţi, obiect şi cauză.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, această triplă identitate nu este dată în speţă.

Astfel, deşi, în esenţă, demersul reclamantei are acelaşi scop cu cel din dosarul anterior, respectiv recuperarea de la pârâtă a sumelor de bani reprezentând restanţe la rambursarea concediilor medicale ale salariaţilor pentru lunile decembrie 2013 şi mai 2014, cauza acestuia, respectiv fundamentul juridic pe care s-au întemeiat cele două cereri de chemare în judecată, este diferită.

Potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) - (5) din Ordinul nr. 60/2006, privind normele de aplicare a OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, „(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizaţii achitate care depăşesc obligaţia lunară de plată a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se ataşează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr. 18, precum şi, după caz, dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea. (3) Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP. (4) Referatul prevăzut la alin. (3), semnat de directorul executiv al Direcţiei management şi economică, va fi supus aprobării preşedintelui - director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13. (5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanţarea la plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plăţii prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 60 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plăţii.”

Dispoziţiile art. 52 din OUG nr. 158/2005 prevăd că „litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale.”

Prin urmare, în cazul primirii unei comunicări de respingere a plăţii, conform dispoziţiilor anterior citate, titularul cererii are posibilitatea fie de a o contesta la instanţa competentă, arătând motivele pentru care apreciază că aceasta este greşită/nelegală şi solicitând, în final, obligarea casei de asigurări de sănătate la plata sumei pretinse, fie de a remedia lipsurile/deficienţele evidenţiate în comunicarea primită şi de a formula o nouă cerere, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În speţă, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 322/22.03.2016 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. ../40/2015, prima cerere de rambursare formulată de reclamantă a fost respinsă de pârâtă pentru că pentru luna decembrie 2013 lipsea de la dosar dovada achitării contribuţiei la FNUASS pentru concedii şi indemnizaţii, document obligatoriu pentru rambursare potrivit art. 177 alin. 2 din Ordinul nr. 60/2006, iar pentru luna mai 2014 pentru că nu s-a depus la dosar centralizatorul privind certificatele medicale aferente acestei luni şi au fost constatate nereguli privind completarea şi calculul unor concedii medicale, care i-au fost returnate reclamantei „în vederea efectuării corecţiilor necesare şi pentru a depune declaraţia rectificativă.”

Ulterior pronunţării hotărârii sus-menţionate, reclamanta a formulat noi cereri de rambursare, adresate pârâtei la 23.06. şi, respectiv, 27.09.2017, cereri respinse prin comunicarea cu nr. 24584 din 9.10.2017, cu menţiunea că „cererile de rambursare pentru lunile decembrie 2013 şi mai 2014 nu se pot plăti deoarece a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani.”

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta contestă această comunicare a pârâtei, arătând că termenul de prescripţie care, în opinia sa, este de 5, iar nu de 3 ani, nu s-a împlinit.

În mod evident, cauza celor două cereri este diferită, fiind necesar a se face distincţia între cauza acţiunii civile, prin care se poate înţelege scopul urmărit de partea care iese din pasivitate şi acţionează, declanşând o procedură judiciară, şi cauza unei cereri de chemare în judecată, care vizează fundamentul juridic pe care se întemeiază pretenţia dedusă judecăţii.

Aşa fiind, Curtea, constatând că prima instanţă a reţinut greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 430 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul şi a anula sentinţa atacată.

În temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (2) şi (3) teza a II-a Cod procedură civilă cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare