- Art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, art. 3 lit. n) și o) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic.

Ordinul prin care s-a dispus detaşarea, în calitate de personal medical, în temeiul art. 19 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic şi al H.G. nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României intră în noţiunea de măsuri pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 14  din Legea nr. 554/2004. Un astfel de act administrativ nu poate fi calificat ca stabilind strict măsuri de organizare instituţională şi administrativă a sistemului medical.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25.03.2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. xxx/64/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situații de Urgență a solicitat suspendarea executării dispoziţiilor Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. xxxx privind detaşarea personalului medical/paramedical/auxiliar specializat din sistemul public pe perioada stării de alertă la nivel naţional privind detaşarea sa pentru perioada maximă de 30 de zile.

În motivare, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14

şi 15 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ, respectiv există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă.

Reclamantul arată că paguba este iminentă, iar potrivit art. 2, lit. ş) din Legea 554/2004,

paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar potrivit art.2, lit. t) din același act normativ, cazurile bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În cauză, reclamantul susține că măsura solicitată se justifică prin existenţa unor cazuri bine justificate, existând împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, iar Ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu depăşirea limitelor stabilite de prevederile art. 19, alin. (1) din Legea nr. 136/2020, respectiv cu depăşirea numărului maxim de 30 de zile pentru care poate fi dispusă detaşarea în condiţiile acestui act normativ.

În privința pagubei iminente, reclamantul arată că aceasta rezidă din aceea că în lipsa suspendării, subsemnatul ar fi obligat să se deplaseze într-o altă unitate spitalicească din municipiul B., în baza unui ordin nelegal.

Pe fondul cauzei, reclamantul arată că în data de 24.03.2021 prin Ordinul Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. xxxx privind detaşarea personalului medical/paramedical/auxiliar specializat din sistemul public pe perioada stării de alertă la nivel naţional, în contextul pandemiei generate de virusul SARS-CoV-2 a fost detaşat pentru perioada maximă de 30 zile din cadrul Spitalului General C.F. C. în cadrul Spitalului Clinic nr. 1 D. din B., începând cu data de 25.03.2021. Anterior acestei detaşări, a mai fost detaşat în cursul anului 2020 de trei ori, lucrând în tot acest timp numai în cadrul secţiilor desemnate pentru persoanele care au fost infectaţi cu noul virus SARS-CoV-2.

Prima detaşare a fost emisă în data de 10.04.2020 prin Ordinul nr. xxx al Prefectului Judeţului C. pentru o perioadă de 30 de zile din cadrul Spitalului General C.F. C. în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C.. Ulterior, imediat momentului finalizării primei perioade de detaşare, la data de 08.05.2020 prin Decizia nr. xxxx a Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului C. reclamantul a fost din nou detaşat pentru o perioadă de 30 de zile din cadrul Spitalului General C.F. C. în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C..

În data de 20.11.2020, în baza dispoziţiilor Legii nr. 136/ 2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologie şi biologic, a fost din nou detaşat prin Ordinul Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. xxxxxxx pentru perioadă maximă de 30 de zile din cadrul Spitalului General C.F. C. în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C. și precizează că toate aceste detaşării au presupus să lucreze în permanenţă în secţii în care erau tratate persoane infectate cu noul virusul SARS-CoV- 2 şi nu a refuzat niciuna dintre cele 3 detaşări.

Astfel, arată că în baza aceloraşi dispoziţii legale a fost detaşat în două rânduri pentru perioada maximă de 30 de zile, ori o atare situaţie contravine prevederilor legale în vigoare atât timp cât prin dispoziţiile art. 19, alin. (1) din Legea nr. 136/2020 se stabileşte că în situaţia  existenţei unui deficit de personal medical constatat de către direcţia de sănătate publică sau de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau al municipiului Bucureşti, pe durata instituirii măsurii în domeniul sănătăţii publice, în situaţii de risc epidemiologie şi biologic, personalul medical, paramedical şi auxiliar specializat din sistemul public poate fi detaşat cu acordul persoanei detaşate, iar în lipsa acestuia, în condiţiile prezentei legi, pe o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătăţii, al şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau al persoanei desemnate de acesta sau, după caz, al conducătorului instituţiei angajatoare.

Astfel, deşi dispoziţiile legale în vigoare prevăd posibilitatea detaşării în temeiul prezentei legi pentru o perioadă maximă de 30 de zile, reclamantul precizează că este supus, în mod abuziv, unor detaşări consecutive ce încalcă maximul legal de 30 de zile.

Referitor la interpretarea dispoziţiilor legale prevăzute în art. 19, alin. (1) din Legea nr. 136/2020 reclamantul arată că s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 175/20.10.2021 prin care, deşi a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi a constatat că dispoziţiile art. 8, alin. (3)-(9), cu referire la sintagma „izolarea într-o unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare", şi ale art. 19 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologie şi biologic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, a stabilit maniera în care se impun a fi interpretate prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 136/2020, respectiv a reţinut că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 136/2020 prevăd că detaşarea nu poate fi dispusă decât pentru o perioadă „de cel mult 30 de zile"

Astfel, curtea a reținut că locuţiunea adverbială „cel mult” este sinonimă cu termenul „maximum” având semnificaţia stabilirii unei limite superioare peste care nu se poate trece, astfel încât, din interpretarea gramaticală a textului de lege reiese interdicţia detaşării peste un termen care să depăşească 30 de zile, iar dispoziţiile de lege analizate nu conţin nicio prevedere referitoare la posibilitatea prelungirii măsurii detaşării peste termenul de 30 de zile".

Concluzionează reclamantul că faptul că nu se poate dispune detaşarea în temeiul Legii nr. 136/2020 pentru o perioadă mai mare de 30 de zile nici prin intermediul aceluiaşi act de detaşare şi nici prin intermediul unor detaşări succesive efectuate prin ordine distincte.

Susține că prin stabilirea posibilităţii de a ataca ordinele de detaşare pe calea prevăzută de Legea nr. 554/2004 se conduce la o imposibilitate practică de a obţine o anulare a ordinului înainte ca perioada de detaşare să fie finalizată, sens în care solicită să se aibă în vedere că ordinele privind detaşarea au fost emise cu o zi înaintea detaşării efective, situaţie în care reclamatul ar trebui să procedeze mai întâi la efectuarea procedurii prealabile solicitând revocarea ordinului emis, autoritatea emitentă având posibilitatea să formuleze un răspuns în termen de 30 de zile, ori perioada pentru care poate fi dispusă detaşarea în condiţiile Legii nr. 136/2020 este de maxim 30 de zile.

Astfel, prin punerea în imposibilitate a reclamantului de a exercita o cale de atac asupra unui ordin emis abuziv, consideră că se lasă posibilitatea ca aceste detaşării efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale să se producă în continuare fără să aibă o cale efectivă şi reală de a contesta aceste măsuri, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Precizează că a formulat plângerea prealabilă așa cum prevede textul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În drept, a invocat dispozițiile legale invocate în cererea de suspendare.

Acțiunea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 29, alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţe materiale a Curţii de Apel Braşov și admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. xxxx/24.03.2021.

În motivarea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, pârâtul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 19, alin. (5) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologie şi biologic ordinul de detaşare emis conform alin. 11 poate fi atacat în termenul legal la instanţa de contencios administrativ competentă iar prevederile art. 15, alin (6) din acelaşi act normativ precizează că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anulare formulată împotriva actelor administrative este curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii emitente drept pentru care solicită instanţei să admită excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. xxxx/24.03.2021 pârâtul precizează că din coroborarea art. 5, alin. 3 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, Ordinul atacat este un act administrativ emis pentru înlăturarea consecinţelor unei epidemii, nefiind, prin urmare, posibilă suspendarea sa și arată că art. 15 din Legea nr. 136/2020 reglementează o procedură specifică în ceea ce priveşte emiterea, contestarea şi anularea ordinelor emise de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, pe perioada situaţiei de risc epidemiologie la nivel naţional.

Mai arată că prin acte normative sunt instituite un set de reguli derogatorii de la prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative emise în temeiul acestei legi, respectiv: procedura de citare, termene de judecată foarte scurte, iar suspendarea actelor administrative nu este prevăzută ca fiind posibilă și chiar şi în situaţia în care ar fi fost posibilă aplicarea prevederilor art. 14 din Legea 554/2001, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre cele două condiţii impuse de art. 14, simplele afirmaţii neputând fi luate în considerare la soluţionarea cauzei.

Precizează pârâtul că ÎCCJ a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat și consideră că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea niciuneia din aceste condiții, astfel încât solicită respingerea cererii de suspendare.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În drept, a invocat Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologie şi biologic și Codul de procedură civilă.

Deliberând cu prioritate în condiţiile art. 248 Cod procedură civilă,  asupra  excepţiilor  invocate în cauză, Curtea reţine că excepţia necompetenţei materiale Curţii de Apel Braşov a fost soluţionată la termenul de judecată din data de 1.04.2021, fiind respinsă această excepţie pentru  considerentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii  cererii de suspendare, Curtea  reține următoarele:

Pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă și-a întemeiat excepția inadmisibilității pe dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru... înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.”

Curtea de Apel reține că, prin cererea ce face obiectul prezentului litigiu reclamantul a solicitat suspendarea executării dispozițiilor Ordinului nr. xxxx/24.03.2021 prin care s-a dispus detaşarea sa, în calitate de personal medical, începând cu data de 25.03.2021, pentru o perioadă de 30 de zile de la Spitalul General CF C. la Spitalul Clinic nr. 1 D. din B..

Ordinul a fost emis de pârât în temeiul art. 19 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic şi al H.G. nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei COVID – 19.

Scopul emiterii actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită rezultă fără echivoc atât din titulatura actelor normative evocate în cuprinsul său (hotărâre privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, respectiv lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic), cât şi din preambul H.G. nr.  293/2021, unde sunt inserate considerentele avute în vedere la edictarea sa („având în vedere faptul că evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuți la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, indică necesitatea menținerii unui răspuns amplificat la situația de urgență determinată de răspândirea noului coronavirus...”), dar și din caracterul măsurilor dispuse, respectiv detaşarea personalului medical, măsură care poate fi subsumată sintagmei „act emis pentru înlăturarea consecințelor epidemiilor”.

Având în vedere noțiunile de epidemie, respectiv pandemie, astfel cum acestea sunt definite de art. 3 lit. n) și o) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, respectiv „epidemie - extindere prin contaminare cu o frecvență neobișnuită a unei boli infectocontagioase la un număr mare de persoane raportat la riscul specific bolii respective, dintr-un perimetru determinat;”, „pandemie - extinderea unei epidemii pe mai multe continente”, scopul emiterii actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită nu poate fi limitat, aşa cum susţine reclamantul la stabilirea unor măsuri de organizare instituţională şi administrativă a sistemului medical.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, Curtea de Apel apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, obiectul litigiului  - litigiu referitor la un act administrativ emis pentru înlăturarea consecințelor pandemiei - constituind un fine de neprimire a cererii formulate.

În consecinţă,  Curtea de Apel urmează să admită excepția inadmisibilității invocată de către pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă și să respingă ca fiind inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A. având ca obiect suspendarea Ordinului nr. xxxx/24.03.2021 emis de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă.

Domenii speta

Spete similare