Procedura insolvenţei. Acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale promovată de creditorul bugetar majoritar în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014. Lipsă de interes în obţinerea unui al doilea titlu executor împotriva aceleaşi persoane pentru ac

Decizie 257/A din 11.05.2021


Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: art. 169

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. : art.28

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: art. 32 lit. d) şi art. 33

Nu există nici un interes practic pentru ca organul fiscal să obţină un nou titlu executoriu faţă de pârâţi, pentru recuperarea unuia şi aceluiaşi prejudiciu, ce constituie urmarea aceloraşi fapte, chiar dacă temeiul juridic ce stă la baza cererii de antrenare a răspundere patrimoniale este diferit de cel reţinut în deciziile de antrenare a răspunderii solidare – emise în temeiul dispoziţiilor art. 28 din vechiul Cod de procedură fiscală, de vreme ce reclamanta deţine deja un titlu valabil pentru recuperarea, din patrimoniul personal al pârâţilor, a creanţei fiscale.

(Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 257/A din 11 mai 2021,

rezumată de Judecător dr. Ştefan Ioan Lucaciuc)

În dosarul nr. […] /30/2019/a1 al Curţii de Apel Timişoara, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a foştilor asociaţi şi administratori ai debitorului falit, în temeiul dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014, cu toate că faţă de aceeaşi pârâţi fuseseră emise decizii administrative de antrenare a răspunderii solidare, în temeiul prevederilor art. 28 din vechiul Cod de procedură fiscală, reprezentat de OG nr. 92/2003.

Prin Sentinţa civilă nr. 887 din data de 22.10.2020, Tribunalul Timiş a respins cererea creditoarei apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor.

Împotriva acestei sentinţe, creditoarea a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la suportarea din averea proprie a prejudiciului cauzat creditorilor înscrişi la masa credală.

Curtea de Apel a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a creditoarei în promovarea acţiunii şi a apelului iar ulterior, prin Decizia civilă nr. 257/A/11.05.2021, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii de respingere a acţiunii, reţinând, în esenţă, că nu există nici un interes practic pentru ca organul fiscal să obţină un nou titlu executoriu faţă de pârâţi, pentru recuperarea unuia şi aceluiaşi prejudiciu, ce constituie urmarea unora şi aceloraşi fapte, chiar dacă temeiul juridic ce stă la baza cererii de antrenare a răspundere patrimonială este diferit de cel reţinut în emiterea deciziilor de antrenare a răspunderii solidare, de vreme ce reclamanta deţine deja un titlu valabil pentru recuperarea, din patrimoniul personal al pârâţilor, a creanţei fiscale.

În sensul celor de mai sus, Curtea a arătat că „[...] potrivit dispoziţiilor art. 32 alin.(1) lit. d) Cod procedură civilă, una dintre condițiile de admisibilitate a oricărei cereri adresată instanțelor de judecată este aceea a interesului – definit în practica judiciară și în doctrina de specialitate ca fiind folosul practic, imediat, pe care îl are o parte, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

În speţă, însă, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş nu mai justifică niciun folos practic în a obţine un nou titlu executoriu faţă de pârâţii A..., B... şi C..., în condiţiile în care deciziile de antrenare a răspunderii solidare, menţinute în fiinţă de către instanţele judecătoreşti, îi conferă acesteia dreptul de a obţine recuperarea de la pârâţi a întregului prejudiciu pe care îl reclamă în dosarul de faţă.

Altfel spus, o nouă hotărâre de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâţilor, în baza Legii insolvenţei, nu îi procură reclamantei niciun avantaj, de vreme ce atât dreptul reclamantei la reparaţii, cât şi răspunderea patrimonială a pârâţilor, sunt limitate la suma de  362.318 lei – pentru recuperarea căreia aceasta deţine deja un titlu valabil.

Aşa fiind, în privinţa pârâţilor A..., B... şi C..., cererea reclamantei apare ca fiind lipsită de interes, astfel că nu poate fi primită”, motiv pentru care apelul a fost respins ca nefondat, în temeiul art.480 alin. (1) C.pr.civ.