Procedura insolvenţei. Perimarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014. Admisibilitatea unei noi cereri ulterioare de antrenare a răspunderii

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: art.169, art. 170

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: art. 430 alin. (1) 

Legea nu consacră unicitatea acestui demers judiciar reglementat de art.169 din Legea nr. 85/2014, în sensul că, odată exercitată o acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de administrare şi/sau supraveghere, o altă acţiune promovată în considerarea aceloraşi dispoziţii legale ar fi ab initio inadmisibilă. Dacă într-un prim proces declanşat de administratorul sau lichidatorul judiciar, se pronunţă o hotărâre care configurează o autoritate de lucru judecat, un al doilea proces ulterior, având acelaşi obiect, întemeiat pe aceeaşi cauză juridică, împotriva aceluiaşi pârât, dar promovat de unul din creditori, ar fi paralizat de prevederile art. 430 alin. (1) C.pr.civ. ce reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

În schimb, atâta vreme cât legea nu consacră unicitatea acestui drept procesual de a solicita antrenarea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere sau supraveghere, câtă vreme nu a intervenit prescripţia sau decăderea din exercitarea acestui drept, exercitarea unei acţiuni în antrenarea răspunderii patrimoniale nu împiedică în viitor exercitarea unei noi acţiuni similare împotriva aceluiași pârât, decât în măsura în care ar fi întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.

(Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 215/A din 20 aprilie 2021,

rezumată de Judecător dr. Ştefan Ioan Lucaciuc)

Prin sentinţa civilă nr. 1117 din data de 10.12.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/30/2017/a2, s-a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect antrenare răspundere patrimonială formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – în calitate de creditoare a debitoarei societatea A... S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B... .

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a arătat că prin încheierea nr. 127/08.02.2018, pronunţată în dosar nr.[…]/30/2017, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de debitoarea societatea A... S.R.L, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar S.C.P. C... S.P.R.L. iar ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 1106/04.10.2018 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment, fiind confirmat în calitate de lichidator judiciar acelaşi practician în insolvenţă.

Totodată, prima instanţă a constatat că, prin acţiunea formulată de reclamanta – creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara se impută pârâtului, în calitate de asociat unic şi fost administrator statutar al debitoarei, săvârşirea faptei prev. de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, însă din verificările efectuate în sistemul Ecris, s-a constatat că, la data de 28.09.2018 a fost promovată o altă acţiune având ca acelaşi obiect, respectiv antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului B…, formulată de lichidatorul judiciar S.C.P. C... S.P.R.L., ce a format obiectul dosarului asociat nr. […]/30/2017/a1, dosar finalizat prin Sentinţa civilă nr. 458/09.07.2020 prin care s-a admis excepţia perimării cererii invocată din oficiu de instanţă şi a fost constatată perimată cererea.

În acest context, judecătorul sindic a apreciat că o noua cerere, formulată de creditoarea din prezenta cauză, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara apare ca fiind inadmisibilă.

În acest sens, prima instanţă a subliniat că, potrivit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în forma în vigoare la data formulării cererii de deschidere a procedurii (04.09.2017), dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Prima instanţă a statuat că, din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă cu evidenţă faptul că, în speţă, creditoarea – reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în calitate de creditor majoritar (cu o creanţă reprezentând 86% din totalul masei credale) are o calitate procesuală activă subsidiară celei a lichidatorului judiciar desemnat în procedură. Însă, acţiunea având acelaşi obiect, promovată faţă de acelaşi pârât a fost anterior promovată de lichidatorul judiciar S.C.P. C... S.P.R.L. în dosarul asociat a1, neavând nicio relevanţă soluţia pronunţată în acest din urmă dosar. Prin urmare, judecătorul sindic a conchis că, în condiţiile în care lichidatorul judiciar a uzat deja de mijlocul procedural pus la dispoziţia sa de legiuitor, cererea ulterioară, a creditorului majoritar, având acelaşi obiect şi formulată împotriva aceluiaşi pârât este inadmisibilă şi se impune a fi respinsă.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând admiterea apelului declarat în cauză cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la judecătorul sindic în vederea soluţionării fondului cauzei.

În susţinerea apelului, a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara făcând aplicarea art. 45 alin. (1) lit. h) cu referire la art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 motivând faptul că lichidatorul judiciar a uzat deja de mijlocul procedural pus la dispoziție de legiuitor, iar cererea ulterioară a creditorului majoritar este inadmisibilă și se impune a fi respinsă.

Prezentând dispoziţiile art. 416 C.pr.civ. privind perimarea unei cereri de chemare în judecată, şi art. 55 C.pr.civ. referitoare la părţile din procesul civil, apelanta a susţinut că perimarea curge de la ultimul act îndeplinit de părţi, în dosarul asociat […]/30/2017/al,  părți care au fost doar C... SPRL și pârâtul B… în timp ce Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu a fost citată în cauză în acel dosar. Astfel, a arătat că, prin Raportul din data de 26 noiembrie 2018 lichidatorul judiciar a consemnat formularea unei acţiuni în antrenarea răspunderii în temeiul articolului 169 din Legea nr. 85/2014 împotriva fostei conducerii a debitoarei, în condiţiile în care apelanta-creditor majoritar nu l-a mandata în acest sens iar legea nu înlătură posibilitatea formulării unei cererii de atragere a răspunderii persoanelor care au contribuit la starea de insolvență a debitorului de către părți în termenul prescripției extinctive de 3 ani.

Astfel, apelanta a susţinut că, în mod greșit judecătorul sindic, printr-o interpretare forțată a articolelor din lege, a considerat că măsura perimării se aplică și cererii formulate de Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în calitate de reclamantă în dosarul nr. […]/30/2017/a2.

Intimatul B... nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată, din perspectiva criticilor formulate prin motivele de apel, ţinând cont de limitele devolutive ale apelului consacrate de art. 477-478 C.pr.civ., Curtea apreciază că apelul este fondat, soluţia judecătorului sindic fiind consecinţa unei greşite interpretări a legii.

Conform art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei (8 februarie 2017), „dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală”.

Legea consacră aşadar legitimitatea procesuală activă, în principal, administratorului sau lichidatorului judiciar pentru a promova o astfel de acţiune, mai ales că un atare demers judiciar tinde a augmenta patrimoniul debitoarei în folosul tuturor creditorilor înscrişi la masa credală şi, în subsidiar chiar şi în folosul asociaţilor debitoarei.

Legea nu consacră însă unicitatea acestui demers judiciar reglementat de art. 169 din Legea nr. 85/2014, în sensul că, odată exercitată o astfel de acţiune în antrenarea răspunderii, o altă acţiune promovată în considerarea aceloraşi dispoziţii legale ar fi ab initio inadmisibilă.

Desigur că, în măsura în care într-un prim proces declanşat de administratorul sau lichidatorul judiciar, se pronunţă o hotărâre care configurează o autoritate de lucru judecat, un al doilea proces ulterior, având acelaşi obiect, întemeiat pe aceeaşi cauză juridică, împotriva aceluiaşi pârât, dar promovat de unul din creditori, ar fi paralizat de prevederile art.430 alin. (1) C.pr.civ. ce reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

O atare concluzie se impune chiar dacă, formal, cele două acţiuni ar avea titulari diferiţi, respectiv lichidatorul judiciar în primul proces şi comitetul creditorilor ori creditorul majoritar în cel de-al doilea proces. Se poate observa că administratorul/lichidatorul judiciar nu acţionează în scopul valorificării unui drept subiectiv personal ci în interesul creditorilor şi a masei credale, astfel că efectul pozitiv al admiterii acţiunii nu se răsfrâng asupra practicianului de insolvenţă ci asupra masei credale, el acţionând aşadar în interesul tuturor creditorilor înscrişi la masa credală în virtutea unui mandat prezumat pe care îl are de la toţi creditorii, acesta fiind unul din argumentele pentru care legiuitorul îi conferă practicianului de insolvenţă – administrator sau lichidator judiciar – legitimitate procesuală activă într-o astfel de acţiune.

Or, atâta vreme cât în primul proces, titularul acţiunii în antrenarea răspunderii acţionează în reprezentarea tuturor creditorilor înscrişi la masa credală, iar nu în satisfacerea unui drept şi interes propriu, este firesc că ulterior, într-o acţiune subsecventă introdusă de unul din creditori împotriva aceluiaşi pârât, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, să fie întrunite condiţiile puterii de lucru judecat care să paralizeze acţiunea, în considerarea efectului negativ dirimant pe care îl consacră art. 430 alin. (1) C.pr.civ.

În schimb, atâta vreme cât legea nu consacră unicitatea acestui drept procesual de a solicita antrenarea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere sau supraveghere, câtă vreme nu a intervenit prescripţia sau decăderea din exercitarea acestui drept, în condiţiile art. 170 din Legea nr. 85/2014, este foarte posibil ca, în cadrul unui dosar de insolvenţă, să fie exercitate cu succes atât o primă acţiune de antrenarea răspunderii întemeiată pe art. 169 lit. d) din lege, cât şi o altă acţiune ulterioară, împotriva aceluiaşi pârât sau a altor pârâţi, întemeiată pe un alt temei dintre cele enumerate la art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, acţiuni ce pot fi exercitate de acelaşi titular sau de titulari diferiţi, atâta vreme cât art. 169 alin. (2) conferă legitimitate procesuală activă mai multor persoane sau organe. 

Prin urmare, Curtea subliniază că exercitarea unei acţiuni în antrenarea răspunderii patrimoniale nu împiedică în viitor exercitarea unei noi acţiuni similare decât în măsura în care ar fi întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.

O astfel de condiţie nu este îndeplinită în prezentul proces deoarece prima acţiune, cea promovată de lichidatorul judiciar în dosarul asociat […]/30/2017/a1 nu a fost soluţionată pe fond, ci instanţa a constatat intervenirea perimării.

Iar aşa cum rezultă din art. 422 C.pr.civ. perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă iar un proces viitor este posibil, dispoziţiile legale chiar îndreptăţind părţile să folosească dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate.

În plus, Curtea constată că este îndeplinită şi cerinţa subsidiarităţii la care s-a referit prima instanţă în motivarea sentinţei, în sensul că dreptul creditorului majoritar de a promova acţiunea există numai în măsura în care administratorul/lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea. În realitate, promovarea unei acţiuni urmată de desistare voluntară expresă prin renunţare la judecată sau la drept, ori de o desistare implicită, dedusă, cum este în cazul lăsării cauzei în nelucrare până la perimarea cererii, nu reflectă decât o răzgândire a lichidatorului judiciar asupra oportunităţii introducerii acţiunii, ceea ce deschide calea titularilor subsidiari de a promova ei înşişi o astfel de acţiune, fiind ţinuţi doar de imperativul încadrării demersului judiciar din punct de vedere temporal, adică de respectarea termenelor statornicite de art. 170 din aceeaşi Lege nr. 85/2014.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a făcut aplicarea art. 480 alin. (1) şi (3) C.pr.civ. şi constatând că prima instanţă a valorificat în mod greşit excepţia de inadmisibilitate a acţiunii creditorului majoritar, va admite apelul declarat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în contradictoriu cu intimatul B..., împotriva Sentinţei civile nr. 1117 din data de 10.12.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/30/2017/a2, având ca obiect antrenare răspundere şi va anula sentinţa atacată.

Totodată, ţinând cont de exigenţele art. 480 alin. (3) C.pr.civ. şi constatând că apelanta-creditoare a solicitat expres, prin apelul formulat, trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, Curtea a dat eficienţă dispoziţiilor legale sus menţionate precum şi solicitării apelantei şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţei – Tribunalul Timiş.

Domenii speta

Spete similare